Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hz u u
u
u
Ey
i i
i i
Introducere
• O linie de transmisie se definește ca un dispozitiv pentru
transmiterea sau ghidarea energiei dintr-un punct sau terminal
într-altul.
• Energia poate fi de mai multe tipuri: luminoasa, căldură, electrica,
date (electrica).
• In principiu o linie de transmisie are doua terminale unde energia
este introdusa si doua terminale unde energia este receptata.
• Linia de transmisie poate fi privita ca un dispozitiv cu 4 porturi
pentru conectarea oricărui tip de dispozitiv electric.
• Exemple: cablul electric de alimentare al oricărui aparat electric sau
electronic, cablurile de televiziune/telefonie/internet, cablurile
optice, conexiunile radio (emițător-receptor), fibrele nervoase, etc.
Concluzie
Liniile de transmisie sunt omniprezente; se găsesc într-o mare variație
de aplicatii si in natura si indiferent de aplicațiile acestora toate
operează după aceleași principii.
Exemple de linii de transmisie
Clasificarea liniilor de transmisie
1. Cu mod de transmitere transversal – TEM; 𝐸 ⊥ 𝐻 au doar
componentele transversale; include toate tipurile de
conductoare bifilare, incluzând liniile coaxiale; circulația
de putere are loc de-alungul conductoareleor si intre
conductoare.
2. Cu mod te transmisie de ordin superior; 𝐸 si 𝐻 au
componenete si in directia de transmisie:
• cavitati rezonante, ghiduri de unda, tije dielectrice, fibre
optice;
• energia se transmite in spatiul gol din interiorul
conductoarelor (ex. ghiduri de unda), ori in apropierea sau
interiorul materialelor dielectrice de ghidaj (tije dielectrice sau
fibre optice).
3. Cu mod de transmitere transversal – TEM intre antenele
sistemelor radio de comunicație
1. Linii de transmisie TEM
• 𝐸 ⊥ 𝐻 au doar componente transversale pe y respectiv z iar direcția de propagare este de-
alungul axei x; include toate tipurile de conductoare bifilare, incluzând liniile coaxiale;
• Ecuatiile undelor pentru un mediu fără pierderi (σ=0):
2Ey 1 Ey
2
2 = m
x 2 2Ey 2Ey
(1) 2 t
[V ] 2 [V ] 1
=k 2 = k k =v v=
H z = 1 H z
2
t 2 x 2 [m][ s 2 ] [m 3 ] s
t
2
x 2
• Ecuațiile undelor pentru un mediu cu pierderi (σ≠0) se deduc din primele doua ecuații a lui
Maxwell:
H z E y H z
− = E y + = −( + j ) E y
x t x
(2) E E Diferențiind a doua ecuație in raport cu x si
H z
y
= −
y
= − jH z substituind in prima
x t
x
Sub forma fazoriala
σ≠0
σ≠0
2V
(8) − (G + jC )( R + jL)V = 0‒ Aceasta ecuatie se poate scrie sub forma:
x 2
dx
Linii coaxiale, bifilare si benzi (strips) de transmisie
-evolutia liniilor bifilare, coaxiale si microstrip din celulele de transmisie a campului
• Se considera o rețea de celule de transmisie formata din superfețele superioare si inferioare ale
benzilor din figura (a). Daca se unesc celulele de transmisie ca si in figura (b) transmisia câmpului
este aceiași (perpendiculara pe pagina).
• Se retine doar o secvență de benzi paralele ca si in figura c) de secțiune transversala d) care daca
se îndoaie ca in figurile (e) sau (g) nu afectează propagarea undei (câmpului).
• Prin îndoirea complete spre interior sau exterior se obține linia bifilara sau cablul coaxial, (f) sau
(h).
• Pe baza acestor ecuatii trrebuie obtinuta o solutie functie de o conditie impusa, de exemplu 𝑉 =
𝑒 γ𝑥 2
• Din (13) rezulta: d V2 = 2ex = 2V (15) ( 2 − YZ )V = 0 (16) 2 − YZ = 0 (17)
dx
• Ecuatia (17) se mai numeste si ecuatie auxiliara si are doua radacini: γ1,2 = ± 𝑍𝑌
𝑉1 𝑉2
(24) I = 𝑒 α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡+β) − 𝑒 −α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡−β)
𝑍 𝑍
𝑌 𝑌
• Ecuațiile (23) si (24) au cate doi termeni. Primul termen ce conține ω𝑡 + β reprezintă unda
inversa ce se propaga in direcția negativa a lui x. Amplitudinea undei la x=0 si t=0 este V1 iar
termenul 𝑒 α𝑥 indica ca unda descrește in amplitudine la propagarea in direcția negativa.
• Al doilea termen ce conține ω𝑡 − β reprezintă unda directa ce se propaga in direcția pozitiva a lui
x. Amplitudinea undei la x=0 si t=0 este V2 iar termenul 𝑒 −α𝑥 indica ca unda descrește in
amplitudine la propagarea in direcția pozitiva.
• 𝑒 α𝑥 si 𝑒 −α𝑥 se numesc factori de atenuare.
• 𝑒 𝑗(ω𝑡+β) si 𝑒 𝑗(ω𝑡−β) se numesc factori de faza.
• Considerand propagarea undei doar in directia negativă de propagare (primii termeni ai
ecuatiilor (23) si (24) V si I sunt functii identice in x si t rezulta impedanta caracteristica:
• Impedanța caracteristica este funcție de parametrii
𝑉 𝑍 𝑅 + 𝑗ω𝐿
(25) 𝑍0 = = = [Ω] lineici pe unitatea de lungime, impedanța serie Z si
𝐼 𝑌 𝐺 + 𝑗ω𝐶 admitanța paralel Y
Impedanta caracteristica
• La frecvente ridicate ω𝐿 ≫ 𝑅 si ω𝐶 ≫ 𝐺 , astfel R si G se pot considera zero linie fara pierderi si
ecuatia (25) devine:
𝐿
(26) 𝑍0 = = 𝑅0 [Ω] • 𝑍0 este un numar real si este egal cu resistenta caracteristica 𝑅0
𝐶
jωµ
(31) 𝑍0 = [Ω]
σ + 𝑗ωε
• Conceptul de impedanta intrinseca si linii de transmisie celule-camp este util pentru
determinarea impedantei caracteristice a unei linii de transmisie fara pierderi care opereaza in
modul TEM. Fiecare element de camp (de forma patrata sau patrat curbiliniu) reprezinta o
sectiune transversala prin linia de transmisie celula-camp de impedanta caracteristica µ/ε.
Astefel impedanta de transmisie a unei linii se poate definii ca:
𝑁𝑠 µ
(32) 𝑍0 = [Ω] • 𝑁𝑠 - numarul de celule serie si 𝑁𝑝 - numarul de celule paralel
𝑁𝑝 ε
Impedanța cablului coaxial
𝐸
1
2 ΔS
q 2 l
C= =
U b
ln
a
Impedanța cablului coaxial
dr 𝑑𝑠 𝑑𝑠=𝑙𝑑𝑟
r
𝐼 l
𝐵(𝑟) = µ
2π𝑟 µ 𝑏
𝐿 𝑙𝑛 1 µ𝑟 µ0 𝑏 1 µ0 µ𝑟 𝑏
2π 𝑎
𝑏 𝑍0 = = 2π𝜀 = 2π 𝑙𝑛 = 𝑙𝑛
Λ = 𝑟𝑑𝑙𝐵 𝑎 = 𝑠𝑑𝐵 𝐶 𝜀𝑟 𝜀0 𝑎 2π 𝜀0 𝜀𝑟 𝑎
𝑏
𝑙𝑛
𝑎
𝐼𝑙 𝑏 𝑑𝑟 𝐼𝑙 𝑏
= µ 𝑎 = µ 𝑙𝑛 , 377 µ𝑟 𝑏
2π 𝑟 2π 𝑎
Λ 𝑙 𝑏 𝐻 = 𝑙𝑛
=>𝐿 = = µ 𝑙𝑛 2π 𝜀𝑟 𝑎
𝐼 2π 𝑎 𝑚
inductivitatea cablului pe portiunea l este:
𝐿 Λ µ 𝑏 𝐻
= = 𝑙𝑛
𝑙 𝐼𝑙 2π 𝑎 𝑚
17
Impedanta caracteristica a liniilor bifilare (fara pierderi)
2a 𝐿
𝑍𝑜 =
𝐶
I
𝐼
𝑑𝑠=𝑙𝑑𝑟 dr
𝐵 𝐵(𝑟) = µ
D 2π𝑟
r
-I r
𝑙
• Fluxul de scapari datorita ambelor fire pe o portiune 𝑙 de linie cu distanta intre conductoare D>>a
este dat de:
𝐷 𝐼𝑙 𝐷 𝑑𝑟 𝐼𝑙 𝐷
(33) Λ = = 𝑠𝑑𝐵 2 = 𝑟𝑑𝑙𝐵 𝑎2µ 𝑎 = µ 𝑙𝑛 , astfel inductivitatea liniei pe portiunea 𝑙
2π 𝑟 π 𝑎
este:
𝐿 Λ µ 𝐷 𝐻
(34) = 𝐼𝑙 = π 𝑙𝑛 𝑎
𝑙 𝑚
• Capacitatea de serviciu intre cele doua conductoare este:
𝐶 𝑙𝜌 𝐹
(35)
𝑙
= 𝑉 −𝑉 Daca se considera distanta intre conductoare D>>a iar conductoarele se afla la
1 2 𝑚
distanta mare de pamant, potentialul intr-un punct P aflat la distanta r de unul dintre fire se
calculeaza cu ajutorul teoremei superpozitiei
Impedanta caracteristica a liniilor bifilare (fara pierderi)
• Potentialul electrostatic intr-un punct la distanta r de un fir
2a 2a rectiliniu uniform lung se calculeaza fata de un potential de
D
referinta 𝑉0 = 0 la distanta 𝑟0 :
𝜌𝑙 𝜌𝑙 𝑟 𝑟 𝜌 𝑑𝑟 𝜌 𝑟
(36) 𝑉𝑟 = 𝑉0 − = 𝑟𝑑𝐸 𝑟− 𝑟 𝑙
= 𝑙 𝑙𝑛 0
0 0 2πε 𝑟 2πε 𝑟
𝑟1 𝑟2 • Potentialul in P este dat de:
P 𝜌𝑙 𝑟 𝑟 𝜌 𝑟
(37) 𝑉𝑃 = 𝑙𝑛 𝑟0 −𝑙𝑛 𝑟0 = 2πε
𝑙
𝑙𝑛 𝑟2
2πε 1 2 1
1 𝜇 𝐷
(40) 𝑍0 = π ε
𝑙𝑛 𝑎
Ω
120 𝐷
(41) 𝑍0 = 𝑙𝑛 Ω in cazul unei linii cu permeabilitatea relativa 1
ε𝑟 𝑎