Sunteți pe pagina 1din 2

Bucuraţi

Bucuraţi--vă!
„Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.” (Romani 12, 12)
Parohia „Înălţarea Domnului” Anul I (2020) ⦁ Nr. 2 ⦁ 6 Decembrie
Str. Grădiniţei 1, Paşcani, jud. Iaşi
inaltareadomnului.pascani@gmail.com
Preot Pavel Postolachi 0745 644 256
Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Înălţarea Domnului” Paşcani, Protopopiatul Paşcani
Preot Marius Tabarcea 0745 776 456

Calea spre mântuire Să fim milostivi!


Celui care cere de la tine, dă-i; ȝi de la cel ce voieȝte să
se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS (Matei 5, 42)

Două istorioare
despre zavistie şi făţărnicie
Arhimandritul Ilie Cleopa

A ți auzit în Sfânta Evanghelie de azi,


cum mai-marele sinagogii, din râv-
nă pentru cinstirea sâmbetei, și-a ascuns
îndreptați viața prin spovedanie curată
și prin pocăință adevărată, ca să nu vă
pierdeți sufletele voastre!"
zavistia și fățărnicia sa, zicând: „Șase zile Apoi chemând pe filosofi le-a spus din
sunt în care se cade a lucra. Deci în ace- cercare, cum iubitorul de argint a cerut
le zile venind, vindecați-vă, iar nu în să i se ia jumătate din avere cu scopul
ziua sâmbetei” (Luca 13, 14). Vedeți, frații ca celuilalt să i se ia toată averea și să
mei, ce zavistie și fățărnicie acoperită? nu aibă cumva mai mult decât el. Iar
Vedeți ce viclenie ascunsă, sub râvna cel zavistnic, cum a cerut să i se scoată
pentru lege? […] Zavistia este patima cea
mai cumplită, care, după învățătura
un ochi, spre a-i scoate celui de-al doi-
lea pe amândoi. Și a zis către filosofi:
Moșul știe!
Sfinților Părinți se zice „naștere a diavo-
lului" și mai rea decât însuși diavolul. [...]
„Acum am văzut că mare dreptate
aveți voi, că zavistia și iubirea de argint,
Nu e un miracol?
În continuare vă voi spune două sunt egale în răutate". Lidia Stăniloae
istorioare, una despre zavistie și alta Iată și a doua istorioară. Un călugăr
despre fățărnicie. se fățărnicea în toată vremea că este
Î -a pierdut semnificația. Astăzi credem că dacă
n lumea noastră modernă, cuvântul miracol și
Împăratul Leon cel Înțelept, stând sfânt și, la arătare, postea mult și se
odată de vorbă cu niște filosofi creștini, înfrâna la toate, ca să-l laude oamenii și
realizăm câștiguri importante, dacă avem un
aceia i-au spus că păcatul zavistiei și al ceilalți călugări; iar pe ascuns mânca și
bea mult și făcea și alte răutăți, ferindu- cont gras la bancă, dacă ne putem permite ori-
iubirii de argint sunt egale în răutate. Iar
împăratul a poruncit să-i caute doi oa- se de ochii oamenilor, ca să nu afle ce, dispunând de cei pe care îi constrângem să
meni care ar fi vătămați la suflet de răutățile lui. ni se supună pentru că au mai puțin decât noi,
aceste două patimi. Cei trimiși de împă- Dar venind fără de veste peste el o ni se pare că trăim un miracol. Miracolul puterii,
rat au găsit ce căutau și le-au zis: „Vă boală grea și, apropiindu-se de moarte, al răcelii, al egoismului, al orbirii. Să fie oare
cheamă împăratul să vă cunoască și să a chemat pe călugări și pe frați la el. Și toate astea semne de miracol? N-am uitat, n-am
vă dea câte un dar mare". Aceia s-au venind mulți din soborul mănăstirii, a pierdut sensul adevărat al cuvântului? Lumea
bucurat mult de această chemare, nești- început a plânge cu amar și tremurând noastră, pe care-o considerăm avansată, moder-
ind la ce sunt chemați. Și îndată au ve- de frică, a zis către dânșii: „Frații mei, nă, civilizată și, atribuindu-i adjectivul, care ni se
nit. „Vreau să fac milă cu voi și să vă vai mie, căci eu împreună cu voi de pare superlativ, „europeană”, este miraculoasă?
dau câte un dar". Și a chemat mai întâi atâția ani petrecând, mă arătam că sunt Trăim o falsă luciditate, pentru că, de fapt, nu
pe iubitorul de argint și i-a zis: „Ție o să- mare postitor, dar acest lucru îl făceam înțelegem cât de departe de adevăr suntem. [...]
ți dau daruri mari, iar celui ce vine după numai de fățărnicie, spre a fi lăudat de Tolstoi istorisește despre un om foarte bogat,
tine îi vor da îndoit decât ție. Ce vrei să- voi și de oameni. Iar eu mâncam pe care avea tot ce-ȝi poate dori cineva: un palat
ți dau?" Iar iubitorul de argint, stând ascuns și beam mult, și alte păcate grele
somptuos, slujitori care-i citeau în ochi orice
puțin pe gânduri, a zis: „Măria Ta, eu am făcut. Și iată acum sunt dat spre
dorinţă, bogății uriașe... Și iată că, apropiindu-i-
vreau să-mi iei jumătate din averea mâncare balaurului, care a legat picioa-
se ziua morţii, bogătaȝul dorea să nu le piardă,
mea!" Împăratul a tăcut și i-a zis: „Du-te rele și genunchii mei cu coada sa, iar
și să vină celălalt (zavisnicul)". Și i-a zis și capul lui la gura mea stă și așteaptă să să ia cu el măcar o parte din ele. Se gândea că
acelui: „Cere de la mine orice dar, însă smulgă sufletul meu și să-l ducă la pier- poate ar putea să plătească, odată ajuns pe lu-
să știi că celuilalt îi voi da îndoit ca ție!" zare!" Și zicând acestea a murit. mea cealaltă, numai ca să i se îngăduie să aibă
Iar omul cel zavistnic, gândin-du-se pu- Astfel, mare spaimă a cuprins pe toți cu sine ceea ce îi făcea viaţa atât de plăcută pe
țin, a zis: „Măria Ta, mie să-mi scoți un cei de față, iar starețul acelor călugări, pământ. Atunci i s-a arătat un înger ȝi i-a spus:
ochi!" Apoi chemându-i pe amândoi, le-a care venise și el acolo, a zis către toți: „Nu ȝtii că în rai nu poţi plăti decât cu cele pe
zis: „Vai de voi, oameni blestemați, am „Vedeți, fraților, cât de mare este pră- care le-ai dăruit pe pământ?”. Ȝi bogătaȝul s-a
făcut cu voi o experiență și rău ați ieșit pastia păcatului fățărniciei și al mâncă- întristat, pentru că nu dăruise nimănui nimic.
înaintea mea amândoi! Mergeți și vă rii pe ascuns?" (continuare în pagina 2)
Bucuraţi-vă!
Moșul știe! la un bunic cu ochi buni și mângâietor. nic, dar știai că există. Poate că dintre toa-
te marile sărbători aceasta este cea a mira-
Nu e un miracol? Mă fascina gândul că
Moșul știe că exist
colului dăruit copilului. [...]
Mai târziu înțelegeai altfel acest „altfel
Lidia Stăniloae de realitate”, înțelegeai că ea există dinco-
Da, copiii trăiau și ei într-o lume de mira- lo de ceea ce poți explica rațional. Că exis-
cole. Înțelegem oare noi, astăzi cât de im- tă o altă raționalitate, care îți arată că lu-
(continuare din pagina 1) portant e să ai conștiința prezenței miraco- mea trebuie înțeleasă mult mai larg, decât
lelor? Faptul că le avem pe toate alături și
Sfântul se uita mustrător printre noi? Că un sfânt blajin ne iubește și
în micile noastre întâmplări cotidiene, de-
cât în trufia noastră de a crede că totul se
În rai se ține seama de ceea ce ai dăruit pe ne privește cu ochi mângâietori? Nu aveam poate explica prin noțiunile noastre de
pământ. Iată secretul vieții de după moar- computere, nu jucam cu ele scenarii de aici, de pe pământ. Înțelegeai că universul
te: a dărui în sens larg, nu numai cele ma- groază, care de care mai amenințătoare, e altul, bogat și cuprinzător, că lumea e
teriale, ci și ajutorul, celor care au nevoie învățând că la fiecare colț pândește câte mult mai complexă, dincolo de ceea ce
de el. Sfântul Mare Ierarh Nicolae, știa un dușman pe care trebuie să-l lichidăm. credem noi că este. [...]
acest lucru. Toată viaţa sa el a dăruit. Hiro- Lumea copilăriei era alta. Așteptam noap- Și am înțeles că, instinctiv, ȝi în copilărie
tonisit la nouăsprezece ani preot, a deve- tea sfântului Nicolae cu emoții. „Oare vi- aveam nevoia de certitudine, pe care o
nit stareţ la mânăstirea din Sion. A fost ne?” sau poate nu? Ne propuneam să-l simţim explicit la maturitate, de a nu fi
aruncat în temniţă în timpul prigoanei pândim ca să-l vedem venind. Nu-l vedeam doar un număr într-o listă de numere, o
împăraţilor Diocleţian ȝi Maximian, fiind niciodată. Pe unde a venit? întrebam. Pe entitate repetabilă, chiar ȝi sub altă formă,
eliberat după urcarea pe tron a împăratu- ușă? Pe fereastră? Aveam grijă: „Ați lăsat într-un soi de existenţă amorfă, pasivă,
lui Constantin. La moartea părinţilor săi, ușa deschisă? Are pe unde veni?” Tata impersonală, care revine mereu, această
într-o epidemie de ciumă, a dăruit săraci- zâmbea. „Știe el cum să vină, n-ai grijă, eroare tragică a unei pseudo-existenţe. A fi
lor toată averea moȝtenită. A devenit epi- doar vine la atâția copii!” „Poate să treacă tu însuţi, unic, inimitabil, deosebit, perso-
scop în Patara, apoi la Myra ȝi a participat pe la toți într-o singură noapte?” întrebam. nalitate definitivă în faţa Domnului ȝi nu o
la Sinodul de la Niceea în anul 325, unde Da, putea, era noaptea miracolelor, înțele- peregrinare într-o serie de existenţe fade,
l-a înfruntat cu mare asprime pe Arie. Nu- geam foarte bine. Și știa anume ce își do- care nu se deosebesc între ele, care nu
mele său e legat de nenumărate binefa- rea fiecare copil. „Cum de ține minte ce-mi spun nimic, un haos minuscul aflat într-un
ceri. Pe toate icoanele sale se pot vedea doresc, ce–și dorește fiecare copil?” între- alt haos mai mare, fără sens, fără ţintă,
cele trei fete pe care tatăl lor voia să le bam. „Păi dacă-i sfânt?” răspundea tata. Da, fără culoare. […]
împingă la prostituţie, pentru că nu avea ăsta era răspunsul. Moșul nostru Nicolae Iată de ce, El a ales pe unii dintre sluji-
bani să le dea zestre. Sfântul Nicolae le-a era sfânt și știa unde ne găsește și ce ne torii Săi binecuvântaţi, pe Sfântul Nicolae ȝi
înzestrat, ferindu-le de o asemenea soartă. dorim... Dimineața dădeam fuga la fereas- pe alţi sfinţi, pentru noi, dăruindu-ne certi-
A salvat de la moarte trei bărbaţi bănuiţi tra unde așteptau ghetuțele noastre pe tudinea că suntem cu adevărat fiii Săi, pe
pe nedrept, cerându-i împăratului să-i care le lustruisem cu sârg în ajun și da, care ne iubeȝte, aȝteptând să ne străduim a
scoată din temniţă. S-a arătat pe puntea miracolul se înfăptuise. Până și dimineața dobândi prin cele ce le înfăptuim aici, cele
unei corăbii prinsă de furtună ȝi ameninţa- arăta altfel decât alte dimineți. Era străluci- pe care ni le-a rânduit în viaţa cea veȝnică,
tă să se scufunde, potolind furtuna ȝi adu- toare și lumina ei era altfel decât în alte cea nepieritoare, în strălucirea Tronului
când corabia în port. A readus la viaţă trei dimineți! În ghetuțe se afla tocmai ce voi- Dumnezeiesc.
tineri pe care un măcelar îi tăiase în bu- sem noi, o carte sau niște culori sau mai Martin Walser, marele scriitor german,
căţi. știu eu ce... Mă bucuram de dar, dar mai pe care l-am mai citat, spunea: „Credinţa
Când oraȝul Myra a fost cuprins de foa- ales mă fascina gândul că Moșul știe că face lumea mai frumoasă decât este în
mete, a obţinut ca o parte din încărcătura exist, că știe că în acea locuință, la acea realitate. Cel care crede prelungeȝte fru-
de grâne de pe corăbiile destinate împăra- adresă, este o fetiță, eu, anume eu, care și- museţea. Ca să trăim trebuie să credem”.
tului, să rămână pe loc ȝi a împărţit-o local- a dorit acuarele și i le-a adus. Moșul știe! Aș adăuga: credința ne dăruiește certi-
nicilor, astfel ca să aibă cu ce se hrăni ȝi să Nu e un miracol? Se poate un sfânt mai tudinea miracolului. Din nefericire, lumea
ajungă ȝi pentru însămânţat. De pe corăbii- mare? Priveam la icoană și Sfântul Nicolae noastră nu mai are nevoie de frumusețe,
le trimise n-a lipsit însă nimic din grâul îmi zâmbea complice: „Da, vezi, am știut nici de miracole. Frumusețea nu aduce
care trebuia să ajungă la împărăţie! Ȝi mul- eu ce-ți dorești. Să fii cuminte, să fii bună bucurie decât dacă devine o sursă de pro-
te alte minuni, binefaceri, vindecări mira- cu ceilalți, să-i iubești și să-i asculți..” fituri, de bani, de putere. Și atunci nu mai
culoase, de care este legat numele său, Ajunul zilei de 6 Decembrie, ce noapte este frumusețe... Iată ce nu înțelege lumea
care s-au săvârȝit înainte ȝi după moartea minunată ȝi misterioasă a copilăriei actuală. Gonim de la noi frumusețea, viața
sa. (De altfel, în limba greacă numele său noastre! Ne străduiam să nu adormim, să-l în eternitate, dăruită nouă de Transcen-
înseamnă „Biruitorul”). Până astăzi a rămas vedem pe Moȝul intrând în odaie ȝi dență. Dar oricât ne-am lepăda de această
în amintirea creȝtinătăţii ca mare ajutător făcându-ȝi de lucru la ghetuţele noastre presimțire, oricât ne-am strădui să ne con-
în nevoi ȝi necazuri. Până astăzi el este care aȝteptau, emoţionate ȝi ele, la fereas- cepem existența fără ea, înlocuind-o cu
pentru copii Moȝ Nicolae, un moȝneag bun tră. Venea pe geam? Pe uȝă? Intra prin surogate jalnice, vremelnice, ea nu piere,
care-i cunoaȝte pe fiecare, dăruindu-le perete? Cobora din icoana din care ne pentru că este suprema putere, este dra-
bucurie, daruri ȝi strălucirea unor încântă- privea, uneori mustrător, alte ori blând, ca gostea lui Dumnezeu pentru noi, este
toare amintiri ale vârstei inocenţei ȝi duio- un bunic blajin ȝi iubitor? Da ȝi asta era Dumnezeu-Iubirea Însuși, viața și garanția
ȝiei. Am învățat încă din copilărie să-i sim- posibil. Totul era posibil în acea noapte vieții, căci numai cine trăiește poate simți
țim prezent în viața noastră. Icoana sfântu- miraculoasă la care ne gândeam cu emo- iubirea....
lui Nicolae ne urmărea cu chipul lui blajin ţie. Fără să mai aȝteptăm să ne trimită ma-
de pe perete. Mama mi-l arăta de câte ori ma, ne curăţam cu sârg încălţările, dând Să ne străduim să redăm copiilor senti-
făceam cîte o ispravă mai năstrujnică. „Îl dovadă de o neobiȝnuită iniţiativă: „Mamă, mentul miracolului. Să le redăm copilăria.
vezi pe sfântul?” întreba. „Vezi cum se uită ar trebui să-mi curăţ ghetele!” Mama zâm- Această bucurie de neuitat este ceea ce
mustrător la tine?” Da, sfântul se uita mus- bea ȝi aproba, fără alte comentarii. Ȝtia ea rămâne și ne face mai târziu viața mai
trător, vedeam asta foarte bine. Și mă sfi- ce ȝtia… Asta era lumea noastră, lumea frumoasă. Astfel ca să pricepem că din ea,
am de el. Și mă hotăram să mă fac cumin- miracolelor, lumea în care la fiecare pas de la această bucurie a copilăriei, crește în
te. Dar „Moșul” cel bun știa la ce să se aș- priveai printr-un alt fel de transparență, noi puterea de a alege drumul adevărat
tepte și mă ierta și priveam iarăși la el ca într-o altă realitate, care nu ți se arăta zil- către viața adevărată.

Puteţi citi publicaţia şi pe site-ul parohiei http://inaltareadomnuluipascani.mmb.ro sau pe Facebook @InaltareaDomnuluiPascani