Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Derivata Functiei Fisa BRG
Derivata Functiei Fisa BRG
Profesor: Radion Blîndu, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, mun. Bălţi,
Republica Moldova
Derivata funcţiei
I. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare
1) c 0, c R
2) a) x 1 ; b) ( x 2 ) 2 x ; c) ( x 3 ) 3 x 2 , x R
3) ( x n ) n x n 1 , n N şi x R
4) ( x ) x ,
1
R şi x R
1
5) ( x ) , x R
2 x
6) (sin x) cos x , x R
7) (cos x ) sin x , x R
1
8) (tg x ) , x n; n , n Z
cos 2 x 2 2
1
9) (ctg x ) , x n; n , n Z
sin 2 x
1
10) (arcsin x) , x (1; 1)
1 x2
1
11) (arccos x ) , x (1; 1)
1 x2
1
12) ( arctg x ) , x R
1 x2
1
13) ( arcctg x) , x R
1 x2
14) (a x ) a x ln a , x R, a 0, a 0
15) (e x ) e x , x R
1
16) (log a x) , x (0; ), a 0, a 0
x ln a
1
17) (lg x) , x (0; )
x ln10
1
18) (ln x) , x (0; )
x
19) 2 ,
1 1
x R
x x
x
m m
mxn ,
1
20) n
xm n
x R , m Z , n N , n 2
n
21) n ( x n ) n x n 1 ,
1 x R , n N
x
22) ( sh x) ch x ; 23) (ch x) sh x ;
1 1
24) (th x) ; 25) (cth x) .
ch 2 x sh 2 x
Remarcă: Funcţiile hiperbolice sunt:
e x ex e x ex e x ex e x ex
1) sh x ; 2) ch x ; 3) th x x ; 4) cth x .
2 2 e ex e x ex
II. Tabelul derivatelor funcţiilor compuse
• Pentru determinarea formulelor derivatelor funcţiilor compuse se aplică următoarea propoziţie:
Propoziţie: Dacă u u (x ) este o funcţie derivabilă în punctul x şi există funcţia ( f u )( x) f (u ( x))
derivabilă în orice punct x D( f (u )) , atunci ( f (u ( x))) f (u ) u ( x) .
1) (u ) u 1 u
u
2) ( u )
2 u
u u
3) 2 ; c 2
1 c
u u u u
4) (sin u ) u cos u
5) (cos u ) u sin u
u
6) (tg u )
cos 2 u
u
7) (ctg u ) 2
sin u
u
8) (arcsin u )
1 u2
u
9) (arccos u )
1 u2
u
10) (arctg u )
1 u2
u
11) (arcctg u )
1 u2
12) (a u ) u a u ln a
13) (e u ) u e u
u
14) (log a u )
u ln a
u
15) (ln u )
u
m m
m n 1
16) ( n u m ) (u n ) u u
n
III. Reguli de derivare
• Dacă funcţiile u u (x ) şi v v (x ) sunt derivabile în orice punct x D , atunci au loc următoarele reguli de
calcul ale derivatelor:
1) c = 0, c R , c –constantă reală;
2) (c·u) = cu , unde c este o constantă reală şi u u (x) ;
3) (u v) u v v u , unde u u (x ) şi v v (x ) ;
4) (u v) u v , unde u u (x ) şi v v (x ) ;
u v v u
5)
u
2
, unde u u (x ) , v v (x ) , v ( x ) 0, x D(v ) ;
v v
u
6) 2 , unde u u (x ) şi, u ( x) 0, x D (u ) ;
1
u u
7) (u v)( x) (u (v( x))( x) u (v( x)) v ( x) (derivata funcţiei compuse);
1
8) (u ) ( y )
1
(derivata funcţiei inverse);
u ( x )
u
9) (u ) u v ln u v
v v
, unde u ( x) 0, x D(u ) .
u
IV. Unele derivate uzuale
1) (sin u ) sin 1 u (sin u ) ; 2) (cos u ) cos 1 u (cos u ) ;
3) (tg u ) tg 1u (tg u ) 4) (ctg u ) ctg 1u (ctg u ) ;
5) (sin 2 x ) sin 2 x ; 6) (cos 2 x) sin 2 x ;
7) Pentru derivarea funcţiei y u v se aplică una din următoarele metode:
I metodă: Se transformă funcţia y u v şi se aplică formula 13) de mai sus:
v
1) y u v e ln u e vln u y e vln u
u u
2) y (u v ) (e vln u ) (v ln u ) e vln u uv (v ln u ) = u (v ln u v ) y u v v ln u v .
v
u u
II metodă: Se logaritmează ambele părţi ale funcţiei y u v şi apoi se derivează parte cu parte egalitatea
ln y v ln u :
1) y u v ln y ln u v ln y v ln u
y u
2) (ln y ) (v ln u ) (v ln u ) y y (v ln u ) y u v v ln u v .
y u
u
Se obţine formula: (u ) u v ln u v
v v
, unde u ( x) 0, x D(u ) .
u
m m
m n 1
8) ( n u m ) (u n ) u u .
n
Teorema 2: Funcţia f : D E , y f ( x) are derivată în punctul x 0 D dacă şi numai dacă ea are derivată la
stânga şi la dreapta în punctul x0 şi ele sunt egale, adică f s( x0 ) f d ( x0 ) .
• Prescurtat: (() f ( x0 )) ( f s( x0 ) f d ( x0 )) (46.9b)
Teorema 1(despre sensul geometric al derivatei ): Dacă funcţia f : D E , y f ( x) este derivabilă în punctul
x 0 D , atunci graficul funcţiei f admite tangentă în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) şi coeficientul unghiular al
tangentei (panta tangentei) la graficul G f al funcţiei f este egal numeric cu valoarea derivatei în acest punct.
Conform teoremei 1 avem:
1) k tg f ( x 0 ) ; 2) tg f ( x 0 ) ; 3) k tg tg f ( x 0 ) (46.17)
Teorema 2: Dacă funcţia f : D E , y f ( x) este derivabilă în punctul x 0 D şi are derivata finită în acest
punct, atunci ecuaţia tangentei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este:
y f ( x0 ) f ( x0 ) ( x x0 ) sau y f ( x0 ) f ( x0 ) ( x x0 ) (46.18)
Teorema 3: Dacă funcţia f : D E , y f ( x) este derivabilă în punctul x 0 D şi are derivata finită şi nenulă
în acest punct, atunci ecuaţia normalei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este:
1 1
y f ( x0 ) ( x x0 ) sau y f ( x 0 ) ( x x0 ) (46.19)
f ( x0 ) f ( x 0 )
Remarcă:
1) Dacă funcţia f : D E , y f ( x) are derivată în punctul x 0 D şi f ( x 0 ) sau f ( x 0 ) ,
atunci graficul funcţiei f are tangentă în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) şi ecuaţia tangentei duse la graficul funcţiei
f în punctul M0 are forma xx 0 şi tangenta este o dreaptă paralelă cu axa Oy.
2) Dacă funcţia f : D E , y f ( x) are derivată în punctul x 0 D şi f ( x 0 ) sau f ( x 0 ) ,
atunci panta tangentei dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) nu există, adică panta tangentei
este m tg , deoarece 90 . În acest caz ecuaţia tangentei este xx 0 .
(Vezi Fig. 46.3)
Teorema 4: Tangenta dusă la graficul funcţiei f : D E , y f ( x) în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este paralelă cu
axa Ox dacă şi numai dacă panta ei este egală cu 0, adică k tg f ( x0 ) 0 (46.20)
Remarcă: Dacă tangenta dusă la graficul funcţiei f : D E , y f ( x) în punctul M 0 ( x 0 ; f ( x0 )) este
paralelă cu axa Ox, atunci ecuaţia tangentei este y f ( x0 ) sau y y 0 şi panta tangentei este
k tg f ( x0 ) 0 .
• În Fig. 46.4a este reprezentată tangenta dusă la graficul funcţiei f în punctul M 0 , care este paralelă cu axa Ox
şi ea are ecuaţia y f ( x0 ) sau y y 0 .
• În Fig. 46.4b sunt reprezentate tangentele duse la graficul funcţiei f în punctele M 1 şi M 2 , care sunt paralele
cu axa Ox şi au ecuaţiile y f ( x1 ) şi respectiv y f ( x 2 ) .
• Conform definiţiei:
f ( x ) f ( x 0 ) f ( x 0 x) f ( x 0 )
f ( x 0 ) lim = lim (46.31)
x x0 x x0 x 0 x
Remarcă: Derivata de ordinul doi a funcţiei f : D E , y f ( x) într-un punct oarecare x D ( f ) este
derivata de la derivata de ordinul întâi în acest punct şi are loc relaţia: f ( x) ( f ( x)) .
• Analog se definesc derivatele de orice ordin ale funcţiei f de n ori derivabile într-un punct oarecare
x D( f ) :
1) f ( x ) ( f ( x )) – derivata de ordinul al treilea (de ordinul trei; terţă) a funcţiei f ;
2) f IV ( x) ( f ( x)) – derivata de ordinul patru a funcţiei f .
Definiţia 4: Derivata de la derivata de ordinul n-1 a unei funcţii f de n ori derivabilă se numeşte derivata de
ordinul n a acestei funcţii (pentru orice n 2 şi n N ).
• Derivata de ordinul n a funcţiei f : D E în punctul x0 D se notează:
d n f ( x0 )
f ( n)
( x0 ) sau n
, unde f ( x 0 ) ( f
(n) ( n 1)
)( x0 ) , n 2 şi n N .
dx
Remarcă: Derivata de ordinul n a funcţiei f : D E , y f ( x) într-un punct oarecare x D ( f ) este derivata
de la derivata de ordinul n 1 în acest punct şi are loc relaţia:
f ( n ) ( x) ( f ( n 1) ) ( x) ( f ( n 1) ( x)) , unde n 2 şi n N (46.32)
2
(n)
1 (1) n n!
11) f ( x) f ( n ) ( x) 1 , unde n N , x R ;
x x x n 1
( n)