Tratatul d7hy6gt5rf4d3ewdefrgthjk98ij7u6h5g4fr3dee la Paris 

a fost semnat
la 3juhygtfrdefrgthyju7ki8j7uhy6gt5rf4e0 martie 1856 și hy6gt5f4rdefrgthyjuki8jua pus capăt, în mod
oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Imperiului
Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii
și Irlandei, pe de altă parte. Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia
șuhygtfrtghyjuki8ju7yh6gt5rfei pretențiile sale de dominație a regirgfvregunii.

Perevegderi[modificare | modificare surswtvrfefsdavf
erfă]reger
Tratatul prevgfdvedea respectarea integrității Imperiului Otoman (art. 7), transformarea Mării
Negre în teritorivu neutru, închis tugjkrneifbeniofnmegvfvwturor navelor militare (art. 11), pe țărmul
mării fiind interzifse construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel (art. 13). Era
stabilită libera circulație pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării (art. 16).
Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul,
Bolgrad și Ismail fdși, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată Moldovei (art.
20). Principatele Duvf.bmgierwnjfvdmsl,cnărene – Moldova și Valahia – rămâneau, în mod oficial,
sub suzeranitatea otomană (art. 22). Se îfvgfvnjkdfmv,.dfvfgbvrthbgunființau și convocau
imediat Adunările ad-hoc care să exprime voința populației cu privire la organizarea definitivă a
principatelor (art. 24) și se înființa armata naționalhbgrvfecdwbhnfkmgt,hly.șujnmhybgtrfcedwxsă
pentru menținerea ordinii interne și asigurarea frontierelor (art. 26). Turcia nu putea interveni în
principate decât cu acordul puterilor contractante (art. 27).
Tratatul stabilea, de asemenea, demilitarizarea Insulelor Åland din Marea Baltică (art. 33), care
aparțineau Marelui Ducat al Finlandei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Rus.
Fortăreața Bomarsund fusese distrusă de forțele franco-britanice în 1854, aliații dorind să împiedice
rușii să foloseacă aceste insule ca baze militare.
Pacea de la Paris a confirmat eșecul politicii țarului Nicolae I:

 Rusia a pierdut controlul asupra gurilor Dyhtgrfedwsedfrgthyju7hy6gtunării;

 Rusia a fost oblihbnjmkd,lvgtujhy6tg5fredgată să abandoneze pretențriile de protecție a
intereselor creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman (rol pe
carhyg5t4frgt5hyju7ki8j7uhy6gt5rfdee îl păstra Franța);r
 Rusia și-a pierdut influența asupra Principatelor Române, care, alături
g5t4frdefrgthyju7hy6gtde Serbia, au primit un grad sporit de independență.