TEMA 2 : BILANŢUL CONTABI L Şl PLANU L DE CONTURI

2.1. Definirea, conţinutul şi structura bilanţului contabil.

2.2. Planul de conturi al evidenţei contabile în instituţiile publice.
2.3. Executorii de buget, drepturile şi obligaţiunile lor.

2.1. Definirea, conţinutul şi structura bilanţului contabil

Bilanţul contabil reprezintă o metodă de reflectare a patrimoniului instituţiei publice

privit prin prisma modului de repartizare şi utilizare, şi a surselor de formare la o anumită
dată în expresie bănească.
Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din
două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă,
denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ.

În forma cea mai simplă bilanţul contabil se prezintă astfel:

Bilanţul contabil la data___________________

Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)

Denumirea elementelor Denumirea elementelor
patrimoniale de activ patrimoniale de pasiv
Total activ Total pasiv
Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se
datorează faptului că în bilanţ este prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte.

De menţionat că în bilanţul contabil elementele de activ şi pasiv sînt prezentate numai în expresie
bănească. Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de
comparaţii şi calcularea indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă
metodelor de evaluare aplicate la întreprindere.

O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu

legislaţia în vigoare bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii
următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanţul contabil anual se prezintă în perioada de la 25
ianuarie pînă la 31 martie a anului următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanţ nu se reflectă
modificările pe parcursul perioadei în componenţa activelor şi pasivelor, ci starea lor în momentul
întocmirii acestuia.
 2.2. Planul de conturi al evidenţei contabile în instituţiile publice

Planul de conturi contabile reprezintă un nomenclator sistematizat de conturi care asigură

uniformitatea contabilității curente a activității economice și reflectarea evenimentelor acesteia.
Utilizarea planului de conturi contabile asigură descrierea clară și obiectivă a operațiunilor
economice, înregistrarea uniformă a activelor și pasivelor.
Planul de conturi contabile reprezintă un act normativ de bază în domeniul contabilității prin
intermediul căruia fiecare fapt economic este reflectat dublu in contabilitate.
Planul de conturi contabile cuprinde 8 clase, care sunt expuse în tabelul 2.2.

Clasele planului de conturi contabile

Tabelul 2.2

Nr. clasei Denumirea clasei

1 Venituri
2 Cheltuieli
3 Active nefinanciare
4 Active financiare
5 Datorii
6 Mijloace transmise și primite între conturi
7 Rezultate
8 Conturi extrabilanțiere

Fiecare clasă se divizează în subclase, sublasele - în grupe de conturi, iar grupele de conturi - în
subconturi.
Apartenența subcontului la o clasă sau alta se determină după prima cifră a simbolului acestuia.
Simbolul subclasei constă din două cifre. Prima cifră indică simbolul clasei, din care face parte
subclasa respectivă, a doua cifră - numărul de ordine al subclasei în clasa respectivă.
Simbolul grupei de conturi constă din trei cifre. Primele două cifre indică subclasa, din care face
parte grupa de conturi respectivă, a treia cifră - numărul de ordine al grupei de conturi în subclasa
respectivă.
Simbolul subcontului constă din șase cifre. Primele trei cifre indică grupa de conturi, din care
face parte subcontul respectiv, următoarele trei cifre - numărul de ordine al subcontului în grupa de
conturi respectivă.
De exemplu, structura subcontului 314110 Procurarea mașinilor și utilajelor este reflectată în
schema 2.3:
Schema 2.3 Structura subcontului 314110 Procurarea mașinilor și utilajelor
Grupele de conturi se utilizează pentru generalizarea informației care urmează a fi reflectată în
rapoartele financiare și destinată utilizatorilor interni și externi. Acestea se subdivizează în conturi de
bilanț și conturi de rezultate. Conturile de bilanț (clasele 3-7) corespund structurii Bilanțului contabil.
Clasele planului de conturi au următorul conținut:
Clasa 1 „Venituri” (codurile grupelor de conturi 111 — 194) îmbină 5 subclase în care se
reflectă impozitele și taxele, CAS, PAM, granturile primite, veniturile nefîscale, transferurile primite.
Clasa 2 „Cheltuieli” (codurile grupelor de conturi 211 - 294) j cuprinde 7 subclase în care se
reflectă cheltuielile curente, bunurile și serviciile, cheltuielile privind deprecierea activelor,
dobînzile, prestațiile sociale, alte cheltuieli, transferurile acordate.
Clasa 3 „Active nefinanciare” (codurile grupelor de conturi 311 - 399) include 8 subclase în
care se reflectă mijloacele fixe, rezervele materiale de: stat, stocurile de materiale circulante,
producția în curs de execuției produsele și producția finită, mărfurile, valorile, uzura mijloacelor fixe
și] amortizarea activelor nemateriale.
Clasa 4 „Active financiare” (codurile grupelor de conturi 413 - 495) cuprinde 9 subclase în
care se reflectă creanțele interne, diferența de curs valutar, mijloacele bănești, creditele interne,
împrumuturile recreditate, creanțele externe, creditele externe.
Clasa 5 „Datorii” (codurile grupelor de conturi 513 — 595) îmbină 7 subclase în care se reflectă
datoriile interne, împrumuturile intern^ împrumuturile recreditate interne, datoriile externe,
împrumuturile externe. |
Clasa 6 „Mijloace transmise și primite între conturi” (codurile grupelor de conturi 611 - 630)
include 3 subclase în care se reflectă, mijloacele transmise/primite între Trezoreria de Stat și
trezoreriile
teritoriale, mijloacele transmise/primite între Trezoreria de Stat și instituții bugetare, mijloacele
transmise/primite în cadrul unei instituții bugetare, mijloacele transmise din solduri la începutul
anului, alte mijloace transmise /primite, mijloacele transmise și primite între conturi în cadrul
bugetului asigurărilor sociale de stat, mijloacele transmise și primite între conturi în cadrul
fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală.
Clasa 7 „Rezultate” (codurile grupelor de conturi 711 — 723) cuprinde 2 subclase în care se
reflectă rezultatul executării de casă a bugetelor, rezultatul financiar al instituției bugetare.
Clasa 8 „Conturi extrabilanțiere” (codurile grupelor de conturi 811 — 822) cuprinde 2
subclase în care se reflectă creanțele bugetare privind împrumuturile, creanțele bugetare privind
garanțiile, datoria bugetului de stat privind transferurile, angajamente ale bugetului de stat, activele
luate în locațiune/arendă, valorile în mărfuri și materiale care nu aparțin instituției.
Subconturile extrabilanțiere nu intră în corespondență între ele, precum și cu subconturile din
alte clase.
Evidența sintetică se ține pe subconturi de gradul doi.
Modificări în planul de conturi pot fi efectuate numai de către Ministerul Finanțelor.

2.3. Executorii de buget, drepturile şi obligaţiunile lor

Executorii de buget simt conducătorii instituțiilor bugetare împuterniciți cu dreptul de a efectua

cheltuieli de la buget pentru îndeplinirea funcțiilor și atribuțiilor instituțiilor bugetare.
Statutul, drepturile și obligațiunile executorilor de buget de subordonare locală (raională,
municipală, orășenească, sătească) sunt reglementate de Legea privind finanțele publice locale nr.
397-XV din 16.10.2003.
Conform Legea privind finanțele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003 (art.30) executorii de
buget sunt ierarhizați pe trei nivele:
• executori principali de buget;
• executori secundari de buget;
• executori terțiari de buget.
Clasificarea executorilor de buget este prezentată în schema 2.4.
 Schema 2.4. Clasificarea executorilor de buget

Executori principali de buget sunt primarii satelor (comunelor), orașelor, municipiilor,

președinții consiliilor raionale, Guvernatorul unității teritoriale autonome cu statut juridic special,
miniștrii, directorii agenților de stat.
Executori secundari de buget sunt conducătorii instituțiilor bugetare centrale sau locale cu
statut de persoană juridică, care sunt subordonați executorilor principali de buget. De exemplu, șefii
direcțiilor raionalei /municipale de învățământ, direcțiilor raionale de cultură, direcțiilor raionale de
finanțe, rectorii instituțiilor superioare de învățământ, directorii colegilor, directorii institutelor de
cercetări științifice etc.
Executori terțiari de buget sunt conducătorii instituțiilor bugetarei fără statut de persoană
juridică, care sunt subordonați executorilor principalii sau secundari de buget. De exemplu, directorii
grădinițelor, directorii 1 caselor de cultură, directorii colegiilor din cadrul instituțiilor superioare dej
învățământ.
Aceste instituții nu dispun de cont curent în Trezoreria de Stat, nu țin evidența contabilă, nu
întocmesc rapoarte financiare. Contabilitatea pentru aceste instituții este organizată în
contabilitățile centralizate din cadrul

primăriilor satelor, orașelor, din cadrul direcțiilor de învățământ a preturilor municipiului Chișinău,
din cadrul instituțiilor superioare de învățământ.
Executorii principali de buget au dreptul să repartizeze alocații bugetare instituțiilor
subordonate și să aprobe cheltuieli din bugetele instituțiilor pe care le conduc cu respectarea
dispozițiilor legale.
Executorii secundari de buget au dreptul să aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii
cu respectarea dispozițiilor legale și să repartizeze alocațiile bugetare instituțiilor subordonate ai căror
conducători sunt executori terțiari de buget.
Executorii terțiari de buget au dreptul să gestioneze alocațiile bugetare numai pentru
necesitățile instituțiilor pe care le conduc.
Executorii de buget simt responsabili de:
1. elaborarea proiectului de buget;
2. încasarea veniturilor conform prevederilor legale;
3. utilizarea alocațiilor bugetare în limita și cu destinația aprobate în buget;
4. asigurarea integrității patrimoniului aflat în administrare;
5. organizarea și ținerea la zi a contabilității;
6. întocmirea și prezentarea la termenii stabiliți a rapoartelor financiare.