Sunteți pe pagina 1din 10

DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

OMULUI

- SAMAN RODICA IONELA -

1
DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE
OMULUI
1.1.Clasificare
Grupate in categorii, drepturile si libertatile pot fi mai bine studiate si mai clar intelese.
De asemenea, gruparea acestora pe clase sau categorii permite relevarea naturii si a
caracterului lor esential pentru fiecare individ.
O anumita grupare si clasificare este operata si in documente sau acte internationale. In acest
sens, cele doua Pacte internationale fac referire in mod distinct la drepturile civile si politice
si, respectiv, la drepturile economice, sociale sau culturale.
In doctrina constitutionala romaneasca recenta, drepturile si indatoririle fundamentale au fost
clasificate in urmatoarele categorii:
a) egalitatea in drepturi ale cetatenilor, ca principiu general raportat la egalitatea intre
sexe, egalitatea in drepturi ale cetatenilor, fara deosebire de rasa, culoare, limba, de origine
nationala sau sociala, de avere, nastere; egalitatea in drepturi ale cetatenilor, fara deosebire de
religie, opinie politica sau orice alta opinie;
b) drepturile social-economice si culturale cuprinzand: dreptul la munca (libertatea
muncii); dreptul la odihna; dreptul la invatatura; dreptul la asigurarea materiala in caz de
batranete, boala sau incapacitate de munca (dreptul la pensie si asistenta sociala); dreptul
tinerilor; dreptul de proprietate; dreptul la mostenire; dreptul la un nivel de trai decent;
dreptul cetateanului de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala;
c) drepturile exclusiv politice (drepturile electorale);
d) drepturile si libertatile social-politice (libertatea constiintei, libertatea cuvantului,
libertatea presei; dreptul la asociere; dreptul la greva; libertatea intrunirilor, a mitingurilor si a
demonstratiilor; dreptul la informatie);
e) inviolabilitatile (dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului;
dreptul la libera circulatie; dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si a copiilor);
f) drepturile garantii (dreptul de petitionare; dreptul celui vatamat intr-un drept al sau de a
se adresa justitiei) ;
Acestor categorii li se adauga dreptul de azil.
1.2. Drepturi și libertăți
1.2.1.Drepturile social-economice si culturale
 Dreptul la munca si dreptul la protectia sociala a muncii (art. 41).

2
Originea consfintirii legislative a acestui drept se afla in revendicarile miscarii sindicale de la
sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX.
Constitutia prevede doar ca dreptul la munca nu poate fi ingradit. Cu alte cuvinte, stabileste
interdictia generala de a ingradi dreptul unei persoane la munca. Aparent, detinatorul sau il
poate invoca doar in situatia in care o persoana fizica sau juridica (patron, organism
guvernamental, insarcinat cu ocrotirea si protectia sociala a muncii) i-ar ingradi, in orice mod,
dreptul respectiv.
Cu alte cuvinte, fiecare este liber sa-si aleaga profesia si locul de munca. Rezulta ca
incalcarea dreptului respectiv consta in impiedicarea unei persoane de a-si alege profesia sau
locul de munca.
Constitutia prevede ca nu se poate aprecia ca munca fortata: a) serviciul militar sau
activitatile desfasurate in locul acestuia dar care, potrivit legii, nu presteaza serviciul militar
obligatoriu din motive religioase; b) munca unei persoane condamnate, prestata in conditii
normale, in perioada de detinere sau de libertate conditionata; c) prestarile impuse in siuatia
creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile
normale stabilite de lege.
 Dreptul la greva (art. 43).
Dreptul la greva inscris in art. 43 este un drept nou, pe care Constitutia l-a preluat din
documentele si instrumentele internationale referitoare la protectia drepturilor omului.
Dreptul la greva poate fi considerat si ca o garantie a protectiei sociale a muncii.
Dreptul la greva este circumscris de Legiuitorul constituant apararii intereselor profesionale,
economice si sociale ale salariatilor. Rezulta, asadar, ca prin actiunea grevista nu pot fi
promovate interese de alta natura, de pilda, cele politice. Prin lege sunt stabilite conditiile si
limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale
pentru societate.
 Dreptul de proprietate privata (art. 44).
Garantarea reala a dreptului de proprietate si modalitatile de garantare constituie inca un
indiciu ca Romania si-a adoptat structurile guvernamentale, legislative standardelor
internationale prin care o societate se defineste ca fiind democratica.
Titular al proprietatii private este orice persoana fizica (cetateni romani, cetateni straini,
apatrizi), sau juridica, inclusiv statul.
In afara proprietatii private, Constitutia garanteaza si proprietatea publica care apartine in
mod exclusiv statului sau unitatilor administrativ-teritoriale .Spre deosebire de proprietatea

3
privata, proprietatea publica este exclusiva atat in privinta titularului, cat si in privinta
bunurilor ce formeaza obiectul proprietatii respective (bogatiile de orice natura ale
subsolului ; caile de comunicatii, plajele ; marea teritoriala, precum si alte bunuri prevazute
de Constitutie sau stabilite de lege).
Constitutia mai prevede ca averea dobandita in mod licit nu poate fi confiscata si ca acest
caracter se prezuma. In cazul de acuzatie de dobandire ilicita a averii, ministerul public este
cel care trebuie sa dovedeasca caracterul ilicit al acesteia si nu titularul dreptului de
proprietate.
 Dreptul la mostenire (art. 46).
Dreptul la mostenire este la fel de vechi ca si dreptul de proprietate de care este strans legat,
mostenirea fiind, de altfel, un mod de dobandire a proprietatii. Titularii acestui drept pot fi,
desigur, numai persoanele fizice. Conditiile legale ale exercitarii dreptului la mostenire sunt
prevazute in Codul Civil. Potrivit Constitutiei dreptul la mostenire este garantat.
 Dreptul la invatatura (art. 32).
Art. 32 din Constitutie prevede ca dreptul la invatatura este asigurat prin: a) invatamantul
general obligatoriu; b) invatamantul liceal; c) invatamantul profesional; d) invatamantul
superior; e) alte forme de instructie si de perfectionare (cursuri post-universitate; programe de
specializare; doctoratul).Invatamantul de stat este gratuit. Invatamantul de toate gradele,
indiferent daca se desfasoara in institutii de stat sau particulare, trebuie sa se faca in limba
romana. Prin lege, se poate prevedea ca invatamantul sa se desfasoare si intr-o limba de
circulatie internationala.
Constitutia prevede, totodata, ca dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a
invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate.
Modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
In continutul acestui drept este inclusa si garantarea autonomiei universitare, aspect mai putin
important in raport cu celelalte elemente definitorii ale dreptului la invatatura.
 Dreptul la ocrotirea sanatatii (art. 34).
Acest drept a fost enuntat si a capatat o recunoastere internationala indeosebi dupa al doilea
razboi mondial. Statele sunt direct interesate sa aiba o populatie sanatoasa din toate punctele
de vedere. Desigur, preocuparea in acest sens a statelor lumii este foarte veche.
Potrivit Constitutiei,statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii
publice.

4
 Dreptul la mediu sanatos (art.35)
Da expresie unei cerinte puternic resimtite de fiecare tara parte si de comunitatea
internationala in general. Deteriorarea mediului, a echilibrului ecologic pune in pericol chiar
existenta civilizatiei umane. Rezervarea mediului natural, compatibilitatea acestuia cu
civilizatia urbana, cu cea industriala si tehnologica, reprezinta nu numai o indatorire a
guvernului ci si un drept individual al cetateanului si in acelasi timp al comunitatii umane in
general.
 Dreptul la un nivel de trai decent (art. 47).
Si acest drept a fost formulat relativ recent, prin instrumente internationale ale caror prevederi
au fost preluate in legislatia nationala. Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
Toate aceste drepturi sunt drepturi social-economice clasice consfintite ca atare, in
constitutiile tuturor statelor, indiferent de sistemul politic, in ultimele decenii.
De o protectie deosebita se bucura din partea statului copii si tinerii. Nu este vorba de un
drept propriu-zis ci, asa cum prevede Constitutia, de un regim special de protectie si de
asistenta in realizarea drepturilor lor.
De asemenea, de o protectie speciala se bucura persoanele cu handicap.
1.2.2.Drepturile exclusiv politice
 Dreptul la vot (art.36).
In sistemul nostru constitutional, cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani impliniti
pana in ziua alegerilor inclusiv. Nu beneficiaza de acest drept debilii sau alienatii mintali pusi
sub interdictie prin hotarare judecatoreasca si nici persoanele condamnate prin hotarare
judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale.
Exercitarea dreptului de vot nu este obligatorie.
 Dreptul de a fi ales (art. 37).
Potrivit Constitutiei, au dreptul de a fi alesi cetatenii romani care indeplinesc conditiile
prevazute in art. 16 alin. (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit art.
40 alin. (3) din Legea fundamentala.
.Acestei categorii i se adauga, potrivit art. 40 alin (3) , judecatorii Curtii Constitutionale,
avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii, precum si alte categorii de
functionari publici stabilite prin lege organica.Daca aceste din urma categorii de persoane ar
dori sa candideze in alegeri parlamentare, prezidentiale sau locale ele pot demisiona din
functiile respective, inainte de a-si depune candidatura.

5
1.2.3.Drepturile și libertățile social-politice
 Dreptul la libera circulatie (art. 25).
Acest drept apartine inerent oricarei persoane, fiind un drept natural al acesteia, o vocatie a ei
de a-si manifesta libertatea deplina, inclusiv, asupra locului si tarii unde prefera sa traiasca.
Constitutia prevede, in acest sens, ca fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili
domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, dreptul de a emigra, precum si de a reveni
in tara.
 Respectarea vietii intime, familiale si private (art. 26).
Constitutia prevede obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima,
familiala si viata privata a persoanelor.
Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile
altora, ordinea publica sau bunele moravuri. Constitutia nu precizeaza alte limite ale dreptului
unei persoane fizice de a dispune de ea insasi.
 Libertatea constiintei (art. 29).
Libertatea constiintei este un alt atribut inerent al fiintei umane. Libertatea gandirii nu poate
fi ingradita atata timp cat gandurile nu sunt exprimate. Legiuitorul constituant se refera la
gandurile exprimate, ca si la opinii. Intrucat Constitutia nu precizeaza nimic in acest sens,
rezulta ca opiniile si gandirile exprimate pot fi raportate la orice subiect sau domeniu. Deci,
sunt ocrotite deopotriva opiniile politice, economico-stiintifice, literare, cultural-artistice,
sportive etc.
Nu poate fi ingradita nici libertatea credintelor religioase, libertatea de a nu avea o credinta
religioasa (ateismul).
Libertatea constiintei trebuie sa se manifeste intr-un spirit de tolerante si de respect reciproc.
 Libertatea de exprimare (art. 30).
Gandurile, opiniile, credintele religioase ca si convingerile ateiste, creatiile de orice fel pot fi
exprimate prin viu grai, prin scris, prin mijloace mecanice, electronice, inclusiv prin mijloace
de informare in masa, in conditii de deplina libertate.
Mai mult, Legiuitorul constituant a statuat ca libertatea de exprimare este inviolabila, in orice
forma s-ar manifesta aceasta.
 Dreptul la informatie (art.31).
Functia sociala a presei nu este posibila decat daca cetateanul beneficiaza de dreptul la
informatie. In felul acesta, se legitimeaza rolul presei de a exprima opinia publica si a o face
cunoscuta guvernantului.

6
Dreptul la informatie nu este raportat exclusiv la presa. Potrivit Constitutiei, autoritatile
publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a
cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea
corecta a opiniei publice.
 Libertatea intrunirilor (art. 39).
Constituantul a voit sa ofere o libertate deplina organizarii mitingurilor, demonstratiilor,
procesiunilor sau oricaror intruniri. Nu intereseaza daca acestea au caracter politic , sportiv,
cultural, istoric, religios s.a. Singura conditie este ca toate acestea sa desfasoare in mod
pasnic, fara nici un fel de arme.
 Dreptul la asociere (art.40).
Cetatenii romani se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, patronate si in alte forme
de asociere. Acest drept constituie baza pluralismului politic si ideologic al societatii
romanesti post-revolutionare.
Constitutia a prevazut conditiile in care partidele sau orice alte organizatii sunt
neconstitutionale. Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
 Ocrotirea familiei (art. 48).
In literatura de specialitate, acest drept a fost denumit “dreptul la casatorie” sau dreptul
persoanei de a intemeia o familie. Legiuitorul constituant a voit sa enunte cateva principii pe
care le-a socotit esentiale pentru injghebarea celei mai simple (numeric vorbind) celule
sociale: familia. Aceste principii sunt: consimtamantul la casatorie exprimat in mod liber,
egalitatea intre soti ; dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si
instruirea copiilor, egalitatea in fata legii a copiilor din afara casatoriei cu cei rezultati din
casatorie ; prioritatea, din punct de vedere al formalitatilor, a casatoriei civile fata de cea
religioasa ; stabilirea prin lege a conditiilor de incheiere, de desfacere si de nulitate ale
casatoriei.
1.2.4.Inviolabilitatile
 Dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica (art. 22).
Cele doua drepturi sunt strans conexate intre ele. Legiuitorul constituant a considerat ca orice
act sau activitate care afecteaza dreptul la viata al unei persoane sau integritatea sa fizica si
psihica sunt contrare Constitutiei si legilor.
Garantarea dreptului la viata a impus includerea in Constitutie a interdictiei pronuntarii
pedepsei cu moartea. Sunt interzise, de asemenea, tortura, precum si orice fel de pedeapsa sau

7
tratament inuman ori degradant, chiar daca acestea nu ar afecta dreptul la viata sau dreptul la
integritate fizica sau psihica.
 Libertatea individuala (art.23).
Continutul acestei libertati este complex si constituie, in anumite limite, un adevarat Habeas
Corpus. Declarand ca libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
Legiuitorul constituant a adaugat ca perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane
sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
Pe durata urmaririi penale, cand competente de urmarire revine organelor de cercetare penala,
precum si organelor de cercetare penala sub supravegherea procurorului, arestarea preventiva
poate fi dispusa doar de judecator pe durata a cel mult 30 de zile.
1.2.5. Drepturi-garantii
 Accesul liber la justitie (art. 21).
Orice persoana se poate adresa justitiei pantru apararea drepturilor, a libertatilor si a
intereselor sale legitime. De la aceasta prevedere nu poate exista nici o exceptie, nici chiar in
conditiile art. 53 din Constitutie. Modalitatile concrete ale accesului la justitie sunt prevazute
in procedura penala si cea civila.
 Dreptul la aparare (art. 24).
Acest drept urmeaza, in chip firesc, dupa exercitarea dreptului inscris in art. 21 din
Constitutie. Dreptul la aparare este garantat. Apararea se refera nu numai la rechizitoriul
penal, ci la orice imputare in justitie.
 Dreptul de petitionare (art. 51).
Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate in scris. Petitia
trebuie semnata de petent. Acest drept este recunoscut si organizatiilor legal constituite in
numele membrilor acestora.
 Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 52).
Prin continutul sau, acest drept ofera persoanei vatamate intr-un drept al sau de o a autoritate
publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri,
posibilitatea de a se adresa justitiei pentru a obtine anularea actului si repararea prejudiciului
ce i s-a produs.
Afectarea dreptului se poate produce pe trei cai:
a) emiterea unui act administrativ;
b) nesolutionarea in termen legal a unei cereri;
c) eroarea judiciara in procesal penal.

8
Persoana vatamata se poate adresa organelor de justitie, cerand: a) recunoasterea dreptului
pretins sau a interesului legitim; b) anularea actului; c) repararea pagubei.
1.3.ÎNDATORIRI FUNDAMENTALE
Constitutia prevede urmatoarele indatoriri fundamentale:
a) fidelitatea fata de tara;
b) respectarea Constitutiei si a legilor;
c) apararea tarii;
d) contributiile financiare;
e) exercitarea cu buna credinta a drepturilor si libertatilor.
 Fidelitatea fata de tara (art.54).
Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra. Fidelitatea decurge in primul rand
din calitatea de cetatean al statului. Constitutia nu distinge intre cetatenii romani si cetatenii
apartinand minoritatilor nationale. Intrucat statul nu face nici o deosebire intre cetatenii sai,
protejandu-i fara discriminare, este legitim sa solicite, din partea fiecaruia dintre ei, fidelitate
pentru tara.
Se intelege ca cetatenilor romani investiti cu o functie publica, precum si militarilor le
incumba o responsabilitate sporita fata de interesele si valorile pe care le ocrotesc sau le
apara, in functia ce li s-a incredintat. Acesta este motivul pentru care cetatenii care
indeplinesc o functie publica, precum si militarii depun un juramant cerut de lege.
 Respectarea Constitutiei si a legilor [art. 1 alin. (5)].
Acesta este o obligatie elementara ce revine tuturor persoanelor domiciliate sau rezidente in
Romania, indiferent daca sunt cetateni romani, straini sau apatrizi.
 Apararea tarii (art. 55).
Si aceasta indatorire are un caracter elementar. Legiuitorul constituant a conturat o dubla
perspectiva asupra acestei indatoriri: a) apararea tarii este un drept; b) apararea tarii este o
obligatie.
Titularii dreptului si indatoririi de aparare a tarii sunt cetatenii romani.
 Prestarea contributiilor financiare (art.56)
Potrivit Constitutiei, cetatenii au obligatia sa contribuie, prin plata impozitelor si a taxelor
stabilite prin lege, la cheltuielile publice. Exercitarea cu buna credinta a drepturilor si
indatoririlor fundamentale (art. 57).
Aceasta indatorire este o concretizare a principiului din dreptul roman potrivit caruia
titularul unui drept nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

9
BIBLIOGRAFIE

1.Constituția României

2.Cristian Ionescu, Drept constitutional si institutii politice, Editur All Beck, Bucuresti, 2004

3.Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Ed. Actami,Bucuresti, 1995

4.Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, vol. I, Ed. Europa Nova,

Bucuresti, 1996

10

S-ar putea să vă placă și