Capitolul III: ÎNTREPRINDEREA – SISTEM ECONOMIC

DESCHIS, DINAMIC SI COMPLEX

III.1. Abordarea sistemica a întreprinderii

În investigarea problematicii complexe a întreprinderii, se extinde tot mai mult

abordarea sistemica, având la baza teoria generala a sistemelor. Numeroase lucrari14
clarifica si dezvolta notiunile de baza ale întreprinderii prin prisma teoriei sistemelor.
Sistemul este un ansamblu de elemente în interactiunea lor dinamica,
organizata în vederea realizarii unui scop.
Pentru a descrie un sistem este necesar sa se înteleaga aspectul sau structural, adica
organizarea sa într-un anumit spatiu si aspectul functional, adica organizarea si
functionarea în timp a elementelor sale componente.
Ca organism economico-social, întreprinderea are o structura sistemica, în
care diferitele sale componente se conditioneaza reciproc. Totalitatea elementelor
componente, în interactiunea lor, constituie mecanismul de functionare al
întreprinderii. Functionarea acestui mecanism se desfasoara sub actiunea factorilor de
mediu intern si extern si se manifesta într-o mare diversitate de forme.
Conceptia sistemica privind întreprinderea este un mod de a privi, a gândi si a
întelege procesele economice care au loc în cadrul ei în interactiune cu conducerea
acesteia. Abordarea sistemica permite formarea unei viziuni largi, cuprinzatoare
asupra functionarii acestui organism complex si dinamic care este întreprinderea.
Totodata, aplicarea teoriei generale a sistemelor la sistemele economice în general si la
întreprindere ca sistem, în special, conduce la identificarea unor noi cai de analiza,
permitând formularea unor solutii, decizii perfectionate, care sa conduca la realizarea
scopurilor propuse.
Teoria generala a sistemelor considera fenomenele si procesele economice ca
sistem, adica un ansamblu organizat de elemente interdependente, aflate în
interactiune activa sau numai potentiala.
Un sistem se defineste prin urmatoarele notiuni:
ü obiectele (elementele) sistemului, entitati materiale sau abstracte ce
constituie componenta constructiva a sistemului (statica sistemului);
ü proprietatile obiectelor;
ü relatiile, raporturile dintre elementele (dinamica sistemului).

Reuniunea elementelor într-un ansamblu, împreuna cu relatiile dintre ele,

formeaza structura sistemului . Structura unui sistem este o caracteristica relativ
stabila a acestuia. Practica economica a dovedit ca legaturile dintre elementele
componente ale sistemului întreprindere fac ca actiunea unora sa se reflecte asupra
altora si, implicit, asupra întregului constituit de întreprindere. De exemplu,
perturbatiile care pot sa apara în aprovizionarea cu materii prime afecteaza ritmicitatea
14
M. Dumitrescu, Organizarea structurala a întreprinderilor, Ed. Stiintifica, 1969; C. Russu, Organizarea
structural-informationala a întreprinderii, Ed. Politica, 1978; O. Nicolescu si colab., Management, Ed. Didactica
si Pedagogica, 1992; E. Mihuleac, Bazele managementului, Ed. Tempus, 1994 s.a.
productiei, iar aceasta are consecinte asupra veniturilor realizate de întreprindere.
Rezulta ca sistemul se manifesta ca o entitate distincta, ca un întreg.

Întreprinderea abordata ca sistem complex are o serie de caracteristici care-i

asigura o functionalitate specifica. În figura 3.1. poate fi urmarita complexitatea
sistemului întreprindere.
Întreprinderea este

o organizatie economica autonoma care pentru piete

produce

Este un sistem finalizat

Este un sistem Este un sistem Finalitate: maximizarea
surplusului economic
ierarhizat organizat si condus
(profitului)

Este un sistem Este un sistem

uman deschis

Fig. 3.1. Complexitatea sistemului întreprindere

Abordarea întreprinderii pe baza principiilor teoriei sistemelor si ciberneticii

impune luarea în considerare atât a întreprinderii ca ansamblu unitar, cât si a fiecareia
dintre componente, în interdependenta si actiunea lor. Abordarea sistematica a
întreprinderii consta în prioritatea acordata întregului, respectiv întreprinderii – fata de
elementele sale componente, subunitati structurale si functionale si studierii
conexiunilor dintre elementele componente în dinamica si complexitatea lor.
Sistemul poate fi definit, de:
• multimea elementelor sale;
• multimea conexiunilor interne si externe;
• intrarile si iesirile din sistem;
• finalitatea sistemului;
• comportarea si capacitatea de functionare a sistemului.

III.2. Caracteristicile sistemului întreprindere

Sistemul întreprindere prezinta o serie de caracteristici care trebuie avute în

vedere pentru a-i asigura functionalitatea, acestea sunt:
a) întreprinderea este un sistem social , întrucât în cadrul acesteia o componenta
esentiala sunt oamenii (conducatori si executanti) care actioneaza asupra
 celorlalte componente (resurse materiale, energie, capacitati de productie,
informatii) pentru a realiza obiectivele propuse; în ultima instanta, finalitatea
sistemului este cresterea bogatiei;
b) întreprinderea este un sistem economic, deoarece reuneste resurse de diferite
tipuri urmarind valorificarea lor optima (sistem cu rationalitate);
c) întreprinderea este un sistem deschis, în sensul ca are schimburi permanente
cu mediul (de unde îsi procura inputurile si unde îsi externalizeaza
outputurile).În figura 3.2 se prezinta întreprinderea ca sistem deschis;

Cadrul juridico – institutional (regulamente,

legi, fiscalitate, infrastructura)

Piete în Centru de comanda

Informatii D.G. Informatii
amonte:
Informatii Instructiuni
Intrari Iesiri
Variabile de

Variabile de
Decizii Piete
intrare

iesire
Piata muncii în aval
Sistem fizic de
transformare Clienti
Piata
financiara
Bugete Concurenti
Variabile de

Variabile de

Piata con-
iesire

sumurilor
intrare

intremediare
Sistem financiar

Legenda: Venituri
Cheltuieli
Flux fizic Flux financiar Flux informatii

Legenda: Flux fizic Flux financiar Flux informatii

Fig.3.2. Întreprinderea sistem deschis

Sursa: M.Darbelet si J.M.Lauginie, Économie de l' entreprise,
Les Éditions Foucher, Paris, 1995.
d) întreprinderea este un sistem organic adaptiv, în permanenta legatura cu
mediul de care este influentat, dar pe care îl si influenteaza, fapt care determina
modificarea parametrilor sistemului. Un sistem ai carui parametri sunt
variabili ca raspuns la conditiile mediului este un sistem adaptiv;
e) întreprinderea este un sistem dinamic, deoarece îsi modifica starea în timp;
f) întreprinderea este un sistem complex, reunind un mare numar de elemente,
subsisteme, parti cu functii bine precizate;
g) întreprinderea este un sistem cu comportament finalist, cu echifinalitate;
h) întreprinderea este un sistem relativ stabil. Daca o perturbatie a mediului a
produs variatia unor parametri, întreprinderea reactioneaza pentru a conduce
evolutia în regim stationar. În acest scop, în cadrul sistemului întreprindere
identificam un subsistem specific (subsistemul conducator) având rolul de a
pune în practica masurile corective care sa permita atingerea regimului
stationar, a stabilitatii. Obiectivul subsistemului conducator este reglarea
sistemului si asigurarea functionalitatii optime. Dispersia activitatilor (uneori
chiar si a componentelor sistemului) în teritoriu, ca si complexitatea proceselor
care au loc, fac ca reglarea sa se desfasoare în conditii grele, uneori chiar în
lipsa unor informatii pertinente;
i) întreprinderea este un sistem supus proceselor entropice, sub actiunea
carora se manifesta tendinta de dezorganizare. Activitatea de conducere
constituie forta care contrabalanseaza aceasta tendinta, asigurând stabilitatea
dinamica a întreprinderii;
j) întreprinderea este un sistem probabilist (stochastic) datorita actiunii
factorilor aleatori care tind sa perturbe echilibrul. Mentinerea stabilitatii,
preîntâmpinarea si anihilarea factorilor perturbatori, evitarea tendintelor
entropice necesita din partea conducerii interventii reglatoare active si
permanente;
k) întreprinderea este un sistem cu autoînvatare (se învata în procesul de
desfasurare a activitatilor economice si sociale);
l) întreprinderea este un sistem cibernetic. Culegerea informatiilor despre
iesirea sistemului si utilizarea lor pentru corectarea intrarii (feed-back,
conexiune inversa) este caracteristica sistemelor cibernetice. Îndeplinirea
obiectivelor necesita asigurarea permanenta a intrarilor prestabilite (cantitativ
si calitativ), corelarea acestora cu procesele tehnologice, urmarirea
transformarilor pe care le sufera intrarile, compararea rezultatelor cu
obiectivele;
m) întreprinderea este un sistem autoreglabil si autoorganizabil. Întreprinderea
este un sistem autoreglabil si autoorganizabil în care coexista doua tipuri de
activitati: o activitate tehnico-productiva si o activitate de conducere.
Caracterul de sistem autoreglabil si autoorganizabil are la baza conceptul de
retroactiune sau de conexiune inversa (feed-back), care presupune capacitatea
sistemului de a-si modifica intrarile si starea sa, în raport cu modul în care
iesirile raspund comenzii sociale. În acest context, întreprinderea abordata în
viziune sistemica este formata dintr-un sistem reglat sau condus (S), în care
au loc procese tehnice si biologice de transformare a factorilor de productie în
produse finite, conform obiectivelor propuse initial si un sistem reglator sau
conducator (R), care are rolul de a asigura functionarea sistemului reglat, în
limitele parametrilor tehnici, organizatorici si structurali pentru atingerea
finalitatii, concretizata în cererea de produse pe piata produselor (P). Sistemul
reglator se justifica prin actiunea permanenta asupra factorilor entropici
perturbatori si îsi concretizeaza activitatea în procesul decizional.
Retroactiunea sau conexiunea inversa (?X) se manifesta atât la nivelul
întreprinderii considerata ca sistem, cât si la nivelul subdiviziunilor
organizatorice, ca subsisteme. Fiecare subsistem îsi are intrarile si iesirile
 proprii. Iesirile dintr-un subsistem constituie intrari în cadrul subsistemului
urmator (fig. 3.3.)

X S Y

∆X R

Fig. 3.3.: Schema bloc a sistemului întreprinderii, în care:

S – sistem reglat (condus);
R – sistem reglator (conducator);
X – intrarile în sistem;
Y – iesirile din sistem;
∆X – marimea de reglare.

Functionalitatea întreprinderii ca sistem este data de transmitanta (T), care

se determina ca raport între iesirile (Y) si intrarile (X) sistemului:
Y
T= .
X

Transmitanta poate fi exprimata fizic (T ≤ 1) si valoric (T>1). Transmitanta

fizica poate este subunitara deoarece intrarile de resurse alocate sunt, de regula,
inferioare output-urilor obtinute. Transmitanta valorica a sistemului trebuie sa fie
supraunitara pentru ca acesta sa fie functional, respectiv cifra de afaceri sa fie mai
mare decât costurile si sa se obtina un nivel cât mai ridicat al profitului.

III.3. Subsistemele componente ale sistemului întreprindere

Conform axiomelor lui Churchman rezulta ca putem construi sistemul

întreprindere pornind de la subsistemele componente. O larga utilizare în domeniul
organizarii si conducerii are structurarea întreprinderii ca un dublet “obiect condus –
conducere”. Sunt puse astfel în evidenta doua subsisteme ale sistemului
întreprindere: subsistemul condus si subsistemul conducator. Fiecare din cele doua
subsisteme se structureaza, la rândul lor, în alte elemente componente.
Subsistemul condus sau efectoriu se compune din: loc de munca, atelier, sectie,
compartimente functionale (planificare, lansare, urmarirea productiei, aprovizionare,
desfacere, personal etc.). Fiecare dintre acestea pot fi considerate ca sisteme, dat fiind
caracterul deschis al sistemelor. Ele vor fi, deci, formate din alte componente
specifice, descompunerea mergând pâna la element, care constituie “unitatea”
structurala ce nu mai poate fi descompusa (postul).
 Subsistemul conducator se structureaza în conducere strategica, conducere
tactica si conducere operativa astfel încât sa se realizeze functiile conducerii
(previziune, organizare, coordonare, comanda si control). Realizarea functiilor
conducerii implica un ansamblu de metode si procese intelectuale, tehnice si
economico-financiare prin care decizia (comanda) se transforma în actiune. Din
analiza proceselor de conducere rezulta ca principalele activitati, operatiuni si
procedee implicate în conducerea stiintifica a sistemului întreprindere pot fi etapizate,
astfel: reflectie-decizie, decizie-actiune, actiune-rezultate.
Abordarea sistematica permite, de fapt, modelarea realitatii obiective complexe
reprezentata de întreprindere, prin abstractizarea functionarii ei. Astfel, un prim
model al sistemului întreprindere porneste de la structurarea pe cele doua
subsisteme amintite anterior si este prezentat schematic în fig. 3.4.

{I} {E}
Subsisteme efectorii

Conducere strategica

Conducere tactica

Conducere operativa

Subsistem conducator

Fig. 3.4. Întreprinderea ca dublet “obiect condus-conducere”

Un alt model al sistemului întreprindere, subsistemul condus (structural-

organizatoric) si subsistemul conducator, porneste de la identificarea activitatilor prin
care acesta îsi exercita functiile sale si îsi realizeaza finalitatea ca sistem. În fig. 3.5. se
prezinta modelul sistemului întreprindere care surprinde structura functionala a
acestuia.
 Subsistemul conducator

Cercetare -dezvoltare

Financiar-contabil Productie Personal

Marketing-comercializare

Aprovizionare Desfacere

Fig. 3.5. Model structural al sistemului întreprindere

Abordarea sistemica permite economistului sa înteleaga exact necesitatea

conducerii, coordonarii partilor (subsistemelor), astfel încât fiecare dintre acestea sa
contribuie la realizarea finalitatii întregului sistem care este întreprinderea. Dupa cum
s-a observat, între subsisteme se stabilesc legaturi, conexiuni care conduc la
“organizarea” partilor într-un întreg. De cele mai multe ori, aceasta organizare apare
ca o structura ierarhizata care asigura circulatia informatiei necesare conducerii
întregului sistem.

Cuvinte si expresii cheie:

• teoria sistemelor;
• sistemul întreprindere;
• întreprinderea-organism economic si social;
• adaptabilitatea întreprinderii;
• sistem autoreglabil si autoorganizabil;
• sistem reglat si sistem reglator;
• feed-back;
• transmitanta sistemului întreprindere;
• întreprinderea ca dublet "obiect condus-conducere":
• modelul structural al sistemului întreprindere.

Întrebari:
1.Prin ce se caracterizeaza întreprindere ca un organism economico-social unitar?
2.Care sunt principalele trasaturi ale unei întreprinderi abordata în conceptie
sistemica?
 3.Definiti si comentati conceptul de functionalitate (transmitanta) a sistemului
întreprindere.
4.Care sunt caracteristicile sistemului întreprindere?
5.Care sunt subsistemele componente ale întreprinderii?