COMPUŞI CARBONILICI sunt:

♦Aldehide - grupa carbonil se leagă de un radical organic şi un atom de H

♦Cetone - grupa carbonil se leagă de doi radicali organici identici sau diferiţi.
Denumire - adăugarea sufixelor -al sau –onă la numele alcanului pentru aldehide şi respectiv cetone.
Proprietăţi chimice - grupa carbonil are o reactivitate mare datorită diferenţei de electronegativitate
dintre O şi C ceea ce duce la polarizarea legăturii.
C O C+ O-
Reactivitatea aldehidelor este superioară cetonelor.
Reacţii de adiţie
♦ Aldehidele şi cetonele inferioare adiţionează apa formând hidraţi care nu pot fi izolaţi, deoarece la
îndepărtarea excesului de apă trec din nou în compuşii carbonilici iniţiali:
O OH
R C + HOH R C H
H
H

În cazul în care compuşii carbonilici conţin grupe cu efect -I în poziţia α faţă de grupa carbonil, se
manifestă o tendinţă mai accentuată de a adiţiona apa comparativ cu aldehidele şi cetonele alifatice
simple, obţinându-se hidraţi stabili care pot fi izolaţi.
♦ Adiţia alcoolilor conduce la formarea semiacetalilor şi respectiv semicetalilor, compuşi instabili. Încălziţi
cu exces de alcool, în cataliză acidă sau bazică semiacetalii şi semicetalii se esterifică rezultând
acetali şi respectiv cetali:
O OH OR'
' + HOR'
R C + HOR R C H R C H
H - HOH
OR' OR'
O OH OR'
+ HOR'
R C + HOR' R C R R C R
R - HOH
OR' OR'
♦ Adiţia H2 în prezenţa catalizatorilor (Ni, Pt, Pd - fin divizate) conduce la alcooli primari sau secundari
după cum adiţia are loc la aldehide sau respectiv cetone.
♦ Adiţia disulfitului de sodiu la toate aldehidele şi la cetonele alifatice conduce la obţinerea de săruri ale
unor acizi sulfonici, frumos cristalizate, folosite pentru separarea aldehidelor şi cetonelor din
amestecurile lor cu alte substanţe:

O ONa
R C + NaHSO 3 R C H
H
SO3H

♦ Adiţia HCN conduce, în cataliză bazică, la cianhidrine ale aldehidelor sau cetonelor.

Reacţii de substituţie
♦ Reacţiile de condensare conduc la o nouă legătură C-C rezultată din adiţii şi substituţii între un compus
cu grupă carbonil (componenta carbonilică) şi substanţe care conţin o grupă CH, CH2 sau CH3 cu
reactivitate mărită prin vecinătatea cu o grupare reactivantă (componenta metilenică). Aceste
reacţii pot fi:
- condensarea compuşilor carbonilici între ei se petrece în cataliză acidă sau bazică. Două molecule de
acetaldehidă dau naştere la aldol (reacţia se numeşte condensare aldolică). Aldolul se
deshidratează intramolecular conducând la o aldehidă nesaturată, aldehida crotonică (condensare
crotonică).
O OH
O O O
T oC H
H3C C + HCH2 C H3C C CH2 C H3C C CH C
R H H - HOH
H H
-condensarea cu derivaţi funcţionali care conţin în moleculă N,
O H
C6H5 C + NH2 C6H5 R C N C6H5
H - HOH

aldehida benzoică anilina N-benziliden anilina

♦ Reacţiile de substituţie în poziţia α faţă de grupa carbonil
- derivaţi de substituţie care, în mediu alcalin, se descompun cu formare de haloform
(bromoform, cloroform, iodoform). O
O lumina NaOH
H3C C + 3Br2 H3C C CBr 3 CHBr 3 + H3C COOH
CH3 - 3HBr

Reacţii specifice aldehidelor

Reacţia de oxidare - Soluţia amoniacală de azotat de argint (reactiv Tollens),
alcalinizată, se reduce în prezenţa aldehidelor (aldehida formică) cu depunere de Ag
metalic. H OH
2Ag(NH 3)OH + O C O C + 2Ag + 4NH3 + H 2O
H H

Aldehidele reduc soluţiile alcaline ale ionului cupric (reactiv Fehling) precipitând oxidul
cupros de culoare roşu-cărămizie.
H OH OH
O C + 2 Cu O C +2CuO + H 2
H OH H
ACIZI CARBOXILICI - compuşi organici care conţin gruparea funcţională carboxil.
O
R C
Denumire - adăugarea sufixului -oic la numele catenei de bază. OH
Poziţia substituenţilor se desemnează prin cifre începând cu atomul de carbon carboxilic sau litere ale
alfabetului grecesc începând cu poziţia vecină grupei carboxil
Radicalii rezultați din acizi după îndepărtarea grupei –OH se numesc radicali acil.
Ionii rezultaţi după îndepărtarea H hidroxilic se denumesc înlocuind sufixul –ic cu –at.

Acizi monocarboxilici saturaţi

Proprietăţi chimice
În comparaţie cu acizii minerali, acizii carboxilici sunt mai slabi. În soluţie apoasă sunt ionizaţi, echilibrul
proteolitic fiind deplasat spre stânga.
♦ Formarea de săruri este o proprietate datorate grupei –OH. Acizii monocarboxilici reacţionează cu metale
reactive, oxizi bazici, baze, carbonaţi, bicarbonaţi rezultând săruri

2HCOOH + Zn (HCOO)2Zn + H2
2HCOOH + CaO (HCOO)2Ca + H2O
♦Reacţiile la atomul de carbon carboxilic conduc la obţinerea de derivaţi funcţionali:
reacţia cu alcoolii, în cataliză acidă, conduce la obţinerea de esteri:
O O
+ OH C2H5 H3C C + H 2O
H3C C
OH O-C 2H5
 reacţia cu pentaclorura de fosfor conduce la obţinerea de cloruri acide care pot reacţiona cu
sărurile acizilor monocarboxilici rezultând anhidride:
O O
H3C C + PCl5 H3C C +POCl3 + HCl
OH Cl

♦Decarboxilarea acizilor carboxilici este procesul de eliminare a CO2 din moleculele acizilor organici.
♦Halogenarea - atomii de H din poziţia α faţă de grupa carboxil pot fi substituiţi prin tratarea acidului
carboxilic cu Cl2 sau Br2. Reacţia este condusă fotochimic:
lumina lumina lumina
CH3-COOH + Cl2 ClCH2-COOH + Cl2 Cl2CH-COOH + Cl2 Cl3C-COOH
-HCl -HCl -HCl

Acizii monocarboxilici saturaţi cu 4÷22 atomi de C au catenă normală, se mai numesc acizi graşi saturaţi şi
sunt prezenţi în natură în lipide şi uleiuri eterice. Acizii graşi saturaţi întâlniţi în natură au, de obicei,
număr par de atomi de carbon:
C4 = Acidul butiric CH3-(CH2)2-COOH C10 = Acidul caprinic CH3-(CH2)8-COOH
C5 = Acidul valerianic CH3-(CH2)3-COOH C12 = Acidul lauric CH3-(CH2)10-COOH
C6 = Acidul capronic CH3-(CH2)4-COOH C14 = Acidul miristic CH3-(CH2)12-COOH
C8 = Acidul caprilic CH3-(CH2)6-COOH C16 = Acidul palmitic CH3-(CH2)14-COOH
C18 = Acidul stearic CH3-(CH2)16-COOH
Acizi dicarboxilici saturaţi
Conţin în moleculă două grupe carboxil grefate pe o catenă hidrocarbonată.
Denumirea - acid + numele hidrocarburii cu acelaşi număr de atomi de carbon + sufixul –dioic.

Proprietăţi chimice
Grupele carboxil disociază independent în două etape:
1. în soluţie concentrată, este favorizată ionizarea unei grupe carboxil datorită efectului inductiv negativ
manifestat de cealaltă grupă carboxil;
2. datorită atracţiei electrostatice exercitate de anionul carboxilat asupra hidrogenului, la diluţii mai mari, are loc
ionizarea celei de-a doua grupe carboxil.
Cel mai tare acid din serie este acidul oxalic deoarece influenţa acidifiantă a unei grupe carboxil asupra celeilalte este
invers proporţională cu distanţa dintre grupe.
Comportare termică
Acizii cu 2 şi 3 atomi de C în moleculă (oxalic şi malonic) se decarboxilează la încălzire conducând la obţinerea de
acizi monocarboxilici cu un C mai puţin în moleculă:

T oC
HOOC-COOH HCOOH
-CO 2

Acizii butan- şi pentandioici (succinic şi glutaric) se deshidratează intramolecular la temperatură conducând la

obţinerea de anhidride:
O O
CH2 C T oC CH2 C
OH
OH -H2O O
CH2 C CH2 C
O O
ACIZI MONOCARBOXILICI NESATURAŢI

- Grupa carboxil legată de o catenă nesaturată. Poziţia legăturii duble faţă de grupa -COOH se notează prin litere ale
alfabetului grecesc sau prin cifre.
- Acizii din această clasă, datorită influenţei dublei legături, sunt mai tari decât acizii monocarboxilici cu acelaşi
număr de atomi de carbon.
- Acizii monocarboxilici nesaturaţi dau reacţii la grupa carboxil rezultând derivaţi funcţionali şi reacţii de adiţie la
dubla legătură.

ACIZI MONOCARBOXILICI AROMATICI

Gruparea -COOH poate fi legată direct de inelul aromatic sau prin intermediul unor catene care pot fi saturate sau
nesaturate.
COOH COOH CH 2 COOH HC CH COOH

COOH

acid benzoic acid o-ftalic acid fenilacetic acid β-fenilacrilic

DERIVAŢI FUNCŢIONALI AI ACIZILOR CARBOXILICI

Provin prin modificarea grupei -OH sau înlocuirea oxigenului carbonilic ambele din structura
grupei carboxilice. Rezultă derivaţi funcţionali care au proprietatea comună că prin hidroliză
generează acidul din care au provenit.

Halogenuri ale acizilor carboxilici - înlocuirea grupei -OH din -COOH cu un atom de halogen.

Anhidride ale acizilor carboxilici - rezultaţi prin eliminarea unei molecule de apă între două
grupe carboxil. Anhidridele sunt folosite drept agenţi de acilare precum şi în industria de
medicamente.

Amide - înlocuirea grupei -OH din grupa -COOH cu grupa aminică.

Esteri - gruparea -OH din -COOH este înlocuită cu o grupă alcoxil prin esterificare directă.
Esterii acizilor inferiori sunt lichide cu miros plăcut de fructe sau flori.
LIPIDE
Lipidele constituie o grupă de substanţe bioorganice larg răspândite în organismele vii, unde
au rol energetic, rol de substanţe de rezervă, rol plastic precum şi rol de material izolant.
Din punct de vedere structural, lipidele se clasifică lipide simple si complexe.

Lipide simple
Ceridele - esteri ai acizilor graşi superiori (C14 – C34) cu alcooli alifatici monohidroxilici
superiori şi conţin număr par de atomi de carbon.
În natură, ceridele apar în amestec cu alcooli primari, acizi graşi liberi, răşini, gliceride,
steride , amestecuri care poartă numele de ceruri.
Cerurile pot fi de provenienţă animală (spermacet, ceara de albine, lanolina de pe lâna de
oaie) sau vegetală (ceara de carnauba care se află pe frunzele palmierului de ceară).
Acilglicerolii (gliceride) - esteri ai acizilor graşi cu glicerina. După gradul de acilare al
grupelor OH se deosebesc monoacilgliceroli, diacilgliceroli şi triacilgliceroli:

O O O
α CH 2 O C R1 CH 2 O C R1 CH 2 O C R1
O O
β HC OH HC O C HC O C R2
O
α’ CH 2 OH CH 2 OH CH 2 O C R3
α-monoacilglicerol α,β-diacilglicerol α,β,α’-tricilglicerol
Acilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în ţesuturile plantelor (uleiuri) şi animalelor
(grăsimi).
Acizii graşi care intră în structura acilglicerolilor sunt acizi monocarboxilici saturaţi sau
nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon şi catenă normală.
Denumirea acilglicerolilor - în funcţie de natura şi poziţia acizilor graşi care se denumesc la
rândul lor cu sufixul –oil.
CH2 O CO (CH2)14 CH3

CH O CO (CH2)16 CH3
α-palmitoil, β-stearoil, α’-oleoil-triacil glicerol
CH2 O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3
Proprietăţi chimice
Au proprietăţi comune cu ale esterilor dar prezintă şi proprietăţi caracteristice.
Reacţia de hidroliză are loc prin încălzirea acilglicerolilor cu acizi sau cu baze.
CH2 O CO R1 CH2 OH R1 COOH
+
H
CH O CO R2 + 3 HOH CH OH + R2 COOH

CH2 O CO R3 CH2 OH R3 COOH

Hidroliza bazică, proces care se numeşte saponificare este o transformare ireversibilă care
conduce la obţinerea de glicerol şi săruri ale acizilor graşi numite săpunuri.
CH2 O CO R1 CH2 OH R1 COONa

CH O CO R2 + 3 NaOH CH OH + R2 COONa

CH2 O CO R3 CH2 OH R3 COONa

Reacţiile de adiţie ale halogenilor sau H2 la dublele legături din moleculele acilglicerolilor sunt importante.
Pentru evaluarea gradului de nesaturare a acizilor graşi din acilgliceroli se utilizează indicele de iod.
Cantitatea de I2, în grame, adiţionată la dublele legături ale acizilor graşi din 100g acilglicerol se numeşte
indice de iod.
Prin hidrogenare, în prezenţa metalelor fin divizate, la temperatură şi presiune se formează acilgliceroli solizi
ca urmare a saturării radicalilor acil. Uleiurile vegetale (floarea soarelui sau soia) se solidifică prin
hidrogenare, proces folosit la prepararea margarinei.

CH2 O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH2 O CO (CH2)16 CH3

Ni
CH O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 + 3 H2
CH O CO (CH2)16 CH3
ToC , p
CH2 O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH2 O CO (CH2)16 CH3

oleoil-triacilglicerol stearoil-triacilglicerol

• Steridele - esteri ai acizilor graşi superiori cu alcooli tetraciclici monohidroxilici (steroli) a căror unitate
structurală de bază este steranul. Sterolii sunt răspândiţi atât în ţesuturile animale (zoosteroli) cât şi în
plante (fitosteroli) şi ciuperci (micosteroli).

• Etolidele - esteri ai unor oxiacizi legaţi între ei.