Avram Paul Constantin

Nepotismul

Un fenomen care tinde să se dezvolte și să acapareze atât mai toate domeniile publice sau
private cât și mediul universitar și academic, este nepotismul.

Acesta poate fi definit ca fiind un abuz de putere, mai nou este văzut ca un obicei prin
care un demnitar al statului sau orice altă persoană aleasă sau numită într-o funcție de conducere,
acordă favoruri directe sau indirecte rudelor sau prietenilor săi. Nepotismul poate fi întâlnit în
foarte multe profesii, printre care și mediul universitar.

Nepotismul din universități

E de ajuns să fii studentul oricărei facultăți din această țară și nu-ți va fi greu să observi
că există familii întregi care domină pozițiile-cheie din cadrul Universității. Nu de puține ori,
tinerii absolvenți care nu au rude influente se lovesc de un zid aproape impenetrabil atunci când
doresc să profeseze în cadrul unei instituții de învățământ superior. De cele mai multe ori,
accesul la funcțiile de conducere sau la pozițiile superioare este barat de cei din generația veche
precum și de copiii sau rudele acestora.

Prin această metoda de a introduce în fața ocupanților de posturi universitare tineri

favorizați de catre conducere se ajunge la anumite lucruri ce defavorizează și dezechilibrează pe
ceilalți. Ca exemplu: concurența pentru locurile bugetate oferite de stat, poate duce la taxarea
unui student care nu a reușit să prindă loc liber prin simplul fapt, că i-a fost oferit fiului
decanului sau al altui profesor chiar dacă rezultatele de la concurs nu au fost în favoarea acestuia.
Astfel, se ajunge la o neloialitate din partea conducerii care se soldează cu taxarea unui student
pe nedrept sau chiar cu renunțarea acestuia la facultate cao repercursiune a eșecului, prin simplul
fapt că persoana respectivă nu își permite taxa anuală.

O altă problema este că în societatea noastră s-a dezvoltat o mentalitate, aceea de a

transfera prin orice mijloace succesul individual în planul întregii familii – soţ, soție, copii etc.
Pur și simplu, se pare că nu dă bine ca fiul sau fiica unui  profesor universitar să nu probeze
acelați nivel de educație. S-a constat că nu de puține ori acești copii sunt chinuiți de către părinți
pentru a se ridica la nivelul unor false exigențe. Acest fenomen poate fi întâlnit aproape în orice
domeniu, și de cele mai multe ori apare ca o pură coincidență.

Dar această prezență atât de pregnantă în mediul academic, duce la degradare, ineficiență,
la o vulnerabilitate și la o corupere a sistemului de educație. Cineva care nu merită să se afle în
sistemul academic, ajunge să dobândească un statut social blocând altepersoane mult mai
capabile și astfel denigrând întreg sistemul dar și propria persoană prin neștiința și incapabilitatea
sa.

Tare frumos spunea cineva că: ”nepotismul în lumea academică e ca o palmă dată pe

obrazul învățămantului superior românesc. Universitățile ar trebui să fie oaze de cultură, oaze de
normalitate în societate, locuri în care să se formeze oameni luminați, intelectualii României.
Universitatea nu este ceva izolat, o lume aparte, ea trebuie să interacționeze printr-o multitudine
de canale cu societatea, să transmită valori, idei și concepte.”

Ca efecte ale practicării nepotismului în instituțiile publice, putem observa lipsa de

competență a celor angajați, dar mai ales repercusiunile asupra bunei funcţionări a serviciului
public, conducând cu certitudine la scăderea eficienţei acestuia. La fel și în cadrul universităților,
apar diferite divergențe între profesorii careau intră în aceste instituții pe drept și cei care nu sunt
la același nivel al pregătirii, dar care se trag din diferite neamuri ale celor care se află la
conducere, și care primesc același post fără pregătirile necesare și mai ales fără aptitudinile
optime posturii primite.

În ceea ce privește lumea academică, lucrurile au mai început să se mai schimbe pe ici pe
colo, dar asta numai după ce s-au facut mai toate aranjamentele. La ora actuală, întâlnim reguli
destul de explicite în Carta fiecărei universități. De exemplu, se prevede că nu este permis
rudelor să ocupe funcţii de conducere în cadrul aceleiaşi universităţi. Oalta metodă pentru a
combate această fraudă ar fi organizarea de concursuri pentru locurile vacante. Aceste concursuri
să fie organizate într-un sistem de punctare, si evaluate de cât mai multe cadre specializate care
să nu aibe legătura de rudenie cu candidații. La fel trebuie să decurga lucrurile și pentru studenții
ce candidează pe locurile universitățiilor, fie le ele bugetate sau nu.