HEDGING

Teoria ne spune că mulți dintre participanții pe piețele futures sunt hedgeri. Scopul lor este de a utiliza
aceste piețele pentru a reduce un anumit risc cu care aceștia se confruntă.
Un short hedge este o acoperire împotriva riscurilor care implică o poziție short pe contracte futures.
Un astfel de tip de hedging este adecvat atunci când hedger-ul deține deja un activ și se așteaptă să-l vândă la
un moment dat în viitor. De exemplu, un short hedge ar putea fi utilizat de către un fermier care deține niște
porci și știe că aceștia vor fi potriviți pentru vânzarea pe piața locală în două luni. Un short hedge poate fi, de
asemenea, utilizat atunci când un activ nu este deținut chiar acum de către investitor, dar va fi deținut la un
moment dat în viitor.
Hedging-urile care implică asumarea unei poziții long într-un contract futures sunt cunoscute sub
denumirea de long hedge. Un long hedge este adecvat atunci când o companie știe că va trebui să cumpere
un anumit activ în viitor și dorește să fixeze un preț în prezent.

Alegerea contractului futures în cazul operațiunii de hedging constă în luarea unor decizii
vizând:
(1) marfa futures;
(2) luna de expirare;
(3) tipul poziției (long sau short);
(4) numărul de contracte sau hedge ratio.

(1) Este important să se aleagă contractul futures pe o marfă strâns corelată cu marfa care face obiectul
operațiunii de hedging.

De exemplu, dacă un operator dorește să-și acopere riscul de preț la uleiul de soia, el poate alege
contractul futures pe boabe de soia, în acest mod având asigurat cel mai bun hedging.

(2) După ce un hedger și-a ales marfa dintr-un contract futures, el trebuie să decidă asupra lunii de
expirare (luna activă) a contractului (după cum se știe, pe piețele futures, la o anumita dată, mărfurile
sunt cotate numai pentru unele luni de livrare). După ce a ales luna activă (cât mai aproape de termenul
legat de executarea tranzacțiilor pe piața cash) hedger-ul trebuie să decidă asupra duratei menținerii
poziției futures. În cele mai multe cazuri, va exista un orizont de timp în care operațiunea de hedging își
va păstra efectul. Pentru a obține reducerea maximă a riscului bazei, un hedger ar trebui să-și mențină
poziția futures cât mai aproape posibil de expirare.

La Chicago Board of Trade în cazul contractului futures pe porumb, următoarele luni de livrare
sunt disponibile: Martie, Mai, Iulie, Septembrie și Decembrie. Spuneți care este contractul care ar trebui
să fie folosit pentru hedging atunci când expirarea hedging-ului este în
a) Iunie
b) Iulie
c) Ianuarie

Rezolvare:
O regulă bună este de a alege un contract futures care are o lună de livrare cât mai aproape
posibil, dar mai târziu decât, luna care conține expirarea hedging-ului. Contractele care ar trebui
utilizate sunt, prin urmare:
a) Iulie
b) Septembrie
c) Martie

(3) După ce și-a ales marfa și luna de expirare, hedger-ul trebuie să decidă dacă va cumpăra sau va
vinde futures. Această decizie necesită o analiză atentă a problemei și înțelegerea direcției riscului.
Dacă pe piața SPOT evoluția prețului și a câștigului/pierderii este următoarea:
Prețul crește => Câștig / Pierdere
Prețul scade => Pierdere / Câștig
Această evoluție de mai sus este specifică unei acțiuni de vânzare / cumpărare.
Alegerea poziției cu care se intră pe FUTURES pentru a se realiza acoperirea împotriva riscului, va
prezenta o evoluție inversă a câștigului/pierderii, astfel:
Prețul crește => Pierdere / Câștig
Prețul scade => Câștig / Pierdere
Evoluția câștigului/pierderii în funcție de preț de pe piața FUTURES este specifică poziției SHORT /
LONG.

(4) După ce au fost decise detaliile privind marfa, luna și poziția se mai ridică întrebarea: „cât din risc
trebuie acoperit?”. Pentru găsirea răspunsului la întrebare, prezintă importanță noțiunea de rată optimă
de hedging (engl. hedge ratio).

Rata de hedging = raportul dintre mărimea poziției luate în contracte futures și mărimea expunerii la
risc // numărul contractelor futures care ar trebui folosite pentru acoperirea riscului de preţ de pe piața
cash/spot

 - coeficientul de corelație dintre ΔS și ΔF

s - abaterea medie pătratică a lui ΔS (variația prețului spot S pe perioada cât durează hedging-ul)
F - abaterea medie pătratică a lui ΔF (variația prețului futures F pe perioada cât durează hedging-ul)

Problemă:
Abaterea medie pătratică a modificărilor lunare ale prețului spot la bovine vii este 1,2 cenți/lb. Abaterea
medie pătratică a modificărilor lunare ale prețului futures pe bovine vii pentru contractul cel mai apropiat ca și
lună de expirare este 1,4 cenți/lb. Corelația dintre modificările prețurilor futures și spot este 0,7. Acum suntem
în 15 Octombrie. Un producător de carne de vită se angajează să achiziționeze 200.000 lb de bovine vii pe 15
Noiembrie. Producătorul dorește să utilizeze contracte futures pe bovine vii cu scadență în Decembrie pentru
a-și acoperi riscul. Fiecare contract este pentru livrarea a 40.000 lb de bovine. Ce strategie ar trebui să adopte
producătorul de carne de vită?

Rezolvare:
1,2
Rata de hedging este 0,7 ∗ = 𝟎, 𝟔 (adică 60% din cantitatea tranzacționată pe piața SPOT trebuie
1,4
acoperită prin hedging)

Alegerea poziției pe futures – LONG sau SHORT:

Dacă pe piața SPOT-cumpărare evoluția prețului și a câștigului/pierderii este următoarea:
Prețul crește => Pierdere
Prețul scade => Câștig
=> Prin operațiunea de hedging, pentru minimizarea riscurilor de pe piața SPOT, producătorul va intra
pe piața FUTURES, unde își dorește o evoluție a câștigurilor și pierderilor astfel:
Prețul crește => Câștig
Prețul scade => Pierdere
Această evoluție a câștigurilor și pierderilor este specifică poziției LONG pe piața futures.

Ceea ce trebuie înțeles, ținând cont de teoria și exemplele prezentate anterior, este următorul lucru, direct
aplicat pe acest exemplu: producătorul nostru de carne, care dorește să achiziționeze bovine vii pe piața spot
va fi astfel influențat de variația prețului pe piața SPOT – dacă prețul CREȘTE din Octombrie până în
Noiembrie când va achiziționa bovinele, el va trebui să dea mai mulți bani pentru aceste animale și va
PIERDE, și, în mod similar, dacă prețul SCADE din Octombrie până în Noiembrie când va achiziționa
bovinele, el va trebui să dea mai puțini bani pentru aceste animale și va CÂȘTIGA. Pentru a reduce riscul de
pe piața spot și pentru a nu fi afectat de variația acestui, el trebuie să ia pe piața FUTURES o poziție de sens
contrar față de evoluția prețurilor de pe piața spot – adică, o poziție în care CÂȘTIGĂ dacă prețurile CRESC,
și în care PIERDE dacă prețurile SCAD (deci, această evoluție pe FUTURES este specifică unei poziții LONG).

Ținând cont de cele explicate mai sus, producătorul de carne de vită are nevoie de o poziție LONG pe
200.000 lb * 0,6=120.000 lb bovine vii

Numărul de contracte necesar este:

120.000 lb bovine vii / 40.000 lb bovine vii/contract = 3 contracte

Prin urmare, producătorul de carne de vită ar trebui să ia o poziție LONG de 3 contracte cu scadență
în Decembrie pentru a închide poziția deschisă la 15 Noiembrie.

Notă: Chiar dacă producătorul cumpără de pe piața spot bovine și intră pe contracte futures LONG (de cumpărare),
nu înseamnă că va cumpăra de 2 ori o cantitate de bovine vii. Așa cum bine știm, executarea contractelor futures se
poate face atât prin livrare fizică (delivery), cât și prin regularizare valorică (offsetting). Producătorul nostru va alege
cea de-a doua variantă, care presupune o compensare cu o operațiune de sens contrar, anulând astfel orice obligație
prin care el trebuie să primească sau să livreze marfa suport.