Suport teoretic pentru clasa a 11-a, profil real

Profesor: Radion Blîndu, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, mun. Bălţi,
Republica Moldova
Derivata funcţiei
I. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare

1) c   0, c  R
2) a) x   1 ; b) ( x 2 )  2 x ; c) ( x 3 )  3 x 2 , x  R
3) ( x n )  n  x n 1 , n  N şi x  R
4) ( x )    x ,
  1
  R şi x  R
1
5) ( x )   , x  R
2 x
6) (sin x)  cos x , x  R
7) (cos x )   sin x , x  R
1    
8) (tg x )  , x     n;  n , n  Z
cos 2 x  2 2 
1
9) (ctg x )    , x   n;   n  , n  Z
sin 2 x
1
10) (arcsin x)  , x  (1; 1)
1 x2
1
11) (arccos x )   , x  (1; 1)
1 x2
1
12) ( arctg x )  , x  R
1 x2
1
13) ( arcctg x)   , x  R
1 x2
14) (a x )   a x ln a , x  R, a  0, a  0
15) (e x )   e x , x  R
1
16) (log a x)  , x  (0;  ), a  0, a  0
x  ln a
1
17) (lg x)  , x  (0;  )
x  ln10
1
18) (ln x)  , x  (0;   )
x

19)     2 ,
1 1
x  R 
 x x

    x 
m m
  mxn ,
1
20) n
xm n

x  R , m  Z , n  N , n  2
  n

21)  n   ( x  n )    n  x  n 1 ,
1 x  R  , n  N 
x 
22) ( sh x)   ch x ; 23) (ch x)   sh x ;
1 1
24) (th x)   ; 25) (cth x)    .
ch 2 x sh 2 x
Remarcă: Funcţiile hiperbolice sunt:
e x  ex e x  ex e x  ex e x  ex
1) sh x  ; 2) ch x  ; 3) th x  x ; 4) cth x  .
2 2 e  ex e x  ex
II. Tabelul derivatelor funcţiilor compuse
• Pentru determinarea formulelor derivatelor funcţiilor compuse se aplică următoarea propoziţie:
Propoziţie: Dacă u  u (x ) este o funcţie derivabilă în punctul x şi există funcţia ( f  u )( x)  f (u ( x))
derivabilă în orice punct x  D( f (u )) , atunci ( f (u ( x)))   f (u )  u ( x) .
 1) (u  )    u  1  u 
u
2) ( u ) 
2 u
 
u u
3)     2 ;    c  2
1 c
u u u u
4) (sin u )  u   cos u
5) (cos u )  u   sin u
u
6) (tg u ) 
cos 2 u
u
7) (ctg u )   2
sin u
u
8) (arcsin u ) 
1 u2
u
9) (arccos u )  
1 u2
u
10) (arctg u )  
1 u2
u
11) (arcctg u )  
1 u2
12) (a u )  u   a u ln a
13) (e u )  u   e u
u
14) (log a u ) 
u ln a
u
15) (ln u ) 
u
m m
m n 1
16) ( n u m )  (u n )  u  u
n
III. Reguli de derivare
• Dacă funcţiile u  u (x ) şi v  v (x ) sunt derivabile în orice punct x  D , atunci au loc următoarele reguli de
calcul ale derivatelor:
1) c  = 0, c  R , c –constantă reală;
2) (c·u)  = cu  , unde c este o constantă reală şi u  u (x) ;
3) (u  v)  u   v  v   u , unde u  u (x ) şi v  v (x ) ;
4) (u  v)  u   v  , unde u  u (x ) şi v  v (x ) ;

u v  v u
5)   
u
2
, unde u  u (x ) , v  v (x ) , v ( x )  0, x  D(v ) ;
v v

u
6)     2 , unde u  u (x ) şi, u ( x)  0, x  D (u ) ;
1
 
u u
7) (u  v)( x)  (u (v( x))( x)  u (v( x))  v ( x) (derivata funcţiei compuse);
1
8) (u ) ( y ) 
1
(derivata funcţiei inverse);
u ( x )
 u 
9) (u )  u   v   ln u  v 
v v
 , unde u ( x)  0, x  D(u ) .
 u
IV. Unele derivate uzuale
1) (sin  u )     sin  1 u  (sin u )  ; 2) (cos u )    cos 1 u  (cos u ) ;
3) (tg  u )     tg  1u  (tg u ) 4) (ctg  u )    ctg  1u  (ctg u ) ;
5) (sin 2 x )  sin 2 x ; 6) (cos 2 x)    sin 2 x ;
7) Pentru derivarea funcţiei y  u v se aplică una din următoarele metode:
I metodă: Se transformă funcţia y  u v şi se aplică formula 13) de mai sus:
 v
1) y  u v  e ln u  e vln u  y  e vln u
u  u 
2) y   (u v )   (e vln u )  (v  ln u )  e vln u  uv (v  ln u )  = u  (v   ln u  v  )  y   u v   v  ln u  v   .
v

u  u
II metodă: Se logaritmează ambele părţi ale funcţiei y  u v şi apoi se derivează parte cu parte egalitatea
ln y  v  ln u :
1) y  u v  ln y  ln u v  ln y  v  ln u
y  u 
2) (ln y )  (v  ln u )   (v  ln u )  y   y  (v  ln u )  y   u v   v  ln u  v   .
y  u
 u 
Se obţine formula: (u )  u   v   ln u  v 
v v
 , unde u ( x)  0, x  D(u ) .
 u
m m
m n 1
8) ( n u m )  (u n )  u  u .
n

V. Derivata funcţiei f : D  R, y  f ( x) într-un punct x 0  D( f ) :

f ( x)  f ( x0 ) f ( x0  x)  f ( x0 )
a) f ( x0 )  xlim ; b) f ( x0 )  lim , unde x  x  x 0 .
 x0 x  x0 x 0 x

VI. Derivate laterale ale funcţiei f : D  R, y  f ( x) într-un punct x 0  D( f ) :

f ( x)  f ( x0 ) f ( x)  f ( x0 )
f s( x0 )  lim , f d ( x0 )  x
lim
x  x 00 x  x0 x  0 0 x  x0
Teorema 1: Funcţia f : D  E , y  f ( x) este derivabilă în punctul x 0  D dacă şi numai dacă ea este
derivabilă la stânga şi la dreapta în punctul x0 şi au loc egalităţile:
f ( x )  f ( x ) = f  ( x )
0 s 0 d 0
(46.9a)

Teorema 2: Funcţia f : D  E , y  f ( x) are derivată în punctul x 0  D dacă şi numai dacă ea are derivată la
stânga şi la dreapta în punctul x0 şi ele sunt egale, adică f s( x0 )  f d ( x0 ) .
• Prescurtat: (() f ( x0 ))  ( f s( x0 )  f d ( x0 )) (46.9b)

VII. Sensul geometric al derivatei funcţiei f : D  R, y  f ( x) într-un punct:

Ecuaţia dreptei care trece prin punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) , unde y 0  f ( x 0 ) şi are panta k este:
y  y 0  k  ( x  x0 ) sau y  f ( x0 )  k  ( x  x 0 ) (46.16)

Fig. 46.2a Fig. 46.2b Fig. 46.3

Teorema 1(despre sensul geometric al derivatei ): Dacă funcţia f : D  E , y  f ( x) este derivabilă în punctul
x 0  D , atunci graficul funcţiei f admite tangentă în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) şi coeficientul unghiular al
tangentei (panta tangentei) la graficul G f al funcţiei f este egal numeric cu valoarea derivatei în acest punct.
Conform teoremei 1 avem:
1) k tg  f ( x 0 ) ; 2) tg  f ( x 0 ) ; 3) k tg  tg  f ( x 0 ) (46.17)
Teorema 2: Dacă funcţia f : D  E , y  f ( x) este derivabilă în punctul x 0  D şi are derivata finită în acest
punct, atunci ecuaţia tangentei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este:
y  f ( x0 )  f ( x0 )  ( x  x0 ) sau y  f ( x0 )  f ( x0 )  ( x  x0 ) (46.18)
Teorema 3: Dacă funcţia f : D  E , y  f ( x) este derivabilă în punctul x 0  D şi are derivata finită şi nenulă
în acest punct, atunci ecuaţia normalei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este:
 1 1
y  f ( x0 )    ( x  x0 ) sau y  f ( x 0 )   ( x  x0 ) (46.19)
f ( x0 ) f ( x 0 )
Remarcă:
1) Dacă funcţia f : D  E , y  f ( x) are derivată în punctul x 0  D şi f ( x 0 )   sau f ( x 0 )   ,
atunci graficul funcţiei f are tangentă în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) şi ecuaţia tangentei duse la graficul funcţiei
f în punctul M0 are forma xx 0 şi tangenta este o dreaptă paralelă cu axa Oy.
2) Dacă funcţia f : D  E , y  f ( x) are derivată în punctul x 0  D şi f ( x 0 )   sau f ( x 0 )   ,
atunci panta tangentei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) nu există, adică panta tangentei
este m  tg   , deoarece   90 . În acest caz ecuaţia tangentei este xx 0 .
(Vezi Fig. 46.3)
Teorema 4: Tangenta dusă la graficul funcţiei f : D  E , y  f ( x) în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este paralelă cu
axa Ox dacă şi numai dacă panta ei este egală cu 0, adică k tg  f ( x0 )  0 (46.20)
Remarcă: Dacă tangenta dusă la graficul funcţiei f : D  E , y  f ( x) în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este
paralelă cu axa Ox, atunci ecuaţia tangentei este y  f ( x0 ) sau y  y 0 şi panta tangentei este
k tg  f ( x0 )  0 .
• În Fig. 46.4a este reprezentată tangenta dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 , care este paralelă cu axa Ox
şi ea are ecuaţia y  f ( x0 ) sau y  y 0 .
• În Fig. 46.4b sunt reprezentate tangentele duse la graficul funcţiei f în punctele M 1 şi M 2 , care sunt paralele
cu axa Ox şi au ecuaţiile y  f ( x1 ) şi respectiv y  f ( x 2 ) .

Fig. 46.4a Fig. 46.4b

46.5 Sensul fizic al derivatei

Fie un corp (un mobil, un punct material) se mişcă rectiliniu şi neuniform conform legii mişcării S  S (t ) .
Atunci:
1) viteza medie a corpului (mobilului) în intervalul de timp  t 0 ; t  este:
S (t )  S (t 0 )
v med  (46.26)
t  t0
2) viteza instantanee (momentană) în momentul de timp t0 la mişcarea rectilinie neuniformă a corpului este:
S (t )  S (t 0 )
v m (t 0 )  lim v med  lim  S (t 0 ) (46.27)
t t 0 t t 0 t  t0
Teorema 1: Dacă un corp (un mobil, un punct material) se mişcă rectiliniu şi neuniform conform legii mişcării
S  S (t ) , atunci viteza instantanee (momentană) a acestui corp în momentul de timp t 0 este egală cu derivata
deplasării lui în acest moment de timp.
• Conform teoremei 1 avem: v m (t 0 )  S (t 0 ) (46.28)
Teorema 2: Derivata deplasării unui corp la mişcarea rectilinie neuniformă este viteza instantanee (momentană)
în momentul de timp t 0 .
• Conform teoremei 2 avem: S (t 0 )  v m (t 0 ) (46.29)
Teorema 3: Dacă un corp (un mobil, un punct material) se mişcă rectiliniu şi neuniform cu viteza v  v(t ) ,
atunci acceleraţia lui în momentul de timp t0 este egală cu valoarea derivatei vitezei lui în acest moment de timp
t0 .
• Conform teoremei 3 avem:
a (t 0 )  v (t 0 ) sau a (t 0 )  S (t 0 ) (46.30)

46.6 Derivata de ordin superior

Definiţia 1: Funcţia f : D  E , y  f ( x) se numeşte de două ori derivabilă în punctul x0  D dacă funcţia
f  : D  R este derivabilă în punctul x0.
Definiţia 2: Derivata de la derivata de ordinul întâi a unei funcţii de două ori derivabile într-un punct se numeşte
derivata de ordinul doi a acestei funcţii în punctul dat.
Definiţia 3: Derivata funcţiei f  în punctul x0 se numeşte derivata de ordinul al doilea a funcţiei f în punctul x0.
d 2 f ( x0 )
• Se notează: f ( x 0 ) sau D f ( x 0 ) sau
2
.
dx 2
• f ( x 0 ) se citeşte: 1) derivata de ordinul al doilea a funcţiei f în punctul x0;
2) derivata de ordinul doi a funcţiei f în punctul x0;
3) derivata secundă a funcţiei f în punctul x0;
4) f secund de x0.

• Conform definiţiei:
f ( x )  f ( x 0 ) f ( x 0  x)  f ( x 0 )
f ( x 0 )  lim = lim (46.31)
x  x0 x  x0 x  0 x
Remarcă: Derivata de ordinul doi a funcţiei f : D  E , y  f ( x) într-un punct oarecare x  D ( f ) este
derivata de la derivata de ordinul întâi în acest punct şi are loc relaţia: f ( x)  ( f ( x)) .
• Analog se definesc derivatele de orice ordin ale funcţiei f de n ori derivabile într-un punct oarecare
x  D( f ) :
1) f ( x )  ( f ( x )) – derivata de ordinul al treilea (de ordinul trei; terţă) a funcţiei f ;
2) f IV ( x)  ( f ( x)) – derivata de ordinul patru a funcţiei f .
Definiţia 4: Derivata de la derivata de ordinul n-1 a unei funcţii f de n ori derivabilă se numeşte derivata de
ordinul n a acestei funcţii (pentru orice n  2 şi n  N ).
• Derivata de ordinul n a funcţiei f : D  E în punctul x0  D se notează:
d n f ( x0 )
f ( n)
( x0 ) sau n
, unde f ( x 0 )  ( f
(n) ( n 1)
)( x0 ) , n  2 şi n  N .
dx
Remarcă: Derivata de ordinul n a funcţiei f : D  E , y  f ( x) într-un punct oarecare x  D ( f ) este derivata
de la derivata de ordinul n  1 în acest punct şi are loc relaţia:
f ( n ) ( x)  ( f ( n 1) ) ( x)  ( f ( n 1) ( x))  , unde n  2 şi n  N (46.32)

• Unele derivate de ordinul n , unde n  2 şi n  N :

1) f ( x )  e x 
2) f ( x )  e 
kx
3) f ( x)  a x 
4) f ( x)  a kx 
5) f ( x)  ln x  f
6) f ( x )  ln( x  a )  f
7) f ( x)  sin x  f
f (n)
( x)  (e x ) ( n )  e x , unde n  N  , x  R ;
f ( n)
( x)  (e kx ) ( n )  k n e kx , unde n  N  , k  R, x  R ;
f ( n ) ( x)  (a x ) ( n )  a x  ln n a , unde n  N  , x  R , a  0, a  1 ;
f ( n ) ( x)  (a kx ) ( n )  k n  a kx  ln n a , unde a  0, a  1 , n  N  , k  R, x  R ;
( 1) n 1 ( n  1)!
(n)
( x )  (ln x) ( n )  n
, unde n  N  , x  R ;
x
( 1) n 1 (n  1)!
( x )  (ln( x  a )) ( n ) 
(n)
, unde n  N  , x  ( a,  ) ;
( x  a) n
n
( x )  (sin x ) ( n )  sin( x 
( n)
) , unde n  N  , x  R ;
2
 n
8) f ( x)  sin kx  f ( x )  (sin kx) ( n )  k n  sin( kx 
(n)
) , unde n  N  , k  R, x  R ;
2
n
9) f ( x)  cos x  f ( x )  (cos x ) ( n )  cos( x 
( n)
) , unde n  N  , x  R ;
2
n
10) f ( x)  cos kx  f ( x)  (cos kx) ( n )  k  cos( kx  ) , unde n  N  , k  R, x  R ;
(n) n

2
(n)
1 (1) n n!
11) f ( x)   f ( n ) ( x)   1   , unde n  N  , x  R  ;
x x x n 1
( n)

 f ( n ) ( x)   1   (1) nn !1 , unde

1 n
12) f ( x)  n  N  , x  R \   b , b  R ;
xb  xb ( x  b)
(n)

 f ( n ) ( x)   1   (1)  a n 1n! , unde n  N  , x  R \   , a, b  R  .

1 n n
b
13) f ( x) 
ax  b  ax  b  (ax  b)  a
Teoremă (formula lui Leibniz pentru derivata de ordinul n a produsului):
Dacă funcţiile f : (a, b)  R şi g : ( a, b)  R sunt de n ori derivabile pe intervalul ( a, b) , atunci funcţia
produs h( x)  ( f  g )( x ) este de n ori derivabilă pe intervalul (a, b) şi are loc formula:
n
( f  g ) ( n ) ( x)   C nk  f ( n  k ) ( x)  g ( k ) ( x) , unde n  N  (46.32)
k 0

Suport teoretic pentru clasa a 11-a, profil real

Profesor: Radion Blîndu, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”,
mun. Bălţi, Republica Moldova