împotrivirea principilor protestanţi faţă de întărirea autorităţii împăratului
habsburgic, sprijinit de principii catolici; dorinţa marilor puteri de a menţine fărâmiţarea Imperiului Romano- German şi de a-şi impune voinţa în Europa; lupta cehilor împotriva autorităţii Habsburgilor.
Principii germani protestanţi erau reuniţi în Uniunea evanghelică, iar cei
catolici, în Liga catolică.
Războiul de 30 de ani s-a desfăşurat între 1618 şi 1648; la el au participat mai
multe state şi a avut mai multe perioade.
Perioada cehă (1618-1625)
trupele imperiale habsburgice au obţinut victoria de la Muntele
Alb asupra cehilor (1620).
Perioada daneză (1625-1629)
armatele imperiale catolice conduse de Wallenstein au obţinut victoria asupra celor reformate, aflate sub comanda regelui danez, Christian al IV-
lea.
Perioada suedeză (1630-1635)
regele suedez Gustav Adolf a obţinut victorii, ca aceea de
lângă Leipzig; în 1632 regele Suediei a fost ucis în bătălia de la Lutzen.
Perioada franco-suedeză(1635-1648)
Franţa a participat la război alături de Suedia, împotriva trupelor
imperiale germane; Transilvania a intrat în război împotriva imperialilor; victoriile obţinute de trupele franceze aflate sub comanda generalilor Conde şi Turenne au făcut ca împăratul german să ceară încetarea conflictului.
Congresul de pace s-a desfăşurat în Westfalia, iar tratatele de pace
prevedeau:
menţinerea fărâmiţării Imperiului Romano-German;
preluarea unor teritorii germane de Franţa şi Suedia; recunoaşterea independenţei Provinciilor Unite. Principalele consecinţe ale războiului au fost:
Franţa devenea principala putere din Europa;
s-a asigurat un echilibru pe continent; graniţele trasate prin tratatele de pace rămânând, în general, nemodificate, până în anul 1789.