„Nevoia de sociologie în

societatea contemporană”

Mazilu (Ghinea)

Florina Andreea

Anul I, Grupa 3, IFR

Sociologia este o știință relativ tânără. Ca demers științific al socialului, ea s-a născut doar
în a doua jumătate a secolului XIX, reprezentând un răspuns epistemic la intersecția mai multor
serii de transformări de ordin economic, social, politic și intelectual.
 Termenul de sociologie a fost utilizat pentru prima dată de filosoful francez Auguste Comte
în anul 1939 după ce inițial corpul de cunoștințe despre societate era inclus în disciplinele: istorie
socială, statistică socială, fizică socială, etc. “Fizica socială” în sensul dat de Quetelet (1869) este,
în linii mari, studiul statistic al faptelor sociale. A. Comte consideră că noua disciplină este menită
să încununeze sistemul științelor care se constituiseră deja, și care în opinia sa urmează o serie
ascendentă care nu poate fi modificată sau răsturnată, începând cu matematica, astronomia, fizica,
chimia și încheindu-se cu biologia. La mijlocul secolului al XIX-lea, considera A.Comte, această
piramidă rămâne incompletă, deoarece ea se oprește doar la științele viului. În opinia lui, știința
care trebuia să încheie această piramidă și să devină “regina științelor” va fi tocmai noua
disciplină, pe care o denumește “sociologie”, care va avea menirea de a realiza studiul “pozitiv” al
faptelor umane.

În această perioadă era imperioasă trecerea de la speculativ la normativ, de la abstract la

concret și descriptiv, explicativ și predictiv, de la ceea ce ar trebui să fie la ceea ce este și este
predictibil să fie, de la deducțiile pure despre om și societate la cercetarea efectivă, la observarea
riguroasă, înregistrare și măsurare. Deviza sub care ar trebui să acționeze noua disciplină, de altfel
invocată frecvent în sociologie, exprimă părerea lui Comte privind rostul sociologiei “savoir
pour prevoir, prevoir pour pouvoir” (“ a ști pentru a prevedea, a prevedea pentru a putea”).
Prin urmare, încă de la începuturile sale sociologia își propune cunoașterea societății în scopul
transformării ei. Pornind de la etimologia cuvântului (latinescul “socius” = asociere, uniune,
întovărășire a indivizilor și grecescul “logos”= știință) sociologia este știința societății.

În urma celei mai simple căutări în enciclopedia virtuală Wikipedia.org, atestăm următoarea
informație referitoare la obiectul de studiu al sociologiei: ”Sociologia este știința socială ce
studiază regulile sociale și procesele care leagă și separă oamenii, nu numai ca indivizi dar și ca
membri ai asociațiilor, grupurilor și instituțiilor. Este un demers îndrăzneț și de mare
responsabilitate, întrucât subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca ființe
sociale. Sociologia poate fi definită ca fiind studiul sistematic al societăților umane, punând
accent în special pe sistemele moderne industrializate.

A învăța să gândim în termeni sociologici înseamnă a cultiva imaginația. Munca sociologică

depinde de ceea ce autorul american C. Wright Mills numea „imaginația sociologică”. Unele
dintre cele mai răspândite metode de investigare ale sociologiei sunt: interviul, sondajul de opinie
și observația socială.”

Pe de altă parte, nu poate fi omis din vedere aportul considerabil pe care l-au adus la
dezvoltarea și definirea scopului sociologiei următoarele personalități și specialiști în domeniu.
De altfel, fiecare din ei are o definiție aparte pe care o conferă sociologiei și obiectului de studiu
al acesteia. Pentru exemplificare: Auguste Comte (1798-1857) a conceput studierea societății
dintr-o dublă perspectivă: una statică, ca factor constitutiv și de stabilitate și una dinamică, ca
factor de progres și de schimbare. Interpretarea dată de Comte faptelor sociale a exprimat mai
mult o intenție epistemologică (teoria cunoașterii științifice - epistemologia) în efortul sau de a
evidenția ansamblul legilor fundamentale care guvernează în social.

Herbert Spencer (1820-1903) a interpretat societatea ca un organism, apt în mod

sistematic de adaptare și de evoluție.

Emile Durkheim (1858-1917) a desemnat un obiect de cercetare precis al sociologiei și

anume "faptele sociale". În studiul "Regulile metodei sociologice" (1894) el a emis o formulă
celebră: faptele sociale trebuie sa fie tratate "ca lucruri" având un interes intrinsec,
autonom.  Conform acestei înțelegeri societatea este un complex de fapte sociale. Nici una din
aceste fapte sociale nu este întâmplătoare și nu poate fi explicată de sine stătător. Orice fapt social
pentru a putea fi înțeles trebuie raportat la totul în care se naște și privit paralel cu celelalte părți
componente (fapte sociale) ale acestui tot.

Contribuții importante la determinarea obiectului de studiu al sociologiei le-au avut și Max

Weber , Karl Marx, Wilhelm Wundt, Talcott Parsons, Dimitrie Gusti - contribuții, care pe bună
dreptate, trebuie menționate.

Sociologia s-a instituit și s-a dezvoltat ca știință autonomă, independentă cu obiecte, legi,
concepte (paradigme) și metode proprii. În această calitate, deci ca știință autonomă, sociologia
intră în relații cu celelalte sisteme de gândire, cu alte științe - economia, psihologia, filosofia,
antropologia, istoria, pedagogia, etc. contribuind astfel la soluționarea marilor probleme ale
existenței și devenirii omului și societății sale în unitatea și structuralitatea sa.
 Fiind știința care studiază fenomenele sociale, faptele și procesele sociale, ca rezultat al
acțiunii agenților umani - oamenii, sociologia privește societatea ca pe un sistem format dintr-o
pluralitate de actori, sistem care este considerat: fie reper în acțiune, fie ca entitate a
interacțiunilor umane, fie ca o colectivitate, ca o unitate în raport cu țelurile actorilor. Iată de ce ea
s-a impus în gândire ca teorie generală a sistemului social, ca teorie a societății globale.
Respectiv, ca macrosociologie dar și ca știință a faptelor și proceselor sociale ea are rolul de a
descifra fiecare aspect în parte.

Pentru a accentua și mai mult rolul sociologiei voi enunța mai jos câteva din cele mai
importante sarcini pe care le îndeplinește aceasta:
- să evidențieze formele comportamentului colectiv
- să stabilească legături între ea și domenii ca științele dreptului, filosofia, istoria
- să identifice sursele diferitor schimbări sociale
- să determine rolul individului în societate
- să identifice problemele existente în cadrul acesteia
- să determine factorii și mecanismele schimbărilor sociale
- să formuleze prognoze de manifestare a ritmurilor schimbării sociale
- să distingă caracteristicile specific ale conducerii vieții sociale
- să construiască modele noi de conducere a vieții sociale în baza metodelor de previziune
- să identifice etapele socializării din perspectiva educației și nu numai în cadrul societății
contemporane
- să clasifice teoriile psiho-sociale ale socializării în funcție de educație a individului
- să evalueze modalitățile de perpetuare a comportamentului valoric-normativ în condițiile unei
societăți tranzitive
- să determine factorii care generează conflicte sociale
- să evidențieze funcțiile fundamentale ale culturii
- să anticipeze/prevină dinamica comportamentelor și proceselor sociale, și altele.

Sociologia are misiunea de a pune în evidență, în mod obiectiv, diversitatea de interese

existentă actual sau potențial într-o colectivitate și modul în care diferitele opțiuni social-politice
le afectează.
 Sociologia, ca știință socială, are drept obiect de studiu societatea omenească. Așadar, după
cum s-a arătat mai sus, specific pentru sociologie este faptul că ea abordează societatea ca pe un
întreg, ca pe un ansamblu integral și coerent de elemente componente, ca pe o totalitate a
diversității și simultaneității interacțiunilor care au loc în interiorul său. Sociologia este știința
ansamblului de fapte, fenomene, relații și procese sociale, de unități și grupuri sociale, de
contradicții, mișcări și lupte sociale, a structurii, organizării, funcționării și dinamicii societății ca
întreg.

Delimitarea sociologiei de celelalte științe socio-umane se reflectă nu numai în modul de

abordare a obiectul de studiu, ci și în problematica specifică. Sociologia studiază realitatea
socială  dincolo de modul cum se exprimă ea în aspectele particulare. Finalitatea sociologiei stă în
explicarea și înțelegerea structurii și funcționării realității sociale. Ea urmărește cunoașterea
științifică a societății globale. Sociologia caută răspuns la o chestiune esențială, și anume relația
dintre individ și societate sub toate aspectele ei.

Rolul specific al sociologiei generale este de a stabili conceptele și teoriile, legitățile cele
mai generale care privesc ansamblul fenomenelor și proceselor sociale, diferitele domenii ale
vieții sociale în unitatea lor. La rândul lor, ramurile sociologiei, prin studiul aprofundat al
domeniilor particulare ale socialului contribuie la îmbogățirea tezaurului conceptual și
metodologic al sociologiei generale.

Bibliografie

Dicționar de sociologie, Seria Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996

Bădescu Ilie, Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galați, 1994
Comte, Auguste, Cours de philosophie pozitive, Ed. Bachelier, Paris, 1830
Mihăilescu Ioan, Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz, Polirom, Iași, 2005
Ilie Bădescu, Istoria sociologiei, Editura Eminescu, București, 1996. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sociologie