Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Referat
Tema : Arte Marțiale “ WUSHU"

A efectuat Morari Dan

Chișinău 2021
 Cuprins:

1. Istoric
2. Wushu si sanatatea
3. Efectele antrenamentului Wushu asupra
functiilor sistemelor organizmului

Istoric
In China, exista peste o suta de stiluri si scoli de Wushu,
fiecare cu tehnici si conceptii diferite, dar cele mai renumite sunt
Shaolin (dintre stilurile externe) si Wudang (dintre stilurile
interne), ambele bucurandu-se de acelasi prestigiu. Exista o
zicala care spune „in nord, se acorda tot respectul stilului
Shaolin, in timp ce in sud, este la mare apreciere stilul Wudang”.
Stilurile de Wushu pot fi impartite dupa mai multe criterii. Din
punct de vedere geografic, se impart in stiluri din nordul Chinei
(de exemplu, Changquan) si stiluri din sud (de exemplu,
Nanquan). Deoarece chinezii din nord erau mai inalti decat cei
din sud, ei au folosit avantajul miscarilor largi, a loviturilor de
picior si a sariturilor acrobatice, in timp ce chinezii din sud, fiind
mai mici de inatime, au dezvoltat puterea si viteza in partea
superioara a corpului, cu miscari compacte si multe lovituri de
pumn, directe .

Impartirea stilurilor in intern-extern a fost facuta in scris pentru

prima data de Sun Lutang (1861-1932), creatorul stilului Sun de
Taijiquan, care a specificat ca Bagua, Xingyi si Taijiquan sunt
stiluri interne. In general, stilurile interne se caracterizeaza prin
moliciune si elasticitate, prin miscari relaxate, coordonate de o
respiratie profunda si naturala. Corpul lucreaza ca un tot unitar,
fara nici o contractie musculara inutila.Majoritatea exercitiilor
din stilurile interne sunt practicate lent, pentru a imbunatati
coordonarea intregului corp si pentru a putea aparea starea
meditativa, in care atentia este indreptata catre aspectele
interioare ale fiintei. Chiar in lupta reala, cand stilurile interne
sunt rapide, corpul ramane in continuare foarte relaxat, deoarece
se foloseste forta interioara numita neijin (nèi=interior, jìn=forta,
putere, vigoare), si nu forta musculara bruta.

Spre deosebire de stilurile externe, in care antrenamentele incep

prin atentia acordata puterii fizice, vitezei de executie a
tehnicilor si aplicatiilor in lupta, in stilurile interne se pune
accentul, inca de la inceput, pe aspectele interioare, cum ar fi
constiinta spiritului, mintea si energia sau respiratia. Progresul in
artele martiale interne incepe de la minte si se propaga la corp.
In timpul practicii, toate gandurile trebuie indepartate si atentia
concentrata la ceea ce se exerseaza. In acest fel, apare linistirea
mintii. A nu avea ganduri este premiza unei gandiri foarte
rapide, astfel incat gandul si actiunea sa se desfasoare practic in
acelasi timp. In Wudang Wushu, exista o regula care spune „sa
ataci dupa ce adversarul a actionat, dar sa lovesti inaintea lui”.
Odata ce aspectele interioare au fost intelese si aprofundate, se
trece la aplicatia lor in aspecte mai exterioare, cum ar fi corpul
fizic, care devine mai puternic si mai sanatos. Un corp puternic
va determina un gongfu puternic, pe cand cu un corp slab, nu se
poate obtine decat un gongfu slab.
Rezultatul la care se ajunge poate fi acelasi in ambele stiluri,
diferentele apar in etapele intermediare si de inceput. Una din
diferente consta in modalitatea de abordare a practicii: de la
interior catre exterior pentru stilurile interne si de la exterior
catre interior in stilurile externe. O alta diferenta consta in felul
in care arata formele. Stilurile externe suplimenteaza cu energie
forta miscarilor fizice si de aceea formele sunt dure. Stilurile
interne folosesc forta interioara ca suport al miscarilor fizice si,
datorita relaxarii, formele par blande.

Antrenamentul folosit in stilurile interne pentru a obtine neijin

este o forma speciala de qigong cunoscuta sub numele neigong
(practica interna, nèi=interior, gong=abilitate, practica,
exercitiu). In stilurile externe, aceasta se numeste waigong
(wài=exterior). Un exemplu de manifestare a fortei interioare
este fajin (putere exploziva, fa=a emite, a lansa, jìn=forta,
putere, vigoare) numit si fali (lì=forta, putere, capacitate), o
tehinca a stilurilor interne, prin care se poate arunca adversarul
la mare distanta. Neijin are avantajul ca va creste in timp daca
este cultivat cu asiduitate, in timp ce puterea musculara scade pe
masura ce se inainteaza in varsta.

O alta acceptiune a impartirii stilurilor in intern-extern este

aceea care spune ca neijiaquan (familia artelor martiale interne,
nèi=interior, jia=familie, quán=pumn, arta martiala) erau predate
doar in interiorul familiilor de practicanti, din tata in fiu, iar
waijiaquan (familia artelor martiale externe) erau predate oricui
vroia sa practice.

Din punct de vedere al religiei care a stat la baza, stilurile de arte

martiale chinezesti pot fi clasificate in: stiluri taoiste (care le
includ pe cele din templele taoiste din muntii Wudang), stiluri
budiste (cel mai cunoscut fiind stilul Shaolin) si stiluri
musulmane (practicate de minoritatea musulmana din China).
Artele martiale chinezesti pot fi traditionale, axate pe aplicatii
martiale si lupta, si moderne, adaptate pentru competitii.
Wushuul modern sau contemporan consta in recompilari ale
formelor traditionale, care sunt studiate si aranjate din punt de
vedere stiintific, fiind practicate asemanator gimnasticii, ca sport
demonstrativ si pentru competitii, in care juriul acorda puncte
dupa reguli specifice.
Desi au fost practicate initial numai in Republica Populara
Chineza, ele s-au raspandit in intreaga lume prin intermediul
Federatiei Internationale de Wushu care organizeaza la fiecare
doi ani Campionatele Mondiale de Wushu, primul fiind
desfasurat la Beijing in anul 1991. La Campionatul Mondial de
la Macao din anul 2003, s-a optat pentru rutinele individuale in
competitiile internationale, care contin miscari ce prezinta un
grad mai mare de dificultate si care se puncteaza suplimentar.
Multe din aceste miscari nu fac parte din miscarile originale ale
stilul respectiv, dar se considera ca ele constituie un progres in
domeniul sportului si imbunatatesc calitatile fizice ale atletilor,
punand in evidenta abilitatile concurentilor.

Avand in vedere explicatiile de mai sus, se poate spune ca

Wudang Wushu este un stil intern, traditional, de provenienta
taoista, cu originea in muntii Wudang. In Wudang Wushu, fiinta
umana si natura sunt interconectate, progresul in exersare fiind
dat de progresul in a obtine unificarea intre om si mediul
inconjurator.
 Wushu si sanatatea
Dupa cercetarile unor specialisti, foarte rnulte seturi de miscari -
Taolu-uri aparute mai recent, au fost aranjate tinand cont de
legatura stransa dintre arta martiala si sanatate. Folosirea artei
militare pentru mentinerea sanatatii are o istorie foarte
indelungata in China.
Caracterisrica cea mai evidenta a antrenamentului de Wushu
este de a face ca fiecare parte a corpului sa se dezvolte cat mai
bine.
Fara a tine seama de stilul de lupta care poate contine lovituri cu
piciorul, loviruri cu bratele, tehnici de proicectare (asemanatoare
cu cele din Judo) si tehnici articulare, sau daca foloseste arme,
miscari de lovire, impungere, retezare, .sau parare, in orice
Taolu sunt incluse numeroase miscari diferite ca: miscari dc
retezare executate cu iuteala. lovituri aplicate suplu, miscari
insotite de expiratii explosive sau inspiratii, intoarceri spre
stanga, .sau spre dreapta, sarituri in iungime, sarituri in inaltime
si dc asemenea miscari efectuate din culcat pe sol. lnfluenta
acestui repertoriu bogat de miscari asupra corpului omenesc este
multilaterala.
Efectele antrenamentului
Wushu asupra functiilor
sistemelor organizmului
1. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor
sistemului cardiovascular
In general, seturile de Wushu au intre 32 si 60 de miscari care
trebuie exersate continuu, de la inceput pana la sfarsit.
Experienta Institutului de Cultura Fizica din Beijing a
demonstrat ca sportivii intre 18 si 25 de ani, dupa participarea la
competitia de Box Lung-Changquan, ajung la un puls de 173 de
batai pe minut, iar tensiunea arteriala atinge nivelul de 200 mm
coloana de mercur, iar dupa participarea la competitia de
manuire a armelor, pulsul ajunge la 170 de batai pe minut, iar
tensiunea arteriala atinge nivelul de 186 mm coloana de mercur.
La o investigatie efectuata in 1976 asupra pulsului, cel mai
ridicat nivel atins de puls dupa exersarea de "Box la
AlegereZixuanquan " a fost de 216 batai pe minut, iar dupa
exersarea cu arme la alegere, cel mai crescut puls a fost de 192
de batai pe minut. Revenirea la normal s-a realizat dupa
aproximativ 4-5 minute de la exersare. Conform investigatiilor,
un student la specialitatea Wushu, daca exerseaza Taolu din
"Arta Pumnului" si Taolu cu arme cam de 15-20 de ori
(excluzand exercitiile antrenamentului elementar) obtin rezultate
extrem de bune asupra sistemului cardiovascular. Numai daca se
realizeaza aceasta stimulare a corpului se poate ajunge la
efectele urmarite de antrenamentul fizic, numai stimuland
functiile sistemului cardiovascular, se pot realiza progrese in
imbunatatirea sanatatii.
2. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor
sistemului respirator
Cerintele legate de sistemul respirator sunt si ele numeroase in
practica Wushu-ului. De exemplu, la loviturile de pumn, sau
orice miscare de atac asupra adversarului, se expira pentru a
ajuta la lansarea fortei, iar la miscarile de apucare si tragere,
efectuate cu scop defensiv, se inspira si se incordeaza
musculatura corpului; in unele situatiii se inspira la miscarile de
destindere si se expira la miscarile de tensionare musculara, se
inspira in momentul ridicarii si se expira la coborare. Cam
acestea sunt cerintele in linii mari, pentru imbinarea respiratiei
cu miscarile corpului.
Cercetarile efectuate de Li Miaoqin, de la Institulul de Cultura
Fizica din Beijing in anul 1963, au aratat ca dupa exersarea unui
Taolu simplu de Changquan elementar, frecventa respiratiilor
poate ajunge la 31 -34 pe minut, cantitatea de aer vehiculata prin
plamani fiind de 20-29 litri.
Acest tip de Taolu din Changquan lucreaza vigoarea si puterea si
cu toate ca timpul acordat exersarii este scurt, se produce o
carenta de oxigen. Acest efect de intarire a functiei sistemului
respirator necesita cam 8-9 minute pentru a reveni la normal.
Domnul Li Miaoqin a mai descoperit ca procesele metabolice se
intensifica la fel ca dupa o alergare de 5000 de metri. Cresterea
activitatii pulmonare ajuta la eliminarea dioxidului de carbon si
la absorbtia in cantitate mare a aerului proaspat. Acest lucru este
foarte avantajos pentru schimburile gazoase si oxigenarea
tesuturilor. Testele efectuate au demonstrat ca practica
Wushuului poate imbunatati functiile sistemului respirator si de
aceea este considerata ca o buna metoda pentru antrenamentul
acestui sistem.
3. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor
sistemului nervos
In once tip de box din Wushu, este necesara realizarea celor sase
armonii (armonie intre minte si intentie, intre intentie si
Qienergie vitala, intre Qi si forta, intre maini si picioare, intre
coate si genunchi si intre umeri si solduri). Aceste sase armonii
sunt in concordanta cu obisnuita cerinta a armonizarii
interiorului cu exteriorul. Si in timpul exersarii metodelor cu
arme simple sau duble, suple sau rigide, lungi sau scurte, este
necesara coordonarea miscarilor corpului cu miscarile armelor.
Acest antrenament conduce in mod sigur la ridicarea capacitatii
de sustinere a activitatii aparatului locomotor de catre sistemul
nervos si la o armonizare intre activitatca organelor interne si
aparatui locomotor.
In acelasi timp, unele tipuri de box chinezesc au ca cerinta
"miscari rapide intr-o liniste de neclintit", adica miscarile trebuie
executate cu iuteala fulgerului, iar cand practicantul sta linistit
trebuie sa fie de neclintit, avand fermitatea unui munte. In
timpul executarii fiecarei miscari ofensive, acestea trebuie sa fie
rapide, lansand un tip de forta numita "Forta din scurt - Cun
Jin", adica forta exploziva, iar dupa terminarca lansarii fortei
este necesara relaxarea imediata. Toate acestea necesita o
capacitate de schimbare foarte rapida a comenzilor la nivelul
sistemului nervos central. De aceea, persoanele care
persevereaza in practicarea antrenamentelor de Wushu isi ridica
in mod sigur nivelul de agerime al sistemului nervos.
Agilitatea sistemului nervos arata capacitatea de trecere rapida
de la exercitiu la procesul de control. Aceasta capacitate este
indicata adesea in fiziologia miscarii ca "moment de reactie,
testata cu ajutorul metodei de apasare pe buton in momentul
aprinderii unei lumini rosii".
In 1976, rezultatele testelor efectuate cu grupe de studenti de la
Institutul de Wushu si studenti de la Universitatea Beijing au
demonstrat ca reactia studentilor de la grupa de Wushu este mai
rapida cu 20 milisecunde decat cea a studentilor obisnuiti, iar la
studente reactia celor din grupa de Wushu a fost mai rapida cu
50 de milisecunde decat a studentelor ohisnuite.
Miscarile spectaculoase din antrenamentele de Wushu, ridicari,
ghemuiri, intoarceri, salturi care ajuta la executarea unor tehnici
cum ar fi: lovitura vartej cu piciorul, uraganul, roata fara maini
si altele nu sunt niste noutati.
Acestea antreneaza functiile organelor vestibulare. facandu-le
sa-si mareasca stabilitatea (adica sa poata suporta solicitari mari
provocate de viteze unghiulare si liniare crescute in timpul
ghemuirilor, a ridicarior si a intoarcerilor variate). Daca cel mai
bun stadiu de stabilitate a organelor vestibulare este notat cu 5
puncte, atunci studentii la specialiiatea Wushu au avut cu 2,01
puncte mai crescut decat cel al studentilor obisnuiti, iar
studentele cu 1,52 puncte mai crescut.
4. AntrenamentuI de Wushu poate mari puterea si
flexibilitatea corpului.
Din punct dc vedere al fortei muschilor dorsali (mentinere a
pozitiei cu corpul arcuit pe spate), studentii la Wushu i-au
depasit pc studentii la alte specialitati cu 18,87 secunde, iar
studentele cu 77,20 secunde. La testul pentru puterea muschilor
abdominali (numarul de ridicari ale trunchiului din culcat pc
spate), studentii la Wushu i-au depasit pc ceilalti studenti cu
36.23 repetari in medie, iar studentele cu 46,21 repetari. La
testele pentru puterea picioarelor la saritura in inaltime, studentii
la Wushu i-au depasit pe studentii obisnuiti cu 14,34 cenrimetri,
iar studentele cu 12,79 centimetri.
Aceste trei teste ne arata ca rezultatele obtinute de studentii de la
Wushu, in exercitiile pentru demonstrarea puterii muschiior
spatelui, ai muschilor abdominali si ai picioarelor au fost mai
bune decat cele obtinute de studentii la alte specialitati.