Sunteți pe pagina 1din 19

Unde si linii de transmisie 1

Hz u u
u
u
Ey

i i
i i
Introducere
• O linie de transmisie se definește ca un dispozitiv pentru
transmiterea sau ghidarea energiei dintr-un punct sau terminal
într-altul.
• Energia poate fi de mai multe tipuri: luminoasa, căldură, electrica,
date (electrica).
• In principiu o linie de transmisie are doua terminale unde energia
este introdusa si doua terminale unde energia este receptata.
• Linia de transmisie poate fi privita ca un dispozitiv cu 4 porturi
pentru conectarea oricărui tip de dispozitiv electric.
• Exemple: cablul electric de alimentare al oricărui aparat electric sau
electronic, cablurile de televiziune/telefonie/internet, cablurile
optice, conexiunile radio (emițător-receptor), fibrele nervoase, etc.

Concluzie
Liniile de transmisie sunt omniprezente; se găsesc într-o mare variație
de aplicatii si in natura si indiferent de aplicațiile acestora toate
operează după aceleași principii.
Exemple de linii de transmisie
Clasificarea liniilor de transmisie
1. Cu mod de transmitere transversal – TEM; 𝐸 ⊥ 𝐻 au doar
componentele transversale; include toate tipurile de
conductoare bifilare, incluzând liniile coaxiale; circulația
de putere are loc de-alungul conductoareleor si intre
conductoare.
2. Cu mod te transmisie de ordin superior; 𝐸 si 𝐻 au
componenete si in directia de transmisie:
• cavitati rezonante, ghiduri de unda, tije dielectrice, fibre
optice;
• energia se transmite in spatiul gol din interiorul
conductoarelor (ex. ghiduri de unda), ori in apropierea sau
interiorul materialelor dielectrice de ghidaj (tije dielectrice sau
fibre optice).
3. Cu mod de transmitere transversal – TEM intre antenele
sistemelor radio de comunicație
1. Linii de transmisie TEM
• 𝐸 ⊥ 𝐻 au doar componente transversale pe y respectiv z iar direcția de propagare este de-
alungul axei x; include toate tipurile de conductoare bifilare, incluzând liniile coaxiale;
• Ecuatiile undelor pentru un mediu fără pierderi (σ=0):
 2Ey 1  Ey
2

 2 = m
  x 2 2Ey 2Ey
(1)  2 t
[V ] 2 [V ] 1
=k 2 = k k =v  v=
 H z = 1  H z
2
t 2 x 2 [m][ s 2 ] [m 3 ] s  

 t
2
 x 2

• Ecuațiile undelor pentru un mediu cu pierderi (σ≠0) se deduc din primele doua ecuații a lui
Maxwell:
 H z E y  H z
 − = E y +   = −( + j ) E y
 x t  x
(2)  E  E Diferențiind a doua ecuație in raport cu x si
 H z 
y
= −
y
= − jH z substituind in prima

 x t 
 x
Sub forma fazoriala

2Ey Ecuația in Ey a undei plane in mediul conductor; aceasta ecuație este


(3) = ( j −  2  ) E y valabila doar pentru unde polarizate transversal pe direcția de propagare x
x 2
Linia de transmisie formata din retele de celule
ale câmpului

σ≠0

σ≠0

• Spațiul se poate aproxima cu o rețea de celule de camp


Ecuațiile liniilor de transmisie
• Se considera o singura celula de transmisie formata din
superfețele superioare si inferioare ale benzilor
conductoare de lățime w si lungime infinita in direcția
de propagare a undei;
• Se definesc mărimile distribuite:
• L - inductivitate pe unitatea de lungime a celulei
[H/m];
• C - capacitatea pe unitatea de lungime a celulei
[F/m];
σ≠0
• G - conductanța pe unitatea de lungime a celulei
[1/(Ωm)];
• Pe baza unităților de măsura se face următoarea
analogie:
• L=μ, C=ε si G=σ 2Ey
− ( jLG −  2 LC ) E y = 0 (5)
 Ey2
x 2
(4) = ( j −  2  ) E y
x 2

• Integrand 𝐸𝑦 intre benzile superioara si inferioara  2V


rezulta diferenta de potential 𝑉 (= 𝐸𝑦 ∗ ℎ sau 𝐸𝑦 = 𝑉/ℎ) − ( jLG −  2 LC )V = 0 (6)
x 2
Ecuațiile liniilor de transmisie
 2V
(7) − ( jLG −  2 LC )V = 0 ‒ Ecuația undei in 𝑉 pentru o celula-camp a liniei de transmisie intre
x 2
benzile conductoare considrand bezile conductoare fara pierderi
σ𝑏 = 0;

• Pentru resistente finite pe unitatea de lungime σ𝑏 ≠ 0 ale benzilor conductoare

 2V
(8) − (G + jC )( R + jL)V = 0‒ Aceasta ecuatie se poate scrie sub forma:
x 2

 2V ‒ (9) si (10) Ecuatiile undei


(9) − YZV = 0
x 2
pentru o linie de
transmisie cu:
• Daca s-ar porni de
la ecuatia undei in Y = G + jC = G + jB Y – admitatnta liniei [1/(Ωm)]
H prin aceiasi Z = R + jL = R + jX Z – impedanta liniei [Ω/m)]
analogie ar rezulta: G – conductanta liniei [1/(Ωm)]
2I C – capacitatea liniei [F/m]
(10) − YZI = 0
x 2 B =ωC– subsceptanta liniei [1/(Ωm)]
L – inductanta liniei [H/m]
X =ωL– reactanta liniei [Ω /m]
Ecuațiile liniilor de transmisie
•Ecuațiile undelor pentru linia de transmisie se pot obține pornind de la o aproximare
bazata strict pe ecuațiile circuitelor. Astfel din legea lui Ohm variația de potențial dV de-
a lungul unei linii de lungime dx este egala cu schimbarea ZI pe unitatea de lungime,
unde I este linia de curent:
 V • Schimbarea curentului pe lungimea (12) I = YV
(11) = ZI x
x dx a unei linii este egala cu YV:

• (11) si (12) se mai numesc si ecuatiile


telegrafistilor
d 2V dZ dI dZ • In cazul unei
(13) =I +Z =I + ZYV
dx 2 dx dx dx linii uniforme
• Diferentiind (11) si (12) in raport cu x variațiile lui Z
d 2I dY dV dY
(14) =V +Y =V + ZYI si Y sunt egale
dx 2 dx dx dx cu zero
dV

dx
Linii coaxiale, bifilare si benzi (strips) de transmisie
-evolutia liniilor bifilare, coaxiale si microstrip din celulele de transmisie a campului

• Se considera o rețea de celule de transmisie formata din superfețele superioare si inferioare ale
benzilor din figura (a). Daca se unesc celulele de transmisie ca si in figura (b) transmisia câmpului
este aceiași (perpendiculara pe pagina).
• Se retine doar o secvență de benzi paralele ca si in figura c) de secțiune transversala d) care daca
se îndoaie ca in figurile (e) sau (g) nu afectează propagarea undei (câmpului).
• Prin îndoirea complete spre interior sau exterior se obține linia bifilara sau cablul coaxial, (f) sau
(h).

(a) (b) (c) (d)

(e) (f) (g) (h)


• Daca banda superioara se considera de lățime mai mica decat cea inferioara (i) si intre cele doua
benzi se adaugă un dielectric se obține linia de transmisie microstrip (j)
strip microstrip
(i) (j)
utilizata frecvent in electronica
Linia de transmisie uniforma si infinita: Impedanta
caracteristica
• Ecuațiile generale ale undelor pentru o linie de transmisie uniforma sunt:
d 2V d 2I • Aceste ecuatii nu spun nimic despre variatia potentialului sau
(13) 2
− YZV = 0 (14) 2
− YZI = 0
dx dx curentului functie de distanta.

• Pe baza acestor ecuatii trrebuie obtinuta o solutie functie de o conditie impusa, de exemplu 𝑉 =
𝑒 γ𝑥 2
• Din (13) rezulta: d V2 =  2ex =  2V (15) ( 2 − YZ )V = 0 (16)  2 − YZ = 0 (17)
dx
• Ecuatia (17) se mai numeste si ecuatie auxiliara si are doua radacini: γ1,2 = ± 𝑍𝑌

(18) V = C1e x ZY + C2e − x ZY unde C1 si C2 sunt constantele de integrare.


V V
• Înlocuind ecuația (18) in (11) = ZI (19) = C1 ZY e x ZY − C2 ZY e − x ZY = ZI
x x
• Pentru determinarea constantelor C1 si C2 se considera
C1 x ZY C2
I= e − ZY e − x ZY cunoscut potențialul V la capatul liniei x=0, astfel: V=
(20) Z Z 𝐶1 +𝐶2 ; Cantitatile C1 si C2 sunt constante in raport cu
Y Y pozitia x dar pot fi considerate variabile in raport cu timpul
si au dimeniunea unor potentiale, V1 si V2
(21) 𝑗ω𝑡 𝑥 𝑍𝑌 𝑗ω𝑡 −𝑥 𝑍𝑌
𝑉 = 𝑉1 𝑒 𝑒 + 𝑉2 𝑒 𝑒 si
𝑉1 𝑒 𝑗ω𝑡 𝑉2 𝑒 𝑗ω𝑡 Mărimea γ = 𝑍𝑌 se numește constanta de propagare
(22) 𝑥 𝑍𝑌 −𝑥 𝑍𝑌
I= 𝑒 − 𝑒
𝑍 𝑍 γ = α + 𝑗β unde α=Re( 𝑍𝑌) [Np/m] este constanta de
𝑌 𝑌
atenuare si β=Re( 𝑍𝑌) [rad/m] este constanta de faza
Impedanta caracteristica
• 1 Np sau 1 neper atenuare reprezinta reducerea cu 1/e=0.368 a valorii originale;
In cazul tensiunii 1 Np=20 log e = 8.69 dB;
In cazul puterii 1 Np = 10 Log e = 4.34 dB

(23) 𝑉 = 𝑉1 𝑒 α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡+β) + 𝑉2 𝑒 −α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡−β) si

𝑉1 𝑉2
(24) I = 𝑒 α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡+β) − 𝑒 −α𝑥 𝑒 𝑗(ω𝑡−β)
𝑍 𝑍
𝑌 𝑌

• Ecuațiile (23) si (24) au cate doi termeni. Primul termen ce conține ω𝑡 + β reprezintă unda
inversa ce se propaga in direcția negativa a lui x. Amplitudinea undei la x=0 si t=0 este V1 iar
termenul 𝑒 α𝑥 indica ca unda descrește in amplitudine la propagarea in direcția negativa.
• Al doilea termen ce conține ω𝑡 − β reprezintă unda directa ce se propaga in direcția pozitiva a lui
x. Amplitudinea undei la x=0 si t=0 este V2 iar termenul 𝑒 −α𝑥 indica ca unda descrește in
amplitudine la propagarea in direcția pozitiva.
• 𝑒 α𝑥 si 𝑒 −α𝑥 se numesc factori de atenuare.
• 𝑒 𝑗(ω𝑡+β) si 𝑒 𝑗(ω𝑡−β) se numesc factori de faza.
• Considerand propagarea undei doar in directia negativă de propagare (primii termeni ai
ecuatiilor (23) si (24) V si I sunt functii identice in x si t rezulta impedanta caracteristica:
• Impedanța caracteristica este funcție de parametrii
𝑉 𝑍 𝑅 + 𝑗ω𝐿
(25) 𝑍0 = = = [Ω] lineici pe unitatea de lungime, impedanța serie Z si
𝐼 𝑌 𝐺 + 𝑗ω𝐶 admitanța paralel Y
Impedanta caracteristica
• La frecvente ridicate ω𝐿 ≫ 𝑅 si ω𝐶 ≫ 𝐺 , astfel R si G se pot considera zero linie fara pierderi si
ecuatia (25) devine:
𝐿
(26) 𝑍0 = = 𝑅0 [Ω] • 𝑍0 este un numar real si este egal cu resistenta caracteristica 𝑅0
𝐶

• Daca R si G nu se pot neglija ecuatia (25) se rescrie:


𝐿 𝐺 𝑅
(27) 𝑍0 = 1+𝑗 −
𝐶 2ω𝐶 2ω𝐿
𝐺 𝑅
• Astfel 𝑍0 este un numar complex, dar daca = atunci 𝑍0 este un numar real. Aceasta se
𝐶 𝐿
numeste conditia Heaviside pentru o line fara distorsiuni.
• Viteza undei este data de:
ω ω ω
(28) 𝑣= = = • In cazul unei linii fara pierderi, R=0, G=0 =>
β 𝐼𝑚γ 𝐼𝑚 𝑍𝑌
ω 1 𝑚
(29) 𝑣= = • In cazul liniilor fara distorsiuni viteza de faza ese independenta de
ω 𝑍𝑌 𝐿𝐶 𝑠 frecventa.
• In mod obisnuit R/G>L/C, astfel in practica pentru satisfacerea conditiei lui Heaviside se
mareste artificial inductivitatea lineica. Aceasta se realizeaza prin utilizarea unor conductoare
pe care este infasurat uniform un fir feromagnetic, fie intrecaland din loc in loc pe linie bobine
cu inductivitate concentrata – bobine Pupin.
Bobina Pupin
Bobina Pupin Bobina Pupin

Jumatatea Linie intreaga Jumatatea


Emitator de linie de linie Receptor
L/2 L L/2

Bobine Pupin pt diferite dispositiv


Bobine Pupin primul cablu – Cablu VGA
submarin de telefonie intre Marea – Dipozitive electronice
Britanie si Franta 1910
Impedanta mediului si a liniilor bifilare, coaxiale si microstrip
• In cazul liniilor de transmisie celule-camp L=µ si C=ε;
𝐸 µ
(30) 𝑍0 = = [Ω] • Impedanta intriseca a mediului, pentru vid 𝑍0 = 376.731 =120π
𝐻 ε
• Pentru cazul general al unui mediu conductor impedanta intrnseca este un numar complex;

jωµ
(31) 𝑍0 = [Ω]
σ + 𝑗ωε
• Conceptul de impedanta intrinseca si linii de transmisie celule-camp este util pentru
determinarea impedantei caracteristice a unei linii de transmisie fara pierderi care opereaza in
modul TEM. Fiecare element de camp (de forma patrata sau patrat curbiliniu) reprezinta o
sectiune transversala prin linia de transmisie celula-camp de impedanta caracteristica µ/ε.
Astefel impedanta de transmisie a unei linii se poate definii ca:
𝑁𝑠 µ
(32) 𝑍0 = [Ω] • 𝑁𝑠 - numarul de celule serie si 𝑁𝑝 - numarul de celule paralel
𝑁𝑝 ε
Impedanța cablului coaxial

Capacitatea cablului coaxial

𝐸
1

2 ΔS

Din legea fluxului electric rezultă:


q D q
 =  D  d s = D  2Rl = Q D= E= =
2Rl  2R    l

2 2
Q b dr Q b
U12 =  E  d l =  E  dr =  =  ln
2  l r 2  l a
1 1 a

q 2  l
C= =
U b
ln
a
Impedanța cablului coaxial

Inductivitatea cablului coaxial

Fluxul total pe o porțiune l de cablu intre conductorul


de semnal (central) si tresa (exterior)

dr 𝑑𝑠 𝑑𝑠=𝑙𝑑𝑟
r

𝐼 l
𝐵(𝑟) = µ
2π𝑟 µ 𝑏
𝐿 𝑙𝑛 1 µ𝑟 µ0 𝑏 1 µ0 µ𝑟 𝑏
2π 𝑎
𝑏 𝑍0 = = 2π𝜀 = 2π 𝑙𝑛 = 𝑙𝑛
Λ = ‫𝑟𝑑𝑙𝐵 𝑎׬ = 𝑠𝑑𝐵 ׭‬ 𝐶 𝜀𝑟 𝜀0 𝑎 2π 𝜀0 𝜀𝑟 𝑎
𝑏
𝑙𝑛
𝑎
𝐼𝑙 𝑏 𝑑𝑟 𝐼𝑙 𝑏
= µ ‫𝑎׬‬ = µ 𝑙𝑛 , 377 µ𝑟 𝑏
2π 𝑟 2π 𝑎
Λ 𝑙 𝑏 𝐻 = 𝑙𝑛
=>𝐿 = = µ 𝑙𝑛 2π 𝜀𝑟 𝑎
𝐼 2π 𝑎 𝑚
inductivitatea cablului pe portiunea l este:
𝐿 Λ µ 𝑏 𝐻
= = 𝑙𝑛
𝑙 𝐼𝑙 2π 𝑎 𝑚
17
Impedanta caracteristica a liniilor bifilare (fara pierderi)
2a 𝐿
𝑍𝑜 =
𝐶
I
𝐼
𝑑𝑠=𝑙𝑑𝑟 dr
𝐵 𝐵(𝑟) = µ
D 2π𝑟
r
-I r

𝑙
• Fluxul de scapari datorita ambelor fire pe o portiune 𝑙 de linie cu distanta intre conductoare D>>a
este dat de:
𝐷 𝐼𝑙 𝐷 𝑑𝑟 𝐼𝑙 𝐷
(33) Λ = ‫ = 𝑠𝑑𝐵 ׭‬2 ‫ = 𝑟𝑑𝑙𝐵 𝑎׬‬2µ ‫𝑎׬‬ = µ 𝑙𝑛 , astfel inductivitatea liniei pe portiunea 𝑙
2π 𝑟 π 𝑎
este:
𝐿 Λ µ 𝐷 𝐻
(34) = 𝐼𝑙 = π 𝑙𝑛 𝑎
𝑙 𝑚
• Capacitatea de serviciu intre cele doua conductoare este:
𝐶 𝑙𝜌 𝐹
(35)
𝑙
= 𝑉 −𝑉 Daca se considera distanta intre conductoare D>>a iar conductoarele se afla la
1 2 𝑚
distanta mare de pamant, potentialul intr-un punct P aflat la distanta r de unul dintre fire se
calculeaza cu ajutorul teoremei superpozitiei
Impedanta caracteristica a liniilor bifilare (fara pierderi)
• Potentialul electrostatic intr-un punct la distanta r de un fir
2a 2a rectiliniu uniform lung se calculeaza fata de un potential de
D
referinta 𝑉0 = 0 la distanta 𝑟0 :
𝜌𝑙 𝜌𝑙 𝑟 𝑟 𝜌 𝑑𝑟 𝜌 𝑟
(36) 𝑉𝑟 = 𝑉0 − ‫ = 𝑟𝑑𝐸 𝑟׬‬− ‫𝑟׬‬ 𝑙
= 𝑙 𝑙𝑛 0
0 0 2πε 𝑟 2πε 𝑟
𝑟1 𝑟2 • Potentialul in P este dat de:
P 𝜌𝑙 𝑟 𝑟 𝜌 𝑟
(37) 𝑉𝑃 = 𝑙𝑛 𝑟0 −𝑙𝑛 𝑟0 = 2πε
𝑙
𝑙𝑛 𝑟2
2πε 1 2 1

• Considerand punctul P o data pe conductorul 1 si alta data pe conductorul 2=>


𝜌𝑙 𝐷 𝜌𝑙 𝑎 𝜌 𝐷
(38) 𝑉1 = 𝑙𝑛 , (39) 𝑉2 = 𝑙𝑛 => 𝑉1 − 𝑉2 = 𝑙 𝑙𝑛
2πε 𝑎 2πε 𝐷 πε 𝑎
• Capacitatea de serviciu intre cele doua conductoare este:
𝐶 πε 𝐹
(39) =
𝑙 𝑙𝑛𝐷
𝑎
𝑚
• Din (34) si (39) =>

1 𝜇 𝐷
(40) 𝑍0 = π ε
𝑙𝑛 𝑎

120 𝐷
(41) 𝑍0 = 𝑙𝑛 Ω in cazul unei linii cu permeabilitatea relativa 1
ε𝑟 𝑎

S-ar putea să vă placă și