Anul III

Modulul 45: Ginecologie şi nursing în ginecologie

 Recoltarea secrețiilor vulvo-vaginale
 Spălătura vaginală
 Ecografia pelviană
 Colposcopia
 Histerosalpingografia
 Proba cromatoscopică
Modulul 46: Obstetrica și nursing în obstetrică
 Ecografia obstetricală
 Amnioscopia
 Amniocenteza
Modulul 47: Puericultura, pediatrie și nursing specific
 Primele îngrijiri acordate N-N în sala de naștere
 Îngrijirea N-N la salon
 Vacinarea BCG
 Îngrijirea prematurului
 Baia sugarului
 Tehnica alimentației prin gavaj
 Administrarea medicamentelor la copil

Modulul 48: Neurologie și nursing în neurologie

 Puncția rahidiană
 Electroencefalograma
 Angiografie cerebrală
 Electromiografia (EMG)
 Ecografia doppler de carotida
 RMN cerebral și vertebro medular
 Radiografia craniană
 CT cerebral și vertebro-medular
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan)

1
 Modulul 45: Ginecologie şi nursing în ginecologie

RECOLTAREA SECREȚIILOR VULVO-VAGINALE

Definiție  Prelevarea unei cantități de secreție din vagin, col și uretra în vederea
examinării
Scop  Explorator: examen citohormonal, bacteriologic și parazitologic,
citodiagnostic
 Diagnostic
 Stabilirea conduitei terapeutice
Indicații  Sterilitate și infertilitatea
 Afecțiuni ginecologice
 Depistarea precoce a cancerului uterin și a cancerului de col
 Înainte de efectuarea tratamentului vaginitelor și după efectuarea acestui
tratament
Contraindicații  În caz de hemoragii pe cale vaginală
Pregătirea  Informarea corectă asupra necesității și scopului recoltării
psihică a  Precizarea precauțiilor pe care trebuie să le respecte: 24 de ore înainte de
pacientei recoltare nu va avea contact sexual, nu va face spălătura vaginală
 Își poate face doar spălarea cu apa simplă a organelor genitale externe
 I se anunţa data recoltării deoarece depinde de scopul recoltării și de
evoluția ciclului menstrual
Pregătirea fizică  Urinează înainte de efectuarea recoltării
a pacientei  Dezbraca jumătatea inferioară a corpului
 Se așează pe masa ginecologica în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatura și luminozitate optimă în cabinet
mediului
Pregătirea  Trusa cu specul vaginal și valve sterile
materialelor  Pense port-tampon sterile
necesare  Instrumente sterile de recoltare: ansa de platină, pipeta aspiratoare AYR,
spatule, tampoane sterile fixate pe port-tampon
 Lame de sticlă pentru frotiuri
 Eprubete sterile cu port-tampon
 Lampa de spirt
 Mănuși sterile
 Tampoane de vată
 Măsuţa specială pentru așezarea materialelor necesare
Pregătirea  Își spălă mâinile și le dezinfectează cu alcool
asistentului  Îmbraca mănușile sterile
medical și a
medicului
Efectuarea Secrețiile uretrale

2
tehnicii
 Se îndepărtează labiile mici cu o mână
 Se introduce instrumentul recoltor prin orificiul uretral în uretra,
frecându-se ușor mucoasa
 Se extrage recoltorul
 Se realizează frotiu pe o lamă de sticlă din secreția recoltată
 Se notează pe lama din ce regiune s-a recoltat secreția

Secrețiile vaginale

 Se recoltează din regiunea anterioară a vaginului (de la intrarea în vagin)

și din fundurile de sac vaginale), iar dacă exista depozite de secreții albe
cremoase pseudomembranoase se va recolta secreție și de la nivelul lor
 Secreția de la intrarea în vagin se poate recolta cu vâlvă vaginală prin
exprimarea ușoară a peretelui vaginal sau cu port-tamponul prin frecarea
ușoară de mucoasa
 Se face frotiu pe o lamă
 Pentru recoltarea secreției din fundurile de sac se introduc valvele
vaginale pentru o bună vizualizare
 Se introduce instrumentul recoltor (spatula, port-tampon steril, ansa )
până în fundul de sac și se prelevează secreție
 Se face frotiu pe alta lamela
 Secreția de la nivelul depozitelor se recoltează țintit din locurile de
depozit cu ansa ori pot-tamponul prin frecare ușoară
 Secrețiile prea dense pot fi amestecate cu o picătură de ser fiziologic
 Se face frotiu pe lamela separată
 Pe toate lamelele se va nota zona de recoltare a secreției

Recoltarea secreției din colul uterin pentru examen bacteriologic

(culturi și antibiograma)

 Se fixează speculul vaginal pentru vizualizarea colului

 Se introduce ansa de platină flambata ori pot-tamponul steril prin orificiul
colului fără a-l fi atins de alte suprafețe
 Se rotește frecând ușor mucoasa
 Se extrage din col și din vagin cu atenție pentru a nu-l atinge de alte
suprafețe și se introduce imediat în eprubetă sterilă după flambarea
gâtului eprubeteiÎn caz de secreții abundente se poate folosi pipeta
aspiratoare

Recoltarea secrețiilor de la nivelul vulvei

 Se face înainte de recoltarea secreției din vagin și fără a se efectua în

prealabil spălarea organelor genitale externe nici cu apa simplă
 Cu ansa ori port-tamponul se freacă ușor depozitele de secreții și mucoasa
vulvara, iar din secreția recoltată se va efectua frotiu


3
 Recoltarea secreției pentru examen citodiagnostic (testul Babeș-
Papanicolaou)

 Se recoltează secreție din 3 zone: fundurile de sac vaginale, mucoasa

externă a colului uterin și aria orificiului extern al colului, canalul colului
uterin de la nivelul exocervisului
 Pentru fiecare zonă se folosește alt instrument recoltor și se vor face 3
frotiuri pe lamele diferite, notându-se zona de recoltare pe fiecare lamelă
 Acest examen este indicat de obicei după efectuarea unei colposcopii sau
chiar în timpul efectuării colposcopiei
 Se așteaptă uscarea frotiurilor pe lamelele așezate cu fața în sus
 Se transporta lamele la laborator însoțite de buletinele de analiza
completate cu toate informațiile necesare
Îngrijirea  Se fixeaxă un tampon în regiunea vulvara
pacientei după  Pacienta este ajutată să coboare după masa ginecologica și se îmbrăca
efectuarea  I se dau informațiile referitoare la data primirii rezultatelor și la
tehnicii supravegherea și conduita terapeutică ulterioară
Incidente  Procedura nu prezintă riscuri pentru pacienta
 În timpul manevrelor de recoltare poate avea o senzație de jenă, usturime
ori durere locală care dispare spontan
Observații  Se vor respecta măsurile de asepsie și antisepsie

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Definiție  Introducerea în vagin a unui lichid de spălătura ori soluție antiseptică

indicate de medic în scop evacuator și terapeutic
Scop  Drenarea leucoreei abundente ori patologice
 Descongestionarea mucoasei vaginale
 Oprirea unei hemoragii
 Dezinfecție preoperatorie a cavității vaginale înainte de intervenții
chirurgicale ginecologice
Indicații  Leucoree abundenta ori patologică
 Procese inflamatorii locale (vaginite)
 Hemoragii pe cale vaginală
 Preoperator în intervenții ginecologice și obstetricale
Contraindicații  Înainte de recoltarea secreției vaginale
 În perioada menstruației
 În ultimul trimestru de sarcină
 Prima săptămână după naștere
 După intervenții chirurgicale recente pe cale vaginală
Pregătirea  Informarea pacientei
psihică a  Oferirea de explicații referitoare la procedura și scopul acesteia
pacientei

4
Pregătirea fizică  Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
a pacientei  Așezarea în poziție ginecologică
Pregătirea  Procedura se efectuează în cabinetul ginecologic, doar în cazuri
mediului excepționale în salon, la pat
 Se închid ferestrele
 Se asigura luminozitate și temperatura adecvate
 În salon se va izola patul cu un paravan
Pregătirea  Irigator steril
materialelor  Canule vaginale sterile
necesare  Pense port-tampon sterile
 Comprese sterile
 Tampoane de vata sterile
 Suport pentru irigator
 Plosca
 Tăviţa renală pentru recoltarea deșeurilor
 Mușama și aleza pentru protecția patului
 Lichidul de spălătura indicat de medic încălzit la temperatura necesară
(apă fiartă și răcita la temperatura corpului, ceaiuri antiseptice, soluție
diluată de permanganat de potasiu, apa oxigenată, soluție de rivanol,
flacoane cu soluții medicamentoase)
 Mănuși sterile
 Soluții pentru dezinfectarea mâinilor
Pregătirea  Spălarea și dezinfecatrea mâinilor
asistentului  Îmbrăcarea mănușilor
medical și a
medicului
Efectuarea  Racordarea tubului prelungitor la irigator și se pensează
tehnicii  Se umple irigatorul cu lichidul de spălătura
 Se instalează irigatorul în stativ la înălțimea de 50 – 75 cm fata de simfiza
pubiană
 Se racordează canula la tubul prelungitor
 Se îndepărtează labiile pentru vizualizarea orificiului vaginal
 Se depensează tubul prelungitor și se face purjarea lui și a canulei
 Se introduce canula prin orificiul vaginal până în fundurile de sac în timp
ce jetul de lichid curge
 Se deplasează canula lateral stanga – dreapta și în jurul colului uterin
pentru spălarea fundurilor de sac
 Se retrage ușor canula și se direcționează canula către pereții vaginali
laterali
 Se extrage canula din vagin înainte de golirea irigatorului și după
pensarea tubului prelungitor pentru a nu pătrunde aer în vagin
 Pacienta tușește pentru eliminarea lichidului restant în vagin
 Se efectuează spălarea regiunii vulvare cu restul de lichid din irigator
folosindu-se comprese fixate în port-tampon
 Se usucă regiunea vulvara și perianala prin tamponare cu comprese
 Se fixează un tampon în regiunea vulvara

5
  Se îndepărtează materialele folosite
 În cazul efectuării spălăturii vaginale la pat efectuarea procedurii este
identică dar pacienta va sta în decubit dorsal cu picioarele flectate și
îndepărtate și se va introduce o ploscă sub bazin
Îngrijirea  Instalarea pacientei în repaus la pat în poziție comodă
pacientei după  Se supraveghează evoluția scurgerilor vaginale
efectuarea  Alte îngrijiri la indicația medicului
tehnicii
Incidente  Senzație de durere locală, frison dacă lichidul este rece
 Senzație de durere la presiune prea mare a lichidului
 Arsuri ale mucoaselor dacă lichidul este fierbinte
 Leziuni ale mucoasei vaginale și colului dacă manevrele sunt brutale,
incorecte
Observații  Se respectă indicațiile medicului referitoare la natură, cantitatea,
concentrația și temperatura lichidului de spălătura
 Se respectă frecventa indicată de medic pentru efectuarea spălaturilor

ECOGRAFIA PELVIANĂ

Definiție  Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un

ecran a uterului, ovarelor și vezicii urinare cu ajutorul unui aparat numit
ecograf.
Scop  Înlocuirea unor metode de explorare mai greu suportate de pacienta
 Explorator și diagnostic pentru detectarea anomaliilor prezente la
organele genitale interne
 Supravegherea evoluției afecțiunilor depistate ori a unor complicații ale
acestora prin repetarea și compararea imaginilor ecografice înregistrate
fotografic și pe caseta video
 Depistarea și analiza chisturilor ovariene și a tumorilor uterine
Indicații  Tumori uterine și ovariene
 Suspiciune de sarcină ectopică
 Suspiciune de anomalii la nivelul organelor genitale interne
Pregătirea  Informarea pacientei
psihică a  Obținerea consimțământului și programarea pentru ecografie
pacientei  Instruirea pacientei să nu urineze cu o oră înaintea examenului ecografic
 În acest interval de timp să bea jumătate de litru de apă
Pregătirea  Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
fizică a  Așezarea pacientei pe masa de examinare în poziție de decubit dorsal
pacientei
Pregătirea  Închiderea ferestrelor
mediului  Temperatura optimă
 Luminozitate slabă pentru a se putea obține claritatea imaginilor

6
 ecografice
 Menținerea liniștii
Pregătirea  Ecograf în stare de funcționare
materialelor  Gel de cuplaj acustic
necesare  Prosoape de unică folosință pentru ştergerea gelului de pe tegumente
 Soluții antiseptice pentru dezinfecatrea mâinilor
 Mănuși de unică folosință
 Tăviţa renală
Efectuarea  Tehnica este efectuată de medic respectând următorii timpi:
tehnicii  Aplicarea gelului de cuplaj acustic
 Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
 Urmărirea imaginilor înregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
 Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
 La final, asistenta şterge gelul de pe tegumente, ajuta pacienta să se ridice
de pe masa de examinare şi să se îmbrace, notează efectuarea tehnicii
Incidente  Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra pacientei
Observații  În timpul examinării comunicarea cu pacienta este permanentă

COLPOSCOPIA

Definiție  Metoda de observare directă a mucoasei vaginale și a colului uterin cu

ajutorul colposcopului
Scop  Explorator și diagnostic
 Depistarea leziunilor precanceroase și canceroase ale colului uterin
 Stabilirea cu precizie a locului de prelevare a unui fragment biopsic
 Înregistrarea fotografică a imaginilor colposcopice prin atașarea unui
aparat foto la colposcop
Indicații  Modificări ale epiteliului colului uterin
 Modificări celulare (celule atipice) depistate în frotiul vaginal
 Când s-au evidențiat zone iod-negative la testul Lahm – Schiller
 Preoperator în intervenții chirurgicale ginecologice
 Prolaps genital sau fibrom uterin
Contraindicații  Hemoragii pe cale vaginală
Pregătirea  Informare despre necesitatea și scopurile examinării
psihică a  Obținerea acordului pacientei
pacientei  Programarea colposcopiei
 Instruirea ca înainte cu 24 ore să nu întrețină contact sexual, să nu facă
spălătura vaginală

7
Pregătirea fizică  Golirea vezicii urinare înaintea efectuării colposcopiei
a pacientei  Dezbrăcarea regiunii inferioare a corpului
 Instalarea pacientei pe masa ginecologica cu gambele sprijinite pe
suporții mesei
Pregătirea  Examenul se efectuează în cabinetul de colposcopie ori în cabinetul
mediului ginecologic
 Se închid ferestrele
 Se asigura temperatura optimă și luminozitate adecvată
Pregătirea  Materialele se aranjează pe o măsuță specială situată în apropierea
materialelor examinatorului
necesare  Aparatul de colposcopie prevăzut cu sistem optic cu lentila binoculară
pentru mărirea imaginii și cu sistem propriu de iluminat
 Specul vaginal steril
 Comprese sterile
 Tampoane de vata sterile
 Trusa cu pense vaginale drepte și curbe sterile
 Pensa port-tampon sterilă
 Pensa de biopsie sterilă
 Foarfeca lunga sterilă
 Soluție de iod iodurat (Lugol)
 Soluție de acid acetic 3%
 Soluție de formol 10%
 Recipiente pentru depozitarea fragmentelor biopsice
 Soluții antiseptice pentru dezinfecția mâinilor
 Mănuşi sterile
 Tăviţa renală
Pregătirea  Spălarea și dezinfectarea mâinilor
asistentului  Îmbrăcarea manuşilor sterile
medical și a
medicului
Efectuarea  Medicul introduce și fixează speculul vaginal prin aria orificiului vaginal
tehnicii  Apropie colposcopul la o distanţa optimă pentru o vizualizare clară
 Observa atent mucoasa vaginală și colul uterin prin lentilele
colposcopului pentru depistarea leziunilor prezente și a oricăror
modificări de la nivelul mucoasei vaginale și a colului uterin
 Pentru o evidențiere mai bună a leziunilor badijonează mucoasa vaginală
și a colului cu comprese sterile îmbibate în soluție de acid acetic 3% ori
în Lugol
 Soluția Lugol va pune în evidență zonele de displazie ale mucoasei. În
zonele sănătoase mucoasa se colorează în brun, în zonele de displazie
mucoasă nu se colorează
 Stabilește exact topografia leziunilor și a zonelor de displazie, întinderea
acestora, forma și profunzimea, urmând să deseneze o hartă a acestora
 Decide dacă se impune o recoltare imediată a secreției vaginale pentru
examen citodiagnostic ori recoltarea unor fragmente biopsice pentru
examen histologic

8
  Temporizarea efectuării acestor recoltări și programarea lor la date
ulterioare
 La finalul colposcopiei medicul îndepărtează colposcopul, retrage
speculul vaginal din vagin
 Se fixează un tampon absorbant în regiunea vulvara
 Medicul dezbraca mănușile, spală mâinile, notează efectuarea tehnicii
Îngrijirea  Pacienta poate pleca acasă dacă nu este internata, neavând nevoie de
pacientei după îngrijiri speciale
efectuarea  Pacienta internată se întoarce la salon
tehnicii  Se supraveghează evoluția stării generale
Incidente  Senzație suportabilă de usturime și durere locală ori disconfort care
dispare spontan
 Scurgerea din vagin a unei cantități mici de soluție iodata ori de sânge
Observații  Examenul este suportat ușor
 Se va repeta periodic la indicația medicului

HISTEROSALPINGOGRAFIA

Definiție  Metoda de investigare radiologică cu substanţa de contrast opacă la razele

X, a cavității uterine și a cavităților tubare.
Scop  Explorator și diagnostic
 Depistarea malformațiilor genitale, a tumorilor și a obstrucțiilor tubare
 Explorarea permeabilității trompelor uterine
Indicații  Tulburări menstruale
 Sterilitate
 Hemoragii genitale
 TBC genital
Contraindicații  Sarcina
 Infecții genitale
Pregătirea  Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
psihică a negative
pacientei  Obținerea acordului pacientei
 Se programează internarea deoarece această examinare se face în
perioada post-menstruală, între a 7-a și a 18-a zi a ciclului menstrual
Pregătirea fizică  Test de toleranță la iod
a pacientei  Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
 Clisma evacuatoare în dimineața examenului
 Raderea pilozității pubiene
 Spălătura vaginală cu apa sterilă
 Transportul pacientei în sala de radiografie împreună cu foaia de

9
 observație
 Așezarea pacientei pe masa de radiologie în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatura adecvată luminozitate adecvată
mediului  Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Pregătirea  Substanţa de contrast (Lipiodol, Omnipac, Iodipin, Ultravist)
materialelor  Aparat Schultze sterilizat, compus din sonda rigidă, seringa atașată,
necesare manometru pentru observarea presiunii
 Trusa cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense Pozzi și
Museux, pense port-tampon
 Casoleta cu comprese sterile
 Tampoane sterile
 Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
 Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor
 Mănuşi, măști și bonete sterile
Pregătirea  Își spală și dezinfectează mâinile
asistentului  Îmbraca mănușile
medical și a  Fixează masca la gură
medicului
 Acoperă părul cu boneta
Efectuarea  Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical
tehnicii  Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
 Badijonează colul cu substanţa antiseptică
 În acest timp asistenta umple seringă cu substanţa de contrast, purjează
seringa și sonda care se va introduce în col
 Medicul fixează colul cu pensă
 Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
 Adaptează la sonda seringa plină cu soluție de contrast
 Injectează lent și discontinuu substanța de contrast (4-10 cc) urmărind pe
manometru presiunea lichidului
 Observa pe ecranul de radioscopie cum se produce opacifierea
 Se efectuează clișee radiografice fata – profil
 La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbraca mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Îngrijirea  Asistenta face o spălătura a organelor genitale externe, fixează un tampon
pacientei după absorbant steril în regiunea vulvara
efectuarea  Transporta pacientă la salon unde va rămâne în repaus la pat 24 ore
tehnicii  După 24 ore se efectuează o radiografie simplă de bazin numita proba
Cott
 Se supraveghează apariția și evoluția efectelor negative ale tehnicii:
dureri pelviene, febră, semne de inflamație peritoneală
Incidente  Dureri provocate de distensia trompelor
 Inflamații ale trompelor uterine
 Lezarea mucoasei colului uterin
Observații  Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie şi antisepsie

10
 PROBA CROMATOSCOPICĂ

Definiție  Metoda de investigare a permeabilităţii trompelor uterine, constând în

injectarea unei substanţe colorate în uter şi trompe
Scop  Explorator şi diagnostic
Indicații  Obstrucţii tubare, anomalii tubare
Contraindicații  Sarcina
 Hemoragii uterine
 Procese inflamatorii anexiale
 Infecţii genital
Pregătirea  Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
psihică a negative
pacientei  Obținerea acordului pacientei
 Se programează internarea
Pregătirea fizică  Necesita internare
a pacientei  Examen ginecologic
 Examenul urinei; hemoleucograma; viteza de sedimentare a hematiilor;
examenul bacteriologic şi parazitologic al secreţiei vaginale
 Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
 Raderea pilozității pubiene
 Spălătura vaginală cu apa sterilă
 Așezarea pacientei pe masă în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatura adecvată luminozitate adecvată
mediului  Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Pregătirea  Soluţie sterilă colorată de indigo carmin 30%
materialelor  Aparat Schultze sterilizat, compus din sonda rigidă, seringa atașată,
necesare manometru pentru observarea presiunii ori seringa Braun
 Trusa cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense Pozzi și
Museux, pense port-tampon
 Cateter vezical steril
 Eprubete şi recipient pentru colectarea urinei
 Casoleta cu comprese sterile
 Tampoane sterile
 Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
 Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor

11
  Mănuşi, măști și bonete sterile
 Tăviţa renală
Pregătirea  Își spală și dezinfectează mâinile
asistentului  Îmbraca mănușile
medical și a  Fixează masca la gură
medicului
 Acoperă părul cu boneta
Efectuarea  Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical
tehnicii  Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
 Badijonează colul cu substanţa antiseptică
 În acest timp asistenta umple seringă cu substanţa colorată, purjează
seringa și sonda care se va introduce în col
 Medicul fixează colul cu pensă
 Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
 Se adaptează la sonda seringa plină cu soluție colorată
 Medicul injectează lent și discontinuu substanța colorată, urmărind pe
manometru presiunea lichidului
 Pensează colul cu pensa de col
 După 30 min se efectuează un sondaj vezical pentru recoltarea urinei şi se
observă şi apreciază culoarea urinei. Testul se bazează pe proprietatea
colorantului din soluţia injectată de a fi rapid absorbit în sânge dacă
trompele sunt permeabile. Se elimină prin urină, colorând urina în verde
intens. Probă este pozitiva dacă urina recoltata are culoare verde intens şi
este negativă, adică trompele nu sunt permeabile, dacă urina are culoare
normală
 La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbraca mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Îngrijirea  Repaus la pat în ziua investigaţiei
pacientei după  Supravegherea stării generale, temperaturii, apariţiei şi evoluţiei durerilor
efectuarea pelviene
tehnicii
Incidente  Mult diminuate comparativ cu histerosalpingografia
Observații  Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie și antisepsie

CELIOSCOPIA – LAPAROSCOPIA GINECOLOGICĂ

Definiţie  Metoda chirurgicală endoscopica ce permite control vizual direct al

organelor genitale interne – uter, trompe uterine, ovare.
Scop  Explorator și diagnostic
 Terapeutic – permite efectuarea tratamentului chirurgical endoscopic
minim invaziv
Avantajele  Permite stabilirea unui diagnostic cert
laparoscopiei  Permite efectuarea tehnicilor operatorii endoscopice, minim invazive
ginecologice  Reduce foarte mult hemoragia intraoperatorie şi postoperatorie deoaree

12
 orice incizie practicată este urmată imediat de electrocauterizare
 Recuperarea postoperatorie este rapidă
 Reduce la minim perioada de spitalizare (poate dura o zi – o săptămână)
Indicaţii  Depistarea cauzelor sterilităţii
 Prelevarea de ovule în scopul fecundării artificiale şi al reimplantarii lor
în uter
 Diagnosticarea precoce a sarcinilor extrauterine
 Diagnosticarea afecţiunilor organelor genitale
 Tratamentul chirurgical endoscopic în caz de: tumori maligne sau benigne
ale organelor genitale, sarcină extrauterină, incontinenta urinara la efort,
dureri pelviene cronice, boli inflamatorii pelvine, endometrioza
Contraindicaţii  Boli cardiace severe
 Multiple intervenţii chirurgicale abdominale
 Pneumotorax spontan
 Emfizem bulos
 Şoc hipovolemic
 Peritonita acută
 Ocluzie intestinală
 Tumora pelvina sau pelviabdominala voluminoasa
Pregătirea  Se explica detaliat în ce consta procedura, scopurile procedurii, riscurile
psihică a şi evoluţia postoperatorie
pacientei  Se evaluează şansele de reuşita comparativ cu efectele altor metode
alternative
 Se stabileşte împreună cu pacienta dacă se va face numai explorarea
laparoscopica în scop diagnostic ori dacă, în funcţie de diagnosticul
stabilit, se va efectua imediat şi tratamentul chirurgical necesar.
Tratamentul chirurgical care poate fi temporizat se va planifica pentru o
dată ulterioară.
 Este absolut necesar să se obţină consimţământul scris al pacientei pe o
fisă specială pe care sunt enumerate şi riscurile posibile
Pregătirea fizică  Se face în scopul prevenirii unor complicaţii postoperatorii astfel:
a pacientei  Igiena corporală riguroasă
 Raderea parului pubian până la nivelul simfizei pubiene, înainte de a intra
în sala de operaţie sau după ce se intra în sala de oparatie
 Dezimfectarea tegumentelor din regiunea abdominală cu soluţie
bactericidă
 Hidratare eficienta
 Pregătirea intestinului prin:
 alimentaţie uşoară cu 24 ore înainte de intervenţie,
 o săptămână înainte de operaţie administrare de Phosphosoda3 pe cale
orală pentru favorizarea evacuării conţinutului intestinal sau
 administrare de soluţie izoosmotică sau manitol în după amiază de
dinainte operaţiei sau
 administrare de 1-2 l de soluţie Fortrans în după amiază de dinaintea
intervenţiei
 administrare orală de cărbune medicinal 6 tablete seara înainte de operaţie

13
  clisma evacuatoare în seara de dinainte operaţiei
 dieta strict lichida în ziua intervenţiei
Evaluarea  Anamneza amănunţită
preoperatorie  Examen fizic şi examen ginecologic
 Bilanţ hematologic: hemoleucograma completa, ionograma, teste
hepatice, glicemie, test hepatice, grup sanguin şi RH, timp de sângerare,
timp de coagulare, coagulograma
 Examenul urinii: examen sumar şi examen bacteriologic
 Culturi din colul uterin
 Explorări funcţionale: electrocardiograma, radiografie pulmonara,
ecografie transabdominala sau transvaginala, biopsie de endometru,
histerometrie şi histeroscopie etc.
 Se vor evalua atent funcţia cardiacă şi funcţia respiratorie deoarece în
cursul intervenţiei laparoscopice pot surveni accidente cardiace şi
respiratorii
Pregătirea  Intervenţia laparoscopica se practică în sala pentru operaţii endoscopice
mediului dotată cu echipamente electronice speciale care pot fi suspendate ori
plasate pe un troliu (suport mobil).Sursa de lumină rece - becuri cu xenon
şi halogen.
Pregătirea  Echipamentele necesare:
materialelor - insuflator – pentru realizarea pneumoperitoneului;
necesare - echipamente pentru transmiterea imaginilor la monitoare:
videocamere, videoprocesoare, telescoape (endoscoape) –
acestea fiind dispozitive optice prevăzute cu sistem optic şi
fibre optice. Pot fi endoscoape: rigide, flexibile şi semi-
flexibile;
- monitoare video;
- electrocauter;
- pompa pentru spălare şi aspiraţie – pentru îndepărtarea
lichidelor din câmpul operator
 Instrumentarul endoscopic cuprinde:
- ac Veress şi trocar Hasson
- dispozitiv Visiport (auto suture) – pentru secţionarea succesivă
a straturilor parietale sub control video;
- trocare dilatatoare;
- alte trocare accesorii şi canule speciale;
- instrumente de prehensiune (apucare) pentru diferite ţesuturi;
- disectori – pentru separarea şi individualizarea structurilor
anatomice: pense Maryland, foarfeci curbe şi drepte, cârlig
disector, port-tampon Kittner, ednostich pentru prinderea
alternativă a celor două capete ale uniu ac.
- portac;
- ace curbe, drepte;
- împingător de noduri;
- aplicatori de clipuri;
- fixatoare pentru instrumente laparascopice;
- manipulatoare uterine pentru mobilizarea uterului;
- retractori;

14
 - ace de puncţie;
- săculeţi pentru extragerea pieselor anatomice, fragmentelor de
ţesut după ce au fost fragmentate în dimensiuni mici;
- extractor vaginal;
- aplicator de inele tubare;
- bisturie
 Gazul care se va insufla pentru realizarea pneumoperitoneului, cel mai
adesea dioxid de carbon (CO2) deoarece incidentele posibile sunt
diminuate. Se mai poate folosi oxigen, protoxid de azot, heliu.
Observaţie: instrumentele endoscopice au forme şi dimensiuni care
permit introducerea lor pe canula endoscopică.

 Masa de operaţie:
Este multiplu funcţionala permiţând schimbarea succesivă a poziţiei
pacientei în timpul intervenţiei chirurgicale endoscopice.
Poziţiile pacientei pot fi:
- Trendelemburg (la 25 – 30 grade);
- Anti-Trendelemburg (Fawler);
- Decubit lateral drept ori stâng;
- Decubit dorsal;
- Poziţie ginecologică.
Pregătirea  Spălare chirurgicală a mâinilor
echipei  Îmbrăcarea echipamentului steril complet
medicale
Efectuarea  Tipuri de laparoscopie:
tehnicii - cu gaz
- fără insuflare de gaz
 Etapele intervenţiei laparoscopice:
- instalarea pacientei pe masa de operaţie în poziţie orizontală;
- inducerea anesteziei pe cale generală; (tipuri de anestezie:
locală cu xilocaina la nivelul inciziilor pentru introducerea
trocarelor; rahianestezie; peridurala; generală fără intubare;
generală cu intubaţie oro-traheala)
- schimbarea poziţiei pacientei, din poziţie orizontală în poziţie
ginecologică;
- efectuarea câmpului operator la nivelul întregii regiuni
abdominale, dezinfecţia perineului şi dezinfecţia cavitaţii
vaginale;
- instalarea sondei vezicale;
- instalarea manipulatorului uterin pentru mobilizarea uterului;
- instalarea unei sonde gastrice în laparotomiile complexe;
- revenirea pacientei la poziţia orizontală în scopul realizării
pneumoperitoneului astfel: se introduce direct ori printr-o
incizie acul de insuflaţie Veress pe marginea inferioară a
cicatricei ombilicale, ori în cicatricea ombilicală, deoarece
peretele abdominal este foarte subţire la acest nivel. Alte locuri
de inserţie sunt : supraombilicala, subombilical , subcostal
stâng.
- se avansează cu acul până când acesta perforează peritoneul

15
 anterior şi pătrunde în cavitatea peritoneală;
- se verifica poziţia acului în cavitatea peritoneală;
- acul Veress este conectat la aparatulu de insuflaţie printr-un tub
de silicon;
- se insufla dioxid de carbon la presiunea de 5-10 atmosfere cu
ajutorul aparatului de insuflat. Acest aparat este prevăzut cu
sistem electronic de afişaj pe care se va urmări pe durata
intervenţiei endoscopice presiunea gazului insuflat, debitul de
insuflare şi cantitatea totală de gaz utilizat;
- după realizarea pneumoperitoneului se extrage acul Veress şi
prin incizia lărgită de la acest nivel se introduce un trocar până
în cavitatea peritoneală.Acest trocar se racordează la tubul
aparatului de insuflaţie pentru a se continua insuflaţia . Pe
canula acestui trocar se va introduce endoscopul (laparoscopul)
în cavitatea peritoneală;
- prin sistemul optic al endoscopului se vizualizează sistematic
abdomenul superior şi pelvisul, se cercetează fiecare organ.
Pentru facilitarea observaţiilor, poziţia pacientei se va schimba
în poziţie Trendelemburg şi se va manevra uterul cu
manipulatorul. Imaginile evidenţiate sunt transmise de la
endoscop pe ecranele monitoarelor.
 În cursul laparoscopiei ginecologice se mai pot introduce trocare
accesorii, auxiliare în alte regiuni ale abdomenului în vederea
manipulării diverselor instrumente necesare în cursul intervenţiei.
Trocarele accesorii pot fi amplasate la 4-5 cm deasupra simfizei pubiene
şi la 3-4 cm inferior fata de spina iliacă antero-superioara şi pe linia
mediană.
 În mod obişnuit, sunt necesare 2-3 trocare accesorii care pot fi amplasate
la nivelul foselor iliace, dreapta şi stânga, şi pe linia mediană la jumătatea
distanţei dintre simfiza pubiană şi ombilic.
 După explorarea vizuală se stabileşte diagnosticul, tipul de intervenţie
necesar şi momentul intervenţiei chirurgicale endoscopice – intervenţia
poate fi posibila imediat ori poate fi stabilită pentru o dată ulterioară.
 La sfârşitul intervenţiei laparoscopice se iriga cavitatea peritoneală cu ser
fiziologic steril ori soluţie Ringer – lactat, apoi se aspira lichidul de
spălătura.
 Se extrag trocarele accesorii suprapubiene.
 Se extrage laparoscopul.
 Se efectuează exuflaţia dioxidului de carbon.
 Se extrage trocarul principal .
 Inciziile făcute pentru introducerea trocarelor se închid cu benzi adezive
(steristrips) sau cu fire de propilen. În unele cazuri aceste incizii pot fi
suturate în straturi anatomice pentru a se evita eventraţia postoperatorie.
 Se trezeşte pacienta din anestezie şi se transporta la salon pentru
supraveghere.
 Dimensiunile acestor mici plăgi chirurgicale pot fi cuprinse între 1-3 cm.
 La sfârşitul intervenţiei endoscopice, la nivelul abdomenului pot fi una
sau mai multe astfel de plăgi operatorii.

16
 Îngrijirea  Supravegherea şi îngrijirile postoperatorii au următoarele scopuri:
pacientei după - prevenirea şi combaterea complicaţiilor postoperatorii;
efectuarea - recuperarea rapidă a pacientei;
tehnicii  Elemente de supraveghere:
- starea de conştientă şi trezirea completă din anestezie;
- pulsul, tensiunea arterială, coloraţia tegumentelor;
- respiraţia;
- apariţia şi evoluţia durerii care se poate manifesta la nivelul
umărului şi la nivel abdominal;
- apariţia şi evoluţia greţurilor şi vărsăturilor cauzate fie de
substanţele anestezice, fie de un ileus postoperator;
- reinstalarea tranzitului intestinal;
- reluarea alimentaţiei pe cale naturală în funcţie de toleranţa
digestivă;
- mobilizarea precoce obligatorie pentru prevenirea
tromboemboliei;
- evoluţia plăgilor chirurgicale;
- igiena corporală şi igiena regiunii genitoanale, deoarece se pot
produce scurgeri pe cale vaginală;
- evoluţia temperaturii corporale;
- apariţia şi evoluţia unei suprainfecţii la nivelul plăgilor
chirurgicale;
Complicaţii  Durere la nivelul umărului datorată acumulării de dioxid de carbon sub
postoperatorii diafragm
- se combate prin instalarea pacientei succesiv în decubit ventral
cu pernă sub abdomen, apoi decubit dorsal cu pelvisul mai
ridicat;
- se pot administra antalgice.
 Dureri la nivelul inciziilor chirurgicale
- se combat prin administrare de antalgice şi antiinflamatorii.
 Suprainfectarea plăgilor chirurgicale
- se combate cu antibioterapie şi, în caz de necesitate,
deschiderea plăgilor, spălarea lor cu soluţii antiseptice şi
refacerea pansamentului.
 Greţurile şi vărsăturile
- se combat prin administrare de antiemetice.
 Ileusul postoperator
- se combate prin instalarea unei sonde de aspiraţie nazogastrica;
- echilibrare hidroelectrolitica;
- administrare de Cisaprid, Metoclopramid.
 Tromboembolia
- se combate prin mobilizare precoce;
- administrare de anticoagulante (pe cale orală, subcutanata,
intravenoasa).
 Complicaţii datorate insuflării de gaz: hipotensiune arterială, tulburări de
ritm cardiac, pneumotorax, hipercapnie, embolie gazoasă
Observaţii  Este o tehnică chirurgicală strict aseptica, deci se vor respecta cu stricteţe
toate măsurile de asepsie şi antisepsie

17
  Este efectuată de chirurgi specializaţi în intervenţii laparoscopice
(endoscopice)

Modulul 46: Obstetrica şi nursing în obstetrică

ECOGRAFIA OBSTETRICALĂ

Definiție  Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un

ecran a uterului gravid, embrionului şi fătului și măsurarea unor elemente
utile în supravegherea evoluției sarcinii.
Scop  Diagnosticarea precoce a sarcinii și a tipului de sarcină (unică, gemelara,
multiplă)
 Determinarea vârstei fătului
 Măsurarea parametrilor de dezvoltare a fătului
 Depistarea unor malformaţii fetale
 Aprecierea cantității de lichid amniotic
 Cunoașterea sexului
 Înregistrarea bătăilor cordului fetal
 Observarea mișcărilor fătului
 Aprecierea evoluției sarcinii deoarece imaginile ecografice pot fi
înregistrate fotografic ori pe caseta video, urmând a fi comparate
 Evitarea repetării frecvente a tușeului vaginal în examinarea gravidei,
această manevră fiind urmată uneori de efecte negative
 Diagnosticarea sarcinii molare și a sarcinii extrauterine
Indicații  Sarcina fiziologică ori sarcina patologică
 Suspiciune de oprire în evoluția sarcinii
 Placenta Praevia
 Stabilirea locului de puncție în cazul efectuării amniocentezei
Pregătirea  Informarea gravidei despre necesitatea ecografiei; modul de efectuare a
psihică a examenului și asigurarea ei că nu exista nici un risc pentru mama şi
gravidei evoluția sarcinii
 Programarea ecografiei
Pregătirea  Gravidă a cărei sarcina nu este mai mare de 4 luni, nu va urina cu o oră
fizică a înainte de efectuarea ecografiei pentru a avea vezica plină.
gravidei  În decursul intervalului de o oră va bea jumătate litru de apă
 Dacă nu se poate abține de a urină îşi va goli doar parțial vezica urinară
 În sarcinile mai mari de 4 luni nu este necesar ca vezica urinară să fie
plină
 Dezbrăcarea pacientei în jumătatea inferioară a corpului (în sala de
ecografie)

18
  Așezarea pe masa de ecografie în poziția de decubit dorsal
Pregătirea  Examinarea se face în cabinetul de ecografie
mediului  Asigurarea temperaturii optime
 Luminozitate slabă pentru a se permite vizualizarea clară a imaginilor
ecografice pe ecran
Pregătirea  Aparat de ecografie în stare de buna funcţionare
materialelor  Gel de cuplaj acustic
necesare  Prosoape de unică folosinţă pentru ştergerea gelului de pe tegumente
 Materiale pentru spălarea şi dezinfectarea mâinilor asistentului medical şi
medicului
 Mănuşi de unică folosinţă
 Tăviţa renală
Efectuarea  Tehnica este efectuată de medic respectând următorii timpi:
tehnicii  Aplicarea gelului de cuplaj acustic pe tegumentele din zona pubiană
 Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
 Urmărirea imaginilor înregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
 Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
 La final, asistenta şterge gelul de pe tegumente, ajuta gravidă să se ridice
de pe masa de examinare şi să se îmbrace, notează efectuarea tehnicii
Incidente  Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra gravidei și
fătului
Observații  Se poate repeta frecvent
 Rezultatul se comunica imediat

AMNIOSCOPIA

Definiție  Metoda exploratorie ce consta în observarea directă a sacului amniaotic şi

a lichidului amniotic utilizându-se aparatul de amnioscopie
Scop  Explorator şi diagnostic: observarea integrităţii membranelor amniotice,
observarea clarităţii şi culorii lichidului amniotic
 Satabilirea conduitei terapeutice
Indicații  La sfârşitul sarcinii
 În caz de suferinţa fetală
 Sarcina prelungită
 Incompatibilitate RH
 Suspiciune de fat mort
 Suspiciune de membrane rupte prematur
Contraindicații  Placenta Praevia
Pregătirea  Informare despre necesitatea examenului

19
psihică a  Explicaţii relative la tehnică, efecte negative posibile
gravidei  Obţinerea consimţământului
Pregătirea fizică  Urinează pentru golirea vezicii
a gravidei  Dezbrăcarea jumătăţii inferioare a corpului
 Aşezarea pe masa ginecologica în poziţie ginecologică cu gambele
sprijinite pe suporţii mesei
 Efectuarea unei toalete vulvare cu soluţie antiseptică
Pregătirea  Examinarea se face în cabinetul ginecologic
mediului  Asigurarea temperaturii şi a luminozităţii adecvate
Pregătirea  Aparatul de amnioscopie sterilizat (compus din: sonda rigidă, mandren cu
materialelor vârf butonat atraumatic, pensa port-tampon, sursa de lumină)
necesare  Materiale pentru asepsie vulvara
 Specul vaginal Colin
 Casoleta cu comprese sterile
 Pensa port-tampon sterilă
 Soluţii antiseptice pentru asepsia mâinilor
 Mănuşi sterile
 Casoleta cu tampoane sterile
 Tăviţa renală
Efectuarea  Medicul efectuează amnioscopia respectând timpii următori:
tehnicii  Instalează speculul vaginal şi efectuează tuşeul vaginal pentru reperarea
orificiului extern al colului
 Introduce sonda aparatului de amnioscopie cu mandrenul instalat prin
orificiul colului uterin, avansând cu ea până stabileşte contactul direct cu
membranele amniotice
 Retrage mandrenul din interiorul sondei
 Fixează sursa de lumină pe sonda
 Priveşte şi observa membranele şi lichidul amniotic
 La final, retrage sonda din col
Îngrijirea  Se fixează un tampon absorbant la nivelul vulvei
gravidei după  Este ajutată să coboare după masa ginecologica şi să se îmbrace
efectuarea  Este condusă la salon şi instalata comod la pat
tehnicii
 Se supraveghează scurgerile vaginale, apariţia şi evoluţia contracţiilor
uterine dureroase
Incidente  Sângerare minimă pe cale vaginală
 Ruptura involuntară a membranelor
Observații  Se respectă măsurile de asepsie şi antisepsie pentru prevenirea
complicaţiilor infecţioase

AMNIOCENTEZA

Definiție  Introducerea unui ac de puncție în cavitatea amniotică, acul traversând

peretele abdominal, uterin și membranele amniotice pentru recoltarea
unui eșantion de lichid amniotic

20
Scop  Explorator și diagnostic
 Cercetarea cariotipului fetal și depistarea mongoloismului
 Depistarea anomaliilor legate de sexul copilului
 Depistarea spinei bifida
 Depistarea gradului de anemie fetala și de maturitate fetală
 Stabilirea conduitei terapeutice
Indicații  Suspiciune de anomalii fetale
 Sarcina cu incompatibilitate RH
 Preconizarea întreruperii sarcinii
Pregătirea  Informarea corectă asupra necesității puncției, scopului și efectelor
psihică a negative posibile
gravidei  Obținerea consimțământului
 Programarea puncției intre săptămânile 14 -16 de sarcină
Pregătirea fizică  Efectuarea unui duș în dimineața examenului
a gravidei  Va urină înainte de efectuarea puncției
 Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
 Poziționarea în decubit dorsal cu abdomenul relaxat
 Degresarea și dezinfectarea din regiunea abdominală cu alcool
Pregătirea  Puncția se efectuează în cabinetul ginecologic sau în sala de operație
mediului  Se închid ferestrele, se asigura luminozitate și temperatura adecvate
Pregătirea  Soluții antiseptice pentru tegumente
materialelor  Casoleta cu comprese sterile
necesare  Trusa de pansat sterilă
 Camp steril pentru izolarea locului de puncție
 Ace de puncție sterile
 Seringi sterile
 Eprubete sterile
 Mănuși, măști, bonete sterile
 Tăviţa renală pentru colectarea deșeurilor
 Materiale pentru fixarea pansamentului
Pregătirea  Spălarea și dezinfectarea mâinilor
asistentului  Îmbrăcarea manuşilor sterile
medical și a  Fixarea măştii la gură
medicului
 Acoperirea capului cu boneta
Efectuarea  Amniocenteza este efectuată de medic
tehnicii  Asistenta medicală supraveghează pacientă, servește medicul cu materiale
necesare
 Medicul stabilește locul de puncție după examinarea ginecologică a
gravidei sau prin examen ecografic
 Asistenta efectuează câmpul operator cu soluție de tinctura de iod în
regiunea abdominală
 Medicul introduce acul de puncție în cavitatea amniotică
 Aspira cu seringa 20 cc de lichid amniotic
 Preda eșantionul asistentei care îl transfera în eprubetă sterilă

21
  Medicul retrage acul de puncție
 Badijonează locul puncției cu tampon îmbibat în soluție de iod
 Aplica și fixează compresiv pansamentul pe locul puncției
 Observa și apreciază culoarea și aspectul lichidului amniotic recoltat
 Notează în foaia de observație efectuarea tehnicii
 Asistenta transporta părodusul recoltat la laborator însoțit de buletinul de
analiza completat cu toate datele necesare
Îngrijirea  Este transportată la salon
gravidei după  Rămâne în repaus la pat în decubit dorsal ori șezând, în ziua puncției
efectuarea  În următoarele 24 – 48 ore evita efortul fizic
tehnicii
 Supravegherea stării generale
 Supravegherea pansamentului și locului de puncție
 Informarea medicului la apariția unor modificări în starea gravidei
 Medicul va decide când poate pleca gravidă acasă
Incidente  Sunt rare:
 Declanșarea unui avort
 Fisurarea membranelor amniotice
 Dureri
 Sângerare
 Febra în zilele următoare puncției
 Extrem de rar lezarea fătului
Observații  Se vor respecta toate măsurile de asepsie și antisepsie
 Se poate vizualiza ecografic tehnica

Modulul 47: Puericultura, pediatrie şi nursing specific

PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU-NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE

Primele îngrijiri pe care le primeşte nou-născutul încă din primele secunde

de viaţa în sala de naştere, urmând ca apoi mămica să înveţe, cum poate să

22
 aibă grijă de copilul său.
Definiţie :
Explorator :
-examenul clinic al nou-născutului
-Evaluarea stării de sănătate cu scorul Apgar
CRITERIUL NOTA 2 NOTA 1 NOTA 0
CULOAREA ROZ ROZ DAR CU CIANOZA
TEGUMENTELOR CIANOZA LA GENERALIZATĂ
EXTREMITĂȚI
REGULATĂ, CU NEREGULATĂ
RESPIRAȚIA O FRECVENȚĂ , RARA SAU ABSENŢA

DE CIRCA 40/ SUPINOASĂ

MIN
REFLEXUL LA REACȚIE SCHIȚEAZĂ
Scop :
IRITAȚIE ( LA GENERALĂ: NUMAI O NU ARE NICI O
INTRODUCEREA NOU- GRIMASĂ DE REACȚIE
SONDEI DE NĂSCUTUL ÎȘI NEMULȚUMI
ASPIRAȚIE ÎN MIŞCA TOATE RE
FOSELE NAZALE) MEMBRELE,
AGITAT
TONUSUL TONUSUL ÎȘI MIŞCA
MUSCULAR ȘI MUSCULAR DOAR NU SE OBSERVA
MOBILITATEA BUN : MIȘCĂRI EXTERMITĂȚI NICI O MIȘCARE
ACTIVE DIN ( MÂINI,
TOATE DEGETE,
MEMBRELE PICIOARE )
BĂTĂILE CLARE,RITMIC ASURZITE,
CORPULUI E, CU O NEREGULATE, NU SE PERCEP
CONSTANTE FRECVENȚĂ DE FRECVENTA BĂTĂI LA CORD
120-140 PE SUB 100 PE
MINUT MINUT

Terapeutic :
-aspirarea secreţiilor nazofaringiene
-ligătura cordonului ombilical
-profilaxia aftalmiei gonococice
Indicații : Îngrijirile se aplică tuturor noi-născutilor
Ř Câmpuri sau cearceafuri sterile
Ř Sonda Nelaton sterilă
Ř Seringi sterile

23
 Ř Soluţie de nitrat de Ag 1 %, sau soluţie de argirol 5% sau penicilina
10-20000 U.I./ml.
Pregătirea Ř Ata sterilă
materialelor
necesare: Ř Lenjerie sterilă pentru nou născut
Ř Cantar pentru sugari,pediometru, centimetru –panglică , ceas cu
secundar.
Ř Tăviţe renale
Ř Foarfecă, pense sterile
Ř Tinctura de iod ,alcool de 70°
Ř Ser fiziologic steril
Ř Comprese sterile, mănuşi sterile
Sala de naşteri trebuie să îndeplinească condiţiile unei săli aseptice, trebuie
Pregătirea mediului :
să fie luminată şi încălzită la 27°C, iar nou născutul este primit în câmpuri
sau cearceafuri sterile.
Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :
Ř Pregătirea tuturor materialelor şi a instrumentarului necesar pentru
Pregătirea asistenţei primirea şi îngrijirea nou-născutului.
medicale :
Ř Efectuarea unor manevre

Ř Sarcini în supravegherea nou născutului

1. Se începe cu desobstruarea cailor respiratorii superioare. Se face cu

o sondă Nélaton –capătul distal al sondei se introduce în cavitatea
Executarea tehnicii :
bucală a nou născutului și se aspira conținutul din ea, apoi se
împinge sonda până în faringe și se aspira și de acolo ; apoi se
aspira conținutul celor două fose nazale, această sondă nu se
introduce în trahee, aspirația traheei se face prin conectarea sondei
la un aspirator electric, care lucrează cu o presiune mică, sau cu
gura –în acest caz la capătul la care se aspira se pune o compresă
sterilă, că nu cumva conținutul sondei să ajungă în gura persoanei
care aspiră.
2. Se pensează cordonul ombilical cu o pensă Pean și se secționează
între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei
hemoragii, fie dinspre mamă fie dinspre copil, deoarece cordonul
ombilical conține vasele importante care hrănesc fătul în timpul

24
 sarcinii .
Fiind astfel detașat de mama,nou născutul este pus pe măsuța de
îngrijiri, acoperită cu scutece sterile și situată sub o lampă radianta.
Ligatura bontului ombilical , care se face cu aţa sterilă la circa 3-4
cm distanta de piele. După secționare bontului cu o foarfecă, se
tamponează suprafața secționată cu tinctura de iod și se
Executarea tehnicii :
completează ligatura în,,dop de șampanieˮ, prin care se asigura o
hemostază completă. În lucul ligaturii cu aţa se poate utiliza o
clemă de material plastic.
3. Se face apoi curățirea tegumentelor cu blândețe, folosind comprese
sterile înmuiate în ser fiziologic călduțcu care se șterge pielea.
4. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie și se face astfel :
se instilează în fundurile de sac conjunctival câte o picătură de
nitrat de argint 1%.
Îngrijirea pacientului Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi oxigenare constante.
după tehnica :
Zilnic cât timp se afla în maternitate se va nota în foaia de observație :
Notarea tehnicii în
Ř Temperatura
foaia de observații :
Ř Scaunele
Ř Va fi cântărit

ÎNGRIJIREA NOU NĂSCUTULUI LA SALON PÂNĂ LA EXTERNARE

Definiție : După examenul medical , nou-născutul este înfăşat și supravegheat

în continuare de asistenta pediatră .
Scop :
Indicații : Îngrijirile se aplică tuturor noi-născuților.
Pregătirea mediului : Ř Temperatura în salon nou-născuților este de 22 grade,

Ř umiditate 60-70%,

Ř luminozitate adecvată ,

Ř oxigenarea salonului,

25
 Ř absenta curenților de aer.

Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :

Ř Pregătirea tuturor materialelor și a instrumentarului necesar
Pregătirea asistenţei pentru primirea și îngrijirea nou-născutului.
medicale :
Ř Efectuarea unor manevre

Ř Sarcini în supravegherea nou născutului

Ř Sarcini educative

Ř Sarcini Profilactice

Executarea tehnicii : Ř Se asigura lenjerie curată și încălzită pentru pătuț

Ř Se așează nou născutul în decubit lateral sau dorsal,

schimbându-i poziția la 2-3 ore

Ř Pansamentul ombilical se schimbă zilnic iar pentru

menținerea lui se folosește fasa circulara.

Notarea tehnicii în foaia Se urmărește și se va nota apariția meconiului și a primei

de observații: micțiuni.

VACCINAREA BCG

Definiție : BCG este un vaccin care oferă protecţie împotriva tuberculozei.

Scop : Vaccinul BCG stimulează sistemul imunitar pentru protejarea

împotriva tuberculozei.
Nou-născuți începând de la vârsta de 4 zile și copii între 5 și 10
Indicații /
luni care nu prezintă cicatrice vaccinală sau prezintă o cicatrice
Contraindicații :
vaccinală sub 3 mm.

26
 Copiii, care nu au fost vaccinaţi în primele zile ale vieţii din
cauza unor contraindicaţii, sunt imunizaţi imediat după
contramandarea lor. Până la vârsta de două luni copiii pot fi
vaccinaţi fără testare tuberculinică preliminară.
Copiii mai mari de două luni sunt supuşi testării şi vaccinaţi
numai dacă peste 72 de ore locul inoculării tuberculinei prezintă
un infiltrat cu dimensiunile de 0-4 mm sau o hiperemie de orice
dimensiuni.
Ř Fiolă de vaccin

Ř Seringi cu ac lung, se introduc în fiolă 2 ml din lichidul de

suspensionare (Sauton diluat), după care conținutul fiolei
Pregătirea materialelor se amesteca prin manevre de aspirare și golire a
necesare:
conținutului seringii

Ř Seringa de 0,5 ml sau 1 ml prevăzută cu un ac pentru

inoculare intradermică.

Ř tăviţa renală;

Ř casoleta cu câmpuri sterile;

Ř casolete cu comprese sterile;

Pregătirea mediului : În timpul operației de vaccinare, suspensia trebuie protejată

împotriva luminii directe a zilei.
Pregătirea asistenţei ü Se spala de două ori mâinile cu apa şi cu săpun, se
medicale :
îmbraca mănuşile sterile.

 Se va aspira în seringa 2 ml de soluţie izotonică de

NaCl, pe care o va transfera în flaconul cu vaccin uscat.
Conţinutul flaconului va fi agitat până la o suspensie
omogenă.

 Cu seringă cu destinaţie specială se va aspira pentru

Executarea tehnicii : imunizarea B.C.G. 0,2 ml de vaccin diluat.

 Se va evacua aerul şi o parte din vaccin pentru a lăsa

strict 0,1 ml de soluţie.

 Se va trata de două ori pielea cu tampoane diferite

îmbibate cu alcool etilic de 70°.

27
  Strict intradermal, la limita treimii superioare şi medii,
asistentul va injecta vaccinul. Respectând corect tehnica
de administrare, local se va forma un infiltrat de 4-5 mm,
care se va reabsorbi peste 20 de minute.

 După administrarea vaccinului, NU se va şterge locul

injectat.

 Vaccinul diluat poate fi utilizat timp de 2-3 ore,

respectându-se condiţiile de păstrare şi protecţie faţă de
acţiunea razelor solare şi a luminii.

 Vaccinul neutilizat se distruge prin fierbere sau menţinere

în soluţie dezinfectantă.

Se injectează strict intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG

astfel:

Ř Pielea se prinde între degetul mare și arătător.

Ř Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafața pielii și se

introduce ușor cu bizoul în sus, aproximativ 2 mm în
stratul superficial al dermului.

Ř Acul trebuie să fie vizibil prin epiderma în timpul

introducerii.

Ř Injecția se administrează lent.

Ř O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care

foliculii piloși sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei
injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de
minute.

Ř Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se

facilita vindecarea.
Ř Zona respectivă NU trebuie protejată cu plasture.
Îngrijirea pacientului
după tehnica : Ř Dacă pustula începe să devină purulenta, acoperiţi-o cu un
tampon uscat şi schimbaţi-l în mod regulat.

28
Notarea tehnicii în foaia Se notează data şi numele celui care a efectuat tehnica
de observații:

- revărsarea lichidului în afară, când vârful acului a intrat numai

parţial în tegument (se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai
profund în grosimea dermului);
Accidente / Incidente : - tumefacţia stratului subcutanat fără apariţia papulei cu aspect de
coajă de portocală, când acul pătrunde prea profund în derm;
- nu se aseptizează pielea cu alcool în cazul intradermoreacţiei
la tuberculoza.
- reacţii sistemice BCG – febra > 39.5°C timp de cel puţin 12 ore
- febra >38.5 °C timp de cel puţin 48 ore
Reorganizarea locului - se aruncă la coş deşeurile tampoane de vată
de munca : - se depozitează seringile într-un loc special amenajat cu acul
detaşat şi capacul de protecţie fixat, urmând a fi distruse prin
ardere.
Nou-născuţii subponderali (sub 2500 g), boli febrile
Observații :
concomitente , convalescenta unei boli infecto-contagioase ( 1-3
luni), afecțiuni dermatologice acute, deficit imun.

ÎNGRIJIREA PREMATURULUI

Definiție : Îngrijirea copilului născut înainte de termen (înainte de 37 de

săptămâni de amenoree, adică înainte de 8 luni).
Clasificarea prematurității :
Ř Prematuritate gradul I –ușoară. Copilul are la naștere
greutatea 2.500-2.000 g
Clasificarea:
Ř Prematuritate gradul II –medie . Greutatea la naștere este
între 2.000-1.000 g

Ř Prematuritate gradul III –gravă . Greutatea la naștere este

între 1.500-1.000 g

Ř Prematuritate gradul IV –gravă. Greutate la naștere sub

1.000 g

Indicații : Prematurul prezintă o imaturitate globală a organelor şi funcţiilor

care îi poate pune în pericol viaţa sau dezvoltarea sa. Astfel:

o imaturitatea sistemului nervos, împreună cu cea a plămânilor,

poate fi responsabilă de tulburări respiratorii, îndeosebi
încetarea de apneesi poate duce la cianoza.
o Imaturitatea plămânilor creează un risc de îmbolnăvire a
membranelor hialine.

29
 o Fragilitatea vaselor creşte riscurile de hemoragie
cerebromeningeana.
o Imaturitatea cardiovasculară poate da naştere unui suflu cardiac
prin persistenţa canalului arterial, care leagă artera pulmonară
de aorta în timpul vieţii intrauterine.
o Imaturitatea digestivă face dificil refluxul de supt-inghitit,
copilul este uneori incapabil să sugă.
o Imaturitatea ficatului provoacă un icter adesea mai pronunţat
decât la nou-născutul la termen.
o Imaturitatea sistemului imunitar face prematurul mai vulnerabil
la infecţii de toate felurile.
o Absenta rezervelor energetice datorată gestaţiei incomplete,
poate conduce la o micşorare a temperaturii corporale, la o
hipoglicemie sau la o hipocalcemie.
Pregătirea materialelor o incubator,
necesare: o material pentru reanimare respiratorie
Ř temperatura de 26°C în sala de naștere;
Pregătirea mediului :
Ř înfășarea în scutece calde după naștere;

Ř temperatura din saloane să fie 26-28°C;

Executarea tehnicii : o Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi

oxigenare constante.
o Condiţii de asepsie riguroasă - hublourilor amenajate pe
peretele incubatorului.
o Prematurul este alimentat prin sondă gastrica în mod
discontinuu (la fiecare trei ore) sau continuu dacă are o
greutate foarte mică sau dacă este hipoglicemic. Se
utilizează de preferinţă laptele matern îmbogăţit în proteine
şi în calciu sau un lapte artificial pentru prematuri, adaptat
posibilităţilor digestive ale copilului. Este necesar un
supliment de vitamine E, D şi C.
o Dacă a fost reanimat la naştere sau dacă prezintă cel mai mic
semn de suferinţa respiratorie, copilul este hrănit prin
perfuzie intravenoasă.
o Fototerapie (expunerea nou-născutului la lumina albastră)
Zilnic cât timp se afla în maternitate se va nota în foaia de
Notarea tehnicii în foaia
observație :
de observații:
Ř Temperatura
Ř Scaunele
Ř Greutatea

30
 BAIA SUGARULUI

Prima baie a nou-născutului se face după căderea cordonului

Definiție :
ombilical . Până la prima baie se face toaleta zilnică prin baie
parţială.
Scop :
Indicații : Spălarea se face cu apa caldă şi săpun fin .
Materiale necesare :

Ř Cădiţa de copii

Ř Termometru de baie ( Temperatura nu trebuie să depăşească

35 grade Celsius ).

Ř Săpun și șampon de copii

Ř 2 prosoape 1m x 1m (unul pentru faţă şi unul pentru corp) şi

un halatel de baie cu glugă.

Pregătirea materialelor Ř Para de cauciuc pentru aspirarea secreţiilor nazale

necesare:
(pompiţa).

Ř Covoraş antiderapant, un prosop sau scutec din bumbac

pentru aşezat în cădiţa.

Ř O mănuşă pluşată sau un scutec moale pentru săpunirea

corpului bebeluşului

Ř Ulei de corp pentru bebeluşi;

Ř Crema pentru încheieturi și pentru funduleț

Ř Bețișoare de urechi speciale pentru copii

Ř Foarfeca de unghii

Ř Perie și pieptene

Termometru, acesta trebuie să indice o temperatură de maxim 35 de

Pregătirea mediului :
grade Celsius. Temperatura în camera trebuie să fie și ea luată în

31
 considerare și nu trebuie să fie mai mare de 25 de grade Celsius.
Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cada cuprinzându-i cu mâna
stânga axila stanga astfel încât degetul mare să înconjoare umărul.
Gâtul și corpul sugarului vor fi sprijinite pe antebrațul celui ce
executa baia. Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă,
Executarea tehnicii : degetul arătător va fi plasat între glezne. În apa sugarul va fi
sprijinit pe mâna stângă a asistentei și va fi spălat cu mâna dreaptă.
Pentru a-i spala spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu
capul în jos, introducându-i palma stângă în axila, cuprizându-i cu
police umărul așa încât toracele și gâtul sugarului vor fi sprijinite pe
brațul stâng .Baia sugarului se va termina cu un duș cu apa
potrivităla temperatura de 37 grade . După baie și dus sugarul va fi
așezat pe un prosop special pentru baie cu care va fi acoperit.
Ștergerea se face prin tamponare. Fosele nazale și urechile vor fi
curățate cu tampoane de vată de formă alungită și răsucită. După
efectuarea băii i se vor tăia unghiile.

ALIMENTAŢIA PREMATURULUI PRIN GAVAJ

Definiţie : Introducerea unei sonde în stomac, nazo sau orofaringian pentru a permite
alimentaţia gastrică directă.
Alimentaţie.
Alimentul preferat pentru administrarea enterala la prematuri este laptele
matern. În absenţa acestuia cel mai bun substituent îl constituie formulele de
Scop :
lapte pentru prematuri care asigura o cantitate crescută de proteine (2.02-
2.4g%), o compoziţie redusă de lactoza şi o cantitate mai mare de vitamine,
oligoelemente, minerale.
Pregătirea  sonde sterile jetabile de polietilena sau catetere sterile moi nr. 10, 12,
materialelor 14,
necesare:
 seringi sterile jetabile cu volumul de 10,0 — 20,0 ml,

 vase sterile gradate cu lapte matern cu t° de 36-37°C,

 glicerina, emplastru

 soluţii dezinfectante.

32
Pregătirea
pacientului :

Copilul este aşezat în decubit lateral, cu capul puţin ridicat. Se determina

profunzimea la care trebuie introdusa sonda. Ea este egală cu distanţa de la
Executarea baza nasului până la apendicele xifoid al sternului. Sonda se umple cu lapte,
tehnicii :
apoi capătul rotunjit al ei se unge cu glicerina. Cu mâna stânga asistentul
deschide gura copilului, apăsând pe bărbie sau pe obraji, cu mâna dreaptă
introduce sondă cu precauţie pe linia medie a limbii până la semnul marcat.
Sonda poate fi introdusă şi prin una din fosele nazale. În timpul introducerii
sonda se strânge cu degetele sau cu o clamă pentru a evita scurgerea
laptelui. Dacă sonda nimereşte în trahee, copilul se cianozează, tuşeşte. În
asemenea caz, sonda trebuie scoasă imediat, iar copilului i se da oxigen.
Dacă sonda este introdusă corect şi copilul nu dă semne de nelinişte, capătul
extern al sondei se uneşte cu seringa în care se toarnă laptele rămas, se
scoate clama şi aşteptăm până se va scurge tot laptele (20-30 de min).
Notarea - măsurarea lungimii externe a sondei şi notarea acesteia în foaia de
tehnicii în foaia alimentaţie
de observații: - notarea orei şi a cantităţii de lapte
Accidente /
Incidente :

Reorganizarea Biberonul se spala folosind o perie specială, cu apa caldă și detergent, apoi

33
locului de se clătește din nou și se sterilizează prin fierbere.
munca :
Observații : Contraindicaţii de alimentaţie precoce:

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PE CALE ORALĂ (LA COPIL)

Introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de

Definiție : medicamente care să acţioneze general sau local.
Scop : terapeutic
Indicații : terapeutic
Ř Pahare de unică folosinţă
Pregătirea materialelor Ř Pipeta, sticluţa picurătoare
necesare: Ř Medicamente prescrise
Ř Apa, ceai, alt lichid recomandat
Ř Lingură, linguriţa
Ř Apăsător de limbă
Ř Tava sau măsuţa mobila
Ř Mănuşi de unică folosinţă
a) psihică:
Pregătirea pacientului: folosiţi o metodă de joacă pentru a obţine cooperarea
informaţi copilul că va primi un medicament şi nu bomboane
informaţi asupra efectului şi reacţiilor adverse
explicaţi părinţilor rolul medicamentului, importanta administrării,
acţiunea şi eventualele reacţii adverse

b) fizica:
asiguraţi o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului
verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare
dacă nu exista nici o contraindicaţie înlocuiţi apa cu un alt lichid, de
preferat dulce (suc, ceai) – nu folosiţi alimente sau lichide preferate
deoarece copilul le-ar putea refuza mai târziu!
Ř Aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament
(măsuţa mobila)
Ř Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului,

34
 doza, modul de administrare, calea de administrare
Ř Identificaţi fiecare medicament pe care-1 primeşte pacientul:
eticheta, ambalajul
Executarea tehnicii : Ř Puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din
material plastic
Ř Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
Ř Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
Ř Explicaţi pacientului/părinţilor ce medicament primeşte,
acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut
Ř Aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o
contraindicaţie, sau o poziţie comodă în care să poată bea
lichidul în funcţie de starea acestuia
Ř Serviţi pacientul cu doza unică
Ř Zdrobiţi sau fragmentaţi tabletele pentru a fi mai uşor de
ingerabile
Ř Folosiţi o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai
uşor
Îngrijirea pacientului : Ř Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Ř Asiguraţi-vă că pacientul exprima stare de confort, nu varsa
Reorganizarea locului de Ř Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
munca: Ř Asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
Ř Spălaţi mâinile
Notarea procedurii : Ř data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului
Ř refuzul pacientului
Ř numele persoanei care a administrat medicamentul
Ř dacă pacientul/familia poate continua administrarea
tratamentului fără supraveghere
Observaţii: Rezultate dorite:
Medicamentele au fost administrate fără incidente
Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţa şi
vărsături
Pacientul accepta medicamentele, este cooperant
Pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului
Accidente/ Incidente 1. Pacientul nu cooperează, refuza medicamentele:
- anunţaţi medicul
2. Pacientul acuza senzaţie de greaţă şi vomă:
- aerisiţi
- invitaţi pacientul să inspire profund
- rămâneţi cu pacientul până când se simte bine
- dacă este cazul, anunţaţi medicul
3. Pacientul are reacţie alergică sau anafilactica:
- opriţi administrarea
- anunţaţi medicul
- pregătiţi medicamente antihistaminice
Dacă reacţia este severă:
- aşezaţi pacientul în decubit cu capul puţin ridicat
- evaluaţi semnele vitale la 10 – 15’
- urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie

35
 - dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe masca, 6l/min.
- pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână
- asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea
- notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice.

Modulul 48: Neurologie şi nursing în neurologie

PUNCŢIA RAHIDIANĂ

Definiţie: Puncţia lombară consta în introducerea unui ac steril în

spaţiul subarahnoidian a canalului spinal, de obicei în
spatiile intervertebrale L3 – L4 sau L4 – L5, pentru a ajunge

36
 la lichidul cerebral spinal. Acest test necesita o tehnică
sterilă şi o poziţionare atentă a pacientului.

Scop: Explorator :
Ř Pentru a determina presiunea fluidului spinal
cerebral.
Ř Pentru a detecta creşterea presiunii intracraniene.
Ř Pentru a detecta prezenţa de sânge în lichidul
cefalorahidian cerebral care indica hemoragie
cerebrală.
Ř Pentru a obţine lichid cefalorahidian pentru analizele
de laborator.
Ř Pentru a diagnostica boli ale sistemului imunitar,
precum scleroza multiplă
Terapeutic :
Ř administrarea de anestezice – rahianestezie
Ř administrarea de citostatice
Ř administrarea de antibiotice - foarte rar
Indicaţii: ü Cea mai frecventă indicaţie în practica clinica pentru
puncţia lombară este confirmarea sau infirmarea
diagnosticului de meningita sau meningoencefalita
acută, care reprezintă o urgenţă medicală.
ü boli neurologice de etiologie necunoscută
ü carcinomatoza meningeală bolii demielinizante
ü hipertensiune intracraniană benigna
ü poliradiculonevrita acută
Pregătirea materialelor Ř tava medicală sau măsuţa de tratamente
necesare: Ř mănuşi sterile.
Ř eprubete sterile
Ř betaina soluţie, alcool sanitar sau păduri alcoolizate
Ř anestezic local : xilina, atropina
Ř un ac spinal scurt de mărime 22 cu ambou
transparent.
Ř etichete.
Ř manometru Claude
Ř substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană
exploratorie);
Ř substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni,
seruri, pentru puncţia terapeutică);
Ř substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în
vederea rahianesteziei
Pregătirea mediului ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Dacă puncţia se face în salon se izolează patul printr-
un paravan de restul bolnavilor

37
 ü Măsuţa cu instrumente şi materiale se aduce lângă
bolnav în momentul începerii puncţiei.
Pregătirea pacientului: - Reevaluează fişa medicală a pacientului şi motivul
pentru care pacientul este programat la procedura de
puncţie lombară
- .Verifică ce i s-a comunicat pacientului cu privire la
procedură.
- Abordarea şi identificarea pacientul.
- Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor sale cu privire la procedură.
- Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de către
medic, pentru a evita confuzarea pacientului.
 Pregătirea psihică:
ü Se informează şi se explica pacientul
necesitatea procedurii
ü Trebuie să explice pacientului, necesitatea şi
modul în care se desfăşoară puncţia lombară.
ü Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere
psihic pentru a înlătura factorii emoţionali
 Pregătirea fizică:
ü Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
ü Asistenta medicală va cere pacientului să îşi
golească vezica urinară înainte de procedura.
ü Se dezbraca bolnavul
ü Vor fi curăţate şi eventual rase zona pentru
puncţie
ü Bolnavul se aşază:
- în poziţie culcat, decubit lateral, la marginea mesei
sau patului, ghemuit cu genunchii aduşi cât maimult
spre capul aplecat înainte; astfel: încât spatele să fie
arcuit. Pentru a ajuta pacientul să menţină această
poziţie, asistenta medicală va sta în fata pacientului
cu o mână în spatele gâtului pacientului şi cealaltă
în spatele genunchilor pacientului pentru a contribui
la susţinerea poziţiei pacientului pe tot parcursul
procedurii.
- poziţie şezândă la marginea mesei de examinare, cu
picioarele atîrnînde.Se încrucişează mâinile
bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte.Spatele
se încovoaie în formă de arc. Se împinge înapoi zona
epigastrică .Bolnavul va fi acoperit, cu excepţia
locului puncţiei.
Pregătirea asistenţei ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
medicale: şi tratamentele prescrise
ü Să cunoască eventualele alergii ale pacientului
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii

38
 Execuţia tehnicii Participarea la efectuarea puncţiei
Ř Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun,
dezinfectare cu alcool.
Ř Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi cu
tinctura de iod, pe o suprafaţă de 10 x 10 cm
Ř . Se izolează cu câmp steril.
Ř Se prezintă medicului mănuşile sterile
Ř Se prezintă medicului o pensă sterila pentru a-şi
alege acul pentru puncţie
Ř Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncţiei.
Ř Medicul va injecta anestezic în locul planificat
pentru puncţie.
Ř Medicul va pătrunde cu acul de puncţie în spaţiu
intervertebral, se străbate perpendicular pielea pe
linia mediană, imediat deasupra apofizei spinoase a
vertebrei inferioare, apoi se îndreaptă puţin acul,
oblic în sus şi se penetrează ţesutul celular
subcutanat şi ligamentele, ajungându-se la spaţiul
epidural unde se întâlneşte o rezistenţă (duramater)
după care se pătrunde în spaţiul subarahnoidian; se
îndepărtează mandrenul şi lichidul curge picătură cu
picătură, pe ac, în eprubete.
Ř La 2 sau 3 ml de lichid în fiecare eprubetă, medicul
le va mâna la asistenţei medicale , care le va eticheta
în mod corespunzător.
Ř Medicul va retrage acul , va aplica o scurtă presiune,
şi va ioda locul puncţiei
Ř La cerere asistenta medicală oferă medicului
aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii
lichidului cefalorahidian.
Ř Oferă medicului seringile cu substanţele
medicamentoase (dacă puncţia se face cu scop
terapeutic)
Ř După extragerea acului, se badijonează locul
puncţiei cu iod. Se aplica un pansament steril şi se
fixează cu romplast
Ř Dezifectia mâinilor
Îngrijirea pacientului după Ř Bolnavul va fi dus la pat în poziţie orizontaIă
tehnica: Ř Se instruieşte pacientul să stea în decubit dorsal 48
ore pentru preintampnarea sindromului
postpunctional (meningism).
Ř Se informeza pacientul ca medicul va raporta
rezultatele puncţiei lombare, de îndată ce acestea
sunt disponibile.
Ř Se aşază, bolnavul fără pernă şi se menţine în această
poziţie, nemişcat, timp de 24 ore.
Ř Bolnavul se serveşte şi se alimentează la pat, numai
după 6 ore

39

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului de
munca:
Observaţii:
Ř După 24 ore, se oferă bolnavului perna
Ř A treia zi după puncţie se aşază bolnavul în poziţie
şezândă.
Ř La indicaţia medicului se rehidratează bolnavul cu
substanţe hipo- sau izotonice timp de 24 ore şi se
administrează medicamente hipertensive
Ř Pregătirea lichidului pentru laborator (în cazul
puncţiei exploratorii)
Ř Eprubetele cu lichid cefalorahidian recoltat se
plasează imediat în termostat sau în baie de apă
Ř Se etichetează recipientele ,cu lichidul recoltat
Ř Se completează formularele de recoltare
Ř Se transporta imediat eprubetele la laborator, evitând
suprainfectarea produsului
Ř Monitorizează pacientul cu atenţie. Urmăreşte
reacţiile adverse, inclusiv cefalee, vertij, sincopa,
greaţă, tinitus, detresa respiratorie, schimbarea
semnelor vitale, meningita, febră şi le raportează
medicului.
ü Se notează tehnica şi rezultatul ei
ü Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
Ř Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse,
vărsături
Ř Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repeta puncţia
într-un spaţiu intervertebral superior
Ř Contractarea fetei, gâtului său a unuia din membre
(prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
Ř Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope
mortale
ü Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate
da naştere la tulburări postfuncţionale
ü Se îndepărtează instrumentarul şi materialele folosite
şi se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Întreaga procedură va dura aproximativ 15 minute.
ü Dacă în cursul puncţiei s-a evacuat o cantitate mare
de lichid, bolnavul va fi aşezat în poziţie
Trendelenburg moderata pentru câteva ore

ELECTROENCEFALOGRAMA

Definiţie: Electroencefalograma (EEG) este o procedură care

înregistrează activitatea undelor cerebrale.
Biopotenţialele corticale provin din activitatea metabolică şi

40
 funcţională a celulelor neuronale, în special a celulelor
piramidale din cortexul cerebral. Înregistrarea acestor
biopotenţiale sub denumirea de EEG permite analiza
activităţii electrice a ţesutului nervos excitabil.

Scop: Explorator
Ř Pentru a determina prezenta şi tipul de epilepsie.
Ř Ajuta în diagnostiarea leziunilor intracraniene.
Ř Pentru a evalua activitatea electrică a creierului în
boli metabolice şi degenerative, traumatism cranian,
meningita, encefalita .
Ř Pentru a confirma moartea cerebrală.
Indicaţii:
ü În diagnosticul epilepsiei şi diferenţierea acesteia de
alte stări convulsive (convulsiile psihogenice,
sincopele, tulburările extrapiramidale ale mişcării).

ü În diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic

unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme
subacute).

ü Ca test de stabilire a morţii cerebrale

ü În monitorizarea şi pronosticul pacienţilor comatoşi

ü Psihiatrie – boli psihice, nevroze

ü Neuro-chirurgie – traumatisme cranio-cerebrale,

tumori, malformaţii vasculare
Pregătirea materialelor ü Tampoane de vată
necesare: ü Alcool sanitar,
ü Electrozi de unică folosinţă pentru aparatele noi
ü Aleza ,muşama
ü Tăviţa renală
ü Mănuşi de unică folosinţă.
ü Pasta electrolictica
ü Soluţie salină
Pregătirea mediului ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului:  Pregătirea psihică:
ü Se informează şi se explica pacientul
necesitatea procedurii
ü Trebuie să explice pacientului, necesitatea şi
modul în care se desfăşoară procedura
ü Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere

41

Pregătirea asistenţei
medicale:
Execuţia tehnicii propriu-
zise - etapele de execuţie:
psihic pentru a înlătura factorii emoţionali
ü Asigurarăţi pacientul ca electrozii nu vor
provoca şocuri electrice.
ü Înainte de a începe procedura de înregistrare,
pacientul este instruit să se relaxeze cu ochii
închişi şi să nu vorbească decât dacă i se
cere.
 Pregătirea fizică:
ü Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
ü Vor fi curăţate şi eventual rase zona pentru
puncţie
ü Înainte cu 12-24 ore de înregistrarea EEG,
pacientul nu va consuma ceai negru, cafea,
cacao, ciocolata, alcool, iar dacă urmează un
tratament cu antihistaminice, vitamine din
grupul B, hormoni, hipotensoare, somnifere,
sedative, tranchilizante, acesta va fi întrerupt.
ü Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost
traumatizat fizic şi psihic, glicemia în
calcemia în limite normale.
ü Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii
închişi şi gura uşor întredeschisă, relaxat fizic
şi psihic.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să cunoască eventualele alergii ale pacientului
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Aplicarea şi fixarea electrozilor pe scalp se efectuează după
prealabila degresare a tegumentului cu alcool şi umezirea
electrozilor cu o soluţie salină saturată sau pasta
electrolitică, pacientul putând rămâne în poziţie şezândă sau
poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în regiunea
cervicală.
Contactul perfect între tegument şi electrod este una din
condiţiile esenţiale pentru obţinerea unui EEG de calitate.
Etapele înregistrării EEG:
Ř Traseu de referinţă în stare de veghe, ochii închişi,
relaxare fizică şi psihică;
Ř Traseu la deschiderea ochilor;
Ř Traseu cu ochii închişi şi activare prin hiperpnee;
Ř Stimulare luminoasă intermitenta cu 6 Hz i 12 Hz
Ř Activări suplimentare.
Metode de activare EEG.
Traseul EEG trebuie înregistrat atât în condiţii de repaus, cât
şi în condiţii de activare activitate electrică corticala
evocata. Metodele de activare corticală prin diver şi stimuli
au ca scop declanşarea manifestărilor electrice patologice,
absente pe un traseu EEG spontan.
42
 Ř Hiperpneea. Efectuarea voluntară a 25-30 de respira
îi/min timp de 3 minute, determina alcaloza
respiratorie (hipocapnie) secundara hiperventilaţiei,
ce va induce fiziologic creşterea excitabilităţii
corticale şi amplificarea efectelor sincronizatoare ale
formaţiunilor subcorticale. În condiţii patologice,
hiperventilaţia poate determina vasoconstricţie,
spasme cerebrale, ischemie şi hipoxie cerebrală.
Ř Stimularea luminoasă intermitentă (SLI). Este
efectuată cu ajutorul stroboscopului care generează
stimuli luminoşi intermitenţi, cu frecvenţa intre 4-30
fla uri/sec. (Hz) Cele mai utilizate frecvente sunt cele
de 6 Hz i 12 Hz, aplicate timp de 2-3 minute.
Ř Activări suplimentare. Se referă la metode de
activare ale traseului EEG efectuate în scopul
diagnosticului epilepsiei, efectuate numai de către
medicul specialist neurolog, cu posibilitatea
acordării primului ajutor în cazul declan ării crizei
epileptice:

- activare prin sunet - pentru diagnosticul epilepsiei

reflexe audiogene;
- activare medicamentoasă - pentru stabilirea pragului
convulsivant;

- activare prin somn medicamentos - se efectuează mai

ales la copii deoarece manifestările iritative apar în
momentul adormirii şi la trezire, sau activare prin
privare de somn, timp de 36-48 de ore – utilă pentru
toate formele de epilepsie.
Se ataşează 16 până la 25 electrozi, folosind o pastă
specială, lipicioasă. Uneori se poate folosi o cască ce are
ataşaţi direct pe ea electrozi stabili, iar ocazional aceştia pot
fi prevăzuţi cu mici ace.
Este posibil că înregistrarea datelor să fi oprită la anumite
intervale de timp pentru a permite pacientului să îşi
schimbe poziţia.
Îngrijirea pacientului după ü Se face toaleta locală a pielii
tehnica: ü Se schimba cearşaful
ü Ajuta pacientul să se îmbrace
Notarea tehnicii în foaia de ü Se notează tehnica şi rezultatul ei
observaţii: ü Se ataşează EEG
ü Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente: ü Electroencefalograma este unul dintre cele mai
sigure teste, deoarece deşi testul măsoară activitatea
electrică a creierului, în nici un moment impulsuri
electrice nu sunt transmise în organism. Cei ce suferă
de epilepsie sau atacuri de apoplexie este posibil ca
acestea să apară în timpul testului. Dacă acest lucru
se întâmplă nu trebuie să vă îngrijoraţi deoarece

43
 tehnicianul are pregătirea necesară pentru a vă
acorda primul ajutor.
ü Defecte ale electrocardiografului sau interferente
electrice
ü Ataşarea necorespunzătoare a electrozilor
ü Pacientul se mişcă prea mult în timpul efectuării
testului;
ü Administrarea tratamentelor pentru atacurile de
epilepsie (medicamente antiepileptice), sedative,
calmante sau barbiturati;
ü Aplicarea produselor cosmetice sau de întreţinere
direct pe par înainte de efectuarea testului, situaţie
care poate ingreuna plasarea electrozilor la nivelul
scalpului.
Reorganizarea locului de ü Electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi
munca: ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Observaţii: ü Interpretarea se face de către medicul neurolog
ü Durata normală a electroencefalogramei este de 1-2
ore.
ü Pentru ca rezulatele să fie mulţumitoare
electroencefalograma trebuie să cuprindă:
-la adulţi, în stare de veghe cu precădere unde alfa şi
beta;
-doua părţi ale creierului cuprind acelaşi tip de unde;
-EEG nu înregistrează pulseuri sau încetiniri ale
activităţii electrice a creierului;
-daca se recurge şi la stimularea stroboscopică,
partea occipitală a creierului poate să reacţioneze
uşor, dar per ansamblu undele creierului ar trebui să
păstreze parametrii nomali.
ü Rezultate anormale ale electroencefalogramei pot
cuprinde următoarele manifestări:
-doua părţi ale creierului prezintă tipuri diferite ale
activităţii electrice. Acest lucru se poate datora
anumitor probleme ale unei părţi a creierului;
-EEG inregisreaza pulseuri sau încetiniri ale
activităţi undelor formate la nivel cerebral. Aceste
schimbări se pot datora unor tumori cerebrale,
infectiillor, leziunilor, atacurilor cerebrale sau
epilepsiei. În cazurile de epilespsie localizarea şi
tipul undelor poartă un rol esenţial în stabilirea
tipului epilepsiei sau al atacului de apoplexie. Cu
toate acestea la cei mai mulţi dintre pacienţii care
suferă de epilepsie, rezultatele electroencefalogramei
se pot încadra în parametrii normali dacă este

44
 efectuată între două manifestări ale bolii);
-EEG înregistrează variaţii ale undelor, manifestate
în mai multe zone ale creierului. Acest lucru se poate
datora intoxicaţiilor medicamentoase, infecţiilor
(encefalita), disfuncţii metabolice (cetoacidoza
diabetică). Toate aceste condiţii medicale
influenţează echilibrul chimic al întregului organism.
-EEG înregistrează prezenta undelor delta sau a unui
nivel ridicat al undelor theta la adulţii în stare de
veghe. Acest lucru poate fi cauzat de leziuni ale
creierului, anumite boli ale sistemului nervos, sau
poate fi pur şi simplu cauzat de anumite
medicamente;
-EEG nu inregisreaza nici un fel de activitate
electrică la nivel cerebral (pe foaia de hârtie se
imprima o linie dreaptă). Acest lucru indică faptul că
activitatea cerebrală a încetat, având de obicei drept
cauză lipsa de oxigen sau de sânge a creierului.

ANGIOGRAFIE CEREBRALĂ

Definiţie:

Angiografia cerebrală este o examinare radiologică a

vascularizaţiei cerebrale după injectarea unui mediu de
contrast. Locurile comune de injectare sunt carotidian,
brahial, şi cel al arterelor femurale.

Scop: Ř Pentru a detecta anomalii vasculare cerebrale.

Ř Pentru a studia deplasări vasculare cauzate de
tumori, hematoame, edeme, spasm arterial, sau
creşterea tensiunii intracraniene.
Ř Pentru a localiza clipuri chirurgicale aplicate pe
vasele de sânge în timpul unei intervenţii
chirurgicale şi pentru a evalua starea
postoperatorie a vaselor de sânge.
Indicaţii: ü Stenoze sau ocluzii ale arterelor cerebrale
ü Malformaţi vasculare cerebrale
ü Ischemie vasculară tranzitorie
ü Stenoza carotidei
ü Tumori intracraniene
ü Angioame
ü Hematoame
Pregătirea materialelor
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea mai

45
 necesare:
eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou

ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,

tampoane
ü Ac de puncţie sau CVP
ü Xilina (lidocaină)
Pregătirea mediului ü Procedura are loc într-o cameră care seamănă cu o
sală de operaţii.
ü În sala de investigaţie trebuie să fie permanent
pregătită o trusă de intervenţie în cazul apariţiei unor
accidente de eventuala disfuncţie cardiorespiratorie
indusă medicamentos
Pregătirea pacientului:  Pregătirea psihică:

Ř Asistenta medicală trebuie să explice pacientului

scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Ř Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
pentru stabilrea hipersensibilităţii la iod, sau alte
substanţe de contrast.
Ř Abordarea şi identificarea pacientul.
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Ř Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura de angiografie cerebrală.

 Pregătirea fizică:

Ř Este recomandabil ca pacientul să nu fie

alimentat per os câte ore înaintea explorării
pentru a evita apariţia unei eventuale aspiraţii
a conţinutului gastric în căile aeriene ca
reacţie adversă la injectarea substanţei de
contrast sau secundara unor accidente din
cursul examinării.
Ř Toate bijuteriile, protezele dentare, şi acele
de păr, lentile de contact vor fi luate şi
păstrate
Ř Se verifică dacă nu exista contraindicaţii
privind efectuarea explorării angiografice
o Precauţii suplimentare vor trebui luate
pentru pacienţii cu diateze
hemoragice (în special în hepatopatii)
şi pentru cei în tratament cu anticoa-
gulante. Este totuşi preferabil ca

46
 angiografia să fie temporizata până la
rezolvarea sau ameliorarea clinică a
coagulopatiei.
o Riscul de hemoragie la nivelul
puncţiei arteriale este crescut şi în
corticoterapia prelungită,
hipertensiunea arterială sistemică,
sindromul Cushing sau sindromul
Ehlers-Danlos.
o Explorarea nu se recomanda a fi
efectuată la femeile gravide.
o Pentru pacienţii alergici la substanţa
de contrast utilizata sau cu
suspiciunea apariţiei unor reacţii
adverse, după injectarea acesteia se
recomanda administrarea prealabilă
de corticosteroizi.
o La pacienţii deshidrataţi sau în şoc, cu
patologie cardiorespiratorie, hepatica
sau renală, cu tulburări meolice
severe pot fi necesare cantităţi mai
mari de substanţa de contrast.
Ř Anestezia generală este recomandată
numai la copii, la pacienţii agitaţi, sau în
cazul unor explorări mai complexe, în
celelalte situaţii fiind preferata anestezia
locală.
Ř Pentru anestezie locală, pacientul va
primi o premedicaţie adecta în funcţie de
vârstă, greutate corporală, alte stări
patologice, în general, se utilizează
analgetice şi sedative, iar pacienţii vor fi
monitorizaţi pentru a sesiza eventuala
disfuncţie cardiorespiratorie indusă
medicamentos;
o Pentru a evita disconfortul local
postprocedural, înaintea puncţionării
se iva infiltra zona cu 5-l0 ml xilina
(lidocaină) 1-2%;
Ř Se va controla pulsul
Ř Se va administra premedicaţia indicată.
Ř Se vor lua măsurile necesare pentru a preveni
deshidratarea
Ř Pacientul (sau un membru al familiei)
trebuie să semneze un formular de
consimţământ.
Ř În cazul în care doctorul a hotărât poate fi
administrat un sedativ înainte de test.

47
Pregătirea asistenţei ü Va purta boneta, masca, se va spăla pe mâini, apoi le
medicale: va dezinfecta, îşi va lua halat şi mănuşi sterile
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Execuţia tehnicii
Ř Pacientul se întinde pe spate pe o masă pentru
radiografii. Pentru ca masa să poate fi înclinată în
timpul procedurii, peste piept şi picioare sunt prinse
centuri de siguranţă. Peste cap, peste piept şi în jurul
acestora se vor mişca camere de luat imagini pentru
a înregistra imagini din toate unghiurile.

Ř Se introduce o perfuzie intravenoasă care va permite

să administreze medicamente sau alte fluide rapid,
dacă este nevoie, în timpul testului.

Ř Se ataşează de degetul pacientului un pulsoximetru,

care măsoară nivelul de oxigen din sânge şi va
monitoriza pulsul.

Ř Electrozii care vor monitoriza inima sunt, de obicei,

lipiţi de braţe, piept sau picioare.

Ř Explica pacientului ca în timpul injectării substanţei

de contrast poate acuza o senzaţie de arsură
tranzitorie la locul de injectare .

Ř Explica pacientului că poate suferi anumite reacţii

după injectarea substanţei de contrast.( durere de
cap , grata, stare febrilă, gust sărat în gură )
Medicul specialist introduce un cateter în artera carotidă
, artera humerală a plicii cotului, artera femurală a plicii
inghinale. Atunci când puncţionarea nu este directă,
practicianul ghidează acest cateter până la vasul de
examinat, urmărind înaintarea sa pe un ecran de control,
apoi injectează un produs de contrast iodat, opac la
radiaţiile X, şi înregistrează imagini ale drumului sau.
- Angiografia clasică sau convenţionala este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în
înregistrarea drumului produsului de contrast pe un film
radiologic, prin clişee la intervale diferite sau în serie.
- Angiografia digitalizată sau numerizata este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în tratarea
informatică a imaginilor. Aceasta permite să se prindă
imaginile video pe un amplificator de strălucire cu o
cameră adecvată, apoi ameliorarea acestor imagini prin
îndepărtarea anumitor informaţii radiologice care nu
privesc vasul de studiat (provenind, de exemplu, de la
structurile osoase).

48

Îngrijirea pacientului după
tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului de
munca:
Observaţii:
- Angiografia prin imagerie prin rezonanţă magnetică
sau angio-IRM sau - RMN este o aplicaţie recentă a
imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară la
examinarea vaselor.
Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
zona timp de 10-15 minute pentru a opri sângerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
Ř Imobilizarea la pat 6-12 ore
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
ü se notează procedura în fişa de proceduri şi în
dosarul/planul de îngrijire
ü se notează data, ora, locul procedurii, timpul când s-a
efectuat
ü se notează orice observaţie legată de starea şi reacţia
pacientului
ü sângerare internă
ü deteriorarea un vas de sânge
ü infecţii
ü reacţii alergice la substanţa de contrast
ü accident vascular cerebral
ü infiltrarea incorectă a 5-l0 ml xilina (lidocaină) 1-2%
poate cauza ulterior durere la locul puncţiei, dar
totodată poate determina spasm şi limitarea
mişcărilor cateterului.
ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Testul va dura aproximativ două ore.
ü Examenul necesita cel mai des o spitalizare de 24
până la 48 ore. El se practica sub anestezie locală
(sau uneori generală) şi durează de la câteva minute
până la două ore. Punctul de puncţionare arterială
trebuie să fie urmărit apoi pe durata următoarelor 24
ore.

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)

Definiţie: Electromiografia (EMG) reprezintă metoda de înregistrare

grafică a biopotenţialelor musculare cu ajutorul electrozilor
ac introduşi în masă musculară (EMG elementară) sau cu
ajutorul electrozilor cutanaţi (EMG globală) şi studierea
caracteristicilor acestora.

49
 Electromiografia este o metodă de investigaţie paraclinică
modernă care completează examinarea medicală.

Scop: Ř Diferenţierea unei tulburări anorganice (psihologică),

de cea a sistemului nervos central (encefal şi
măduva spinării), sau un sindrom neurogen periferic
cu o tulburare a conducţiei neuromusculare
Indicaţii: Ř Diagnosticul bolilor neuro-musculare - neuropatii,
miopatii - se preferă EMG elementară;
Ř Medicina muncii şi studii de ergometrie - pentru
aprecierea for_ei musculare exercitate în timpul
activităţilor fizice;
Ř Medicina sportivă - în scopul măsurării for_ei
musculare, şi instalarea oboselii în timpul efortului
fizic;
Ř Recuperare şi fizioterapie - pentru diagnosticul
gradului de afectare neuro-musculara şi pentru
monitorizarea progreselor realizate de pacient în
fazele de reabilitare
Pregătirea materialelor Ř Electrozi ac ( ac coaxial Adrian-Bronck)
necesare: Ř Tampoane sterile
Ř Soluţie alcoolică pentru dezinfecţie
ü Aleza ,muşama
ü Tăviţa renală
ü Mănuşi de unică folosinţă.
Ř Gel
Pregătirea mediului ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura camerei în care se face explorarea să fie
constantă de 21-24 grade C
ü Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului:  Pregătirea psihică:
Ř Abordarea şi identificarea pacientul
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură.
Ř Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
Ř Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
 Pregătirea fizică:
Ř Înainte de efectuarea testului pacientul trebuie să-şi

50

Pregătirea asistenţei
medicale:
Execuţia tehnicii propriu-
zise - etapele de execuţie:
Îngrijirea pacientului după
îndepărteze toate bijuteriile şi hainele de pe acea
parte a corpului care este investigată.
Ř Vor fi curăţate şi eventual rase zonele unde vor fi
plasaţi electrozii.
Ř Pacientul va fi întins comod pe patul de consultaţii
ü Să pregătească electromiograful
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să posede cunoştinţe minime de interpretare ale
EMG - ului
ü Să pregătească registrul de EMG
ü Să introducă datele personale ale pacientului (nume
prenume,sex,vârsta, secţia , nr. F.O, nr. din registrul
de EMG)
Se degresează tegumentele cu o soluţie alcoolică şi apoi se
fixează electrozii de suprafaţa cu ajutorul unor benzi elastice
sau se introduc electrozii ac în masă musculară. Pentru a
realiza un bun contact cu tegumentul este indicată folosirea
unui gel de contact (electrolitic).
• Electrozii de suprafaţa se amplasează intre punctul motor
al muşchiului şi inserţia tendinoasă, astfel încât axa ce
intersectează ambii electrozi de detecţie să fie paralelă cu
fibrele musculare;
• Electrozii de tip ac se introduc în muşchi, fără anestezie
prealabilă, de preferat în paralel cu dispoziţia fibrelor
musculare. Electrodul de referinţă se plasează cât mai
departe de electrodul de culegere, pe ţesut electric neutru, de
obicei la nivelul unei proeminente osoase.
Se deosebesc două tipuri de examene:
• Examenul detectării activitalii musculare consta în
înregistrarea activităţii electrice spontane a unui muşchi, mai
întâi în repaus, apoi în cursul unei mişcări voluntare, cu
ajutorul unui electrod, cel mai des în formă de ac, înfundat
în muşchi prin piele şi legat la un aparat care furnizează pe
un ecran şi pe hârtie un grafic, succesiune a unor unde sub
formă de limbă, fiecare reprezentând contracţia unei unităţi
motorii (grupa de celule musculare comandate de una şi
aceeaşi celulă nervoasă).
• Examenul de stimulare şi de detectare a activităţii
musculare se bazează pe aceleaşi principii dar procedează în
mod diferit, stimulând un nerv printr-un curent electric de
scurtă durată, nedureros. Nervul declanşează atunci propriile
reacţii electrice care se propaga în toată lungimea sa înainte
de a fi transmise muşchiului corespunzător, de unde ele sunt
culese. Se poate astfel, pe de o parte să se calculeze viteza
de conducţie prin nerv şi, pe de altă parte, să se studieze
conducţia neuromusculară.
ü Se face toaleta locală a pielii
51
 tehnica: ü Se schimba cearşaful de pe pat dacă este umed
ü Ajuta pacientul să se îmbrace
Notarea tehnicii în foaia de ü Se notează tehnica şi rezultatul ei
observaţii: ü Se ataşează EMG
ü Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente: ü Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei
electromigrafii
ü Defecte ale electromiografului sau interferente
electrice
ü Plasarea greşită a electrozilor
Reorganizarea locului de ü Electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi
munca: ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Observaţii: ü Examenul se desfăşoară într-un cabinet medical sau
în regim de consultaţie spitalicească, fără o pregătire
deosebită, şi durează între 20 şi 30 minute.
ü Interpretarea electromiogramei se face de către
medic

ECOGRAFIA DOPPLER DE CAROTIDA

Definiţie: Examen ecografic (bazat pe utilizarea ultrasunetelor)

destinat explorării celor două artere carotide.
Eco-Dopplerul comporta trei modalităţi diferite:

Ř Ecografia bidimensională face apel la o sondă

ecografica care permite, atunci când este aplicată pe
piele în faţa unei artere, să se vadă peretele anterior
al acestei artere, apoi lumenul ei (volumul interior) şi
în sfârşit peretele posterior. Ecografia
bidimensională permite, de asemenea, punerea în
evidenţă a plăcilor de aterom şi a îngustărilor care
pot să se formeze în grosimea peretelui arterial. În
acelaşi mod, este posibil să fie vizualizate venele şi
să se verifice existenţa unui cheag.

Ř Dopplerul arterial utilizează o sondă Doppler.

Existenţa unei îngustări localizate într-o arteră
provoacă o accelerare a fluxului sangvin în acest loc
şi o diminuare a fluxului arterial în aval de îngustare.
Analiza curbelor înregistrate la diferite niveluri
arteriale (carotidian, femural etc.) permite
cunoaşterea cu precizie a stării reţelei arteriale. În
acelaşi mod, înregistrarea Doppler a fluxului venos
permite punerea în evidenţă a opririi sau încetinirii
fluxului sangvin, cauzate de prezenţa unui cheag în

52
 interiorul venei examinate, în cazul unei flebite.

Ř Eco-Dopplerul cu codaj al culorilor, este o tehnică

mai recentă, curentă, care permite vizualizarea pe
ecran a fluxului arterial sau venos colorând în mod
arbitrar fluxul sangvin în roşu, dacă el se îndreaptă
spre captor, în albastru dacă se îndepărtează de el.
Scop: ü Explorator
Permite vizualizarea structurii anatomice în vederea
identificării anomaliilor funcţionale şi congenitale. Un
Doppler de carotide se realizează la bolnavi ce fac accidente
vasculare cerebrale precum şi la cei care acuza simptome
cum ar fi ameţeală, vertij, pierdere de cunoştinţă.
Indicaţii: Ř Detectarea îngustării sau stenozării arterei carotide
Ř Verificarea arterei carotide după intervenţia
chirurgicală
Ř Verificarea poziţiei unui stent metalic plasat pentru a
menţine fluxul de sânge
Ř Detectarea unor tumori şi malformaţii congenitale
vasculare
Pregătirea materialelor ü CD
necesare: ü Gel incolor (pe bază de glicerina)
ü Aleza/msama
ü Alcool sanitar
ü Tampoane vata
ü Registru de ecografii
Pregătirea mediului ü Se realizează semiobscuritate în cabinetul de
ecografie
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura camerei în care se face explorarea să fie
constantă de 21-24 grade C
ü Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului:  Pregătirea psihică:
Ř Abordarea şi identificarea pacientul
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură.
Ř Verifica istoricul pacientului referitor la
medicaţie
Ř Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii.
Ř Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de
către medic, pentru a evita confuzarea
pacientului
● Pregătirea fizică:

53

Pregătirea asistenţei
medicale:
Execuţia tehnicii propriu-
zise - etapele de execuţie:
Îngrijirea pacientului după
tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului de
munca:
Observaţii:
Fata de alte tehnici radiologice examinarea echo Doppler are
o serie de avantaje:
ü Nu necesită o pregătire prealabilă.
ü Nu este necesar ca pacientul să fie
restricţiont în consumul unor alimente şi
lichide înainte de procedura
ü Toate bijuteriile şi obiectele metalice trebuie
să fie luate de pe capul şi gâtul pacientului şi
puse la păstrare.
ü Pacientul va fi întins comod pe patul de
consultaţii în decubit dorsal.
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
ü Să verifice starea de funcţionare a
echocardiografului
ü Să introducă datele personale ale pacientului, (nume
prenume,sex,vârsta, secţia , nr. F.O) în memoria eco
doppler-ului.
ü Medicul va acoperi zona de examinat cu un gel
incolor (pe bază de glicerina), astfel încât, în
timpul investigaţiei să nu existe aer intre sonda
ecografului şi pielea pacientului (ultrasunetele nu
se propagă prin aer)
ü Asistenta medicală completează buletinul de
ecografie, cu datele relatate de medic în timpul
examinării
ü Se face toaleta locală a pielii
ü Ajutam pacientul să se îmbrace
ü Asistenta notează concluziile procedurii şi
recomandările medicului în foaia de observaţie
ü Se notează data şi ora înregistrării
ü Se notează numele celui care a efectuat tehnica
ü Este o metodă modernă şi eficientă de investigare,
neivaziva, a cărei durata nu depăşeşte 40 de minute,
nu necesită spitalizare şi e lipsită de efecte secundare
Ř Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
Ř Se îndepărtează mănuşile
Ř Se spală mâinile
ü nu este invaziva
ü nu este dureroasa
ü nu necesită administrare de substanţa de contrast
ü nu este iradianta putând fi repetată la nevoie
54
 RMN CEREBRAL ŞI VERTEBRO MEDULAR

Definiţie:
Imagistica prin rezonanţă magnetică este o metodă relativ
nouă de diagnostic ce utilizează câmpul magnetic pentru a
diagnostica o multitudine de boli (multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode imagistice: radiografii,
ecografii şi chiar tomografii în unele cazuri), folosindu-se de
modul în care este alcătuit corpul uman şi anume, 90% apa,
şi de felul în care ionii de hidrogen răspund la stimularea în
câmp magnetic.
Scop: Explorator
în explorarea creierului şi în tratamentul a numeroase boli
neurologice.
Indicaţii: RMN Cerebral
Ř Diagnosticul tumorilor, în special a celor de mici
dimensiuni: neurinom de nerv acustic, adenom
hipofizar, metastaze, etc.
Ř Afecţiuni inflamatorii cum ar fi scleroza multiplă,
diagnosticul AVC.
Ř Afecţiuni vasculare precum tromboza sinusurilor
venoase.
Ř Procese tumorale ale fosei posterioare.
Ř Afecţiuni degenerative.
Ř RMN-angiografie.
Ř Malformaţii congenitale cerebrale.
Ř Diagnosticul hidrocefaliei.
Ř Diagnosticul afecţiunilor sinusurilor paranazale.
Ř Examinarea orbitei şi a globului ocular, aprecierea
muşchilor oculari şi a nervilor optici.
RMN Vertebro Medular
Ř Traumatisme vertebro-medulare.
Ř Hernie de disc.
Ř Tumori şi metastaze vertebrale şi intrarahidiene.
Ř Afecţiuni ale măduvei spinării: tumori, inflamaţii,
sângerări, infarctizări, hemoragie.
Ř Spondilita.
Ř Diagnosticul tumorilor şi al limfomurilor.
Ř RMN-angeografia vaselor cervicale.
Ř Afecţiuni ale plexului brahial.
Pregătirea materialelor
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea mai
necesare:
eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou

55

Pregătirea mediului
Pregătirea pacientului:
 Pregătirea fizică:
ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,
tampoane
ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Benzi adezive pentru fixarea canulei
ü Ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui
heparina/ml ser fiziologic)
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Sala de Rezonanţă Magnetică Nucleară este echipată
cu o masă înconjurată de un inel gros constituit din
magneţi şi antene radio. O parte a sălii este izolată de
zona principală printr-un geam de protecţie, în
spatele căruia se afla tabloul de bord şi personalul
care observă pacientul, conversează cu el şi dirijează
aparatul.
 Pregătirea psihică:
Ř Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Ř Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
pentru stabilrea hipersensibilităţii la substanţe de
contrast.
Ř Abordarea şi identificarea pacientul.
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Ř Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor obiectelor
metalice: bijuterii, ace de păr, ochelari- din cauza
prezenţei câmpului magnetic.
Ř Pacientul este întrebat dacă are tatuaje realizate cu
pigment metalic – acesta constituind un impediment
în efectuarea RMN
Ř Pacientul este întrebat dacă a executat lucrări de
sudură, chiar şi o singură dată în viaţă, şi trebuie să
facă înainte o radiografie oculara pentru a se asigura
de absenţa corpilor străini metalici în ochi. Dacă
aceştia există, RMN-ul este contraindicat până la
scoaterea lor.
Ř Pacientul este întrebat dacă poarta stimulator cardiac
sau pompe cardiace şi trebuie să semneleze prezenta
56
 acestora.
Ř Pacientul se aşază pe masă.
Infirmiera îi introduce
un mic cateter într-o venă a braţului pentru a injecta
uşor, dacă va fi necesar, o substanţă de contrast.
Ř I se da pacientului o cască pentru a asculta
muzica
sau pentru a atenua zgomotul.
Ř I se pune o sonerie în mână pentru a apela în caz
de nevoie.
Ř Pacientul trebuie să rămână nemişcat în timpul
examenului pentru a obţine imagini de calitate.
Pregătirea asistenţei ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
medicale: şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Execuţia tehnicii Pacientul este introdus în interiorul unui magnet, pe un
suport ( pat ), în poziţie orizontală; semnalele de radio-
frecventa emise de aparat ce sunt captate de corpul
pacientului şi care apoi sunt reemise (fenomenul de
rezonanţă), sunt percepute de acesta ca zgomote repetate
destul de puternice; antene speciale fixate în zona de
investigat, captează aceste semnale ce sunt apoi
prelucrate de un calculator performant şi transformate în
imagini. În acest fel se obţin imagini (secţiuni) ale zonei
investigate (cap, coloana, etc.) în multiple planuri.
Examinarea unei zone durează aproximativ 30 minute.
În timpul examinării pacientul comunicata cu personalul
medical printr-o instalaţie cu microfoane. Această
tehnică de investigaţie nu prezintă un pericol pentru
organismul uman, nu foloseşte radiaţia X.
Îngrijirea pacientului după Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
tehnica: zona timp de 10-15 minute pentru a opri sângerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
Notarea tehnicii în foaia de ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi în
observaţii: dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul când s-
a efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi reacţia
pacientului
Accidente / Incidente: Ř Exista un mic risc de apariţie a unei reacţii alergice
în cazul în care se folosesc substanţe de contrast în
timpul IRM. Cu toate acestea, majoritatea reacţiilor
sunt moderate şi pot fi tratate cu antialergice.
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul venei pe
care se introduce substanţa de contrast.

57
Reorganizarea locului de ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
munca: speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Observaţii: Avantajele acestei metode
- Metoda modernă de investigare neiradianta în câmp
magnetic.
- Posibilităţi de reprezentare multiplanara.
- Nu prezintă nici un fel de pericol pentru organismul uman.
- Detectează leziuni foarte mici (1-2 mm)
- Administrare fără risc a substanţelor de contrast.
Dezavantajele acestei metode
- Metoda contraindicată pacienţilor purtători de stimulator
cardiac sau orice alt biostimulator.
- Purtători de proteze osoase metalice.
- Pacienţi cu proteze cardiace de tip vechi.
- Clipuri ferimagnetice postoperatorii situate în zonele
vitale.
- Claustrofobie manifestată.

RADIOGRAFIA CRANIANĂ

Definiţie:
Radiografia craniana şi cea de coloană vertebrală este cea
mai veche non-invaziva procedura de diagnosticare
neurologică.
Scop: Explorator
Indicaţii: o Pentru a detecta fracturi la pacienţii cu traumatism
cranian.
o Pentru a ajuta la detectarea şi evaluarea creşterea
presiunii intracraniene, tumori, hemoragie, şi
infecţie.
o Pentru a ajuta diagnosticul de tumori hipofizare.
o Pentru a detecta anomalii congenitale
o Hernie de disc
o Tumori osoase
o Fracturi
Pregătirea materialelor ü sorţ de protecţie
necesare: ü placi radio-opace
ü benzi
ü tampoane spuma
ü saci nisip
Pregătirea mediului ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător

58
 ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
Pregătirea pacientului: ü Pregătirea psihică:
Ř Reevaluarea înregistrărilor clinice ale
pacientului pentru a stabili motivul (scopul)
pentru care se face radiografia craniană.
Ř Identificarea şi abordarea pacientului.
Ř Intervierea pacientului în scopul stabilirii
nivelului de cunoştinţe privitoare la
radiografia craniană.
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul aceastei invstigatii.
Explicaţiile oferite de către asistentă
medicală trebuie să fie în concordanţă cu cele
oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
ü Pregătirea fizică:
Ř Nu este necesar ca pacientul să fie
restricţiont în consumul unor alimente şi
lichide înainte radiografia craniană.
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr,
ochelari.
Ř Femeile trebuie să informeze asistenta
medicală dacă sunt gravide.
Pregătirea asistenţei ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
medicale: şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Execuţia tehnicii Ř Pacientului va fi aşezat în poziţia culcat pe
spate pe o masă radiografica, sau aşezat pe un
scaun, şi instruit să rămână în acea poziţie.
Ř Pentru a imobiliza capul pacientului şi
pentru a creşte confortul, asistenta medicală
va folosi o bandă, tampoane spumă, sau saci
de nisip.
Ř Asistenta medicală va comunica pacientului
că vor fi efectuate mai multe (de obicei cinci)
radiografii craniene, din unghiuri diferite.
Ř Se reasigura pacientul ca procedura nu va
cauza nici un discomfort.
Îngrijirea pacientului după  Filme vor fi developate şi verificate înainte ca
tehnica: pacientul să părăsească sala de radiologie.
 Pacientului va fi dus înapoi în camera sa din spital.
 Medicul va raporta rezultatul radiografiilor atunci
când acestea vor fi disponibile.
Notarea tehnicii în foaia de ü Se notează data şi ora înregistrării
observaţii: ü Se notează numele celui care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente: Ř O poziţionare greşită a pacientului său o mişcare

59
 necontrolată pot duce la o imagine neclară a
radiografiei
Ř Neglijenta în îndepărtarea unor obiecte radio-opace
pod duce la obţinerea unor imagini deformate
Reorganizarea locului de Ř Se îndepărtează echipamentul folosit
munca: Ř Se aeriseşte
Observaţii: Dintre toate investigaţiile, radiografia convenţionala este cel
mai puţin iradianta, însă trebuie să ţinem cont că această
examinare ne oferă doar informaţii de bază, în două
dimensiuni.
Gravidelor le este interzisă expunerea la radiaţii pe timpul
sarcinii. Dacă totuşi este absolut necesară o asemenea
investigaţie, ea se poate efectua în ultima lună, însă nici în
acest caz fără riscuri.

CT CEREBRAL ŞI VERTEBRO-MEDULAR

Definiţie:

Tomografia computerizată este una dintre tehnologiile

mai noi utilizate în imagistica medicală. Această metodă
de investigare presupune utilizarea unui fascicul îngust
de raze X, cu ajutorul căruia se produce imaginea unei
secţiuni transversale în regiunea de interes a
organismului pacientului.

Scop: Explorator
Indicaţii: CT Cerebral
Ř Diagnosticul tumorilor, în special a celor de mici
dimensiuni: neurinom de nerv acustic, adenom
hipofizar, metastaze, etc.
Ř Afecţiuni inflamatorii cum ar fi scleroza
multiplă, diagnosticul AVC.
Ř Afecţiuni vasculare precum tromboza sinusurilor
venoase.
Ř Procese tumorale ale fosei posterioare.
Ř Afecţiuni degenerative.
Ř Malformaţii congenitale cerebrale.
Ř Diagnosticul hidrocefaliei.
Ř Diagnosticul afecţiunilor sinusurilor paranazale.
Ř Examinarea orbitei şi a globului ocular,
aprecierea muşchilor oculari şi a nervilor optici.
CT Vertebro Medular
Ř Traumatisme vertebro-medulare.
Ř Hernie de disc.
Ř Tumori şi metastaze vertebrale şi intrarahidiene.
Ř Afecţiuni ale măduvei spinării: tumori,

60

Pregătirea materialelor necesare:
Pregătirea mediului
Pregătirea pacientului:
Ř Abordarea şi identificarea pacientul.
 Pregătirea fizică:
inflamaţii, sângerări, infarctizări, hemoragie.
Ř Spondilita.
Ř Diagnosticul tumorilor şi al limfomurilor.
Ř Afecţiuni ale plexului brahial.
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea
mai eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%,
alcool medicinal 70% garou
ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,
tampoane
ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Benzi adezive pentru fixarea canulei
ü Ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20
ui heparina/ml ser fiziologic)
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20
grade
 Pregătirea psihică:
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul acestei investigaţii.
Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de
către medic, pentru a evita confuzarea
pacientului.
Ř Asistenta medicală trebuie să intervieze
pacientul în legătură cu medicamentele pe care
le ia, dacă acesta suferă de o formă de alergie la
substanţa de contrast, sau de claustrofobie; dacă
are antecedente de boli de inimă, astm, diabet,
boli de rinichi sau probleme cu glanda tiroidă,
care pot creşte riscul efectelor adverse. Femeile
trebuie să informeze dacă sunt gravide.
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Ř Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr, ochelari
Ř Pacientul nu trebuie să mănânce cu 3-4 ore
înainte.
Ř Pacientul se aşază pe masă. Infirmiera îi
introduce un mic cateter într-o venă a braţului
pentru a injecta uşor, dacă va fi necesar, o
substanţă de contrast.
Ř Pacientul trebuie să rămână nemişcat în
61

Pregătirea asistenţei medicale:
Execuţia tehnicii
Îngrijirea pacientului după tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului de munca:
timpul examenului pentru a obţine imagini
de calitate.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale
pacientului şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
În timpul unei investigaţii prin tomografie
computerizată (CT), pacientul este poziţionat pe o masă
glisanta, ataşată la scanner-ul CT, care este un dispozitiv
de forma circulară. Fiecare rotaţie a scanerului durează
mai puţin de o secundă şi oferă o imagine în secţiune
transversală a regiunii de examinat. Masa aluneca în
interiorul cilindrului, iar scanerul se va roti în jurul
corpului pentru a prelua imaginile. În timp ce masă
culisează spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un
zumzet specific. Pe durata investigaţiei pacientul trebuie
să stea nemişcat. De asemenea, pe parcursul testului
pacientul va rămâne singur în camera unde este situat
tomograful, însă va fi urmărit printr-o fereastră de către
asistentă şi i se va vorbi prin intermediul unui speaker.
Pacientul este instruit să comunice ce senzaţii
experimentează în timpul CT -ului.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un computer
şi pot fi supuse postprocesării în vederea obţinerii de
reconstrucţii utile pentru medic. De asemenea, ele pot fi
imprimate pe film şi scrise pe un CD.
Deseori este necesară administrarea unei substanţe de
contrast pe bază de iod pentru a face structurile mai uşor
de vizualizat pe imaginile CT. Substanţa de contrast
poate fi utilizată pentru a pune în evidenţă sistemul
vascular principal şi pentru a depista tumorile sau alte
entităţi patologice. Exista mai multe tipuri de substanţa
de contrast, cu utilizare în moduri diferite.
Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
zona timp de 10-15 minute pentru a opri
sângerarea. Apoi se aplica un bandaj.
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi în
dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul
când s-a efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi
reacţia pacientului
Ř Exista risc de apariţie a unei reacţii alergice în
cazul în care se folosesc substanţe de contrast
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul venei
pe care se introduce substanţa de contrast.
ü Se colectează deşeurile conform P.U. în
62
 recipiente speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Observaţii: Avantajele acestei metode
- Imaginea CT are un contrast natural mai bun de cât
imaginea radiografică;
-viteza de desfăşurare a procedurii relativ mare,
comparativ cu rezonanţa magnetică
- Realizează imagini axiale
- Procedură este noninvazivă
- Poate ghida manevre diagnostice şi terapeutice;
- Epre deosebire de ecografie, calitatea examinării este
mai puţin dependenta de abilitatea operatorului.
Dezavantajele acestei metode
- Pacientul este expus unei doze mai mari de radiaţie
ionizantă decât în cazul radiografiilor clasice
- Utilizând radiaţii ionizante, metodă este contraindicata
în aceleaşi situaţii ca şi pentru radiografie;
- Calitatea informaţiilor obţinute în cazul anumitor
detalii ale structurilor articulare şi coloanei vertebrale
este inferioară celei disponibile în cazul rezonantei
magnetice nucleare.
- Costul examinărilor şi distribuţia inegală în teritoriu a
aparaturii sunt limite relative ale metodei.

TOMOGRAFIA CU EMISIE DE POZITRONI (PET-SCAN)

Definiţie: Este o metodă de Imagistica Medicală de ultima

generaţie, constituind modalitatea cea mai modernă
de diagnostic. PET scan permite medicului să
examineze complet şi dintr-o dată corpul
pacientului, prin producerea unor imagini ale
fiziologiei, deci funcţionarii organismului, imagini
imposibil de obţinut cu alte metode. Acest mod de
vizualizare înfăţişează metabolismul precum şi alte
funcţii importante, nu doar simpla structura
anatomica a anumitor organe aşa cum este revelata
de clasicele examene radiologice Scanarea de tip
PET este frecvent folosită pentru supravegherea
periodică a posibilelor degenerări de tip malign; este
un procedeu prin care se identifica celulele tumorale
din organism. Este injectata intravenos o mică
cantitate de glucoză (zahăr) marcata radioactiv.
Scaner-ul PET se va roti în jurul corpului şi va capta
imagini ale zonelor din organism unde glucoza este
consumată. Celulele maligne vor apărea mai
luminoase deoarece sunt mai active metabolic şi
folosesc mai multă glucoză .

63
 Scop:
Indicaţii:
Pregătirea materialelor necesare:
Pregătirea mediului
Pregătirea pacientului:
Explorator
 diferenţiere tumorilor maligne de cele
benigne
 poate detecta degenerarea malignă într-un
ţesut cu aparentă anatomică normală
 poate evalua răspunsul la tratamentul anti
canceros
 poate fi folosită pentru măsurarea
metabolismului cerebral
PET – scan cerebral/vertebro-medular
Ř degenerarea senila de tip Alzheimer poate fi
identificată prin scanare PET înainte de
apariţia simptomelor clinice.
Ř diagnosticul diferenţial benign-malign al
tumorilor
Ř detectarea metastazelor la distanţă şi
evaluarea răspunsului la terapia neoadjuvantă
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2%
(cea mai eficientă), tinctura de iod 2%,
betadina 10%, alcool medicinal 70% garou
ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,
tampoane
ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Tăviţa renală
ü Camera de examinare trebuie să aibă un
climat corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de
20 grade
 Pregătirea psihică:
Ř Abordarea şi identificarea pacientul.
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul acestei investigaţii.
Explicaţiile oferite de către asistentă
medicală trebuie să fie în concordanţă cu
cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Ř Asistenta medicală trebuie să intervieze
pacientul în legătură cu medicamentele pe
care le ia, dacă acesta suferă de o formă de
alergie la substanţa radioactivă, sau de
claustrofobie; dacă are antecedente de boli
de inimă, astm, diabet, boli de rinichi sau
probleme cu glanda tiroidă, care pot creşte
riscul efectelor adverse. Femeile trebuie să
64

 Pregătirea fizică:
Pregătirea asistenţei medicale:
Execuţia tehnicii
Îngrijirea pacientului după tehnica:
informeze dacă sunt gravidesau dacă
alăptează.
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Ř Explica pacientului ce evenimente vor avea
loc înainte de procedura
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr,
ochelari
Ř Pacientul nu trebuie să bea decât lichide
clare seara şi noaptea dinaintea examinării şi
să nu mănânce şi să nu bea nimic cu 4-6 ore
înainte.
Ř Cu 24 ore înainte, să îşi limiteze activităţile
fizice.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale
pacientului şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Ř Pacientului i se verifica nivelul glicemiei.
Ř Infirmiera îi va injecta substanţa radioactivă
după care se aşteaptă lungit în pat , la
întuneric, 30-90 min. până când substanţa
radioactivă ajunge la ţesuturi.
Ř În caz de stări de anxietate i se va injecta un
sedativ.
Ř Înainte de scanare i se cere pacientului să îşi
golească vezica.
Ř Se întinde pacienul în poziţie dorsală pe
masa glisanta ataşata aparatului. Investigaţia
poate să dureze de la 15 min la 2 ore.
Ř Masa aluneca în interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti în jurul corpului pentru a
prelua imaginile.Pacientul nu va auzi nici un
zgimot.Pe durata investigaţiei pacientul
trebuie să stea nemişcat. De asemenea, pe
parcursul testului pacientul va rămâne singur
în însă va fi urmărit printr-o fereastră de către
asistentă şi i se va vorbi prin intermediul
unui speaker.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un
computer şi pot fi supuse postprocesării în
vederea obţinerii de reconstrucţii utile pentru
medic. De asemenea, ele pot fi imprimate pe
film şi scrise pe un CD.
Ř Monotorizarea pulsului şi a
tensiunii,glicemiei
Ř Hidratarea pacientului pentru eliminarea
65
 substanţei radioactive.
Notarea tehnicii în foaia de ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi
observaţii: în dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul
când s-a efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi
reacţia pacientului
Accidente / Incidente: Ř Exista risc de apariţie a unei reacţii alergice
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul
venei pe care se introduce substanţa
radioactivă
Reorganizarea locului de munca: ü Se colectează deşeurile conform P.U. în
recipiente speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Observaţii: Avantajele acestei metode
Spre deosebire de CT şi RMN , PET – scan poate
observa metabolismul celular astfel încât să
detecteze înainte de apariţia simptomelor şi să
diferenţieze cancerul, înlăturând necesitatea unei
biopsii.Împreună cu CT şi RMN poate oferi o
imagine trdimensionala.
Dezavantajele acestei metode
Pacientul este expus totuşi la o doză de radiaţie
Preţul investigaţiei este foarte mare.

66