Sunteți pe pagina 1din 4

105. Clasificaţi speciile pomicole în funcţie de cerinţele faţă de lumină.

 cu cerinţe mari: nucul, piersicul, caisul, cireşul;


 cu cerinţe mijlocii: mărul, părul, gutuiul, prunul, vişinul;
 cu cerinţe reduse: alunul, zmeurul, coacăzul, agrişul, afinul, căpşunul

106. Enumerați factorii ce influențează captarea și pătrunderea luminii în coroana unui pom
Coroana aplatizata, marirea inaltimii gardului fructifer, reducerea intervalului dintre rânduri, coroana pe verticala

107. Clasificaţi speciile pomicole în funcţie de cerinţele faţă de apă.


Cerinte foarte mari: Arbuştii fructiferi şi căpşunul
Cerinte mari: Gutuiul, mărul (soiuri târzii), prunul
Cerinte medii: Părul, nucul, cireşul, vişinul, mărul (soiuri de vară)
Cerinte mici: Piersicul, caisul, şi migdalul

108. Definiți marcotajul și prezentați metodele de marcotaj.


Marcotajul = una sau mai multe ramuri sau lăstari nedetaşaţi de planta mamă, acoperiţi cu pământ reavăn sau alte
materiale pe o anumită porţiune, emit rădăcini adventive.
Metode: Marcotajul vertical (prin muşuroire), orizontal, de ramuri(simplu, serpuitor, chinezesc), de varfuri, aerian

109. Care sunt metodele de butășire folosite în pomicultură?


Butasi de ramuri, de lastari.

110. Definiţi butaşii şi puieţii.


Butasii sunt părţi vegetative, constituite dintr-o multitudine de celule şi au capacitatea de a regenera părţile care
lipsesc.
Puietii sunt plante provenite generativ(?) aflate in stare tanara.

111. Ce sunt drajonii și la ce specii pomicole îi întâlnim?


Drajoni = lăstari care provin din mugurii adventivi de pe rădăcină sau de la baza tulpinii. Se intalnesc la vişinul,
porumbar, unele tipuri de măr, unele soiuri de prun, migdal şi în special la zmeur.

112. Definiți altoirea. Ce este un pom altoit?


Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă, prin intermediul căreia sunt îmbinate intim două sau mai multe
porţiuni de plante diferite, care formează un individ nou, capabil de o viaţă independentă. Un pom altoit este un individ ce
a luat nastere din portiuni diferite de plante ce au fost imbinate.

113. Definiți coroana. După ce criterii clasificăm coroanele pomilor?


Coroana – este definită structural de ansamblul format din axul coroanei (exceptând coroanele lipsite de ax),
ramurile de schelet şi semischelet şi ramurile de garnisire (vegetative şi de rod).

114. Definiți unghiul de inserție și de divergență.


Unghiul de inserţie este unghiul format în plan vertical de ramura principală (de ordinul I) cu axul pomului. Pentru
majoritatea formelor de coroană, valoarea optimă a unghiului de inserţie, este cuprinsă între 45 – 60 de grade.
Unghiul de divergenţă este unghiul format în plan orizontal de două ramuri prinse succesiv pe ax.

115. Care sunt criteriile de clasificare a coroanelor?


În funcţie de gradul de intervenţie al omului, de volum, după prezenţa sau absenţa axului, dupa forma conturului
proiectat pe sol, dupa capacitatea pomilor de a se susţine în poziţie verticală.

116. Prezentați operațiunile tehnice folosite pentru dirijarea creșterii și rodirii.

4
Operaţii tehnice principalele:
a) taierea =„operaţii chirurgicale” cu ajutorul cărora se schimbă poziţia relativă a ramurilor în coroană, a
mugurilor pe ramură şi raportul dintre rădăcină şi tulpină, în vederea dirijării creşterii şi rodirii.
b) schimbarea poziţiei ramurilor (dresare, inclinare, arcuire)
Operaţii tehnice secundare:
a) crestarea = consta in eliminarea scoarţei şi lemnului din inelele exterioare ale alburnului, pe o lăţime de
câţiva milimetrii, sub formă de "V” sau semilună.
b) Strangularea = „gâtuirea” cu un inel de tablă sau sârmă a unei ramuri.
c) decorticarea inelară = înlăturarea cojii pe o lăţime de 3-6 mm de jur-împrejurul ramurii sau axului, fără a
întrerupe vasele lemnoase

117. Definiți tăierile și clasificaţi tăierile în funcţie de perioada de vârstă în care se aplică.
Tăierile = „operaţii chirurgicale” cu ajutorul cărora se schimbă poziţia relativă a ramurilor în coroană, a mugurilor
pe ramură şi raportul dintre rădăcină şi tulpină, în vederea dirijării creşterii şi rodirii.
Ele pot fi: Tăieri de formare, de productie, de corectare, de reintinerire.

118. Prezentați scurtările: definiție, tipuri de scurtări.


Scurtarea sau ciupirea lăstarilor, constă în îndepărtarea porţiunii terminale a acestora, deasupra ultimei frunze
mature sau a unui anumit număr de frunze (3-5). Scurtarea ramurilor multianuale se aplică în procesul de formare al
coroanelor cu scopul de a da ramurilor principale direcția și unghiul de înclinare necesare, de a stimula formarea ramurilor
de garnisire și a efectua rărirea parțială a coroanelor. Scurtarile pot fi:
a) scurtare slabă(1/4 – 1/3 din ramura)
b) scurtare mijlocie(1/2)...
c) scurtare puternică,
d) scurtare foarte puternică.

119. Suprimarea: definiție și efectul ei.


Constă în extirparea mugurilor, eliminarea de la bază a lăstarilor, ramurilor anuale și multianuale. Prin această
lucrare se urmăreşte rărirea coroanei, pentru îmbunătăţirea regimului de lumină şi aerisire în interiorul coroanei. Se
suprimă, în primul rând, ramurile concurente, cele cu creştere interioară sau plasate în poziţii nedorite şi cele prea dese.

120. Ce este scurtarea şi câte tăieri de scurtări se practică în pomicultură?


Scurtarea este operaţia tehnică prin care se îndepărtează numai o parte din lungimea unui lăstar, ramuri anuale sau
multianuale.
a) Scurtarea ramurilor anuale
b) Scurtarea ramurilor multianuale
c) Scurtarea lăstarilor

121. Clasificaţi tăierile în funcţie de perioada de vârstă în care se aplică.


Tăieri de formare, de productie, de corectare, de reintinerire.

122. Ce este înclinarea ramurilor, în ce perioadă de viaţă a pomilor se aplică şi ce efect are această lucrare?
Este operaţia opusă dresării prin care se modifică poziţia naturală a ramurilor, în sensul apropierii de orizontală sau
chiar sub orizontală. Înclinarea temperează creşterea şi favorizează fructificarea. Cu cât ramura înclinată este mai
apropiată de orizontală, cu atât rodirea este mai abundentă, iar creşterile mai mari apar în porţiunea bazală, îndesind
interiorul coroanei. (Se aplica in perioada de tinerete?)

123. Ce este dresarea ramurilor şi ce efect are această lucrare?


Constă în schimbarea poziţiei naturale a ramurilor, prin apropierea acestora de verticală. Dresarea are ca efect :
creşterea unor lăstari viguroşi, în partea terminală a ramurii, un număr redus de ramuri de rod în partea de mijloc, iar la
bază mugurii rămân dorminzi. Rodirea este influenţată negativ, dresarea are ca efect întârzierea intrării pe rod.

124. Ce este arcuirea ramurilor şi ce efect are această lucrare?


Este schimbarea poziţiei naturale de creştere în urma căreia baza ramurii rămâne ascendentă, iar vârful este înclinat
mult sub orizontală (descendent). Arcuirea şarpantelor, subşarpantelor şi chiar a axului sta la baza formarii coroanelor

5
pentru livezile intensive şi superintensive: gard cu schelet arcuit, Lepage, palmeta ruzină, Solen, Tesa, etc. sau poate fi
folosită în cazul pomilor tineri, la ramurile care nu sunt necesare în formarea scheletului pentru a grăbi intrarea pe rod.

125. Care sunt operatiunile tehnice secundare de dirijare a creșterii și rodirii?


Operaţii tehnice secundare:
a) crestarea = consta in eliminarea scoarţei şi lemnului din inelele exterioare ale alburnului, pe o lăţime de
câţiva milimetrii, sub formă de "V” sau semilună.
b) Strangularea = „gâtuirea” cu un inel de tablă sau sârmă a unei ramuri.
c) decorticarea inelară = înlăturarea cojii pe o lăţime de 3-6 mm de jur-împrejurul ramurii sau axului, fără a
întrerupe vasele lemnoase

126. Definiți torsionarea și frângerea ramurilor și prezentați efectul lor.


Torsionarea repr răsucirea unor ramuri sau a unor lăstari, astfel încât coaja se desprinde de lemn şi, uneori, se frâng
o parte din vasele lemnoase. Are ca efect încetinirea sau chiar încetarea creşterii şi stimularea rodirii.
Frangerea ramurilor repr frângerea parţială a ramurilor sau a lăstarilor de importanţă secundară şi cu orientare
nepotrivită în coroană. Are ca efect aparitia rapida a fructificarii.

127. Prezentati calităţile peisagistice, cerinţe ecologice şi utilizarea în decor a speciilor pomicole (gen, specie,
soi).
Malus coronaria var. dasycarpa
Arbore înalt de până la 12 m. Frunzele sunt ovat-oblonge, iar florile de culoare roşu-închis, mirositoare. Specia
înfloreşte la sfârşitul primăverii. Fructe sunt de culoare verzui-gălbui cu nuanţe de roşu. Preferă staţiunile însorite, cu un
sol argilonisipos şi cu o umiditate moderată. Rezistă la ger şi secetă. Poate fi folosit în parcuri şi grădini, izolat sau în
grupuri. Specie apreciată pentru frumuseţea şi abundenţa florilor plăcut mirositoare, relativ tardive.

Pyrus pyraster var. achras


Părul pădureţ prezintă importaţă din punct de vedere cultural, peisagistic şi economic. Valorifică o gamă variată de
soluri, de la terenuri fertile, adânci şi afânate la terenuri relativ uscate, grele şi compacte. Înfrumuseţează peisajul în
perioada de înflorire (numeroase flori albe) şi toamna târziu prin coloritul roşu închis al frunzelor. Poate fi plantat în
parcuri (izolat sau în grupuri), pe şoşele sau liziere. Creşte sub formă de pom sau arbust, ajunge până la 10-15 m înălţime
şi formează coroane piramidal alungite sau piramidal lărgite. Fructele sunt mici (până la 5 cm în diametru), au pulpă
pietroasă, sunt de culoare verde, uneori roşietică sau galbenă.

Chaenomeles japonica var. alpina


Este un arbust de până la 1-2 m înălţime. Lărgimea coroanei poate ajunge până la 2 m, ramurile sunt prevăzute cu
spini. Frunzele glabre sunt de culoare verde-roşcată, lat lanceolate cu margini zimţate şi apar după înflorire. Florile de
culoare roşie spre portocaliu, foarte mari şi frumoase, apar întotdeauna la începutul lunii aprilie şi alteori chiar la sfârşitul
lunii martie, pe ramuri crescute în anul precedent. Fructele sunt similare celor de gutui comun (maliforme), mici (5 cm
diametru), foarte parfumate, extrem de acre, de culoare galbenă, punctate. Specia este rezistentă la poluare. Se utilizează
ca plantă ornamentală, condusă sub formă de arbust, tufă, sau mic arbore. Se recomandă asocierea cu alte plante (ex:
Buxus sempervirens), dar poate fi cultivată şi ca arbust solitar. Este o specia indicată pentru borduri stradale şi garduri vii.

Cerasus mahaleb var. alpina


Vişinul turcesc creşte sub formă de pom de până la 10 m înălţime, cu coroana compactă, aproape globuloasă,
puternic ramificată. Flori mici, albe, plăcut mirositoare. Fructele sunt drupe negre, mici, sferice, amare, astringente,
necomestibile (Figura 3.24.). Este rezistent la ger şi secetă şi este utilizat ca portaltoi pentru vişin şi cireş

Vaccinum corymbosum var. glabrum


Afinul este un arbust ce creşte ca tufă, puţin ramificată, mugurii floriferi se formeză în treimea superioară a
ramurilor anuale şi are florile grupate în racem. Florile sunt de culoare albă sau roz deschis, plăcut mirositoare, frecventate
de albine care asigură polenizarea. Frunzele sunt lanceolate sau eliptic alungite, de culoare verde închis lucios pe partea
superioară şi verde deschis pe partea inferioară. Toamna se colorează în roşu, asigurând un aspect decorativ plăcut şi în
această perioadă. Decorează prin flori, frunze, fructe. Poate fi utilizată ca plantă solitară pe peluze sau în grupuri în zonele
unde pH-ul solului permite cultura, sau ca plantă la ghiveci. Afinul are cerinţe mari faţă de umiditate, preferă zonele cu
800 - 1000 mm precipitaţii anuale. Reuseşte bine în regiuni cu temperatura medie anuală între 8 - 8,50C. Are nevoie de
lumină în perioada înfloritului (luna mai) a legării şi maturării fructelor.

6
Lonicera caerulea var. Loni
Lonicera creşte sub formă de tufă de vigoare redusă (0,8-1,5 m înălţime), cu 6 până la 8 tulpini. Florile sunt dispuse
câte două pe un peduncul, corola este tubulară. Înfloreşte la începutul lunii martie, cu mult înainte de pornirea în vegetaţie.
Poate fi folosită în grădinile particulare pentru fructele sale apreciate de consumatori, ce se consumă în stare proaspătă şi
prelucrată (sucuri, gem, jeleuri). În România, au fost create două soiuri de lonicera: 'Loni' şi 'Cera'. Decorează prin
aspectul tufei, frunzele înguste verzi şi fructele albăstrui brumate. Pentru o compoziţie reuşită, lonicera de vigoare medie
poate fi aşezată lângă arbori de vigoare mai mare sau arbuşti de vigoare mai mică.

128. Forme de coroană decorative (definiţie, importanţă, descriere).


Prin formă de coroană se înţelege numărul, felul şi modul de distribuţie în spaţiu a elementelor de schelet, gradul de
garnisire cu semischelet şi ramuri de rod. Formele artistice de coroană sunt specifice grădinilor familiale, au un rol
decorativ deosebit şi permit utilizarea suprafeţelor mici de teren existente în jurul casei. Pomii conduşi în forme artistice
se pot amplasa pe marginea aleilor, pe lângă garduri sau pot îmbrăca faţadele caselor şi zidurile altor construcţii. Efectul
estetic este obţinut prin combinarea diferitelor forme de coroană, prin modul lor de grupare şi prin poziţia pe care o au în
spaţiul respectiv. Principalele forme de coroana decorative sunt coroanele globuloase, aplatizate, fusul subtire, Pillar,
piramide, in forma de tufa, cordoane orizontale, verticale, in forma de U, diverse tipuri de ‘’vase’’; coroane cu sutinere
cum ar fi gardul belgian, etc.