TEMA 5.

ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI A FLUXURILOR DE NUMERAR

5.1. Analiza lichidității și solvabilității
5.2. Analiza componenței şi evoluției fluxurilor de numerar (individual)
5.3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor (individual)

- 5.1 -
Analiza lichidităţii Bilanţului ocupă un loc central in aprecierea situaţiei financiare a entității.
Calcularea şi interpretarea coeficienţilor lichidităţii in mod obligatoriu sunt incluse practic in orice
materiale analitice, ca de exemplu: nota explicativă la Situațiile financiare anuale; raportul conducerii
către adunarea generală a proprietarilor cu privire la rezultatele activităţii in perioada raportată;
proiectul de investiţii (pentru fondarea activităţii mixte etc); prospectul ofertei publice a valorilor
mobiliare (prospectului de emisie a acţiunilor etc); documentele de lucru ale auditorului privind
aplicarea procedurilor analitice; studiul cererii de credit etc.
Lichiditate arată capacitatea întreprinderii de a fi solvabilă (de a-și putea onora angajamentele
asumate pe termen lung) și de a fi lichidă (de a-și putea plăti datoriile care au ajuns la scadență). Cu
alte cuvinte semnifică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid şi cu o pierdere minimă de
valoare (lichiditate externă). Abilitatea unei firme de a-şi onora la scadenţă obligaţiile de plată asumate pe
seama activelor curente este cunoscută sub denumirea de lichiditate internă.
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, iar
solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată la scadenţă.
Capacitatea de plată este reprezentată de solvabilitatea imediată şi exprimă capacitatea mijloacelor
băneşti disponibile la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei până la 30 de zile)
de a acoperi obligaţiile scadente pentru acelaşi interval de timp.
Pentru obţinerea rezultatelor veridice in procesul analizei lichidităţii totalitatea activelor ale
entității se grupează in funcţie de capacitatea acestora de a se transforma in mijloace băneşti (numerar).
In teoria şi practica economică se aplică abordări numeroase in privinţa clasării activelor disponibile
după acest criteriu. Activele se evidenţiază în următoarele grupe:
 A1 - cuprinde active perfect lichide, precum sunt mijloacele băneşti (numerarul). Uneori in
această grupă se includ şi investiţiile pe termen scurt care nu intotdeauna este acceptabil în
condiţiile pieţei insuficient dezvoltate de valori mobiliare;
 A2 - conţine active uşor realizabile: produse finite, mărfuri, investiţii şi creanţe pe termen
scurt;
 A3 - integrează active lent realizabile, precum sunt stocurile de mărfuri şi materiale, alte
active curente. In această grupă deseori se includ şi investiţiile pe termen lung;
 A4 - include active greu realizabile, la care se referă activele imobilizate ( pe termen lung).
Concomitent cu gruparea activelor disponibile, analiza lichidităţii implică clasarea surselor de
finanţare reflectate in pasivul Bilanţului. În dependenţă de necesitatea achitării la termenele scadente,
se deosebesc următoarele grupe de pasive:
 P1 - conţine datorii urgente, adică cele scadente cu termenul de plată expirat;
 P2 – cuprinde datorii curente cu termenul de plată neexpirat;
 P3 - integrează datorii pe termen lung;
 P4 – include capital propriu.
Clasarea activelor şi pasivelor entității in funcţie de aceste criterii, examinarea corelaţiilor
existente dintre grupele evidenţiate permite aprecierea lichidităţii Bilanţului. Acesta se consideră
absolut lichid, dacă se respectă următoarele relaţii:

1
 A1>=P1; A2>=P2; A3>=P3.
In urma menţinerii acestor inegalităţi se iveşte incă o relaţie: A4 <= P4. Inegalitatea indicată
are, pe de o parte, un caracter rezultant, iar pe de altă parte, un conţinut economic foarte profund.
Indeplinirea acestei condiţii semnifică faptul că la intreprindere există fondul de rulment net pozitiv.
Pentru analiza lichidităţii şi solvabilităţii unei firme se recomandă folosirea metodei ratelor.
Ratele de lichiditate evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile scadente curente, care
trebuie onorate pe termen scurt. Există trei rate de lichiditate:
I. Rata lichidităţii curente (generală) arată măsura în care datoriile curente (pe termen scurt) pot fi
acoperite pe seama activelor curente şi se determină pe baza următoarei relaţii de calcul:
Active circulante (ACR)
Rlc = Datorii curente (DTS)
Activele circulante cuprind activele pe termen scurt, mai puţin stocurile fără mişcare, degradate sau
declasate şi creanţele incerte (în cazul în care nu s-au constituit provizioane). Datoriile curente cuprind
datoriile pe termen scurt cu un termen de exigibilitate mai mic de un an. Această rată evidențiază
capacitatea companiei de a-și plăti datoriile pe termen scurt din activele circulante. Indicatorul trebuie
să fie supraunitar și arată în acest fel și existența unui fond de rulment Potrivit uzanţelor internaţionale
această rată trebuie să fie în jurul valorii 2.
Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenţei unui fond de rulment care îi permite
întreprinderii să facă faţă incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante sau unor deteriorări ale
valorii acestora. Cu cât această rată este mai mare decât 1 cu atât întreprinderea este pusă la adăpost de
o insuficienţă a trezoreriei care ar putea fi determinată de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.
Când valoarea acestei rate este subunitară, înseamnă că lichidităţile sunt mai mici decât
exigibilităţile potenţiale. Aceasta se datorează faptului că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt
acoperite, în principiu, de activele circulante, iar fondul de rulment are o valoare negativă. Totuşi,
valoarea subunitară a ratei nu constituie un pericol atunci când stocurile se reduc treptat în scopul
achitării datoriilor exigibile pe termen scurt, dar fără a stânjeni continuitatea producţiei. Trebuie evitată
o evoluţie descendentă a lichidităţii, deoarece aceasta evidenţiază o activitate în declin, fapt ce
determină creditorii să devină circumspecţi în ceea ce priveşte acordarea de noi împrumuturi.
Rata lichidităţii generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilităţii pe termen scurt,
pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea
activelor, care pot fi transformate în lichidităţi în decursul unei perioade, care corespunde perioadei de
maturitate a datoriilor.
Deşi media acestei rate în ramura industrie este de 1,8 ori, ea nu poate fi considerată ca
reprezentând un număr magic pe care toate firmele din sector trebuie să încerce să-l atingă. Aceasta
deoarece, unele firme foarte bine conduse se pot plasa deasupra valorii respective, iar alte firme tot aşa
de bune, se pot plasa sub valoarea medie a ratei.
În situaţia în care ratele financiare pentru o anumită firmă sunt departe de valoarea medie pe
ramură, analistul trebuie să cerceteze cauzele acestei variaţii. În cadrul industriei, există variaţii mari
între valorile acestei rate de la o întreprindere alta.
II. Rata lichidităţii intermediare sau restrânse (testul acid sau quick ratio) exprimă capacitatea
întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt ajunse la scadență din creanțe și disponibilități (și
investiții pe termen scurt, dacă entitatea are acest tip de activ). Din practică rezultă că un nivel între 0,8
– 1 al indicatorului este mulțumitor și reprezentă o situaţie optimă în ceea ce priveşte solvabilitatea
parţială.

Active circulante (ACR) – Stocuri (S)

Rlr = Datorii curente (DTS)
2
 Stocurile sunt, de obicei, cel mai puţin lichide dintre toate componentele activelor curente ale
unei întreprinderi (pot apare pierderi în momentul în care se pune problema lichidării acestor stocuri).
De aceea, această rată poate fi considerată ca fiind un “test acid” pentru măsurarea capacităţii firmei de
a-şi onora obligaţiile pe termen scurt. Prin raportarea sumei creanţelor şi disponibilităţilor la datoriile
exigibile pe termen scurt (pasivele curente,aeastă rată este de regulă subunitară. Ea trebuie însă
analizată şi interpretată cu prudenţă prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura
creanţelor (număr de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor etc.).
III. Rata lichidităţii absolute (la vedere, rapide sau cash) evidențiază capacitatea întreprinderii de
a-și onora obligațiile pe termen scurt ajunse la scadență din investiții pe termen scurt și disponibilități,
cu alte cuvinte, din cash. Din practică rezultă un nivel mulțumitor de 0,2 al indicatorului. Rata
lichidităţii la vedere reflectă capacitatea de plată pentru o perioadă scurtă de timp (de regulă o lună).
Rlv Active circulante (ACR) – Stocuri (S) – Creanțe curente sau
= Datorii curente (DTS)

Rlv Numerar + Investiţii financiare pe termen scurt

= Datorii curente (DTS)

Pentru a aprecia poziţia financiară a unei firme din punct de vedere al lichidităţii, ratele ,,I” şi
,,II” se impune a fi comparate cu ratele medii sectoriale, iar rata ,,III” se impune a fi mai mare decât 1.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a acoperi datoriile totale. Rata de
solvabilitate se calculează de obicei la sfârșitul perioadei de gestiune.
Datorii pe termen lung (DTL) = DTL
Rata (gradul de îndatorare) Datorii pe termen lung (DTL)+Capital Propriu (CPR) AE
=

Datorii pe termen lung (DTL)

Coeficientul de levier Capital Propriu (CPR)
=
Levierul reprezintă un caz particular al „parghiei financiare. Prin prisma interesului creditorilor
se apreciază negativ nivelul supraunitar al acestui coeficient. Totodată, este de menţionat faptul că un
grad ridicat al coeficientului in cauză (ca şi al altor coeficienţi de indatorare) permite proprietarilor să
beneficieze de surse imprumutate, cat timp rentabilitatea investiţiilor in activitatea intreprinderii
depăşeşte rata dobanzii.
În cazul în care există o răspundere limitată a acționarilor, o solvabilitate foarte bună este pentru
o rată a îndatorării mai mică de 50% și un levier de până la 100%. Pentru entitățile solide, care au
legături puternice cu creditorii, se pot admite rate de îndatorare de până la 67% (două treimi din
activ/pasiv) și un levier de până la 200%.
Exemplu Calcularea ratei de solvabilitate:

Rezultatele arată că societatea are o solvabilitate bună, putând oricând să își onoreze datoriile pe
termen lung.
Calcularea ratelor de lichiditate:

3
Rezultatele arată că firma are o lichiditate bună, putând oricând să își onoreze datoriile pe termen scurt.
Menţinerea capacităţii de plată este rezultatul unei activităţi complexe desfăşurată de
întreprindere şi care reclamă o corelare judicioasă a termenilor de plată a obligaţiilor cu cele de încasare
a creanţelor. Eficacitatea analizei sporeşte, în situaţia în care este luată în calcul şi viteza de rotaţie a
capitalurilor întreprinderii. Rata lichidităţii imediate, este totuşi un indicator puţin relevant datorită
instabilităţii încasărilor.

Tabelul 5.1. Analiza structurii activelor și pasivelor în funcţie de gradul lichidităţii şi după
scadenţa și calculul coeficienţilor acestora în cadrul analizei exprese

Nr. Indicatori Perioada Perioada Abateri

crt. precedentă curentă (± Δ)
0 1 2 3 4 (3-2)
1. Total active - - -
1.1. А1 – Numerar (mijloace bănești), lei -
1.2 А2 – Investiții și creanțe pe termen scurt, lei -
1.3 А3 – Stocuri și alte active curente, lei -
1.4 А4 – Active imobilizate, lei -
2. Total Pasive - - -
2.1 P1 – Datorii urgente (pe termen scurt cu termenul - - -
expirat ), lei
2.2 P2 - Datorii curente (pe termen scurt cu termenul -
neexpirat ), lei
2.3 P3 – Datorii pe termen lung, lei -
2.4 P4 – Capital propriu, lei -
3. Rata lichidităţii obsolute (urgente, rapide) -
gradul III [1.1 / ( 2.1 + 2.2)]
4. Rata lichidităţii intermediare (testul acid sau quick
ratio) - gradul II [(1.1+1.2) / ( 2.1 + 2.2)]
5. Rata lichidităţii curente (generală) – gradul I
[(1.1+1.2+1.3) / ( 2.1 + 2.2)]
Concluzie:

4
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei utilizării activelor în
contextul restructurării activităţii de producţie. Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, pp. 46- 50.
2. Işfănescu A. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
3. A. Işfanescu, C. Stănescu, A. Băcuşi. Analiza economico-financiară. Bucureşti, Editura Economică, 1999, p.
230-234.
4. Işfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
5. Marica Petcu, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
6. Mărgulescu D. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 1999.
7. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
8. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
340 p.; ISBN (10) 973-725-556-9; ISBN (13) 978-973-725-556-3.
9. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, în industrie comerţ, turism şi exploataţiile agricole, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.
10.Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.
11. Nederiţa, A., Ţiriulnicov, N. Paladi, V, Gavriliuc L.. Recomandări practice privind întocmirea notei
explicative la raportul financiar anual – revista „Contabilitate şi audit", nr.4, 1999, pp. 50-52, 69-71
12.Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
13. Petrescu Silvia, Analiză financiară aprofundată, Studii aprofundate “Audit şi Management Contabil”,
Suport curs, Portal FEAA 2005, p. 249.
14. N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma. Analiza contabil-financiară. Iaşi, TIPO Moldova, 2000, pp. 156-159.
15. Țiriulnicova, N. Analiza rapoartelor financiare, Chișinău: Topografia Centrală, 2004, 384 p., ISBN 9975-
78-300-7.
16. Г.В. Савицкая. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: Новое знание, 2000,
р.278-302.