Gulaş la ceaun

Ingrediente: ardei gras, boia de ardei, cartofi, ceapa, chimen, dafin, vita

Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi
laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulaşul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau
tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O  supă grosuţă sau o
mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi
în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e
cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal
succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi
României.

Gulaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă.
Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar
câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei, piper, roşii şi chimen,
pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de
smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de
ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă.
Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă. Iată reţeta unui
gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu
infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată
de lângă un cort ştie ce spun.

N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.

Porţii: 12

Timp preparare: 2 ore

Ingrediente:

 1,5 kilograme pulpă de vită

 2 kilograme de cartofi
 2-3 cepe mari
 3 ardei graşi sau kapia (frumoşi ar fi roşii)
 2 ardei iuţi (după ce aţi verificat că cei roşii nu sunt  iuţi)
 4 roşii cărnoase (sau 2 conserve de roşii decojite)
 50 grame de untură
 2 linguri de boia de ardei dulce
 o lingură rasă de chimen
 2-3 frunze de dafin (opțional)
 o legătură de pătrunjel care pocneşte de cât e de proaspăt şi crud e
 o linguriţă de zahăr

Preparare:

1. Tăiaţi carnea de vită în cuburi potrivit de mari, cât o îmbucătură de bărbat. Curăţaţi ceapa
şi tăiaţi-o în peştişori, nu foarte subţiri. Curăţaţi cartofii şi tăiaţi-i în cuburi  mărişoare.
Lăsaţi cartofii într-un vas cu apă să nu se înnegrească. Curăţaţi ardeii graşi şi tăiaţi-i în
pătrate mari. Procedaţi la fel cu cei mici dar pe care îi tăiaţi mai mărunt. Faceţi focul. Beţi
o bere.
2. Încingeţi untura în ceaun şi, după ce sfârâie bine, adăugaţi carnea de vită. Amestecaţi
energic câteva secunde să se rumenească bine până când carnea începe să-şi lase zeama.
Nu spumiţi că e păcat de Dumnezeu. Lăsaţi carnea să-şi facă de cap în amestecul ei, să
prindă a se frăgezi înăbuşit.  Când toată zeama a scăzut şi carnea prinde a se prăji din nou
în grăsime, adăugaţi ceapa şi ardeii şi căliţi-i cu pricepere. Când prind a se  înmuia
adăugaţi  boiaua şi seminţele de chimen (măcinat sau întreg). Lăsaţi-le şi pe ele să se
rumenească. Aveţi grijă însă să nu le ardeţi. Stingeţi cu vreo doi litri şi jumătate de apă şi
lăsaţi să fiarbă vreo jumătate de oră. Mai beţi o bere.
3. Când carnea e aproape fiartă, adăugaţi cartofii şi roşiile (tăiate în bucăţi generoase), cu
grijă să nu vă ardeţi (nu uitaţi că aţi băut deja două beri! lăsaţi-o mai uşor). Săraţi delicat
amestecul şi dacă e prea puţin lichid mai completaţi. Nu exageraţi cu apa. Ingredientele
trebuie să fie acoperite la limită. Adăugaţi şi linguriţa de zahăr care trebuie să taie din
acreala roşiilor.
4. Lăsaţi gulaşul să mai fiarbă vreo jumătate de oră. Carnea trebuie să fie moale, cartofii
fierţi, iar fiertura grosuţă şi gustoasă. Completaţi cu sare şi piper. Dacă o doriţi mai
groasă puteţi să legaţi fiertura cu puţină făină amestecată cu smântână sau suc de roşii.
Aveţi grijă doar ca făina să fie bine înglobată în lichid înainte de a o turna în gulaş.

Serviţi cu pătrunjel tocat deasupra, o felie de pită neagră, un ardei iute şi o lingură de smântână
lângă. Acum chiar puteţi bea o bere. Meritaţi!

Dacă faceţi gulaşul la ceaun aveţi grijă la foc. Să nu vă ardă. Nici pe dumneavoastră şi nici
gulaşul.
După gust, se pot adăuga în gulaş şi două foi de dafin. Aveţi grijă, însă, la ele întrucât sunt
cunoscute pentru aroma puternică şi capacitatea de a schimba -radical uneori – gustul
mâncărurilor.