Aur pentru zei Gold for the Gods

O descoperire aparținând epocii A Bronze Age Discovery from

bronzului de la Bistrița-Dealul Bistrița-Dealul Târgului (North-
Târgului (nord-estul Transilvaniei) East Transylvania)
 Florin Gogâltan George G. Marinescu

Aur pentru zei Gold for the Gods

O descoperire aparținând epocii A Bronze Age Discovery from
bronzului de la Bistrița-Dealul Bistrița-Dealul Târgului (North-
Târgului (nord-estul Transilvaniei) East Transylvania)

Editura MEGA
Cluj‑Napoca
2018
 COMPLEXUL MUZEAL
BISTRIȚA-NĂSĂUD

DTP și copertă:
Editura Mega

© Autorii/Authors

ISBN 978-606-020-041-3
Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României.

Editura Mega | www.edituramega.ro

e‑mail: mega@edituramega.ro
 Cuprins

Începutul poveștii... / The beginning of the story...  7

Puțină geografie / A bit of geography 12

Dealurile Bistriței și comunitățile Wietenberg (cca. 2000/1900 – cca. 1400 a.Chr.) / Bistriței Hills and
the Wietenberg communities (ca. 2000/1900 – ca. 1400 BC) 18

Săpăturile arheologice / The archaeological excavations 39

Descoperirile arheologice / The archaeological discoveries 53

Vasul de aur /The gold vessel  53
Piesele de bronz / The bronze items 70
Locuirea de pe Dealul Târgului / The habitation on Dealul Târgului 72

...și sfârșitul poveștii / ...and the end of the story  83

Mulţumiri / Acknowledgements 91

Bibliografie / References 93
 Începutul poveștii...
În toamna anului 2014 la muzeul din Bistrița
s-a prezentat un cetățean cu un vas de aur și două
piese de bronz. Din informațiile oferite, piesele
au fost găsite cu ajutorul unui detector de metale
în zona Dealului Târgului, în apropiere de oraşul
Bistrița (Fig. 1). Pentru a înțelege mai bine contex-
tul în care s-a desfășurat cercetarea noastră arheo-
logică, trebuie să precizăm de la bun început, pen-
tru cei care nu cunosc, care este legislația în acest
domeniu (Teodor 2018).
În România deținerea legală a unui detec-
tor de metale se face pe baza Ordinului Nr.
251/409/2275/M 115 din 31 mai 2004, care preci-
zează normele tehnice privind deţinerea şi comer-
cializarea detectoarelor de metale. Prin Ordonanța
Guvernului nr.  43/2000, privind protecția patri-
moniului arheologic și declararea unor situri
arheologice ca zone de interes național, s-a regle-
mentat regimul juridic general al descoperirilor
și al cercetării arheologice, precum și al protejării
The beginning of the story...
In the autumn of 2014, a person brought to the
museum in Bistrița a golden vessel and two bronze
artifacts. According to the data he provided, the
items had been found with a metal detector in
the area of Dealul Târgului near the city of Bis-
trița (Fig.  1). In order to better understand the
context in which our archaeological research was
performed, we must mention from the very begin-
ning, for those less familiar with the topic, what is
the current legislation in this field (Teodor 2018).
In Romania, the legal ownership of a metal
detector is regulated by Order No. 251/409/2275/M
115 of 31st May 2004 that stipulates the technical
norms regarding the ownership and sale of metal
detectors. Government Ordinance No. 43/2000
regarding the protection of archaeological patri-
mony and the establishment of certain archaeolog-
ical sites as areas of national interest sets the gen-
eral juridical status of archaeological discoveries
and research and the protection of archaeological
7

Fig. 1. Bistriţa-Dealul Târgului
(foto/photo L. Bilț).
8
patrimoniului arheologic, parte a
patrimoniului cultural național. Des-
coperirile arheologice întâmplătoare,
în care au fost incluse ulterior și cele
făcute cu detectoarele de metale, se
predau în termen de cel mult 72 de
ore organelor abilitate (primărie sau
Direcția de patrimoniu). Trebuie
făcută precizarea că „prin descoperire
arheologică întâmplătoare se înţelege
evidenţierea de bunuri de patrimoniu
arheologic ca urmare a acţiunii facto-
rilor naturali sau a acţiunilor umane,
altele decât cercetarea arheologică
atestată” (sublinierea noastră). Este
obligatoriu de consultat în acest sens și
art. 4 (3), 10 din O.G. 43/2000 și art. 49
(1) din Legea 182/2000. Potrivit art. 26
al acestei ordonanțe şi art. 47 (2) din
Legea 182/2000, se interzice accesul cu
detectoare de metale și utilizarea lor în
zonele cu patrimoniu arheologic repe-
rat, fără autorizarea prealabilă prevă-
zută la art. 5 alin. (13). Această faptă
constituie infracțiune și se pedepsește
cu închisoare de la 1 la 5 ani și confis-
carea detectoarelor. Tot potrivit aces-
tei ordonanțe, în zonele cu patrimoniu
arheologic evidențiat întâmplător se
instituie, din momentul descoperirii,
patrimony as part of the national cul-
tural patrimony. Stray finds, includ-
ing those made with metal detectors,
must be reported during a period of
up to 72 hours to the responsible insti-
tutions (city halls, patrimony direc-
tions). One must mention that “stray
archaeological discovery is defined as
the uncovering of archaeological pat-
rimony goods as a result of natural
factors or human actions other than
attested archaeological research” (our
underlining). One must also check
paragraph 4 (3), 10 in G.O. (Govern-
ment Ordinance) 43/2000 and para-
graph 49 (1) of Law 182/2000. Accord-
ing to paragraph 26 of the mentioned
ordinance and to paragraph 47 (2) of
Law 182/2000, access with detectors
and their usage is forbidden in areas
with identified archaeological pat-
rimony without prior authorization
required through art. 5 paragraph
(13). This practice is considered to
be a criminal offence, punished with
prison from 1 to 5 years and the sei-
zure of the detectors. According to the
same ordinance, areas with archaeo-
logical patrimony revealed by chance
are protected for a period of up to 12
pentru o perioadă ce nu poate depăși 12 luni, un
regim de protecție atât asupra bunurilor arheolo-
gice, cât și asupra locaţiei unde a avut loc descope-
rirea, în vederea cercetării și stabilirii regimului de
protejare a zonei cu potenţial arheologic.
Ulterior au fost publicate și alte legi care fac
referiri la soarta unor descoperiri arheologice
întâmplătoare. Astfel, prin Legea 182/2000, repu-
blicată în 2008, privind protejarea patrimoniului
cultural național mobil, la art. 49 (4) se prevede
că persoanele fizice care au făcut descoperiri
întâmplătoare și care au predat în condițiile legii
bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă
bănească. Este vorba de 30% din valoarea bunului,
calculată în momentul acordării recompensei, iar,
în cazul unor descoperiri arheologice de valoare
excepțională, se poate acorda și o bonificație supli-
mentară de până la 15% din valoarea obiectului.
Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabilește
de către experți acreditați ai serviciului public
deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor
sau, după caz, de alți experți acreditați.
Conform articolului 59 din Legea 422/2001,
republicată în 2006 este specificat care este peri-
metrul de protecție a zonelor cu importanță arheo-
logică pe suprafața căruia sunt interzise activitățile
ce pot pune în pericol integritatea obiectivului, la
care intră și utilizarea detectorului de metale. Mai
exact este vorba despre o suprafață cu o rază de
100 m în localitățile urbane, 200 m în localitățile
months from the moment of discovery; state pro-
tection extends over both archaeological goods
and the site where the discovery was made in order
to investigate and establish the protected status of
the area with archaeological potential.
Other laws making reference to the fate of stray
archaeological discoveries have been subsequently
adopted. Thus, Law 182/2000, passed again in 2008,
regarding the protection of national mobile cul-
tural patrimony states in paragraph 49 (4) that pri-
vate persons who have made accidental discoveries
and have handed over the finds according to the
law are entitled to a monetary reward. The reward
is set at 30% of the value of the good(s) calculated
at the time when the reward is granted; in the case
of archaeological discoveries of exceptional value,
an extra bonus of up to 15% of the value can be
granted. The value of the items thus discovered is
set by experts accredited by the decentralized pub-
lic service of the Ministry of Culture and Cults or,
if needed, by other accredited experts.
Paragraph 59 of Law 422/2001, repassed in
2006, mentions that the areas of archaeological
importance are protected and the activities that
can endanger the integrity of the objective, includ-
ing the use of metal detectors, are forbidden. The
law envisages an area with a radius of 100  m in
urban settlements, of 200 m in rural settlements,
and of 500  m outside settlements, measured all
around the site, from its outer boundaries.
9
 rurale și 500 m în afara localităților, măsurată, de
la limita exterioară, de jur-împrejurul sitului arhe-
ologic.
Pentru a se stabili dacă au fost îndeplinite
condițiile legale în cazul descoperirii de pe Dea-
lul Târgului, a fost declanșată o anchetă judiciară.
Autorii rândurilor de față au fost numiți experți
în cadrul acestei investigații a Poliției Române.
Astfel, în septembrie 2015 s-a făcut o reconsti-
tuire la fața locului, indicându-se unde și cum
au fost găsite obiectele. Este vorba despre o zonă
împădurită de pe panta estică a Dealului Târgu-
lui (Fig.  2). Piesele ar fi fost descoperite în două
puncte diferite, fiind depuse la o adâncime mică în
sol. A urmat o cercetare de teren pentru a se stabili
dacă a fost respectată reglementarea privind zona
de protecție de 500 de m față de un sit arheologic
reperat. Cercetările noastre au dus la introducerea
în RAN (Registrul Arheologic Național) și a aces-
tui obiectiv sub denumirea de „Situl arheologic de
la Bistrița-Dealul Târgului” (cod RAN 32401.110).
Expertiza asupra vasului de aur din februarie
2015 a fost publicată într-un catalog al unor des-
coperiri arheologice care au fost recuperate de
Poliția Română. Lucrarea se adresează în primul
rând polițiștilor de patrimoniu și are o circulație
științifică redusă (Sechelariu et al. 2015, 14–17).
În noiembrie 2017 am susținut la Tulcea, cu oca-
zia unui simpozion internațional dedicat memoriei
academicianului Alexandru Vulpe, o comunicare
10
A judicial enquiry was initiated in order to see
if the discovery made in Bistrița-Dealul Târgu-
lui followed the legal conditions. We have been
appointed experts in this investigation started by
the Romanian Police. The on-site reconstruction
was thus organized in September 2015, with the
indication of where and how the objects had been
found. The place is a forested area on the eastern
slope of Dealul Târgului (Fig. 2). The items were
presumably found on two different spots, at shal-
low depths in the soil. A field research was sub-
sequently carried out in order to see if the regu-
lated 500  m protection area from the identified
archaeological site was respected. Our research
has led to the insertion of this site in the National
Archaeological Registry (RAN) as “Situl arheo-
logic de la Bistrița-Dealul Târgului” (The Archae-
ological Site in Bistrița-Dealul Târgului) (RAN
code 32401.110).
The expertise of the golden vessel performed in
February 2015 has been published in a catalogue of
archaeological discoveries recovered by the Roma-
nian Police. The catalogue is mainly addressed to
patrimony policemen and is little-known among
scientists (Sechelariu et al. 2015, 14–17).
In November 2017 we took part in Tulcea at
an international symposium in the memory of
Academy member Alexandru Vulpe and our
presentation focused on all the metal items from
Bistrița and the context in which they were found
în care prezentam toate piesele de
metal și contextul în care au fost ele
găsite (Gogâltan, Marinescu 2017b). A
venit acum timpul să facem cunoscute
cercetările arheologice de la Bistrița-
Dealul Târgului în mediul academic și
tuturor celor pasionați de istorie.
(Gogâltan, Marinescu 2017b). It is now
the time to present the archaeological
researches performed in Bistrița-Dea-
lul Târgului and to make them known
to the academia and all those inter-
ested in history.
Fig. 2. Bistriţa-Dealul Târgului. Locul descoperirii vasului
de aur şi a pieselor de bronz (foto G. Marinescu) /
Bistriţa-Dealul Târgului. Place of discovery of the golden
vessel and bronze pieces (photo G. Marinescu).
11
 Puțină geografie
Teritoriul situat în nord-estul Transilvaniei
a oferit, din timpuri străvechi, condiţii favora-
bile dezvoltării şi evoluţiei diverselor comunităţi
umane. Dovadă stau numeroasele descoperiri
arheologice făcute de către specialiștii Complexu-
lui Muzeal Bistrița-Năsăud, cu precădere în ulti-
mii 50 de ani (Dănilă 1989; Gaiu 2000; Marinescu
2003; Rădulescu 2004b; Vaida 2006; G.Marinescu
2010; Zăgreanu et al. 2017).
Într-o proporție considerabilă acest areal face
parte, din punct de vedere administrativ, din
cadrul județului Bistrița-Năsăud, așezat geo-
grafic în zona central-nordică a României, între
coordonatele 46048’–47037’ latitudine nordică
şi 23027’–25036’ longitudine estică. Teritoriul
este plasat la contactul dintre Podişul Transil-
vaniei şi Carpații Orientali, ocupând integral
bazinul Someşului Mare şi o parte din bazinul
nordic, superior, al Mureşului. Zona comunică
cu Maramureşul prin Pasul Șetref (818 m) şi cu
12
A bit of geography
The territory located in north-east Transylvania
has provided since ancient times favorable condi-
tions to the development and evolution of various
human communities. As evidence one can mention
the numerous archaeological discoveries made by
specialists of the Bistrița-Năsăud Museum Com-
plex mainly over the last 50 years (Dănilă 1989;
Gaiu 2000; Marinescu 2003; Rădulescu 2004b;
Vaida 2006; G.  Marinescu 2010; Zăgreanu et  al.
2017).
From an administrative point of view a large
part of this territory belongs to Bistrița-Năsăud
County. Geographically it is located in the cen-
tral-northern area of Romania, between the coor-
dinates of 46048’–47037’ northern latitude and
23027’–25036’ eastern longitude. The territory in
question is located in the contact area of the Tran-
sylvanian Plateau and the Eastern Carpathians,
fully occupying the Someşul Mare Basin and part
of the northern, upper Mureş Basin. The area is
Bucovina prin pasurile Rotunda (1271 m) şi Tihuţa (1200 m)
(Fig. 3/1–3).
Dealurile Bistriţei reprezintă o subunitate a Subcarpaţi-
lor Transilvăneni, care fac parte din treapta dealurilor înalte,
submontane, integrate în Depresiunea Transilvaniei. Faţă de
regiunile învecinate, Dealurile Bistriţei constituie o unitate
geografică bine conturată prin relief, climă, ape, soluri, vegeta-
ţie, elemente care au influenţat şi imprimat trăsături distincte
habitatului şi preocupărilor economice specifice acestui mediu
ambiant (Gârbacea 1987, 558–559).
connected with Maramureş through the Șetref Pass (818  m)
and with Bucovina through the passes of Rotunda (1271 m) and
Tihuţa (1200 m) (Fig. 3/1–3).
Bistriţei Hills are a sub-unit of the Transylvanian Sub-Car-
pathians, among the high, sub-mountainous hills of the Transyl-
vanian Depression. Compared to the neighboring areas, Bistriţei
Hills are a geographic unit well-defined through relief, climate,
waters, soil, and vegetation, elements that have influenced and
generated distinct traits of human habitation and economic
activities specific to this environment (Gârbacea 1987, 558–559).

Fig. 3. 1. Zona de nord-est a Transilvaniei; 2. Judeţul Bistriţa-Năsăud pe harta administrativă a României;

3. Harta fizică a judeţului Bistriţa-Năsăud. / The northeast area of Transylvania; 2. Bistița-Năsăud
County on the administrative map of Romania; 3. Physical map of Bistriţa-Năsăud County.

13

Fig. 4. Unitățile geografice ale Dealurilor
Bistriței din nord-estul Transilvaniei
(după Gârbacea 1987, cu modificări). 1.
Dl. Făgetului (Prislopului); 2. Dl. Cetăţii;
3. Dl. Jelnei şi al Ghinzii; 4. Piemontul
Călimanilor; 5. Culmea Şieului; 6. Culoarul
Bistriţa-Livezile-Bârgău; 7. Culoarul Şieului;
8. Depresiunea Budac; 9. Depresiunea
Dumitra; 10. Culoarul Someşului Mare.
Fig. 4. Geographic units of Bistriţei Hills in
north-west Transylvania (taken from Gârbacea
1987, with changes). 1. Făgetului (Prislopului)
Hill; 2. Cetăţii Hill; 3. Jelnei and Ghinzii Hills;
4. Călimanilor Piedmont; 5. The peak of Şieu;
6. Bistriţa-Livezile-Bârgău Corridor; 7. Şieului
Corridor; 8. Budac Depression; 9. Dumitra
Depression; 10. Someşului Mare Corridor.
14
Spre nord şi nord-vest delimitarea geogra-
fică a arealului supus investigației noastre este
marcată de dealurile înalte care flanchează
malul stâng al Someşului Mare. La est limita
poate fi stabilită pe Valea Strâmba (afluent al
Ilvei), la sud-est şi sud pe cumpăna de ape ce
separă afluenţii Şieului de cei ai Mureşului, iar
la sud-vest limita geografică merge de-a lun-
gul Dealurilor Şieului, pe culoarul Dipşa-Şieu
până la Cociu, la confluenţa dintre râurile Şieu
şi Someşul Mare. Din punct de vedere al altitu-
dinii, unitatea geografică coboară treptat de la
700–800 m, la limita cu munţii Bârgău şi Căli-
mani, până la sub 400 m în unghiul de întâl-
nire a Şieului cu Someşul Mare (Dl. Piciorului
371  m). În acest spaţiu se întâlnesc o serie de
culmi deluroase înalte (Dl. Făgetului 734 m, Dl.
Cetăţii 681 m, Dl. Ghindei 690 m, Dl. Cocoşu-
lui 520 m, Dl. Jelnei sau Mocilor 617 m, Dl. Şie-
ului 746 m, Dl. Ardanului 881 m, Dl. Cuşmei
949 m) care separă zona mediană în trei bazine
depresionare: Depresiunea Dumitra drenată
de Valea Sărată, cu un aspect deluros, cu mai
multe culmi interioare, Depresiunea Live-
zile-Bârgău, transversală, situată de-a lungul
Văii Bistriţa şi Depresiunea Budac desfășurată
longitudinal, cu extindere de-a lungul văilor
Budac şi Şieu, sub forma unui şes aluvionar
(Gârbacea 1987, 559; Pop 2012, 39–40; Bâca,
Onofreiu 2016, 33–34) (Fig. 4).
To the north and north-west the area under
investigation is delimited by high hills that
flank the left bank of River Someşul Mare. The
eastern limit can be set along Valea Strâmba
(an affluent of Ilva), to the south-east and south
along the water divide that separates the afflu-
ents of the Şieu from those of the Mureş river,
while to the south-west the geographic bound-
ary runs along Şieului Hills, along the Dipşa-
Şieu Corridor up to Cociu, at the confluence of
rivers Şieu and Someşul Mare. From the alti-
tude point of view, the geographic unit under
research gradually descends from 700–800 m,
at the limit of Bârgău and Călimani mountains,
to under 400 m at the meeting angle of rivers
Şieu and Someşul Mare (Piciorului Hill, 371 m).
A series of high hilly crests converge in this area
(Făgetului Hill 734 m, Cetăţii Hill 681 m, Ghin-
dei Hill 690  m, Cocoşului Hill 520  m, Jelnei
Hill or Mocilor Hill 617 m, Şieului Hill 746 m,
Ardanului Hill 881 m, and Cuşmei Hill 949 m)
that divide the median area into three depres-
sionary basins: Dumitra Depression drained by
Valea Sărată, with a hilly outlook and several
inner crests, Livezile-Bârgău Depression, trans-
versal, located along Bistriţa Valley, and Budac
Depression, longitudinal, extending along the
valleys of Budac and Şieu, with the outlook of
an alluvial plain (Gârbacea 1987, 559; Pop 2012,
39–40; Bâca, Onofreiu 2016, 33–34) (Fig. 4).
 Descoperirile arheologice, care vor fi pre-
zentate în paginile următoare, provin din
zona centrală a acestei unităţii geografice, un
areal dominat de dealuri înalte situate la nord
de oraşul Bistriţa (Fig.  5–6). Oraşul Bistriţa
are în cadrul unităţii administrative o poziţie
central-sud-estică fiind aşezat la intersecţia
paralelei 47010’ latitudine nordică cu meridi-
anul 24030’ longitudine estică, într-o zonă cu
altitudine medie de 358 m. Culmile deluroase
orientate nord-vest – sud-est, cu altitudini de
peste 600  m, corespund unor sinclinale sus-
pendate create din acumulări de conglomerate
sarmaţiene, care reprezintă martori ai unui
nivel anterior mai înalt (Gârbacea 1987, 561;
Pop 2012, 40).
În literatura geografică aceste culmi situate
la nord de oraş sunt denumite la modul general
Fig. 6. Dealurile situate la nord de oraşul Bistriţa (foto G. Marinescu) / The hills located north of the city of Bistriţa (photo G. Marinescu).
The archaeological discoveries presented in
the following pages are from the central area
of this geographic unit, a region dominated by
high hills, located north of the city of Bistriţa
(Fig. 5–6). In its administrative unit, the city of
Bistriţa holds a central-south-eastern position,
located at the intersection of parallel 47010’
northern latitude and meridian 24030’ eastern
longitude, in a region with the average altitude
of 358  m. The north-west – south-east hilly
crests with altitudes of more than 600 m corre-
spond to suspended synclinals created through
accumulations of Sarmatian conglomerates Fig. 5. Bistriţa pe Harta Iosefină 1769–1773 /
that attest the existence of a previously higher Bistriţa on the Josephine Map 1769–1773.
level (Gârbacea 1987, 561; Pop 2012, 40).
In geographic literature, these crests located
north of the city are named Dealurile Cetăţii
(The Hills of the Fortification, from the
15
Fig. 7. 1. Bistrița. Dealul Cetăţii și Dealul Târgului (sursa Google Earth) (sursa Google Earth); 2. Bistrița. Dealul Cetăţii și Dealul Târgului (sursa ancpi.ro) /
Bistriţa-Dealul Cetăţii and Dealul Târgului (taken from Google Earth). 2. Bistriţa-Dealul Cetăţii and Dealul Târgului (taken from ancpi.ro).
Dealurile Cetăţii (de la germanul Burgberg). Privită în amă-
nunt, zona este formată însă din mai multe culmi cu înălţimi şi
orientări diferite. Pentru a se diferenţia anumite înălțimi, geo-
grafii (Gârbacea 1987, 559, 561; Pop 2012, 40; Bâca, Onofreiu
2016, 33, 35), dar mai ales localnicii folosesc, cel mai frecvent,
denumirile de Dealul Cetăţii, Burg sau Burich şi Dealul Târgu-
lui (Fig. 7/1–2).
Denumirea de Dealul Cetăţii (681,2 m) se referă la dealul cel
mai apropiat de oraş, toponimul provenind de la existența în
acest loc a unei vechi cetăți medievale care a funcţionat între
secolele XIII-XV, aceasta fiind anterioară fortificației de piatră
a orașului Bistrița (Dănilă 1972, 70–78; Rădulescu 2004a, 158;
Rădulescu 2004b, 31–33, Pl. 1–5; Rusu 2005, 504) (Fig. 8). Mai
la nord de acesta este Dealul Târgului, care are aspectul unei
culmi deluroase prelungi, fiind dispusă aproximativ paralel
cu oraşul Bistriţa, din care se disting două înălţimi de-o parte
şi alta a drumului naţional, una în stânga cu altitudinea de
16
German Burgberg). The area consists of several crests with dif-
ferent heights and orientations. In order to distinguish certain
hills, geographers (Gârbacea 1987, 559, 561; Pop 2012, 40; Bâca,
Onofreiu 2016, 33, 35) and especially the local inhabitants most
often employ toponyms such as Dealul Cetăţii, Burg, or Burich
and Dealul Târgului (Fig. 7/1–2).
Dealul Cetăţii (681.2  m) is the hill closest to the city. The
toponym recalls the existence of an old medieval fortification
there, in use between the thirteenth and the fifteenth century,
built before the stone fortification of the city of Bistrița (Dănilă
1972, 70–78; Rădulescu 2004a, 158; Rădulescu 2004b, 31–33,
Pl. 1–5; Rusu 2005, 504) (Fig. 8). Dealul Târgului is located fur-
ther north. It looks like a long hilly crest placed approximately
parallel to Bistriţa. Two heights can be distinguished, flanking
the national road, the left one measuring 654.5 m in altitude
(Dealul Târgului) and the right one measuring 652 m in altitude
(Dealul Pinticului). This high area separates Livezile-Bârgău
654,5  m (Dealul Târgului) şi o alta în
dreapta de 652  m (Dealul Pinticului).
Această zonă înaltă separă Depresiu-
nea Livezile-Bârgău de Depresiunea
Dumitra (Fig. 9).
Din punct de vedere al localizării,
aşezarea identificată pe Dealul Târ-
gului este situată în mijlocul unităţii
geografice reprezentate de Dealurile
Bistriţei. Amplasarea acesteia, la o
înălţime de peste 600 de m, a permis
locuitorilor ei să aibă o excelentă vizi-
bilitate şi control asupra unor zone
întinse din Depresiunea Dumitra şi
Depresiunea Livezile-Bârgău. Vizibi-
litatea aşezării era destul de bună și
pentru anumite sectoare din culoarul
Şieului, fiind obturată parţial la sud de
Dealul Hebăl (585 m) şi Dealul Moci-
lor (617  m), către Depresiunea Buda-
cului (Fig.  10). Amplasarea aşezării
este bună şi în privinţa distanţelor faţă
de principalele cursuri de apă ale zonei
(6  km Bistriţa, 11  km Someşul Mare,
13 km Şieu). Accesul facil la principa-
lele cursuri de apă oferea mari avantaje
economice comunităţilor, în condiţiile
în care acestea reprezentau încă din
preistorie importante rute comerciale
şi legături rapide cu zonele învecinate.
depression from Dumitra depression
(Fig. 9).
The settlement identified on Dealul
Târgului is located in the middle of the
geographic unit of Bistriţei Hills. Plac-
Fig. 8. Dealul Cetății văzut de pe Dealul Târgului
ing the settlement on a height measur-
(foto G. Marinescu)/ Bistriţa-Dealul Cetăţii seem
ing over 600 m in altitude allowed its from Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
inhabitants to have excellent visibil-
ity over ample areas in Dumitra and
Livezile-Bârgău depressions. Visibility
from the settlement was good for some
sectors in Şieului Corridor as well, but
it was partially blocked to the south by
Hebăl Hill (585  m) and Mocilor Hill
(617  m), towards Budacului Depres-
sion (Fig. 10). The settlement’s location
in relation to the main water courses in
the area is very good (6 km to Bistriţa, Fig. 9. Dealul Târgului văzut dinspre Depresiunea
Dumitra (foto L. Bilț) / Bistriţa-Dealul Târgului
11 km to Someşul Mare, 13 km to Şieu).
seen from Dumitra Depression (photo L. Bilț).
Easy access to the main water courses
provided great economic advantages
to the communities, as they were since
Prehistory important commercial
routes and speedy connecting ways
with neighboring areas.
Fig. 10. Vizibilitatea așezării de la Bistriţa-Dealul Târgului
asupra zonei înconjurătoare (grafică G. Fazecaș) /
The visibility from Bistrita-Dealul Târgului settlement
over the surrounding area (graphics G. Fazecaș).
17
 Dealurilor Bistriței și
comunitățile Wietenberg
(cca. 2000/1900 – cca. 1400 a.Chr.)
Așa cum vom vedea în continuare, pe Dealul
Târgului au fost făcute recent o serie de descoperiri
arheologice care pot fi atribuite epocii cuprului,
epocii bronzului și perioadei La Tène (civilizației
dacice). Așa numitul stil ceramic Coțofeni, care se
plasează din punct de vedere al cronologiei relative
în etapa târzie a epocii cuprului (eneolitic), carac-
teristic sfârșitului mileniului al IV-lea a.Chr. și
începutului mileniului al III-lea a.Chr. (Popa 2015,
cu bibliografia mai veche), este reprezentat doar de
câteva fragmente ceramice. Ele pot fi atribuite unei
faze timpurii (Gogâltan, Molnár-Kovács 2009, cu
bibliografia mai veche). Cele mai consistente locu-
iri sunt însă din epoca mijlocie a bronzului și din a
doua epocă a fierului, din faza clasică a civilizaţiei
dacice, sec. I a.Chr. – începutul sec. II d.Chr.
Cu această ocazie, dorim să prezentăm doar
18
Bistriței Hills and
the Wietenberg communities
(ca. 2000/1900 – ca. 1400 BC)
As we shall point out in the subsequent pages,
a series of archaeological discoveries that can be
attributed to the Copper Age, the Bronze Age,
and the La Tène Period (the Dacian Civilization)
have been made recently on Dealul Târgului. The
so-called Coțofeni Ceramic Style, dated according
to relative chronology during the late stage of the
Copper Age (the Eneolithic), characteristic to the
end of the fourth millennium BC and the begin-
ning of the third millennium BC (Popa 2015, with
the older bibliography) is only represented by a
few pottery fragments. They can be attributed to
an early stage of living in that area (Gogâltan, Mol-
nár-Kovács 2009, with the older bibliography).
The most consistent habitations date to the Middle
Bronze Age and the Second Iron Age, i.e. the clas-
sical stage of the Dacian Civilization, from the first
descoperirile din perioada mijlocie a epo-
cii bronzului, care se află în strânsă legătură cu
excepționalele piese din aur și bronz ieșite la iveală
la sfârșitul anului 2014. De aceea vom acorda o
atenție specială acelor comunități care au locuit
în jurul Dealului Târgului și care au creat ceea
ce arheologii au definit, cu aproape 100 de ani în
urmă, ca fiind cultura Wietenberg (Nestor 1933,
92–94).
Această „cultură arheologică” este reprezenta-
tivă pentru perioada mijlocie a epocii bronzului
din Transilvania și a fost datată recent, pe baza
datelor absolute pe care le deținem pentru între-
gul său areal de răspândire, între cca. 2000/1900
– 1600/1500 a.Chr. (Gogâltan 2015, 74–76, Fig. 23).
Evoluția sa a fost împărțită de-a lungul timpului
de către specialiști pe parcursul mai multor faze,
fiecare etapă având forme și ornamente cera-
mice specifice (Chidioşan 1980; Boroffka 1994;
Bălan et al. 2016a). La începutul bronzului târziu
(1600/1500 – cca. 1400 a.Chr.), comunitățile Wie-
tenberg au fost influențate de către vecinii lor estici
(„cultura” Noua) și vestici („grupul Hajdúbagos/
Pişcolt–Cehăluţ”), ajungându-se la formarea unor
faciesuri ceramice locale (Gogâltan, Popa 2016,
cu bibliografia mai veche). În continuare, atenția
noastră se va îndrepta asupra descoperirilor arhe-
ologice ale bronzului mijlociu și debutului bron-
zului târziu din zonă, pentru a vedea dacă există
așezări mai mult sau mai puțin contemporane cu
century BC to the beginning of the second century
AD. 
On this occasion we only wish to present the
Bronze Age discoveries that are connected to the
exceptional gold and bronze items uncovered in
the end of 2014. We shall thus pay special atten-
tion to those communities that lived around Dea-
lul Târgului and have created what archaeologists
have defined almost 100 years ago as the Wieten-
berg Culture (Nestor 1933, 92–94).
This “archeological culture” is representative
for the Middle Bronze Age in Transylvania. Based
on absolute data available for its entire area of dis-
tribution it has been recently dated between ca.
2000/1900 – 1600/1500 BC (Gogâltan 2015, 74–76,
Fig.  23). Over time specialists have divided the
development of the Wietenberg Culture into sev-
eral phases, each with its specific pottery shapes
and ornaments (Chidioşan 1980; Boroffka 1994;
Bălan et  al. 2016a). In the beginning of the Late
Bronze Age (1600/1500 – ca. 1400 BC), the Wiet-
enberg communities were influenced by their
eastern neighbors (The Noua “Culture”) and their
western neighbors (the “Hajdúbagos/Pişcolt–
Cehăluţ Group”), leading to the creation of certain
local ceramic facies (Gogâltan, Popa 2016, with
the older bibliography). We shall now focus on
the Middle Bronze Age and beginning of the Late
Bronze Age archaeological discoveries in the area,
in order to see if there were settlements more or
19
 locuirea Wietenberg de pe Dealul Târgului și astfel de a contura
teritoriul său.
În încercarea de a prezenta vecinii comunității Wietenberg
de pe Dealul Târgului, am plecat de la ideea că locul ales pentru
această așezare a fost determinat de o serie de factori naturali: o
foarte bună vizibilitate asupra zonei, prezenţa unor limite natu-
rale, reprezentate de principalele cursuri de apă, posibilitățile
de deplasare ale omului preistoric și, nu în ultimul rând, terito-
riul său economic. Există mai multe modele teoretice de recon-
stituire a teritoriului unei așezări. De la acele „Die zentralen
Orte” propuse în perioada interbelică de către geografii ger-
mani W. Christaller (Christaller 1933) şi A. Lösch (Lösch 1944),
la „Site Catchment Analysis”, aşa cum a fost definit la începutul
anilor ’70 ai secolului trecut de către C. Vita-Finzi şi E.S. Higgs
(Vita-Finzi, Higgs 1970) ori „Geographical Informational
System (GIS)” (Anschuetz et al. 2001). Toate aceste modele, ca
și altele asociate (poligoane Thissen, modelul XTENT etc.), au
fost criticate, completate, modificate etc., fără a se ajunge însă
la un consens metodologic (Molnár, Nagy 2013, 10–12; Gogâl-
tan 2016; Kienlin et  al. 2017). Mult mai elaborată a fost însă
analiza recentă a așezărilor epocii bronzului de pe valea râu-
lui Dunajec în Carpații Vestici din sudul Poloniei, un mod de
investigare care merită a fi verificat și pentru alte zone geogra-
fice pentru a i se dovedi predictibilitatea (Kienlin et al. 2014).
Pentru epoca bronzului din Transilvania s-au făcut câteva
încercări punctuale de a stabili intensitatea și caracteristicile
locuirii unor microzone. Este cazul arealului din jurul orașului
Aiud (Boroffka 2005), a unui teritoriu de cca. 30 de km de pe
cursul mijlociu al râului Mureș, în preajma localității Iernut
(Gogâltan 2009), întregul curs al Someșului Mic (Nagy 2009;
20
less contemporary to the Wietenberg habitation on Dealul Târ-
gului and to identify the territory of the latter.
In order to attempt presenting the neighbors of the Wiet-
enberg community on Dealul Târgului, we started from the
idea that the settlement’s location was determined by a series
of natural factors: very good visibility of the area, the presence
of natural boundaries, i.e. the main water courses providing
travelling possibilities during Prehistory, and, last but not least,
its economic potential. There are several theoretical models
available for the reconstruction of a settlement’s territory, start-
ing with the so-called “Die zentralen Orte” suggested during
the Inter-war Period by German geographers W.  Christaller
(Christaller 1933) and A.  Lösch (Lösch 1944), continuing
with the “Site Catchment Analysis”, as it was defined in the
early 1970s by C. Vita-Finzi and E.S. Higgs (Vita-Finzi, Higgs
1970) and the “Geographical Informational System (GIS)”
(Anschuetz et al. 2001). All these models, and those associated
to them (the Thissen Polygons, the XTENT Model etc.), have
been criticized, completed, modified etc., but no methodolog-
ical consensus has been reached by specialists (Molnár, Nagy
2013, 10–12; Gogâltan 2016; Kienlin et  al. 2017). The recent
analysis of the Bronze Age settlements in the valley of River
Dunajec in the Western Carpathians of south Poland is never-
theless much more elaborated and this manner of investigation
deserves to be tested on other geographical areas in order to
prove its predictability (Kienlin et al. 2014).
Several attempts have been made for the Bronze Age in
Transylvania, aiming to estimate the intensity and the charac-
teristics of habitation in certain micro-areas. It is the case of
the area around the city of Aiud (Boroffka 2005), of a territory
Molnár et al. 2013; Molnár, Nagy 2013, 35–47), sud-estul (Die-
trich 2014) sau sud-vestul Transilvaniei (Quinn, Ciugudean
2018). Au existat și alte cartări ale descoperirilor acestei peri-
oade, dar scopul lor nu a fost acela de a stabili teritoriului unei/
unor așezări.
Plecând de la caracteristicile geo-morfologice ale zonei, am
delimitat un teritoriu circular cu o rază de cca. 12 km având în
centru aşezarea de pe Dealul Târgului. Acest spaţiu este limitat
la nord şi vest de cursul Someşului Mare, la sud-vest de culoa-
rul Şieului, iar la sud, așa cum spuneam, vizibilitatea aşeză-
rii este parţial afectată de Dealul Ghinzii şi Jelnei, în timp ce
spre est în Depresiunea Livezile-Bârgău vizibilitatea este bună
până spre Rusu Bârgăului. Din punct de vedere al distanţelor,
această zonă stabilită doar pe baza criteriului vizibilitate, era
accesibilă omului preistoric, în condiţiile în care el putea par-
curge destul de uşor și 30 km pe zi (Gogâltan 2009, 109, n. 12).
Drumurile care porneau de pe Dealul Târgului către oricare alt
punct al zonei, reprezentau în teren călătorii dus-întors de cca.
20–25  km, care puteau fi realizate relativ uşor într-o singură
zi. Este evident că anumite activități economice se desfășurau
doar în imediata apropiere a așezării de pe Dealul Târgului
(Fig. 11).
În ceea ce privește răspândirea siturilor de tip Wietenberg
identificate în acest areal se poate observa că cele mai multe
așezări se plasează în vatra actualului oraş Bistriţa şi în apropi-
erea localității Şieu-Măgheruş, în timp ce ele sunt relativ slab
reprezentate în Depresiunea Dumitra (Fig. 12). După părerea
noastră această situație nu reprezintă o realitate istorică ci o
consecinţă a stadiului actual al cercetărilor. Diversele lucrări
edilitare de pe raza oraşului Bistrița sau din apropiere de DN
of ca. 30 km along the middle course of River Mureș around
the settlement at Iernut (Gogâltan 2009), the entire course
of Someșul Mic River (Nagy 2009; Molnár et  al. 2013; Mol-
nár, Nagy 2013, 35–47) and south-eastern (Dietrich 2010) or
south-western Transylvania (Quinn, Ciugudean 2018). There
have been also other mappings of the discoveries dated to the
period in question, but they did not aim to establish the terri-
tory of one or several settlements.
Starting from the geo-morphological characteristics of the
area, we have delimited a circular territory with a radius of ca.
12 km having the settlement on Dealul Târgului in its center.
The northern and western parts are delimited by the course of
River Someşul Mare, to the south-west by the Şieului Corridor,
while to the south, as previously mentioned, visibility from the
settlement is partially blocked by Ghinzii and Jelnei hills, while
to the east, in Livezile-Bârgău Depression, visibility is good up
to Rusu Bârgăului. If we are to talk about distances, this area
was accessible to prehistoric people as they could easily walk
up to 30 km a day (Gogâltan 2009, 109, n. 12). The roads start-
ing on Dealul Târgului and leading to any other point in the
area represented travels of ca. 20–25 km that could have been
relatively easily covered in a single day. It is obvious that certain
economic activities were only performed in close proximity of
the settlement on Dealul Târgului (Fig. 11).
Concerning the Wietenberg-type settlements identified in
this area, one can note that most of them are located in the
hearth of the current city of Bistriţa and near the settlement
of Şieu-Măgheruş, while they are rarely encountered in Dumi-
tra Depression (Fig. 12). We believe that this situation does not
reflect a historical reality, but is the consequence of the current
21

17, care traversează localitatea Şieu-Măgheruş şi Podirei, au
dus la semnalarea unor vestigii antice, în timp ce în Depresiu-
nea Dumitra aceste lucrări s-au efectuat într-un ritm mult mai
scăzut, răsfrângându-se astfel asupra semnalării unor desco-
periri arheologice. Din punct de vedere geografic, aşezarea de
pe Dealul Târgului are cea mai bună vizibilitate tocmai asupra
Depresiunii Dumitra. Ţinând cont de acest aspect esențial pen-
tru stabilirea locației unei așezări, ar fi fost interesant să vedem
dacă au existat raporturi de contemporaneitate cu alte situri și
din această depresiune.
Din punct de vedere al distanței, cea mai apropiată comu-
nitate de tip Wietenberg este cea identificată pe versantul estic
al Dealului Cetăţii, în punctul Poiana lui Keintzel (Fig.  12/2).
Aici s-a efectuat un mic sondaj arheologic în anul 1962 (Crişan
1970, 141, Fig. 7; Dănilă 1971, 152, 159, Fig. 1, 162, Fig. 4; Dănilă
22
Fig. 11. Un model ideal al teritoriului
așezării de epoca bronzului de pe
Dealul Târgului stabilit doar pe baza
vizibilității (grafică G. Fazecaș).
Fig. 11. Ideal model of the territory
of the Bronze Age settlement on
Dealul Târgului established based on
visibility alone (graphics G. Fazecaș).
state of research. The various infrastructure works performed
in the city of Bistrița or near DN 17, that crosses the settle-
ments of Şieu-Măgheruş and Podirei, have led to the identi-
fication of ancient vestiges, while fewer such works have been
performed in Dumitra Depression and thus there have been
fewer archaeological discoveries. From a geographic point of
view, the settlement on Dealul Târgului provided the best vis-
ibility precisely over the depression of Dumitra. Taking into
account this essential aspect for a settlement’s site location, it
would have been interesting to see if it was contemporary to
any site from the depression in question.
The closest Wietenberg-type settlement is the one identified
on the eastern slope of Dealul Cetăţii, on the spot called Poiana
lui Keintzel (Fig. 12/2). A small archaeological trial trench was
excavated there in 1962 (Crişan 1970, 141, Fig. 7; Dănilă 1971,

1974, 459–460; Boroffka 1994, 23, nr. 60). Săpăturile au dus la
identificarea unui strat cultură de doar 10–15  cm, indicând o
aşezare de scurtă durată care a evoluat, datorită ceramicii des-
coperite, cândva pe parcursul așa-numitei faze a III-a a cultu-
rii Wietenberg după cronologia propusă de N. Chidioșan. De
această mică aşezare se leagă probabil singura necropolă de
tip Wietenberg descoperită în zonă, amplasată undeva la circa
400–500 de m sud-vest de ea (sau 300 de m după Dănilă 1974,
459) (Fig. 12/3). Prin cercetarea necropolei au fost identificate
Fig. 12. Situri Wietenberg din jurul aşezării
de la Bistrița-Dealul Târgului: ● Așezări ■
Descoperiri funerare ▲ Descoperiri din
metal din epoca mijlocie a bronzului (sursă
Google Earth, grafică G. Marinescu).
Fig. 12. Wietenberg sites around the
settlement in Bistrița-Dealul Târgului: ●
Settlements ■ Funerary discoveries ▲ Metal
finds from the Middle Bronze Age (Google
Earth source, G. Marinescu graphics).
1. Bistrița-Dealul Târgului; 2. Bistrița-Poiana
lui Keintzel; 3. Bistrița-Cetate (necropola);
4. Bistrița-ICHV; 5. Bistrița–Grajdurile IAS; 6.
Bistrița–Cighir; 7. Bistrița-Han; 8. Viișoara-Livada
intensivă; 9. Sigmir-Vatra Satului; 10. Sigmir–La
Nuci; 11. Livezile-Răcișlog; 12. Ghinda-Podul
Paielor; 13. Jelna-Biserica Evanghelică; 14.
Dumitra-Rosel; 15. Cepari-Steinkempel; 16.
Cepari-Cârligate; 17. Mintiu-Vatra satului; 18.
Blăjenii de Sus-Cânepiște; 19. Blăjenii de Jos–La
cruce; 20. Șieu-Măgheruș-Hegheriș; 21. Șieu-
Măgheruș-Sub Cetate; 22. Șieu-Măgheruș-Între
Hotare; 23. Chintelnic-Știubei; 24. Podirei-Vatra
Satului; 25. Șintereag-Livada intensivă.
152, 159, Fig. 1, 162, Fig. 4; Dănilă 1974, 459–460; Boroffka 1994,
23, nr. 60). The excavations have led to the discovery of a cul-
tural level measuring just 0.10-0.15 m in thickness, indicating a
short-lived settlement that developed, on the basis of the dis-
covered pottery, sometime during the so-called Phase III of
the Wietenberg Culture according to the chronology suggested
by N. Chidioșan. The only Wietenberg necropolis discovered
in the area was probably connected to this small settlement.
The necropolis is located ca. 400–500 m south-west (or 300 m
23

Fig. 13. Strachină lobată, capacul
mormântului nr. 5 din necropola de la
Bistriţa-Burg (foto G. Marinescu) / Lobed
bowl, lid of grave no. 5 in the necropolis
from Bistriţa-Burg (photo G. Marinescu).
Fig. 14. Urnă funerară, mormântul
nr. 14 din necropola de la Bistriţa-Burg
(foto G. Marinescu) / Funerary urn,
grave no. 14 in the necropolis from
Bistriţa-Burg (photo G. Marinescu).
24
38 de morminte de incineraţie, cu resturile cine-
rare depuse în urne funerare, un rit și ritual fune-
rar caracteristice comunităților Wietenberg
(Fig. 13–14) (Crişan, Dănilă 1960; Dănilă 1961, 154;
Crişan 1970; Dănilă 1974, 456; Andrițoiu 1978,
254, nr.  4; Andrițoiu 1994, 152, nr.  7; Boroffka
1994, 22–23, nr. 57, Abb. 8–9, Taf. 11; Marinescu
1995, 51; Motzoi-Chicideanu 2011, 531–533; Bălan
2014, 30; Berecki 2016, 45; Bălan 2017, 162, nr. 7).
Din punct de vedere cronologic atât așezarea, cât
şi necropola se încadrează într-o fază ulterioară
aşezării de pe Dealul Târgului, dar nu foarte înde-
părtată în timp de aceasta (Bălan 2017).
La distanţă de aproximativ 1  km sud-est de
locul necropolei (Fig. 12/4), pe o terasă înaltă (a
IV-a) a râului Bistrița, cu ocazia unor plantări de
copaci pe terenul Institutului de Cercetări Horti-
viticole Bistriţa (ICHV), în toamna anului 1956,
a fost identificată o altă așezare. Cercetările de
suprafaţă şi micile sondaje arheologice efectuate
aici au dus la descoperirea unei locuințe drept-
unghiulare semiîngropate cu dimensiunile de
3,80 × 2,60 m și a unei alte construcții care avea
o vatră de foc în interior. Din această așezare au
fost publicate și câteva fragmente ceramice de
tip Wietenberg (Crişan, Dănilă 1960, 148; Dănilă
1970b, 431–432, Fig. 2; Dănilă 1974, 455; Boroffka
1994, 23, nr.  59, Taf.  13/1–3). Analizând materi-
alele care se păstrează în colecția muzeului din
Bistrița, Gh. Marinescu a considerat că aici a
according to Dănilă 1974, 459) from the settlement
(Fig. 12/3). The research of the necropolis has led
to the identification of 38 incineration graves, with
calcined remains deposited in funerary urns; this
type of funerary rite and ritual is characteristic to
the Wietenberg communities (Fig. 13–14) (Crişan,
Dănilă 1960; Dănilă 1961, 154; Crişan 1970; Dănilă
1974, 456; Andrițoiu 1978, 254, nr.  4; Andrițoiu
1994, 152, nr. 7; Boroffka 1994, 22–23, nr. 57, Abb.
8–9, Taf. 11; Marinescu 1995, 51; Motzoi-Chicide-
anu 2011, 531–533; Bălan 2014, 30; Berecki 2016, 45;
Bălan 2017, 162, nr.  7). Chronologically, both the
settlement and the necropolis can be dated subse-
quent to the existence period of the settlement on
Dealul Târgului, but not much later (Bălan 2017).
Another settlement was identified in the
autumn of 1956, due to the development of inten-
sive plantation on the plot owned by the Institute
of Horti-viticulture Research Bistriţa (ICHV) ca.
1 km south-east from the necropolis (Fig. 12/4), on
a high (fourth) terrace of River Bistrița. The survey
and small trial trenches performed there have led
to the discovery of a rectangular semi-deepened
house measuring 3.80  ×  2.60  m and of another
construction that had a hearth inside. Several
Wietenberg-type pottery fragments were also pub-
lished from this settlement (Crişan, Dănilă 1960,
148; Dănilă 1970b, 431–432, Fig.  2; Dănilă 1974,
455; Boroffka 1994, 23, nr.  59, Taf.  13/1–3). Ana-
lyzing the materials preserved in the collection of
existat o așezare care poate fi atribuită perioa-
dei târzii a epocii bronzului. Printre fragmentele
ceramice Wietenberg târzii s-ar regăsi și altele
caracteristice stilului ceramic Noua (Marinescu
1995, 51, Pl.  V). Această așezare este posibil să
fie contemporană cu cimitirul aflat la nu foarte
mare distanță și astfel ulterioară locuirii noastre
de pe Dealul Târgului.
Fragmente ceramice cu decor caracteristic
fazei a III-a Wietenberg au fost adunate în 1963 de
către Șt. Dănilă la 3 km vest de oraș (Fig. 12/5), cu
ocazia construirii grajdurilor fostului IAS (astăzi
terenul este acoperit de Fabrica Mecanică) (Mari-
nescu 1995, 51, Pl.  VI/1–11) (Fig.  15). În aceeași
zonă în 1970, cu ocazia săpării fundațiilor Fabri-
cii de sticlă, a fost descoperită o ceașcă întreagă
de tip Noua, care probabil aparținea unui context
funerar (Marinescu 1975, 303, Fig. 4; Marinescu
1995, 51, Pl. VI/12). Tot de aici, de pe așa-numitul
platou Poderei, din apropierea actualului cimitir
municipal, provin fragmente ceramice care au
fost atribuite stilului ceramic Noua (Marinescu
1975, 303, n. 5; Marinescu 1995, 52, Pl.  VI/16),
dar care se pot data și în etapa mijlocie a epo-
cii bronzului. Și în aceste cazuri trebuie să avem
în vedere obiective arheologice mai târzii decât
așezarea de pe Dealul Târgului.
Ulterior așezării de pe Dealul Târgului, zona
Bistriței a continuat să fie intens locuită. În 1964
Șt. Dănilă semnala descoperirea unor loturi
the museum in Bistrița, Gh. Marinescu argued
that a settlement was in use there during the Late
Bronze Age. Among the Late Wietenberg pottery
fragments he reported some that are characteris-
tic to the Noua Pottery Style (Marinescu 1995, 51,
Pl. V). It is possible that this settlement was con-
temporary to the cemetery located not very far
and thus subsequent to the habitation on Dealul Fig. 15. Fragmente ceramice de la
Târgului. Bistriţa-IAS (după Marinescu 1995) /
In 1963 Șt. Dănilă collected pottery fragments Pottery fragments from Bistriţa-IAS
with decoration characteristic to Wietenberg III (taken from Marinescu 1995).
Phase in an area located 3  km west of the city
(Fig. 12/5) on the occasion of the construction of
the stables of the former IAS (the place is currently
under the Mechanical Factory) (Marinescu 1995,
51, Pl. VI/1–11) (Fig. 15). An entire Noua-type cup
was discovered in 1970 in the same area during
excavations for the foundations of the Glass Fac-
tory; the cup probably belonged to a funerary
context (Marinescu 1975, 303, Fig. 4; Marinescu
1995, 51, Pl. VI/12). Pottery fragments that have
been attributed to the Noua Pottery Style were
also found there, on the so-called Poderei Pla-
Fig. 16. Fragmente ceramice de la
teau, near the present-day municipal cemetery
Bistriţa-Cighir (după Boroffka 1994)
(Marinescu 1975, 303, n. 5; Marinescu 1995, 52, / Pottery fragments from Bistriţa-
Pl. VI/16), but they can also be dated to the Mid- Cighir (taken from Boroffka 1994).
dle Bronze Age. In these cases one must also take
into consideration archaeological objectives that
are later than the settlement on Dealul Târgului.
It is more than probable that the area of
25

Fig. 17. Topor de piatră descoperit
la Bistriţa (după Roska 1942) /
Stone axe discovered in Bistriţa
(taken from Roska 1942).
26
importante de fragmente ceramice atribuite mai
multor epoci istorice în punctul Cighir, aflat la cca.
3  km sud-vest de oraş, pe un platou înalt de pe
malul stâng al râului Bistriţa (Dănilă 1964, 46–47)
(Fig.  12/6). Printre acestea se găseau și materiale
ceramice tipice pentru așa-numitele culturi arhe-
ologice Wietenberg şi Noua (Dănilă 1970a, 427,
n. 4; Dănilă 1974, 461; Marinescu 1975, 303, n. 5).
Pentru a lămuri care este raportul cronologic din-
tre cele două manifestări culturale ale bronzului
târziu, dar și pentru a se stabili intensitatea locuirii
din perioada medievală timpurie, Gh. Marinescu
și C.  Gaiu au efectuat în 1979 mai multe sondaje
arheologice (Marinescu 1979, 96; Marinescu 1988;
Boroffka 1994, 23, nr. 58, Taf. 12; Marinescu 1995,
52). În ceea ce privește descoperirile din epoca
bronzului, ele aparțin cu siguranță începutului
bronzului târziu, fiind vorba despre o așezare în
care se întâlnesc elemente culturale Wietenberg și
Noua (Fig. 16), o situație bine cunoscută încă mai
de mult și din alte situri din nord-estul Transilva-
niei (Soroceanu 1973, 498–500, Pl. XI; Marinescu
1986, 55–57, Fig. 5; Andriţoiu, Vasiliev 1993; Mari-
nescu 1995; Popa, Totoianu, 171–292; Gogâltan,
Popa 2016).
Cercetările arheologice de salvare efectuate
într-o aşezare daco-romană situată în partea de est
a oraşului Bistrița, în zona Han (Fig. 12/7) (Dănilă
1974, 469), au consemnat și o ceașcă ornamen-
tată şi alte câteva fragmente ceramice care atestă
Bistrița continued to be intensely inhabited even
after the activity in the settlement on Dealul Târ-
gului has ceased. In 1964 Șt. Dănilă signaled the
discovery of significant amounts of pottery that
could be attributed to several historical eras in
Cighir point, located ca. 3  km south-west of the
city on a high plateau on the left bank of River
Bistriţa (Fig.  12/6) (Dănilă 1964, 46–47). Among
these lots one can mention pottery materials typi-
cal to the so-called Wietenberg and Noua archae-
ological cultures (Dănilă 1970a, 427, n. 4; Dănilă
1974, 461; Marinescu 1975, 303, n. 5). In order to
clarify the chronological relation between the two
cultural manifestations of the Late Bronze Age, but
also to establish the intensity of habitation during
the Early Medieval Period, Gh. Marinescu and
C. Gaiu have excavated several archaeological trial
trenches in 1979 (Marinescu 1979, 96; Marinescu
1988; Boroffka 1994, 23, nr. 58, Taf. 12; Marinescu
1995, 52). As for the Bronze-Age discoveries, they
certainly belong to the beginnings of the Late
Bronze Age, from a settlement where both Wiet-
enberg and Noua features were found (Fig. 16); the
situation is well-known for some time on other
sites from north-east Transylvania (Soroceanu
1973, 498–500, Pl.  XI; Marinescu 1986, 55–57,
Fig.  5; Andriţoiu, Vasiliev 1993; Marinescu 1995;
Popa, Totoianu, 171–292; Gogâltan, Popa 2016).
The rescue archaeological researches per-
formed in the Dacian-Roman settlement located
existența aici a unor urme sporadice de locuire
specifice unei faze târzii a culturii Wietenberg
(Marinescu 1995, 51–52, Pl. VI/18).
Datarea mai exactă a unor materiale
aparținând epocii bronzului din zonă nu a fost
posibilă din cauza caracterului cercetărilor.
Este cazul unei căni găsite în partea de sud a
orașului Bistrița în punctul Vama de Jos (Mari-
nescu 1995, 51, Pl. VI/15) sau a unor fragmente
ceramice apărute pe Valea Ghinzii (Marinescu
1995, 52, Pl. VI/17).
Probabil în legătură cu una dintre aşezările
situate la nord de oraș, menţionate anterior,
poate fi pusă descoperirea întâmplătoare la mij-
locul secolului al XIX-lea a unui topor de piatră
(serpentin) ornamentat cu nervuri verticale în
zona găurii de înmănuşare (Gooss 1876, 424,
Taf. I/14; Roska 1942, 38, nr. 93, Kép. 33; Mari-
nescu 1995, 51) (Fig. 17).
O mare aşezare preistorică a fost identificată
de Gh. Marinescu și C. Gaiu în 1981 la ieșirea
din Viişoara (astăzi integrată în orașul Bistrița),
pe partea dreaptă a drumului naţional ce duce
spre Beclean (Fig. 12/8).
Cu ocazia unor arături adânci necesare pen-
tru plantarea unei livezi au apărut fragmente
ceramice care pot fi atribuite fazei a III-a a stilu-
lui ceramic Wietenberg (Fig. 18–19), dar și unei
etape ulterioare caracteristice bronzului târziu
(Marinescu 1993, 27, Pl. XVIII). Se remarcă în
in the eastern part of the city of Bistrița, in the
area called Han (Fig.  12/7) (Dănilă 1974, 469)
revealed a decorated cup and several other pot-
tery fragments that attest the existence of spo-
radic traces of habitation specific to a late phase
of the Wietenberg Culture (Marinescu 1995,
51–52, Pl. VI/18).
The more precise dating of materials belong-
ing to the Bronze Age in the area was not pos-
Fig. 18. Fragmente ceramice descoperite la
sible due to the character of the researches in Viişoara-Livada Intensivă (foto G. Marinescu)
question. This is the case of a cup found in / Pottery fragments discovered in Viişoara-
the southern part of the city of Bistrița on the Livada Intensivă (photo G. Marinescu).
spot called Vama de Jos (Marinescu 1995, 51,
Pl.  VI/15) and of pottery fragments found in
Valea Ghinzii (Marinescu 1995, 52, Pl. VI/17).
The stray finding during the nineteenth
century of a stone (serpentine) axe decorated
with vertical veins in the area of the socketing
hole was probably in relation to one of the set-
tlements located north of the city mentioned
above (Gooss 1876, 424, Taf. I/14; Roska 1942,
38, nr. 93, Kép. 33; Marinescu 1995, 51) (Fig. 17).
In 1981 Gh. Marinescu and C.  Gaiu have
identified a large prehistoric settlement at the
exit from Viişoara (currently part of Bistrița),
Fig. 19. Fragmente ceramice descoperite la
on the right side of the national road leading Viişoara-Livada Intensivă (foto G. Marinescu)
towards Beclean (Fig.  12/8). Deep ploughing / Pottery fragments discovered in Viişoara-
required for the planting of an orchard had Livada Intensivă (photo G. Marinescu).
revealed pottery fragments that could be attrib-
uted to Phase III of the Wietenberg Ceramic
27
 acest sens acel decor „Breiter Absatzstich” (Marinescu 1993,
Pl. XVIII/4), dar și un omoplat crestat din os (Marinescu 1993,
Pl.  XIX/7), o unealtă care s-a răspândit în Transilvania după
1600 a.Chr. prin intermediul comunităților Noua (Bălășescu,
Dietrich 2009; Gogâltan, Popa 2016, 192, 198, Fig. 15).
Cercetările de suprafaţă au dus la identificarea în vatra
satului Sigmir (astăzi cartier al orașului Bistrița) a urmelor
unei aşezări din epoca bronzului (Dănilă 1964, 46; Marinescu
1979, 96; Boroffka 1994, 77, nr. 400) (Fig. 12/9). Probabil este
vorba de așezarea situată în vatra satului, la sud de școală, de
pe suprafața căreia au fost strânse fragmente ceramice atribu-
ite perioadei târzii a epocii bronzului (Marinescu 1995, 63, pl.
XLIV/1–3). La o distanță de aproximativ 1,5 km nord-vest de
așezarea din vatra satului, la ieșirea din localitate spre Blăjenii
de Sus, în punctul La Nuci, o cercetare de suprafață efectuată în
2016 de G. Marinescu, a dus la identificarea unei noi așezări din
epoca bronzului. Materialul ceramic recuperat permite înca-
drarea cronologică în perioada târzie a epocii bronzului, cu
fragmente aparținând stilurilor ceramice Wietenberg și Noua
(Fig. 12/10).
Un sondaj arheologic efectuat în toamna anului 1961 în
localitatea Livezile, pe malul pârului Răcişlog, la 2 km sud-vest
de sat (Fig. 12/11), a dovedit existența unei aşezări cu un strat
de cultură subţire de 0,15-0,20  m care aparţine stilului cera-
mic Wietenberg III (Dănilă 1970a, 425–428; Dănilă 1974, 459;
Marinescu 1988, 24; Boroffka 1994, 54, nr.  254, Taf.  87/1–11,
88/5–7; Marinescu 1995, 60, Pl.  XXXIV/14, XXXV, XXXVI)
(Fig. 20–21). După Gh. Marinescu este posibil ca aici să fi exis-
tat și o etapă ulterioară de locuire, fapt dovedit de un vas carac-
teristic Noua (Marinescu 1995, 60, Pl.  XXXV/15). Cu ocazia
28
Style (Fig.  18–19), but also to a subsequent stage characteris-
tic to the Late Bronze (Marinescu 1993, 27, Pl. XVIII). Among
them were found ceramic fragments adorned with the “Breiter
Absatzstich” decoration (Marinescu 1993, Pl.  XVIII/4) and a
notched shoulder bone (Marinescu 1993, Pl. XIX/7), a tool that
was spread in Transylvania after 1600 BC through the Noua
communities (Bălășescu, Dietrich 2009; Gogâltan, Popa 2016,
192, 198, Fig. 15).
Field researches have led to discovery of the remains of a
Bronze Age settlement in the center of the village of Sigmir
(currently a neighborhood of the city of Bistrița) (Dănilă 1964,
46; Marinescu 1979, 96; Boroffka 1994, 77, nr. 400) (Fig. 12/9).
This was probably the settlement located in the center of the
village, south of the present-day school, from the surface of
which pottery fragments attributed to the Late Bronze Age
were gathered (Marinescu 1995, 63, pl. XLIV/1–3). A survey
made by G. Marinescu in 2016 ca. 1.5 km north-west from the
settlement in the center of the village, at the exit towards Blă-
jenii de Sus, on the spot called La Nuci, has led to the iden-
tification of a new Bronze Age settlement. According to the
ceramic remains discovered, this settlement was chronological
attributed to the Late Bronze Age, with fragments typical to the
Wietenberg and Noua pottery styles (Fig. 12/10).
A trial trench performed in the autumn of 1961 in the settle-
ment of Livezile, on the bank of Creek Răcişlog, 2 km south-
west of the village (Fig. 12/11), indicated the existence of a set-
tlement there with a thin cultural level, of 0.15-0.20  m, that
belonged to Wietenberg III Ceramic Style (Dănilă 1970a, 425–
428; Dănilă 1974, 459; Marinescu 1988, 24; Boroffka 1994, 54,
nr. 254, Taf. 87/1–11, 88/5–7; Marinescu 1995, 60, Pl. XXXIV/14,
săpăturilor efectuate în 1961 în castrul roman
din punctul Podirei, au fost menționate mici
fragmente ceramice atipice care au fost atribu-
ite epocii bronzului sau primei epoci a fierului,
fără alte precizări (Protase, Dănilă, 1968, 536;
Dănilă 1970a, 428, Fig.  4/1; Dănilă 1972, 80;
Marinescu 1995, 60).
O mică aşezare din epoca bronzului a fost
identificată în 1969, prin cercetări de supra-
faţă, și în localitatea Ghinda (astăzi cartier
al orașului Bistrița) (Fig.  12/12). Din punctul
Podul Paielor, situat în dreapta drumului ce
vine de la Bistrița, în apropierea podului aflat
la intrarea în sat, provin numeroase fragmente
ceramice ce pot fi atribuite secvenței a III-a
a stilului ceramic Wietenberg (Marinescu
1995, 58, Pl. XXIX/6–17, XXX/1–3). Arăturile
adânci, făcute pentru înființarea unei livezi
intensive pe terasa din partea estică a satului,
au deranjat un sit arheologic (Boroffka 1994,
44, nr. 201). Ceramica strânsă de la suprafață
de către Gh. Marinescu și C. Gaiu aparține mai
multor epoci istorice inclusiv epocii bronzului
(Marinescu 1995, 58, Pl.  XXX/4–9). Prezența
decorului striat ar indica o etapă târzie a aces-
tei perioade. Alte descoperiri din epoca bron-
zului au fost făcute în punctul După Grădini,
pe baza materialului recuperat neputându-se
însă preciza exact cărei etape aparțin (Mari-
nescu 1995, 59).
XXXV, XXXVI) (Fig.  20–21). According to
Gh. Marinescu, it was possible that a subse-
quent stage existed there, a fact proven by a
characteristic Noua pot (Marinescu 1995, 60,
Pl.  XXXV/15). During the excavations per-
formed in 1961 inside the Roman fort from
Podirei, specialists discovered small atypical
pottery fragments that they attributed to the
Bronze Age or to the First Iron Age but no fur- Fig. 20. Fragmente ceramice descoperite
ther details are available now (Protase, Dănilă, la Livezile-Răcişlog (foto G. Marinescu)
1968, 536; Dănilă 1970a, 428, Fig.  4/1; Dănilă / Pottery fragments discovered in
1972, 80; Marinescu 1995, 60). Livezile-Răcişlog (photo G. Marinescu).
A small Bronze Age settlement was identified
in 1969 through surveys performed at Ghinda
(currently a neighborhood of the city Bistrița)
(Fig.  12/12). Numerous pottery fragments,
that can be attributed to the third sequence
of the Wietenberg Ceramic Style, were found
at Podul Paielor, a point located on the right
side of the road to Bistrița, near the bridge at
the entrance to the village (Marinescu 1995, 58,
Pl. XXIX/6–17, XXX/1–3). Deep ploughing for
the plantation of an orchard on the terrace from
the eastern side of the village had disturbed an
archaeological site (Boroffka 1994, 44, nr. 201). Fig. 21. Fragmente ceramice descoperite
The pottery collected by Gh. Marinescu and la Livezile-Răcişlog (foto G. Marinescu)
C.  Gaiu from the surface belonged to sev- / Pottery fragments discovered in
eral historical eras, including the Bronze Age Livezile-Răcişlog (photo G. Marinescu).
(Marinescu 1995, 58, Pl. XXX/4–9). The pres-
ence of ribbed decoration suggests a late stage
29
 În urma cercetărilor de suprafaţă de la Jelna
(com. Budacu de Jos) au fost identificate două
așezări aparținând epocii bronzului. Astfel, în
1963, la intrarea în sat dinspre Budacu de Jos,
Șt. Dănilă a cules mai multe fragmente ceramice
care au fost atribuite de Gh. Marinescu „foarte
probabil culturii Noua” (Marinescu 1995, 59,
Pl.  XXX/15–16, XXXI/14). Ceramica publicată
este destul de comună însă pentru toată secvența
bronzului mijlociu și târziu din zonă. Un alt
obiectiv a fost descoperit în vatra satului la vest
de Biserica Evanghelică (Fig.  12/13). Fragmen-
tul ceramic publicat este de factură Wietenberg
(Marinescu 1995, 59, Pl. XXXI/5), dar este greu de
spus dacă aparține bronzului mijlociu sau debu-
tului bronzului târziu.
Așezarea Wietenberg de la Monariu (com.
Budacu de Jos) din punctul Salzgraben este cunos-
cută de mai multă vreme (Roska 1942, 156, nr. 74;
Horedt 1960, 112, nr. 92; Dănilă 1961, 161). De aici
sunt menționate fragmente ceramice cu orna-
mente specifice fazei a III-a (Boroffka 1994, 58,
nr. 287).
În urma descoperirii accidentale a toporului de
cupru de tip Pădureni de la Dumitra-Valea Morii
(Fig.  28), G.  Marinescu a făcut mai multe cerce-
tări de suprafață în zonă. Nu departe de locul în
care a fost găsit toporul, la cca. 100 de m spre est, a
fost identificată o așezare preistorică în care mate-
rialul ceramic este specific epocii bronzului, fără
30
of this period. Other Bronze Age discoveries were
made on the spot called După Grădini, but based
on the recovered material one cannot narrow it
down to any certain stage (Marinescu 1995, 59).
Two Bronze Age settlements were identified
during the field researches performed in Jelna (in
the municipality of Budacu de Jos). Thus, in 1963,
Șt. Dănilă collected from the entrance to the vil-
lage from Budacu de Jos several pottery fragments
that Gh. Marinescu attributed “very likely to the
Noua Culture” (Marinescu 1995, 59, Pl.  XXX/15–
16, XXXI/14). The published pottery was rather
common for the entire sequence of the Middle
and Late Bronze Age in the area. Another site was
discovered in the center of the village, on the west-
ern side of the Evangelical Church (Fig. 12/13). The
published pottery fragment belongs to the Wiet-
enberg style (Marinescu 1995, 59, Pl. XXXI/5), but
if it difficult to say if it is from the Middle Bronze
Age or the beginning of the Late Bronze Age.
The Wietenberg settlement in Monariu (in the
municipality of Budacu de Jos), on the spot called
Saltzgraben, has been known to specialists since
quite a long time (Roska 1942, 156, nr. 74; Horedt
1960, 112, nr.  92; Dănilă 1961, 161). Pottery frag-
ments decorated with ornaments specific to Wiet-
enberg III Phase have been mentioned in connec-
tion to this location (Boroffka 1994, 58, nr. 287).
Following the stray discovery of a Pădureni-
type copper axe in Dumitra-Valea Morii (Fig. 28),
a se putea face aprecieri mai precise în privința
datării sale (G.Marinescu 2006, 74). Mai multe
cercetări de suprafață efectuate de R. Zăgreanu
(2017) și G. Marinescu (2018) au dus la identi-
ficarea unei noi așezări situate în punctul Rosel
(Fig.  12/14). Așezarea este plasată pe o terasă,
la ieșirea din localitate spre Cepari, pe partea
dreaptă a drumului. În urma perieghezelor au
fost recuperate fragmente ceramice care dove-
desc existența mai multor etape de locuire,
printre care și epoca bronzului.
De pe raza localităţii Cepari (com. Dumitra),
din punctul Steinkempel (Fig. 12/15), încă de la
sfârșitul secolului al XIX-lea au fost semnalate
fragmente ceramice de tip Wietenberg (Sera-
phin 1884; Roska 1942, 57–58, nr.  32, Kép. 60;
Roska 1944, 24, nr.  14, 26, Kép. 6/3, 6; Horedt
1960, 111, nr. 30; Boroffka 1994, 28, nr. 104; Mari-
nescu 1995, 54).
Acele ornamente de tip „Breiter Absatzstich”
plasează descoperirile de aici la începutul bron-
zului târziu. Lenzseifenbach este un alt punct în
care sunt menționate fragmente ceramice pre-
istorice, inclusiv din epoca bronzului (Roska
1942, 57–58, nr.  32). La ramificația drumului
spre Tărpiu a fost găsită o altă așezare (Marțian
1903, 256–257; Marinescu 1995, 54), dar ar
putea să fie vorba despre unul dintre punctele
anterioare. Alte urme sporadice atribuite epocii
bronzului, fără alte precizări, au fost descoperite
G.  Marinescu performed several ground
researches in the area. Not far from where the
axe was found, ca. 100 m eastwards, he identi-
fied a prehistoric settlement with pottery mate-
rial specific to the Bronze Age, but he was una-
ble to make more precise observations on its
dating (G. Marinescu 2006, 74). Several ground
researches performed by R.  Zăgreanu (2017)
and G. Marinescu (2018) have led to the identi-
fication of a new settlement in the point called
Rosel (Fig. 12/14). The settlement is located on
a terrace, at the exit of the present-day settle-
ment towards Cepari, on the right side of the
road. Field researches have led to the recovery Fig. 22 Fragmente ceramice descoperite
la Mintiu (desen după Boroffka 1994,
of pottery fragments that attest the existence foto G. Marinescu) / Pottery fragments
of habitation in several periods, including the discovered in Mintiu (drawing after
Bronze Age. Boroffka 1994, photo G. Marinescu).
Wietenberg-type pottery fragments have
been signaled since the end of the nineteenth
century in the area of the settlement of Cepari
(in the municipality of Dumitra), on the spot
called Steinkempel (Fig.  12/15) (Seraphin 1884;
Roska 1942, 57–58, nr. 32, Kép. 60; Roska 1944,
24, nr. 14, 26, Kép. 6/3, 6; Horedt 1960, 111, nr. 30;
Boroffka 1994, 28, nr. 104; Marinescu 1995, 54).
The “Breiter Absatzstich”-type ornaments date
the discoveries made there to the beginning of
the Late Bronze Age. Lenzseifenbach is another
point where prehistoric pottery fragments are
mentioned, including some from the Bronze
31
 în punctele Cârligate (Fig. 12/16), Pe Pleș și Fântâna
Albă (Marinescu 1995, 54, Pl. XIII/11–14).
În literatura de specialitate se semnalează
de la Mintiu (com. Nimigea) (Fig.  12/17) patru
fragmente de străchini lobate, bogat decorate
în manieră Wietenberg III (Horedt 1941, 84–85,
Abb. 1/1; Horedt 1960, 112, nr.  90; Boroffka 1994,
57–58, nr.  282, Taf.  89/5; Marinescu 1995, 60–61,
Pl. XXXVIII/5–6) (Fig. 22).
La ieșirea din satul Blăjenii de Sus, pe partea
dreaptă a drumului spre Șintereag, pe o terasă
joasă, în punctul Cânepişte (Fig. 12/18), cercetările
de suprafață iniţiate de către C. Gaiu au identificat
o așezare antică. O nouă periegheză efectuată de
G. Marinescu, în mai 2018, a dus la descoperirea
unor fragmente ceramice specifice epocii bron-
zului, care indică o etapă de locuire necunoscută
anterior. Unele fragmente pot fi atribuite cu certi-
tudine stilului ceramic Wietenberg.
În localitatea Blăjenii de Jos (com. Șintereag)
au fost identificate mai multe situri cu descoperiri
aparținând epocii bronzului. Din punctul Poderei,
situat la nord de sat în stânga drumului spre Tăr-
piu, Șt. Dănilă a strâns în 1964 ceramică din mai
multe epoci istorice printre care și perioada târzie
a epocii bronzului (Marinescu 1995, 52). În 1966 el
găsește o altă așezare în punctul Fântâna de Sare.
După Gh. Marinescu aceasta aparține probabil
„culturii Noua” (Marinescu 1995, 52, Pl. VIII/11).
O cercetare de suprafață din 1981 în punctul La
32
Age (Roska 1942, 57–58, nr.  32). Another settle-
ment was found at the road ramification towards
Tărpiu (Marțian 1903, 256–257; Marinescu 1995,
54), but this might be identical to one of the spots
mentioned above. Other sporadic traces attrib-
uted to the Bronze Age, without further details,
have been discovered on the spots called Cârligate
(Fig. 12/16), Pe Pleș, and Fântâna Albă (Marinescu
1995, 54, Pl. XIII/11–14).
Specialized literature mentions in Mintiu (in
the municipality of Nimigea) (Fig.  12/17) four
fragments from lobed bowls decorated in the
Wietenberg III style (Horedt 1941, 84–85, Abb.
1/1; Horedt 1960, 112, nr. 90; Boroffka 1994, 57–58,
nr. 282, Taf. 89/5; Marinescu 1995, 60–61, Pl. XXX-
VIII/5–6) (Fig. 22).
Ground researches initiated by C.  Gaiu at the
exit from the village of Blăjenii de Sus, on the right
side of the road to Șintereag, on a low terrace, on
the spot called Cânepişte (Fig.  12/18), have led to
the identification of an ancient settlement. A new
survey performed by G.  Marinescu in May 2018
has led to the discovery of pottery fragments spe-
cific to the Bronze Age that indicated the existence
of a settlement which was not known before. Some
of the fragments can be attributed with certainty to
the Wietenberg Ceramic Style.
Several sites with discoveries dated to the
Bronze Age have been identified in the settlement
of Blăjenii de Jos (municipality of Șintereag). In
Cruce (Fig. 12/19), la care au participat Gh. Mari-
nescu și C. Gaiu, a dus la descoperirea unor frag-
mente ceramice Wietenberg și Noua pe un mic
platou situat la intrarea în sat, în dreapta drumu-
lui ce vine de la Șintereag (Marinescu 1986, 56,
nr.  6; Boroffka 1994, 93, nr.  532; Marinescu 1995,
52, Pl. VII/10–15, VIII/1–10). În aceeaşi localitate,
cu ocazia construirii SMA-ului, a fost găsit întâm-
plător un mic vas cu un ornament spiralic tipic
Wietenberg, care poate să indice existența în acest
punct a unei așezări din epoca bronzului (Fig. 23).
Mai multe aşezări au fost identificate și în
comuna Şieu-Măgheruş, situată pe partea dreaptă
a râului Şieu, la 11 km în linie dreaptă de situl de
pe Dealul Târgului. Cercetările arheologice siste-
matice din anii 1959–1960 în punctul Cetate sau
Hegheriş (580 m) au condus la descoperirea unei
fortificaţii medievale (Fig. 12/20). Cu această oca-
zie au fost scoase la iveală şi numeroase fragmente
ceramice de tip Wietenberg, care atestă o locuire
a vârfului de deal pe parcursul fazei a III-a Wie-
tenberg, dacă nu și mai târziu (Dănilă 1961, 152;
Horedt 1960, 114, nr. 154; Vlassa, Dănilă 1967, 46,
Fig. 6; Dănilă 1970b, 439–441; Dănilă 1972, 89–90;
Dănilă 1974, 456, 458; Marinescu 1979, 96–97;
Marinescu 1984, 28–29; Boroffka 1994, 76, nr. 393,
Taf.  127–128, 129/4; Marinescu 1995, 64–65,
Pl.  XLVI/5–15) (Fig.  24). În punctul Sub Cetate
(Fig.  12/21) situat, așa cum îi arată și numele, la
poalele cetăţii de pe Dealul Hegheriș, arăturile
1964 Șt. Dănilă has collected from Poderei, located
north of the village, on the left side of the road
to Tărpiu, pottery from several historical eras,
including the Late Bronze Age (Marinescu 1995,
52). In 1966 he found another settlement on the
spot called Fântâna de Sare. According to Gh.
Marinescu it probably belonged to the “Noua Cul-
ture” (Marinescu 1995, 52, Pl. VIII/11). A 1981 sur-
vey performed by Gh. Marinescu and C. Gaiu in
the point La Cruce (Fig. 12/19) has led to the dis-
covery of Wietenberg and Noua pottery fragments Fig. 23. Vas descoperit la Blăjenii de
on a small plateau located at the entrance to the Jos – Fostul SMA (desen G. Marinescu) /
village on the right side of the road from Șinter- Pot discovered in Blăjenii de Jos – Fostul
eag (Marinescu 1986, 56, nr. 6; Boroffka 1994, 93, SMA (drawing by G. Marinescu).
nr. 532; Marinescu 1995, 52, Pl. VII/10–15, VIII/1–
10). A small pot with a typical Wietenberg spiral
ornament was found by chance in the same set-
tlement during the construction of the SMA; the
item may indicate the existence of a Bronze Age
settlement on that spot (Fig. 23).
Several settlements have also been identified
in the municipality of Şieu-Măgheruş, located on
the right side of River Şieu, 11 km in a straight line
from the site on Dealul Târgului. The systematic
archaeological researches performed in 1959–1960
on the spot called Cetate or Hegheriş (580 m) have
led to the discovery of a medieval fortification
(Fig.  12/20). Numerous Wietenberg-type pottery
fragments were also uncovered on that occasion
and they attested the habitation of the hill top
33

Fig. 24. Fragmente ceramice descoperite
la Şieu-Măgheruş-Hegheriş (după
Boroffka 1995) / Pottery fragments
discovered in Şieu-Măgheruş-Hegheriş
(taken from Boroffka 1995).
Fig. 25. Pintaderă cu decor de
tip Wietenberg, descoperită la
Chintelnic-Ştiubei (foto G. Marinescu)
/ Pintadera with Wietenberg-type
decoration discovered in Chintelnic-
Ştiubei (photo G. Marinescu).
34
adânci din primăvara anului 1980 au distrus o
aşezare cu mai multe etape de locuire. În urma
cercetărilor de suprafaţă făcute aici de Gh. Mari-
nescu și C. Gaiu au fost recuperate și materiale
ceramice specifice unei etape târzii Wietenberg
(Marinescu 1993, 7, Pl. XIII-XIV).
O altă aşezare multistratificată a fost identifi-
cată în 1960 de către Șt. Dănilă în punctul Între
Hotare sau Pe Şes, punct situat la ieşirea din
localitate spre Crainimăt (Vlassa, Dănilă 1967,
46; Marinescu 1979, 96–97; Marinescu 1986,
57, nr.  38) (Fig.  12/22). Cercetările de supra-
faţă au permis recuperarea unor fragmente
ceramice care indică o locuire specifică fazei a
III-a Wietenberg (Boroffka 1994, 72, nr.  394,
Taf.  129/5–6; Marinescu 1995, 65, pl. XLVI/16–
18, XLXVII/1–4).
Localitatea Chintelnic (com. Şieu-Măghe-
ruş) este pomenită încă mai de mult printre
siturile reprezentative ale epocii bronzului din
jud. Bistrița-Năsăud (Dănilă 1970a, 427, n. 4)
(Fig. 12/23). În punctul Ştiubei, loc situat la cca.
2  km nord de satul Şieu-Măgheruş, arăturile
adânci necesare înfiinţării unei livezi intensive
au deranjat o mare aşezare cu mai multe niveluri
de locuire. În 1979 Gh. Marinescu și C. Gaiu au
strâns numeroase materiale arheologice printre
care și unele care au fost atribuite epocii bronzu-
lui (Fig. 25–26), mai exact „c. Wietenberg, Noua
şi, poate, Otomani”. Gh. Marinescu mai face
during Phase III Wietenberg, and possibly even
later (Dănilă 1961, 152; Horedt 1960, 114, nr. 154;
Vlassa, Dănilă 1967, 46, Fig.  6; Dănilă 1970b,
439–441; Dănilă 1972, 89–90; Dănilă 1974, 456,
458; Marinescu 1979, 96–97; Marinescu 1984,
28–29; Boroffka 1994, 76, nr.  393, Taf.  127–128,
129/4; Marinescu 1995, 64–65, Pl.  XLVI/5–15)
(Fig.  24). In the spring of 1980 deep plough-
ing on the spot called Sub Cetate (Fig.  12/21),
located, as its name indicates, at the feet of the
fortification on Hegheriș Hill, destroyed a settle-
ment with several habitation stages. The surveys
performed there by Gh. Marinescu and C. Gaiu
led to the recovery of pottery fragments spe-
cific to a late Wietenberg stage (Marinescu 1993,
7, Pl.  XIII-XIV). In 1960 Șt. Dănilă identified
another multistrata settlement on the spot called
Între Hotare or Pe Şes, located as one exits the
settlement towards Crainimăt (Vlassa, Dănilă
1967, 46; Marinescu 1979, 96–97; Marinescu
1986, 57, nr.  38) (Fig.  12/22). During the field
researches were found pottery fragments that
indicate a habitation specific to Wietenberg III
Phase (Boroffka 1994, 72, nr. 394, Taf. 129/5–6;
Marinescu 1995, 65, Pl.  XLVI/16–18, XLX-
VII/1–4).
The settlement of Chintelnic (in the munic-
ipality of Şieu-Măgheruş) has been long men-
tioned among the representative sites of the
Bronze Age in Bistrița-Năsăud County (Dănilă
precizarea că ceramica Noua provenea,
cel puțin vasele întregibile, din inventarul
unor morminte de inhumație care au fost
observate la fața locului, dar care nu au
mai putut fi salvate (Marinescu 1980, 38,
Pl.  2/4–5; Boroffka 1994, 29–30, nr.  111,
Taf.  25/4–14, 26–36; Marinescu 1995,
54–55, Pl. XIII/15; XIV-XVII, XVIII/1–15;
Vasiliev 2007, 9). Pe baza fragmentelor
ceramice publicate, locuirea de aici se pla-
sează undeva la începutul bronzului târ-
ziu, fiind caracteristică etapei Wietenberg
târziu.
Cercetările de suprafață efectuate cu
mai bine de 60 de ani în urmă de către
Șt. Dănilă în localitatea Podirei (com.
Şieu-Măgheruş) (Fig.  12/24), pe terasa
înaltă a Şieului, au dus la identificarea
unei aşezări din epoca bronzului (Dănilă
1970a, 427, n. 4; Marinescu 1979, 96, n. 21,
nr. 16). Existența sitului în Vatra Satului a
fost confirmată de Gh. Marinescu pe baza
observațiilor sale de teren din 1981. Astfel,
pe lângă casa cu nr. 33, la circa 150 m de
şoseaua Bistriţa-Beclean, în dreptul  km
17, au fost găsite fragmente ceramice
Wietenberg și Noua care au fost datate
în bronzul târziu (Marinescu 1995, 62,
Pl. XL/1–15). La poalele pantei, în punctul
Lazuri, Șt. Dănilă a găsit în 1960 un alt sit.
1970a, 427, n. 4) (Fig.  12/23). On the
spot of Ştiubei, located ca. 2 km north of
the village of Şieu-Măgheruş, the deep
ploughing required by the plantation of
an intensive orchard disturbed a large set-
tlement with several layers of habitation.
In 1979 Gh. Marinescu and C. Gaiu col-
lected numerous archaeological materials
including some attributed to the Bronze
Age (Fig. 25–26), i.e. to the “Wietenberg, Fig. 26. Vase întregi descoperite la Chintelnic-
Noua and maybe Otomani” cultures. Ştiubei (foto G. Marinescu) / Entire pots discovered
Gh. Marinescu also mentioned that the in Chintelnic-Ştiubei (photo G. Marinescu).
Noua pottery, at least the pots that could
be restored, were once part of the inven-
tory of some inhumation graves observed
on the spot, that could not be recovered
(Marinescu 1980, 38, Pl.  2/4–5; Boroffka
1994, 29–30, nr.  111, Taf.  25/4–14, 26–36;
Marinescu 1995, 54–55, Pl. XIII/15; XIV-
XVII, XVIII/1–15; Vasiliev 2007, 9). On
the basis of the published pottery frag-
ments, the habitation in question can be
dated sometime in the beginning of the
Late Bronze Age, characteristic to the
Late Wietenberg phase.
The field researches performed by Șt.
Dănilă more than 60 years ago in the set- Fig. 27. Fragmente ceramice descoperite la
Şintereag-Livada Intensivă (foto G. Marinescu)
tlement of Podirei (in the municipality / Pottery fragments discovered in Şintereag-
of Şieu-Măgheruş) (Fig.  12/24), on the Livada Intensivă (photo G. Marinescu).
high terrace of River Şieu, have led to the
35
 De aici au fost recuperate, pe lângă ceramică, două
topoare de piatră şi o rotiţă de cărucior, care pot fi
puse în legătură cu o locuire Wietenberg III (Mari-
nescu 1995, 62, pl. XL/16–19, XLI/1–4).
O întinsă aşezare antică, cu mai multe etape
de locuire, a fost identificată în 1980 la intrarea în
localitatea Şintereag, pe partea dreaptă a drumu-
lui dinspre Bistriţa (Fig.  12/25). Arăturile adânci
făcute pentru plantarea pomilor unei livezi inten-
sive, în jurul Fostului SMA, au distrus în cea mai
mare parte o aşezare din epoca bronzului. Frag-
mentele ceramice au fost atribuite „culturilor”
Wietenberg și Noua (Marinescu 1986, 57, nr.  40;
Marinescu 1993, 7, Pl. XV/8–15; Boroffka 1994, 97,
nr. 579). Ele demonstrează o situație bine cunos-
cută la debutul bronzului târziu și în alte zone din
Transilvania: coabitarea elementelor locale Wie-
tenberg cu cele alogene Noua (Gogâltan, Popa
1996) (Fig. 27).
Pe lângă materialele ceramice sau uneltele de
piară, descoperite în zona supusă investigației
noastre, se adaugă şi o serie de piese metalice care,
din punct de vedere tipologic, sunt caracteristice
perioadei mijlocii a epocii bronzului. Majoritatea
acestor descoperiri izolate sunt situate în imediata
apropiere a aşezării de pe Dealul Târgului: un topor
de cupru de tip Pădureni descoperit la Dumi-
tra (G.Marinescu 2006) (Fig.  28), un mic topor
fragmentar găsit pe versantul opus aşezării de pe
Dealul Târgului, un topor de bronz descoperit la
36
identification of a Bronze Age settlement (Dănilă
1970a, 427, n. 4; Marinescu 1979, 96, n. 21, nr. 16).
The existence of the site in Vatra Satului has been
confirmed by Gh. Marinescu through his 1981 field
observations. Thus, Wietenberg and Noua pottery
fragments that have been dated to the Late Bronze
were found near house no. 33, ca. 150 m from the
Bistriţa-Beclean road, by kilometer 17 (Marinescu
1995, 62, Pl.  XL/1–15). In 1960 Șt. Dănilă found
another site at the feet of the slope, on the spot
called Lazuri. He recovered not only pottery from
that site, but also two stone axes and a miniature
wheel from a ritual chariot that can be connected
to a Wietenberg III habitation (Marinescu 1995,
62, pl. XL/16–19, XLI/1–4).
A large ancient settlement with several stages of
habitation was identified in 1980 at the entrance to
the Şintereag Village, on the right side of the road
from Bistriţa (Fig.  12/25). Deep ploughing, for the
plantation of trees for an orchard around the Former
SMA destroyed most of a Bronze Age settlement.
The pottery fragments have been attributed to the
Wietenberg and Noua “cultures” (Marinescu 1986,
57, nr. 40; Marinescu 1993, 7, Pl. XV/8–15; Boroffka
1994, 97, nr. 579). They attest to a well-known situ-
ation for the beginning of the Late Bronze Age in
other areas of Transylvania as well: the cohabitation
of local Wietenberg elements with the allogenic
Noua elements (Gogâltan, Popa 1996) (Fig. 27).
To the ceramics and stone tools discovered in
Sigmir (G.Marinescu 2018) (Fig. 29), la care se
adaugă şi un ac de bronz cu capul rulat găsit, așa
cum vom vedea, în aşezarea de pe Dealul Târ-
gului. Descoperirile sunt în majoritate topoare
cu gaură de înmănuşare transversală lucrate din
cupru sau bronz, de tip Pădureni sau Hajdúsám-
son, asemănătoare tipologic cu toporul desco-
perit în micul depozit aflat lângă vasul de aur.
* bronze axe discovered in Sigmir (G. Marinescu
Toate aceste descoperiri ne permit să apre-
ciem o prezenţă destul de intensă a comuni-
tăţilor de tip Wietenberg în zona Dealurilor
Bistriței. Pe Dealul Târgului, așa cum vom vedea
din analiza materialului arheologic, a existat o
locuire însemnată care poate fi plasată pe par-
cursul fazei a II-a şi eventual la începutul eta-
pei a III-a din sistemul cronologic propus de
N.  Chidioșan. Din punct de vedere al crono-
logiei relative, ea aparține bronzului mijlociu,
fiind contemporană cu alte situri din Transilva-
nia care au fost datate absolut între cca. 1900–
1700 a.Chr. (Bălan et al. 2017).
Așa cum am văzut, în perimetrul radial de
12  km stabilit din vârful Dealului Târgului, nu
mai cunoaștem alte situri contemporane. Toate
așezările descrise mai sus sunt caracteristice
fazei a III-a, de la sfârșitul bronzului mijlociu
(cca. 1700–1600/1500 a.Chr.), sau începutul
bronzului târziu (1600/1500 – cca. 1400 a.Chr.).
the area under investigation, one can also add
a series of metal items that are typical, from a
typological point of view, to the Middle Bronze
Age. Most of these stray finds were discovered
in close proximity of the settlement Dealul
Târgului: a Pădureni-type copper axe found in
Dumitra (G. Marinescu 2006) (Fig. 28), a small,
fragmentarily preserved axe found on the slope
opposite to the settlement Dealul Târgului, a
2018) (Fig.  29), and a bronze roll-head pin
found, as we shall see below, in the settlement Fig. 28. Topor de cupru descoperit
la Dumitra (după G.Marinescu 2006)
Dealul Târgului. The majority of the finds are / Copper axe discovered in Dumitra
axes made of copper or bronze with transversal (taken from G. Marinescu 2006).
socketing hole, of the Pădureni or Hajdúsámson
types, typologically similar to the axe discov-
ered in the small deposit located near the gold
vessel.
*
All these discoveries allow us to estimate
a rather intense presence of Wietenberg-type
communities in the area of Bistriței Hills. A sig-
nificant habitation existed on Dealul Târgului,
as we shall see during the analysis of the archae-
ological material, during Phase II and possi-
bly in the beginning of Phase III, according to
Fig. 29. Topor de bronz descoperit
N. Chidioșan’s chronological system. From the
la Sigmir (după G.Marinescu 2018)
perspective of the relative chronology, this hab- / Bronze axe discovered in Sigmir
itation belonged to the Middle Bronze Age and (taken from G. Marinescu 2018).
37
 Această constatare trebuie privită însă din perspec-
tiva stadiului actual al cercetărilor. Am mai preci-
zat că Depresiunea Dumitra a fost foarte puțin cer-
cetată, iar săpături arheologice de amploare lipsesc
în toate obiectivele menționate mai sus. De aceea
ne este practic imposibil să tragem o concluzie
fermă cu privire la teritoriul așezării de pe Dealul
Târgului și despre posibilii ei vecini.
38
was contemporary to other sites in Transylvania
with the absolute dating between ca. 1900 and 1700
BC (Bălan et al. 2017).
As we have seen above, no contemporary sites
are known from the radial perimeter of 12 km from
the top of Dealului Târgului. All the sites described
above are characteristic to Phase III, from the end
of the Middle Bronze Age (ca. 1700–1600/1500
BC) or to the beginning of the Late Bronze Age
(1600/1500-ca. 1400 BC). Nevertheless, this obser-
vation must be regarded from the perspective of
the current state of research. We have noted that
Dumitra Depression has been researched to a very
small degree, and no ample archaeological excava-
tions of the objectives mentioned above have been
performed. It is thus difficult to draw a firm con-
clusion regarding the territory of the settlement on
Dealul Târgului and its possible neighbors.
 Săpăturile arheologice
Săpăturile arheologice au început în data de
29.05.2016, după obținerea din partea Ministeru-
lui Culturii și Cultelor a autorizației de evaluare
de teren nr.  58/07.04.2016. Potrivit informaților,
oferite de descoperitor, obiectele s-ar fi găsit la o
adâncime mică (15–20 cm) în două puncte diferite
aflate la circa 7 m unul de altul. După efectuarea
ridicării topografice a zonei, pentru verificarea
condițiilor de descoperire, pe locul arătat de sus-
pect în fața organelor de anchetă au fost deschise
două suprafețe (Fig.  30). Tot perimetrul a fost
investigat temeinic cu detectorul de metale, singu-
rul obiect identificat fiind un glonț modern.
În prima casetă (6  ×  3  m), deschisă în zona
în care s-ar fi găsit vasul de aur, după humusul
de pădure, de culoare brun-negru, cu o grosime
de 0,15  m, urmează un nivel galben-maroniu cu
multă piatră locală, steril din punct de vedere
arheologic (Fig. 31). Pe parcursul cercetării nu au
fost observate urme arheologice. În zona indicată
The archaeological excavations
Archaeological excavations started on
29.05.2016 on the basis of the authorization for
field evaluation no. 58/07.04.2016 issued by the
Ministry of Culture. According to the information
provided by the discovery’s author, the items were
found at shallow depth (15–20  cm) in two spots
located ca. 7 m apart. After the topographical sur-
vey of the area, performed in order to verify the
conditions of discovery, we opened two trenches
in the place indicated by the founder (Fig. 30). The
entire perimeter was thoroughly investigated with
the metal detector, but the only identified item was
a modern bullet.
The first small research unit (6 × 3 m), opened
in the area where the gold vessel was presumably
discovered, has revealed the forest humus, brown-
black, measuring 0.15  m in thickness, followed
by a yellow-brown layer with a lot of local stone,
sterile from an archaeological perspective (Fig. 31).
No archaeological traces were noted during the
39

Fig. 30. Bistriţa-Dealul Târgului. Ridicare
tipografică a zonei unde au fost descoperite
vasul de aur şi piesele de bronz (grafică
M. Ceuca)/ Bistriţa-Dealul Târgului.
Topographic survey of the area where
the gold vessel and the bronze items
were discovered (graphics M. Ceuca).
40
de descoperitor, ca fiind locul unde au ieșit la
iveală cele două obiecte de bronz, în caseta des-
chisă (2 × 2 m), am constatat că la adâncimea
de doar 0,15 m există o rădăcină masivă, care a
aparţinut unui arbore de mari dimensiuni, în
prezent dispărut (Fig. 32).
În măsura posibilităţilor rădăcina a fost
secţionată, dar nici aici nu au fost descoperite
urme arheologice (Fig.  33). De asemenea, nu
am primit niciun semnal din partea detecto-
rului de metale. Este posibil ca această rădă-
cină să fi adus spre suprafață, pe măsură ce s-a
dezvoltat, piesele respective, dar nu excludem
nici ipoteza că nu acesta a fost locul exact al
descoperirii bronzurilor. În tocul dălții se mai
păstrează urme de pământ galben-maroniu,
analiza pedologică confirmând existența unui
sol la fel ca cel din perimetrul cercetat.
Înainte de efectuarea sondajului, un alt
„detectorist” ne-a semnalat descoperirea unui
ac de bronz (Fig. 34), într-o zonă aflată la cca.
700 m vest în linie dreaptă de locul investigat
de noi (Fig. 35).
Cercetarea de teren de la sfârșitul lunii mai,
de altfel foarte dificilă într-o zonă împădurită,
a dus totuși la identificarea câtorva fragmente
ceramice preistorice și a altora lucrate la roată.
Locul se prezintă sub forma unui platou pre-
lung aproximativ pe direcţia est-vest, cu o
înălţime maximă de 651,71  m, având margini
research. In the unit (2  ×  2  m) opened in the
area where the author of the discovery said he
found the two bronze items we have noticed
the presence of a massive root at the depth of
just 0.15 m, belonging to a massive tree that no
longer exists (Fig. 32).
We sectioned this root, but found no archae-
ological traces (Fig.  33). The metal detector
has also provided no signals. It is possible that
as the tree grew, the root brought the items in
question closer to the surface, but we do not
exclude the possibility that this was not the
exact spot where the bronze items were found.
Traces of yellow-brown soil have been pre-
served in the chisel’s socket, the analysis con-
firming the existence of a soil similar to the one
in the researched perimeter.
Before performing this excavation, another
“detectorist” discovered a bronze pin (Fig. 34)
in an area located ca. 700  m westwards, in a
straight line, from the researched area (Fig. 35).
The field research performed in the end of May,
very difficult in a forested area, has nevertheless
led to the identification of several prehistoric
pottery fragments and other, wheel-thrown
shards. The spot is an oblong plateau, oriented
approximately east-west, with a maximum
height of 651.71 m, with steep edges on all sides
though more easily accessible from the east. On
the northern and eastern sides of the plateau
Fig. 31. Bistriţa-Dealul Târgului. Cercetarea
arheologică a locului descoperirii vasului
de aur (foto Fl. Gogâltan) / Bistriţa-Dealul
Târgului. Archaeological research of
the place where the gold vessel was
discovered (photo Fl. Gogâltan).
Fig. 32. Bistriţa-Dealul Târgului. Cercetarea
arheologică a locului descoperirii
obiectelor de bronz (foto Fl. Gogâltan)/
Bistriţa-Dealul Târgului (photo Fl. Gogâltan).
Archaeological research of the place
where the bronze items were discovered.
Fig. 33. Bistriţa-Dealul Târgului. Cercetarea
arheologică a locului descoperirii obiectelor de
bronz (foto Fl. Gogâltan)/ Bistriţa-Dealul Târgului.
Archaeological research of the place where the
bronze items were discovered (photo Fl. Gogâltan).

Fig. 36. Bistriţa-Dealul Târgului. Terase antropice

(foto Fl. Gogâltan)/ Bistriţa-Dealul Târgului.
Man-made terraces (photo Fl. Gogâltan).

Fig. 34. Ac de bronz descoperit

în aşezarea de la Bistriţa-Dealul
Târgului (desen C. Gherman,
Fig. 35. Bistriţa-Dealul Târgului. Încadrarea în teritoriu a celor două zone foto G. Marinescu)/ Bronze pin
cercetate arheologic (grafică M. Ceuca)/ Bistriţa-Dealul Târgului. The location discovered in the settlement
in Bistriţa-Dealul Târgului
in the field of the two archaeologically researched areas (graphics M. Ceuca). 41
(drawing by C. Gherman,
photo G. Marinescu).
 Fig. 37. Bistriţa-Dealul Târgului. Ridicarea topografică a platoului superior cu
marcarea zonelor cercetate arheologic în 2016 (grafică M. Ceuca)/ Bistriţa-
Dealul Târgului. Topographic survey of the upper plateau, with the indication
of the areas archaeologically researched in 2016 (graphics M. Ceuca).
abrupte pe toate laturile, accesul mai facil fiind dinspre est. Pe
partea nordică și estică a platoului am observat existența mai
multor terase pe care le-am bănuit ca fiind antropice (Fig. 36).
Pentru a verifica dacă există vreo legătură între această
așezare și piesele de metal amintite mai sus, în condițiile în
care acesta este cel mai apropiat punct în care au fost desco-
perite urme preistorice, am deschis mai multe casete (C1 –
2,50 × 1,50 m, C2 – 2,50 × 1 m, C3 – 6,5 × 4 m, C4 – 2 × 1 m, C5
– 2,50 × 1,50 m, C6 – 8 × 4 m, C7 – 2 × 1 m, C8 – 2,5 × 1,50 m)
și o secțiune (S1/2016 (15  ×  1  m). Întreaga suprafață cercetată
în vara anului 2016 a fost de 90,75 m2 . În paralel cu săpăturile
arheologice s-a efectuat și ridicarea topografică (Fig. 37).
Cercetarea din acest punct a început cu deschiderea unei
42
Fig. 38. Bistriţa-Dealul Târgului. Platoul superior
(foto G. Marinescu) / Bistriţa-Dealul Târgului.
The upper plateau (photo G. Marinescu).
we have noted the existence of several terraces that we suppose
to be anthropic (Fig. 36).
In order to verify if there was any connection between this
settlement and the metal items mentioned above and consid-
ering that this was the closest place where we identified archae-
ological material, we opened several units (C1 – 2.50 × 1.50 m,
C2 – 2.50 × 1 m, C3 – 6.5 × 4 m, C4 – 2 × 1 m, C5 – 2.50 × 1.50 m,
C6 – 8 × 4 m, C7 – 2 × 1 m, C8 – 2.5 × 1.50 m) and one trench
(S1/2016 (15 × 1 m). The entire area researched in the summer
of 2016 covered 90.75 m2. The topographic survey was made in
parallel with the archaeological excavations (Fig. 37).
Research on this spot started with the opening of a unit
(labeled C1/2016) measuring 2.50 × 1.50 m in the highest part
casete (C1/2016) de 2,50 × 1,50 m, situată pe
cea mai înaltă parte a platoului (Fig. 38). Din
punct de vedere stratigrafic aici am identifi-
cat un nivel subţire de 0,10-0,15 m de humus
actual după care urmează un nivel de sol
brun-gălbui, pietros ca și consistență, cu
puţine fragmente ceramice. Sterilul din punct
de vedere arheologic apare la -0,40  m sub
forma stâncii locale. A doua casetă (C2/2016)
de 2,50 × 1 m a fost plasată în stânga drumu-
lui de pădure, tot pe partea cea mai înaltă a
platoului, spre capătul opus. Sub humusul de
pădure, cu o grosime de 15 cm, urmează un
nivel de pământ negru mult mai uşor de săpat
în comparaţie cu cel identificat în caseta pre-
cedentă, apoi un nivel galben lutos steril din
punct de vedere arheologic. Din nivelul de
pământ negru au provenit câteva fragmente
ceramice mărunte, atipice. Puţinele frag-
mente ceramice din cele două casete indicau
o locuire care se putea încadra larg pe parcur-
sul epocii bronzului, fără ca datele obținute să
permită o încadrare cronologică mai precisă.
A treia casetă (C3/2016) a fost deschisă
pe partea dreaptă a drumului de pădure ce
duce pe platoul dealului, pe un teren aflat
pe o pantă uşoară situată puţin mai jos faţă
de platoul superior. În prima fază a cercetă-
rii s-a deschis o mică casetă de 2,5 × 1 m. Pe
parcursul investigațiilor, în partea de nord şi
of the plateau (Fig.  38). The unit’s stratigra-
phy consisted of a thin level (0.10-0.15 m) of
present-day humus, followed by a level of
yellow-brown soil, stony in consistency, with
very few pottery fragments. The archaeolog-
ical sterile, corresponded to the local bed
rock, was reached at the depth of -0.40 m. The
second unit (C2/2016), measuring 2.50 × 1 m,
was located on the left side of the forest road,
still in the highest part of the plateau, towards
its opposite end. Under the 0.15 m-thick for-
est humus we found a layer of black soil much Fig. 39. Bistriţa-Dealul Târgului. Caseta
easier to excavate than the soil in the previous 3/2016 (foto G. Marinescu)/ Bistriţa-Dealul
unit; under them we reached a yellow clayish Târgului. Unit 3/2016 (photo G. Marinescu).
level, sterile from an archaeological point of
view. From the black soil we have recovered
several small, atypical pottery fragments. The
few pottery fragments from the two units
indicated a habitation that could be widely
dated to the Bronze Age, but the obtained
data did not allow for a more precise chrono-
logical identification.
We opened the third unit (C3/2016) on the
right side of the forest road leading to the hill
plateau, on a light slope located slightly below
the upper plateau. In the first research phase
we opened a small unit measuring 2.5 × 1 m.
During the investigations, in the northern
and north-western parts of the researched
area we found several pottery fragments
43

Fig. 40. 1–2. Bistriţa-Dealul Târgului. Profilul
nordic al Casetei 3/2016 (foto G. Marinescu)/
1–2. Bistriţa-Dealul Târgului. The northern
profile of Unit 3/2016 (photo G. Marinescu).
44
nord-vest a casetei, am găsit mai multe frag-
mente ceramice din epoca bronzului, un frag-
ment de râşniţă, chirpici, toate fiind indicii ale
unei locuiri mai consistente. Printre fragmen-
tele ceramice descoperite, au apărut și primele
materiale tipice (fragmentele de la un vas deco-
rat cu caneluri oblice pe diametrul maxim şi
fragmentul unui vas decorat cu impresiuni tri-
unghiulare) care au permis atribuirea locuirii
de aici stilului ceramic Wietenberg. În zilele
următoare s-a trecut la lărgirea înspre nord şi
vest a C3/2016, rezultând în final o suprafaţă de
6,5 × 4 m (Fig. 39).
Pe parcursul cercetării am constatat că, în
partea sudică a casetei stratigrafia, este mai
simplă: sub humusul actual de pădure, cu o
grosime de 0,15 m, urmează un nivel de culoare
cenușiu, pietros ca și consistență, în care au
apărut fragmente ceramice mărunte, iar ste-
rilul arheologic, reprezentat de piatra locală,
a fost identificat la adâncimea de -0,30/40 m.
În jumătatea nordică a casetei există însă un
nivel de cultură mult mai consistent, de 0,50-
0,60 m grosime, care coboară treptat cu panta
terasei. Aici au fost descoperite atât fragmente
ceramice dacice cât și din epoca bronzului. Sub
acest nivel am identificat un alt nivel de culoare
neagră cu urme de arsură şi fragmente cera-
mice care coboară până la 0,90–1,00 m. Steri-
lul din punct de vedere arheologic este marcat
dated to the Bronze Age, one fragment from a
grinder, and daub, all these elements indicating
a more consistent habitation. The discovered
ceramic shards included the first typical mate-
rials (fragments from a pot decorated with
oblique grooves on the maximum diameter
and one fragment from a pot decorated with
triangular impressions) that are specific to the
Wietenberg Pottery Style. In the following days
we have widened the unit C3/2016 northwards
and westwards, so that the final dimensions of
the excavation were 6.5 × 4 m (Fig. 39).
During the research we have noted that the
stratigraphy was simpler in the southern part
of the unit: under the current forest humus
that measured 0.15 m in thickness we found a
grey layer, stony in consistence, that revealed
small pottery fragments, while the archaeolog-
ical sterile, in this case the local bedrock, was
identified at the depth of -0.30/0.40 m. Still, in
the northern half of the unit we found a much
more consistent culture level, 0.50-0.60  m
thick, that gradually descended along the slope
of the terrace. This level contained both Dacian
and Bronze Age pottery fragments. Under
it we identified another one, black in color,
with traces of burning and pottery fragments,
that descended to 0.90–1.00  m. The archaeo-
logical sterile consisted of the local bedrock
and was found at different depths, maximum
de piatra locală care apare diferenţiat la
adâncimi maxime de -1,00/–1,10 între m
0,75 – 2,50 și -0,80/–90 m între m 2,50 –
6,50 ai casetei (Fig. 40/1–2).
Din punct de vedere al materialu-
lui arheologic, prin cercetarea C3/2016
am identificat fragmente ceramice care
aparţin civilizaţiei dacice: vase borcan
decorate cu incizii în val, brâuri alveo-
late, butoni alveolaţi, un perete de vas
ornamentat cu incizii în formă de bră-
duţ, fragmente de buze de fructiere unele
lucrate cu mâna altele la roată, un picior
de fructieră, castroane cu buza evazată.
Lor li se adaugă și câteva fragmente de
râşniţă.
Foarte importantă este și descoperirea
a doi denari romani republicani (C. Sul-
picius C.f. Galba 106 a.Chr. și L. Procilius
80 a.Chr.), toate confirmând existența pe
Dealul Târgului a unei locuiri din faza
clasică a civilizaţiei dacice (sec. I a.Chr –
începutul sec. II p.Chr.) (Fig. 41–42).
Nivelul de epoca bronzului, cel de
culoare negru, este şi el bine reprezentat
mai ales prin fragmente ceramice tipice
stilului ceramic Wietenberg, râşniţe
dintr-o singură piatră de formă concavă,
obiecte din lut ars (fusaiole şi „capete de
băţ”). La capătul dinspre vest al casetei, la
-1.00/–1.10 between m 0.75 and 2.50 and
-0.80/-0.90  m between  m 2.50–6.50 of
the research unit (Fig. 40/1–2).
From the point of view of the archae-
ological material, the research of C3/2016
has led to the identification of pottery
fragments that belonged to the Dacian
civilization: jars decorated with wavy
incisions, alveoli girdles, alveolated
knobs, one pot wall ornamented with fir Fig. 41. Bistriţa-Dealul Târgului. Denar
tree-shaped incisions, fragments of fruit roman republican (foto G. Marinescu)
bowl rims, both handmade and others / Bistriţa-Dealul Târgului. Roman
Republican denarius (photo G. Marinescu).
wheel-thrown, one fruit bowl foot, and
bowls with flared rim. One can also add
several grinder fragments. The discovery
of two Roman denarii is also very impor-
tant (C. Sulpicius C.f. Galba 106 BC and
L. Procilius 80 BC), as all these finds con-
firm the existence of habitation during
the Classical Period of the Dacian Civili-
zation (first century B.C. – the beginning
of the second century A.D.) on Dealul
Târgului (Fig. 41–42).
The Bronze Age level, i.e. the black one, Fig. 42. Bistriţa-Dealul Târgului. Denar
roman republican (foto G. Marinescu)
is also well represented, especially by pot- / Bistriţa-Dealul Târgului. Roman
tery fragments typical to the Wietenberg Republican denarius (photo G. Marinescu).
Ceramic Style, grinders made of a single
concave stone, and burnt clay objects
(whorls and “stick heads”). In the western
limit of the research unit, at the depth of
45
 Fig. 43. Bistriţa-Dealul Târgului. Planul săpăturilor arheologice
din anul 2016 (grafică M. Ceuca) / Bistriţa-Dealul Târgului. Plan of
the 2016 archaeological excavations (graphics M. Ceuca).
adâncimea de -0,80 m am găsit urmele unei vetre de foc ame-
najată pe mai multe fragmente ceramice ale unui vas mare de
provizii (Fig. 86–87).
Având în vedere situaţia arheologică constatată în C3, am
decis sondarea şi a altor terase. C4/2016 (2 × 1 m) a fost des-
chisă la o depărtare relativ mare de platoul dealului, în zona
prelungirii înguste a terasei dinspre vest (Fig. 43). Stratigrafia
este asemănătoare cu cea din C1/2016 și aici fiind descoperite
doar fragmente mărunte din epoca bronzului.
Caseta a cincea (C5/2016), cu dimensiuni de 2,50 × 1,50 m, a
fost trasată la nord de C3, pe o terasă mai joasă decât aceasta,
practic în colţul celei de-a doua terase care înconjoară dealul
pe partea dinspre vest, nord şi est. Din punct de vedere strati-
grafic, humusul de cca. 0,15 m este urmat de un nivel cenuşiu
46
Fig. 44. Bistriţa-Dealul Târgului. Caseta 6/2016
(foto Fl. Gogâltan) / Bistriţa-Dealul Târgului.
Unit 6/2016 (photo Fl. Gogâltan).
-0.80 m, we found traces of a hearth which was built on several
pottery fragments from a large storage vessel (Fig. 86–87).
Taking into consideration the archaeological situation noted
in C3, we have decided to excavate on other terraces as well.
C4/2016 (2 × 1 m) was opened at a relatively great distance from
the hill plateau, in the narrow extension of the terrace form the
west (Fig. 43). The stratigraphy is similar to the one in C1/2016
and we also discovered only small shards from the Bronze Age.
The fifth unit (C5/2016), measuring 2.50 × 1.50 m, was opened
north of C3, on a lower terrace, more specific, in the extremity
of the second terrace that surrounds the hill on the western,
northern, and eastern sides. From a stratigraphic point of view,
the ca. 0.15 m thick humus was followed by a grey layer, stony
in consistence, measuring ca. 0.30  m in thickness, with few
 Fig. 46 Bistriţa-Dealul Târgului. Profilul nordic al Casetei
6/2016 (foto Fl. Gogâltan) / Bistriţa-Dealul Târgului. The
northern profile of Unit 6/2016 (photo Fl. Gogâltan).
Fig. 45. Bistriţa-Dealul Târgului. Profilul nordic al Casetei 6/2016 (desen Fl. Gogâltan,
G. Marinescu, grafică E. Pleniceanu)/ Bistriţa-Dealul Târgului. The northern profile
of Unit 6/2016 (drawing by Fl. Gogâltan, G. Marinescu, graphics E. Pleniceanu).

de consistență pietros, de cca. 0,30  m, cu puţine fragmente
ceramice, apoi de un nivel de culoare neagră cu fragmente
ceramice din epoca bronzului aflate în in situ, urmat de sterilul
arheologic reprezentat de piatra locală. Cele două casete (C4
şi C5) au demonstrat că cea mai întinsă locuire de pe Dealul
Târgului aparţine epocii bronzului, ea extinzându-se și în afara
platoului şi a zonei adiacente acestuia.
Mai departe, cercetarea s-a concentrat pe zona care a oferit
până în acel moment cel mai mare potenţial. Astfel, C6/2016, cu
dimensiuni de 8 × 4 m, a fost trasată la 4 m vest de C3 (Fig. 44).
Din punct de vedere stratigrafic situaţia este ușor diferită de
cea surprinsă în C3. Humusul actual are o grosime cuprinsă
pottery fragments, and then by a black layer with pot shards
from the Bronze Age found in situ, followed by the archaeo-
logical sterile that is the native rock. The two units (C4 and C5)
have proven that the most extended habitation on Dealul Târ-
gului dates from the Bronze Age, extending also outside the
plateau and the area adjacent to it.
We focused the next research on the area that had the
greatest archaeological potential. Thus, C6/2016, measuring
8 × 4 m, was marked out 4 m west of C3 (Fig. 44). The stratig-
raphy of this trench was slightly different than the one iden-
tified in C3. The current humus measured between 0.20 and
0.25 m in thickness, and was followed by the stony grey layer

47

Fig. 47. Bistriţa-Dealul Târgului. Fragmente
ceramice de tip Coţofeni (foto G. Marinescu)/
Bistriţa-Dealul Târgului. Coţofeni-type
pottery fragments (photo G. Marinescu).
48
între 0,20–0,25 m, după care urmează nive-
lul cenuşiu de consistență pietroasă care se
adâncește până la 0,50-0,60  m. Și aici au
fost descoperite fragmente ceramice dacice
şi din epoca bronzului. În această casetă am
surprins încă un nivel cu o nuanţă puţin
mai închisă (cenușiu-negricioasă) în care
se regăsesc fragmente ceramice dacice. Din
acest nivel se adâncesc unele complexe
dacice, cum este o groapă identificată la  m
2,30 și care coboară până la -1,15  m. Sub
această unitate stratigrafică am găsit din nou
nivelul de culoare negru care are o grosime
ce variază între 0,25 și 0,40 m. Sterilul arhe-
ologic este reprezentat de piatră locală, greu
de săpat, care apare la adâncimi diferite:
-0,80 m la m 0, -1 m la m 4 sau -1,10 la m 8
(Fig. 45–46).
Din punct de vedere al descoperirilor
arheologice, C6 aduce noi informații. Aici
au apărut fragmente ceramice dacice tipice
lucrate cu mâna şi la roată, piese din lut ars
(un „căţel de vatră” fragmentar, o fusaiolă,
un jeton plat de lut), un umbo fragmentar
din fier, un vârf de săgeată din fier de tipul
celor cu trei muchii şi peduncul, un cuţitaş
şi lame de cuţite din fier etc. Din nivelul de
epoca bronzului se remarcă ceramica fru-
mos decorată, râşniţe întregi şi fragmentare,
un topor neperforat din piatră, obiecte din
that descended to 0.50-0.60 m. The level also
revealed Dacian and Bronze Age pottery
fragments. Nevertheless, in this case we also
identified another layer, of a darker color
(black-grey) that contained Dacian shards.
Several Dacian features from this level
descended deeper; the pit identified at  m
2.30 that continued to the depth of -1.15 m.
Under this stratigraphic unit we found again
the black layer that measured between 0.25
and 0.40  m in thickness. The archaeologi-
cal sterile consisted of local rock, difficult
to excavate, identified at different depths:
-0.80 m at m 0, -1 m at m 4, and -1.10 at m 8
(Fig. 45–46).
Regarding the archaeological discoveries,
C6 provided new data. We found there typical
Dacian pottery fragments, both handmade
and wheel-thrown, objects made of burnt
clay (a fragmentary loomweight, a whorl,
and a flat clay gaming piece), a fragmentarily
preserved iron umbo, an iron arrowhead of
the type with three blades and stem, a small
knife and iron knife blades etc. From the
Bronze Age level the nicely decorated pot-
tery, the entire and fragmentary grinders, an
unperforated stone axe, and burnt clay items
(decorated whorls, “stick heads”, and bur-
nishers) should be mentioned.
The discovery of pottery fragments
lut ars (fusaiole decorate, „capete de băţ”, lus-
truitoare).
Ca o noutate, menţionăm descoperirea de
fragmente ceramice decorate cu incizii apar-
ţinând unei etape timpurii a stilului ceramic
Coţofeni. Ele demonstrează existența unei locu-
iri de scurtă durată pe Dealul Târgului încă de
la sfârșitul mileniului al IV-lea a.Chr. (Fig. 47).
Pentru a verifica locuirea pe partea sudică a
platoului central, pe prima terasă a fost trasată
C7/2016 (2 × 1 m). Sub humusul actual de cca.
0,15 m grosime se regăseşte acelaşi nivel brun-
cenuşiu de consistență pietroasă care coboară
până la -0,30/-0,40  m. Fragmentele ceramice
indică existența şi pentru această terasă a locu-
irii de epoca bronzului. Pentru verificarea tera-
sei a doua a fost deschisă C8/2016 (2,5 × 1,5 m).
În această zonă terasa este mai afectată de
alunecările de teren. Sub humusul actual de
0,10–0,15 m grosime, urmează un nivel cenuşiu
de consistență pietroasă scurs de pe platou şi
de pe prima terasă. Aici se regăsesc fragmente
ceramice rulate dacice şi din epoca bronzului.
Nivelul de epoca bronzului, de culoare negru,
a fost identificat la o adâncime de -0,45  m şi
are o grosime de cca. 0,20/25 m, fiind urmat de
stânca nativă (Fig. 48).
Cele două casete (C7 şi C8) au dovedit că
locuirea de epoca bronzului s-a extins şi pe
terasele sudice şi nordice ale platoului central,
decorated with incisions belonging to an early
stage of the Coţofeni Ceramic Style was a nov-
elty. They attested the existence of a brief habi-
tation on Dealul Târgului ever since the fourth
millennium BC (Fig. 47).
In order to check if there were traces of hab-
itation in the southern part of the central pla-
teau, we opened C7/2016 (2 × 1 m) on the first
terrace. Under the current humus, measuring
ca. 0.15  m in thickness, we found the same
grey-brown layer with stony consistence that
Fig. 48. Bistriţa-Dealul Târgului. Caseta
descended to -0.30/-0.40 m. The pottery frag- 8/2016 (foto G. Marinescu) / Bistriţa-Dealul
ments indicated the existence of a Bronze Age Târgului. Unit 8/2016 (photo G. Marinescu).
habitation on this terrace as well. In order to
research the second terrace, we opened C8/2016
(2.5 × 1.5 m).
In that area the terrace was affected more by
erosion. The current humus, 0.10-0.15 m thick,
was followed by a grey layer with stony consist-
ence that had glided from the plateau and the
first terrace. It contained Dacian and Bronze
Age pottery fragments in secondary position.
The Bronze Age level, black in color, was iden-
tified at the depth of -0.45  m and measured
ca. 0.20/0.25 m in thickness, located above the
native rock (Fig. 48). The two research units (C7
and C8) have proven that Bronze Age habitation
also extended to the southern and northern ter-
races of the central plateau, so that the total area
of the settlement was considerable in size.
49

Fig. 49. Bistriţa-Dealul Târgului. Accesul spre
platoul superior dinstre est (foto Fl. Gogâltan)
/ Bistriţa-Dealul Târgului. Access to the upper
plateau from the east (photo Fl. Gogâltan).
Fig. 50. Bistriţa-Dealul Târgului. Accesul spre
platoul superior dinstre est (foto Fl. Gogâltan)
/ Bistriţa-Dealul Târgului. Access to the upper
plateau from the east (photo Fl. Gogâltan).
50
suprafaţa întregii aşezări fiind astfel de dimen-
siuni considerabile.
Amplasarea excelentă a platoului, apăra-
rea sa naturală pe trei părţi, prezenţa locuirii
dacice ne-a determinat să verificăm și zona
cea mai vulnerabilă (cea estică), care părea
la suprafață că a fost fortificată cu un val de
pământ (mult aplatizat) și un șanț (care s-a
dovedit a fi o terasă) (Fig. 49–50).
Pentru a confirma sau infirma această ipo-
teză a fost trasată S1/2016 cu dimensiunile de
15  ×  1  m (Fig.  51). Prin săparea lui S1 putem
spune cu certitudine că aşezarea din epoca
bronzului, dar şi cea dacică erau de tipul celor
deschise, nefortificate.
Din punct de vedere stratigrafic remarcăm
aproximativ aceeaşi situaţie ca în cazul case-
telor: un humus cu o grosime de 0,10–20  m
urmat de un nivel cenuşiu de consistență pie-
troasă care coboară diferenţiat în funcţie de
pantă până la -0,35/–50 m cu materiale arhe-
ologice amestecate (dacice şi din epoca bron-
zului). Nivelul brun-negricios coboară până
la -0,70/–80 m și este mai subţire acolo unde
panta este mai accentuată. Se remarcă o groapă
identificată între m 5,70–7,20, care se adânceşte
până la 1,60 m. Sterilul arheologic, reprezentat
de piatra locală, apare la adâncimi diferite de
-0,50 m la m 1, -0,70 m la m 4 sau -0,80 m la m
8 (Fig. 52).
The excellent location of the plateau, its nat-
ural defenses on three sides, and the presence
of Dacian habitation determined us to excavate
also in the most vulnerable side (the eastern
one). This area seemed to have been fortified
with a (flattened) earthen rampart and a ditch
(that proved to be a terrace) (Fig.  49–50). In
order to check this hypothesis we researched
S1/2016 that measured 15  ×  1  m (Fig.  51). By
excavating S1 we could state with certainty that
both habitations from the Bronze Age and the
Dacian Period were open settlements.
This surface’s stratigraphy is very similar to
the one of the small units: a 0.10-0.20 m thick
humus, followed by a grey stony level that
descended to various depths, of up to -0.35/-
0.50 cm depending on the slope incline, with
mixed archaeological materials (Dacian and
Bronze Age). The brown-black layer descended
to -0.70/-0.80 m and was thinner in the areas
where the slope was steeper. One also noted a
pit identified between meters 5.70 and 7.20 that
deepened to 1.60 m. The archaeological sterile,
consisting of local rock, was found at various
depths, from -0.50 m by m 1, -0.70 m by m 4,
and -0.80 m by m 8 (Fig. 52).
In this trench we found mainly Dacian
materials: fragments of fruit bowl rims, frag-
ments of oil lamps, jars, bowls, but also metal
items (one bronze brooch, iron blades from
Fig. 51. Bistriţa-Dealul Târgului. Fig. 52. Bistriţa-Dealul Târgului. Profilul S1/2016 (desen Fl. Gogâltan,
Secţiunea S1/2016 ((foto G. Marinescu) G. Marinescu, grafică E. Pleniceanu) / Bistriţa-Dealul Târgului. Profile S1/2016
/ Bistriţa-Dealul Târgului. Section (drawing by Fl. Gogâltan, G. Marinescu, graphics E. Pleniceanu).
S1/2016 (photo G. Marinescu).

În această secțiune remarcăm mai ales materialul arheolo-
gic dacic: fragmente de buze de fructiere, fragmente de opaiţe,
vase de tip sac şi borcan, castroane şi piese din metal (o fibulă
de bronz, lame de cuțitașe din fier, ac de fier) (Fig. 53/1–3). De
asemenea, în cadrul secţiunii au fost descoperite şi numeroase
fragmente ceramice bogat decorate, fusaiole, o rotiţă de lut, un
cuţit de piatră, fragmente de râşniţă concave, toate fiind indicii
ale unei consistente locuiri a acestor terase în epoca bronzului.
Pe baza săpăturilor arheologice din vara anului 2016 putem
afirma că în acest punct de pe Dealul Târgului, în etapa mijlo-
cie a epocii bronzului, o comunitate Wietenberg a locuit atât
platoul, dar mai ales terasele care au fost amenajate prin ample
lucrări antropice. Existenţa acestor terase dovedeşte interesul
small knives, and an iron pin) (Fig. 53/1–3). Inside the trench
there were also lots of pottery fragments with rich decorations,
whorls, one miniature clay wheel, an iron knife, and fragments
of concave grinders, all indicating a consistent habitation on
these terraces during the Bronze Age.
On the basis of the archaeological excavations performed
during the summer of 2016 we can state that a Wietenberg com-
munity inhabited both the plateau and the ample man-made
terraces on Dealul Târgului during the Middle Bronze Age.
The existence of the terraces proves that this community was
interested in inhabiting a high area that provided good visibil-
ity on the surroundings and probably located at a crossroads.
According to the current state of research, no contemporary

51
 Fig. 53. 1–3. Bistriţa-Dealul Târgului. Fragmente ceramice dacice (foto G. Marinescu)
/ 1–3. Bistriţa-Dealul Târgului. Dacian pottery fragments (photo G. Marinescu).

comunității de a locui o zonă înaltă cu o bună vizibilitate asu-
pra tuturor împrejurimilor, aflată probabil la confluența unor
drumuri. Din câte cunoaștem la ora actuală, în teritoriul supus
analizei noastre, nu există nicio așezare contemporană (Fig. 11).
Anterior zona a fost vizitată și de către comunitățile Coțofeni.
Locul i-a atras și pe daci, care la mai bine de 1500 de ani au reu-
tilizat aceste terase, cu siguranță încă vizibile în epocă (Gogâl-
tan, Marinescu 2017a).
settlement existed in the territory under analysis (Fig. 11). The
area had been previously used by Coțofeni communities as
well. The Dacians were also attracted by this spot, as more than
1500 years later they reused these terraces that were certainly
still visible at that time (Gogâltan, Marinescu 2017a).

52
 Descoperirile arheologice
Vasul de aur
Cea mai spectaculoasă descoperire făcută
la Bistrița-Dealul Târgului este evident vasul
de aur. Așa cum am văzut, în urma verifică-
rilor de la fața locului, nu am obținut date
noi privind felul în care a fost depusă piesa.
De aceea trebuie să ne mulțumim doar cu
informațiile pe care le-am primit de la desco-
peritor.
Potrivit acestuia vasul ar fi fost găsit izo-
lat la o adâncime mică în pământ. Piesa are
diametrul de 12  cm, înălțimea de 9,4  cm și
o greutate păstrată de 321,61 g (Fig.  54–56).
Vasul are forma unei cești cu gura largă, cu
profilul în formă de „S” și este ușor defor-
mat, probabil din cauza greutății pământului
(Fig. 57–59).
Din buza vasului pornește o mică toartă
supraînălțată, ruptă încă din vechime (Fig.
60–61). Vasul a fost curățat de descoperitor
The archaeological discoveries
The gold vessel
The gold vessel was naturally the most
spectacular discovery made in Bistrița-Dea-
lul Târgului. As we have indicated above, the
on-site researches have not revealed new data
on how the item had been deposited. We must
thus consider the information provided by the
author of the discovery.
According to him, the vessel was found iso-
lated, at a shallow depth in the ground. The ves-
sel has a diameter of 12 cm and is 9.4 cm high.
The preserved weight is 321.61 g (Fig. 54–56). Fig. 54. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul
Târgului (foto L. Grec) / The gold vessel from
It is a cup with wide rim, an S-shaped profile Bistriţa-Dealul Târgului (photo L. Grec).
and is slightly deformed, probably due to the
pressure of the soil (Fig. 57–59).
A small high handle started from the
rim, but it has been broken from prehistory
(Fig.  60–61). The author of the discovery
cleaned the vessel, so that no trace of possi-
ble sedimentations, that could indicate its
53
 Fig. 55. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Fig. 56. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto L. Grec)
Târgului (foto L. Grec) / The gold vessel from / The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului (photo L. Grec).
Bistriţa-Dealul Târgului (photo L. Grec).

astfel încât în prezent nu se mai observă urme ale unor depu-
neri ce ne-ar fi putut sugera conţinutul său.
Buza a fost deteriorată după descoperire, de unde a fost
decupată o mică bucată cu scopul de a verifica din ce metal
a fost realizat vasul (Fig. 62). Această bucată, recuperată și ea,
a fost analizată non-invaziv de către dr. Lucian Barbu-Tudo-
ran prin metoda EDX (Energy dispersive X-Ray) la Institutul
Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice
și Moleculare Cluj-Napoca. Prin această metodă se poate iden-
tifica compoziția elementelor dintr-o probă. Analizele efectuate
contents, has been preserved. He also cut out a piece of the
rim in order to find out the value of the metal (Fig. 62). This
fragment was also recovered and analyzed by dr. Lucian Bar-
bu-Tudoran with the EDX method (Energy dispersive X-Ray),
which is an x-ray technique used to identify the elemental
composition of materials, at the National Institute for Research
and Development of Isotopic and Molecular Technologies in
Cluj-Napoca. This method allows the identification of the ele-
ments’ composition in a given sample. Based on investigations
made on the surface and in the section of this rim fragment,

54
Fig. 57. Vasul de aur de la
Bistriţa-Dealul Târgului
(foto L. Grec) / The gold
vessel from Bistriţa-Dealul
Târgului (photo L. Grec).

55
Fig. 58. Vasul de aur
de la Bistriţa-Dealul
Târgului (foto L.
Grec) / The gold
vessel from Bistriţa-
Dealul Târgului
(photo L. Grec).

56
Fig. 59. a-e. Vasul de aur de la Bistriţa-
Dealul Târgului (desen N. Șugar) /
a-e. The gold vessel from Bistriţa-
Dealul Târgului (drawing by N. Șugar).

57
Fig. 60. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul
Târgului. Detaliu cu toarta vasului (foto L. Grec)
/ The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului.
Detail with the handle (photo L. Grec).
Fig. 61. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul
Târgului. Detaliu cu toarta vasului (foto L. Grec)
/ The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului.
Detail with the handle (photo L. Grec).
Fig. 62. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului.
Detaliu cu zona de unde a fost decupată buza
vasului (foto L. Grec) / The gold vessel from
Bistriţa-Dealul Târgului. Detail of the area where
part of the rim was cut out (photo L. Grec).

Fig. 63. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului. Fig. 64. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului.
Analiza metalografică / The gold vessel from Bistriţa- Analiza metalografică / The gold vessel from Bistriţa-
Dealul Târgului. Metallographic analysis. Dealul Târgului. Metallographic analysis.

58
Fig. 65. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto L. Grec) /
The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului (photo L. Grec).
atât la suprafață fragmentului de buză cât și în secțiunea sa au
demonstrat că vasul a fost confecționat dintr-un aliaj natural de
aur și argint (electrum), cu o concentrație de argint care variază
între 13,57 și 32,08 % Ag (Fig. 63–64). Din această cauză vasul
are o culoare galben deschisă. Concentrații variate de argint
(cuprinse între 37,9% și 64,9%) au fost identificate și pentru
alte descoperiri arheologice, cum este cazul unui inel de buclă
atribuit bronzului mijlociu descoperit pe Valea Pianului, în
zona centrală a Transilvaniei (Cristea 2013, 17, Fig. 6–8).
În ceea ce privește ornamentația, doar la o simplă privire
Fig. 66. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto L. Grec)
/ The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului (photo L. Grec).
the results proved that the vessel was made out of a natural
alloy of gold and silver (electrum). The silver concentration
ranges between 13.57% and 32.08% Ag (Fig.  63–64). For this
reason, the vessel has a light-yellow color. Various concentra-
tions of silver (between 37.9% and 64.9%) were also identified
in the case of a lock ring assigned to the Middle Bronze Age,
found at Valea Pianului in central Transylvania (Cristea 2013,
17, Fig. 6–8).
As for the vessel’s decoration, one notices the elegance and
balanced manner of placing the decorative rows in relation to
59
 Fig. 68. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului. Detaliu cu
ornamentele de pe gâtul vasului / The gold vessel from Bistriţa-Dealul
Fig. 67. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului. Târgului. Detail with the ornaments on the neck (photo L. Grec).
Detaliu cu volutele de sub toartă / The gold vessel
from Bistriţa-Dealul Târgului. Detail with the volutes
placed under the handle (photo L. Grec).

se remarcă eleganța, modul armonios de dispunere a registre-
lor decorative în funcție de părțile componente ale vasului și
priceperea meșterului aurar care a executat cu multă siguranță
decorul (Fig. 65–71).
Buza vasului este marcată printr-o linie fin incizată plasată
imediat sub margine, banda astfel obținută fiind umplută cu
mici crestături oblice. Decorul de pe buză se termină sub toartă
cu două volute incizate (Fig.  67). Alte două benzi realizate în
aceeași manieră, cu rolul de a separa registrele ornamentale,
sunt plasate la baza gâtului și o alta în treimea inferioară. Linia
incizată de pe gât constituie suportul pentru un șir de 66 de mici
triunghiuri umplute cu trei sau patru linii oblice, fără să existe
vreo regulă în dispunerea lor. Mai deosebite sunt două triun-
ghiuri, diferite ca formă de restul, plasate sub toartă: unul mai lat
umplut cu 5 linii oblice și un altul mai ascuțit în care au fost inci-
zate doar două linii oblice. Acesta din urmă pare să fie oarecum
înghesuit în acest registru pentru a nu se lăsa un loc gol. Posibil
ca artizanul să fi început decorarea vasului din această zonă și la
final s-a văzut nevoit să modifice registrul inițial (Fig. 68).
the parts of the vessel and the skills of the goldsmith who cre-
ated the decoration (Fig. 65–71).
The vessel’s rim is marked by a fine incised line placed right
under the edge; the strip thus created was filled with small
oblique notches. The decoration on the rim ends under the
handle with two incised volutes (Fig. 67). Two other strips cre-
ated in the same way, meant to separate the ornamental rows,
are placed one at the base of the neck and the other in the
lower third. On the incised line on the neck appears a row of
66 small triangles filled with three or four oblique lines, placed
according to no apparent rule. Two of the triangles are different
from the others, placed under the handle: one is wider and is
filled with five oblique lines and the other is pointier and only
two oblique lines had been traced inside it. The latter triangle
seems to have been somewhat squeezed in the available space
in order to avoid leaving an undecorated area. It is possible that
the craftsman started decorating the vessel in this area and in
the end was forced to change the initial row (Fig. 68).
The main ornament consists of 60 oblique grooves placed

60
Fig. 69. Vasul de aur de la Bistriţa-
Dealul Târgului (foto L. Grec) / The
gold vessel from Bistriţa-Dealul
Târgului (photo L. Grec).

61
Fig. 70. Vasul de aur de la Bistriţa-
Dealul Târgului (foto L. Grec) / The
gold vessel from Bistriţa-Dealul
Târgului (photo L. Grec).

62

Fig. 71. Vasul de aur de la Bistriţa-
Dealul Târgului. Detaliu cu decorul
spiralic de pe fundul vasului (foto L.
Grec) / The gold vessel from Bistriţa-
Dealul Târgului. Detail with the spiral
decoration on the base (photo L. Grec).
Ornamentul central este compus din 60 de caneluri oblice
plasate pe pântecul vasului mărginite în partea superioară și
inferioară de cele două benzi gravate și umplute cu mici inci-
zii. Baza vasului a fost și ea frumos ornamentată cu o spirală
crestată (Fig. 71). Din nefericire nu știm cum se termina toarta,
aceasta fiind ruptă din vechime (Fig. 60–61, 67). Cu siguranță
ea nu a fost prinsă de corpul vasului. Secțiunea sa este diferită
de cea a vasului de la Biia (Soroceanu 2008, Abb. 40), cu care
am fost tentați la început să o comparăm (Fig. 82).
Din momentul în care am văzut vasul, pe baza formei, dar
mai ales a ornamentelor, l-am atribuit perioadei mijlocii a epo-
cii bronzului, identificând elemente decorative Wietenberg II
(după N.  Chidioșan), A2 și parțial B (după N.  Boroffka) sau
caracteristice fazei timpurii a acestei culturi arheologice (după
G.  Bălan). O discuție recentă asupra cănilor acestei secvențe
Fig. 72. Bistriţa-Dealul Târgului.
Fragmente ceramice decorate
cu motive spiralice (foto
G. Marinescu) / Bistriţa-Dealul
Târgului. Pottery fragments
decorated with spiral motifs
(photo G. Marinescu).
on the vessel’s belly, flanked in the upper and lower part by
two engraved strips filled with small incisions. The base of the
vessel is also nicely decorated with a notched spiral (Fig. 71).
Unfortunately we cannot know for sure how the handle ended,
as it has been broken since antiquity (Fig. 60–61, 67). For sure,
it was not attached to the vessel`s body. Its section is different
than the one of the vessel from Biia (Soroceanu 2008, Abb. 40),
with which it was initially compared to (Fig. 82).
From the moment we saw the vessel, based on its shape
and especially its ornaments, we attributed it to the Middle
Bronze Age. The decorative elements were either identified as
Wietenberg II (according to N. Chidioșan), A2 and partially B
(according to N. Boroffka), or as belonging to the early phase
of this archaeological culture (according to G. Bălan). A recent
discussion about the cups of this chronological sequence in
63

Fig. 73. Bistriţa-Dealul Târgului. Fragmente ceramice
decorate cu caneluri oblice (foto G. Marinescu) /
Bistriţa-Dealul Târgului. Pottery fragments decorated
with oblique grooves (photo G. Marinescu).
Fig. 74. Bistriţa-Dealul Târgului. Fragmente ceramice
decorate cu triunghiuri haşurate (foto G. Marinescu) /
Bistriţa-Dealul Târgului. Pottery fragments decorated
with hachured triangles (photo G. Marinescu).
64
cronologice din Transilvania ne determină
să nu mai reluăm subiectul (Bălan et al. 2017,
172, Fig. 266). Săpăturile pe care le-am făcut
pe Dealul Târgului au confirmat acest lucru şi
au adus argumente în plus. Spirala, așa cum
apare ea pe baza vasului de electrum, este un
element definitoriu al stilului ceramic Wie-
tenberg II (Chidioșan 1980, 57–59; Boroffka
1994, 249–250; Bălan et  al. 2016a, 72, Pl.  I;
Bălan et al. 2017, 179–180). La fel ca și pe vasul
de aur, ea apare profilată și pe suprafața vase-
lor ceramice descoperite în așezarea cercetată
de noi (Fig. 72). Există însă și varianta de spi-
rale incizate așa cum au fost ele gravate sub
toartă. Canelurile oblice sunt des întâlnite pe
recipientele ceramice, ele fiind la fel mărginite
în partea superioară și inferioară cu linii inci-
zate umplute cu puncte sau hașuri (Fig.  73).
La fel de răspândite sunt, pe ceramica așezării
noastre, și triunghiurile umplute cu hașuri
(Fig. 74).
Având în vedere decorul identic de pe vasul
de aur și ceramica Wietenberg descoperită în
așezarea de pe Dealului Târgului, aflată la cca.
700 de  m vest de locul indicat de cel care a
găsit piesele de metal, credem că nu există
niciun dubiu în a le considera contemporane.
Și pentru alte obiecte decorate, realizate din
aur sau bronz din Transilvania, G.  Bălan a
identificat ornamente similare pe ceramica
Transylvania makes the repetition unneces-
sary (Bălan et al. 2017, 172, Fig. 266). The exca-
vations performed on Dealul Târgului have
confirmed this and have brought extra argu-
ments. The spiral, as it features on the base of
the electrum vessel, is a defining element of
the Wietenberg II Ceramic Style (Chidioșan
1980, 57–59; Boroffka 1994, 249–250; Bălan
et  al. 2016a, 72, Pl.  I; Bălan et  al. 2017, 179–
180). Just like on the gold vessel it features on
the surface of ceramic pots discovered in the
settlement that we have researched (Fig. 72).
Still, the shards also feature spirals like the
ones engraved under the handle. The oblique
grooves were often encountered on ceramic
containers that were also marked in the upper
and lower part by incised lines filled with
dots or hatchings (Fig.  73). Triangles filled
with hatchings are also often encountered on
the pottery from the investigated settlement
(Fig. 74).
Considering the identical decorative ele-
ments on the gold vessel and those found on
the pottery fragments from the nearby habi-
tation on top of Dealul Târgului, located only
700  m apart, we are certain that the discov-
eries are contemporaneous. On other deco-
rated artifacts made of gold and bronze from
Transylvania G. Bălan identified similar orna-
ments on the pottery from the incineration
din necropola de incinerație de la Sebeș, contemporană cu des-
coperirile noastre (Bălan et al. 2017, 185, Fig. 226–229).
În ceea ce privește materia primă din care a fost confecționat
vasul am văzut că avem de-a face cu un aliaj natural de aur și
argint al cărui procent variază semnificativ. Un studiu recent al
Al. Țârlea și a colaboratorilor ei, care au analizat prin metoda
XRF (X-Ray Fluorescence) un număr de 29 de piese preistorice
din România, a arătat că obiectele din bronzul mijlociu au fost
realizate din aur cu o puritate mai scăzută. În schimb, în etapele
ulterioare ale bronzului târziu și primei epoci a fierului puri-
tatea aurului devine mai mare (Țârlea et al. 2016, 64). Astfel,
piesele din tezaurele de la Săcuieni (jud. Bihor) sau Pecica (jud.
Arad), care au fost datate în bronzul mijlociu, au o concentrație
de argint cuprinsă între 23,00% și 26,31% (Țârlea et al. 2016, 61,
Table 1; Cristea-Stan, Constantinescu 2016, Table 1). Vasul de la
Biia (jud. Alba), de pe Valea Târnavei în centrul Transilvaniei,
a cărui datare a variat între bronzul mijlociu și prima epocă a
fierului (Ha B) (Țârlea, Popescu 2013, 59; Țârlea et al. 2016, 67),
are și el o concentrație de 15,11 Ag (Țârlea et al. 2016, Table 1;
Cristea-Stan, Constantinescu 2016, Table 1).
Ca sursă de materie primă, ne gândim în primul rând la
zona Anieș-Rodna aflată la cca. 35 de km în linie dreaptă de
locul de descoperire a vasului nostru (Fig. 75).
Într-un letopiseţ rusesc, Rodna este amintită ca „baie”
în 1235, foarte probabil exploatarea fiind începută încă de la
sfârşitul secolului al XII-lea. Prosperitatea adusă de exploata-
rea metalelor preţioase se regăseşte şi în documentele vremii,
Rodna fiind numită civitas încă din 1239 (civitatem Rodna)
şi oppidum în 1241 (Niedermaier 2012, 218, 226; Rădulescu
2004, 12–13). În secolul al XIII-lea minele de argint (regis
necropolis at Sebeș, that was contemporary to our discoveries
(Bălan et al. 2017, 185, Fig. 226–229).
In a recent study conducted by Al. Țârlea and several collab-
orators, a total number of 29 items assigned to the Bronze Age
and the Early Iron Age periods were analyzed using the X-Ray
Fluorescence (XRF) method. The conclusion was that “So far, it
seems that the items that can be more safely related to the Mid-
dle Bronze Age were made using gold of lower purity, while the
objects connected with any degree of confidence to the Late
Bronze Age and Early Iron Age are, on average, of higher purity
gold” (Țârlea et al. 2016, 64).
Regarding the material of which the vessel was made, it was
identified as a natural silver and gold alloy, with a silver com-
position which varies significantly. The artefacts found in the
hoards from Săcuieni or Pecica, which are firmly assigned to
the Middle Bronze Age, have a silver concentration between
23.00% and 26.31% Ag (Țârlea et  al. 2016, 61, Table 1; Cris-
tea-Stan, Constantinescu 2016, Table 1). The vessel from Biia,
(Alba County), in Târnavei Valley from the center of Transyl-
vania, dated to a time frame spanning from the Middle Bronze
Age to the Ha B (Țârlea, Popescu 2013, 59; Țârlea et al. 2016,
67), has a silver concentration of 15.11% (Țârlea et  al. 2016,
Table 1; Cristea-Stan, Constantinescu 2016, Table 1). As a raw
material source, the first possibility is the Anieș-Rodna area,
located at approximately 35 km from Dealul Târgului (Fig. 75).
Rodna was mentioned in a Russian chronicle as a “baia” in
1235 and the exploitation there probably started since the end
of the twelfth century. The prosperity brought by the exploita-
tion of precious metals can be traced in the written sources, as
Rodna was called a civitas since 1239 (civitatem Rodna) and an
65

Fig. 75. Harta cu distanţa dintre Bistriţa-Dealul Târgului şi Rodna (sursa Google Earth) / Map
of the distance between Bistriţa-Dealul Târgului and Rodna (taken from Google Earth).
argentifodinam) de aici erau atât de importante încât se bătea
o monedă după măsura de la Rodna (argenti cum pondere de
Rodna) (Zimmermann, Werner 1892, doc. 118), importanţa
minelor de aur şi argint fiind mare până în prima jumătate a
secolului al XVI-lea. Aici a funcționat în Evul Mediu cea mai
mare exploatare de argint și aur din tot regatul maghiar (Nie-
dermaier 2004, 33–34). Urme ale acestor exploatări am identi-
ficat cu 10 ani în urmă la Anieș în cadrul unui proiect privind
mineritul antic din Transilvania (Fig.  76) (vezi și Wollmann,
Slota 2004).
Analizele recente făcute pe zăcămintele din Munții Apu-
seni au demonstrat cazuri în care era prezentă o concentrație
mare de argint în aurul extras din mine sau o concentrație
foarte mare de aur în unele nisipuri aurifere (Bugoi et al. 2008;
Neacșu et al. 2009; Pop et al. 2011; Cristea 2013, 21–46; Țârlea
et al. 2016, 66; Cristea-Stan, Constantinescu 2016, 28–32). De
66
Fig. 76. Zona minieră
Anieş (foto Fl. Gogâltan) /
The Anieş mining region
(photo Fl. Gogâltan).
oppidum in 1241 (Niedermaier 2012, 218, 226; Rădulescu 2004,
12–13). In the thirteenth century, its silver mines (regis argenti-
fodinam) were so important that coins were issued according
to the weight unit of Rodna (argenti cum pondere de Rodna)
(Zimmermann, Werner 1892, doc. 118); the gold and silver
mines there continued to be very important until the first half
of the sixteenth century. The largest exploitation of silver and
gold in the Hungarian Kingdom functioned in this area dur-
ing the Middle Ages (Niedermaier 2004, 33–34). Ten years ago,
while doing research for a project focused on ancient mining
in Transylvania (Fig. 76), we have identified traces left by these
activities (see also Wollmann, Slota 2004).
A recent analysis of the gold deposits found in the Apuseni
Mountains revealed that a large concentration of silver can be
found in the gold ores and that the gold obtained from placer
mining can be of high purity (Bugoi et al. 2008; Neacșu et al.
aceea este foarte greu de precizat dacă pentru vasul nostru a
fost folosită o sursă primară, adică minereul exploatat dintr-o
mină, sau una secundară, cum este nisipul aurifer recuperat
din râuri. Momentan există puține informații privind mine-
ritul preistoric în Transilvania (Boroffka 2006; Thomas 2014).
Mult mai facilă era spălarea nisipului aurifer, îndeletnicire
practicată constant pe Valea Someşului Mare până în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea (Şotropa 1928, 5, 27). Având în
vedere aceste date, este posibil ca sursa de materie primă pen-
tru vasul nostru să fi fost nisipul aurifer.
Modul în care a fost confecționat un asemenea vas de aur
a fost reconstituit de către B.  Armbruster (Armbruster 2000,
128–135; Armbruster 2012; Armbruster 2013, 464–466). Con-
form scenariului său, după topirea inițială a metalului la circa
1000 °C, aurul era mai apoi „copt” la aproximativ 750 °C pen-
tru a se evita crăparea sau ruperea sa. Următoare etapă a fost
ciocănirea la rece, probabil cu un ciocan de piatră, până s-a
obținut forma dorită. Remarcăm că toarta nu a fost adăugată
ulterior, ci realizată împreună cu corpul vasului, ca și în cazul
exemplarelor de la Biia sau „fostul comitat Bihor” (Soroceanu
2008, Abb. 39–40). Nu am observat urme de ciocănire, ele fiind
îndepărtate printr-o finisare atentă atât a interiorului cât și a
exteriorului vasului. Ornamentarea s-a realizat prin ciocănirea
dinspre interior a canelurilor de pe corp (Fig. 77) și prin inci-
zarea cu ajutorul unei dăltițe a unui motiv spiralic pe baza sa
(Fig. 71). Inciziile de pe suprafața vasului au fost zgâriate atent
și sigur cu o daltă ascuțită (Fig. 78–79).
Analogiile stabilite pe baza elementelor decorative de pe vasul
de aur și fragmentele ceramice descoperite în așezarea de pe
vârful Dealului Târgului, dovedesc că el a fost un produs local
2009; Pop et al. 2011; Cristea 2013, 21–46; Țârlea et al. 2016, 66;
Cristea-Stan, Constantinescu 2016, 28–32).
It is hard to specify if the gold used to produce the vessel
under analysis was obtained from ore veins or alluvial deposits.
At the moment, there are few traces of prehistoric ore mining
in Transylvania (Boroffka 2009; Thomas 2014). It was much
easier to wash the gold dust sand and placer mining was a con-
stant occupation in Someşul Mare Valley until the second half
of the nineteenth century (Şotropa 1928, 5, 27). For this reason,
we consider the use of alluvial gold more plausible.
B.  Armbruster experimented the technique necessary to
create such a vessel (Armbruster 2000, 128–135; Armbruster
2012; Armbruster 2013, 464–466). According to his scenario,
after the metal was melted at around 1000 °C, it was further-
more annealed at around 750 °C in order to avoid cracking or
breaking. The next step was to obtain the desired shape by cold
hammering the metal, most likely using stone hammers. In our
case, we mention that the handle was not subsequently added
to the body, but worked as a whole, as it is also the case with the
vessels from Biia and the “former Bihor District” (Soroceanu
2008, Abb. 39–40). All traces left by cold hammering were
removed by carefully smoothing both the external and inter-
nal parts. The funneling decoration was created by hammering
the wide grooves from the interior (Fig. 77), while the spiraled
motif on the base was incised with a small chisel (Fig. 71). The
incisions on the surface of the vessels were carefully scratched
with a sharp chisel (Fig. 78–79).
The analogies between the ornamental elements present on
the vessel in question and those on the pottery found in the
settlement on the top of Dealul Târgului prove that the vessel
67
Fig. 77. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului.
Detaliu cu modul de realizare a ornamentului
canelat (foto L. Grec) / The gold vessel from Bistriţa-
Dealul Târgului. Detail of the manner in which the
grooved ornament was created (photo L. Grec).
Fig. 78. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului. Detaliu
cu modul de realizare a ornamentelor de sub toartă
(foto L. Grec) / The gold vessel from Bistriţa-Dealul
Târgului. Detail of the manner in which the ornaments
under the handle were created (photo L. Grec).
Fig. 79. Vasul de aur de la Bistriţa-Dealul Târgului.
Detaliu cu registrele ornamentale (foto L. Grec)
/ The gold vessel from Bistriţa-Dealul Târgului.
Detail of the ornamental rows (photo L. Grec).

realizat de către un meșter al unei comunități Wietenberg timpu-
rii. Vasul se datează în cronologia relativă în bronzul mijlociu II
(Bronz A2 central European) și în cea absolută undeva între 1900
și 1700 a.Chr. Din punct de vedere tipologic el nu se regăsește
printre exemplarele, oricum mai târzii ale lumii minoico-mice-
niene (Laffineur 1977; Matthäus 1980). Același lucru se poate
spune și despre vasele de aur descoperite în centrul, vestul și
nordul Europei (Metzner-Nebelsick 2003; Gerloff 2010, Abb. 29;
Ebbensen, Abrahamsen 2012; Armbruster 2013, 459, Fig. 25.3).
În această situație ne aflăm în fața celui mai vechi recipi-
ent de aur produs în Bazinul Carpatic. Descoperirile efectuate
mai demult, precum cele din „fostul comitat Bihor” sau Biia
(Fig. 80–82) au fost datate în mod diferit de către specialiștii
care le-au studiat, fiind plasate într-un interval lung de timp
din bronzul mijlociu până în prima epocă a fierului (Soroceanu
2008, 233–234 cu bibliografia mai veche). Pentru a aminti doar
datările mai noi propuse de T. Soroceanu, în sinteza sa privind
was produced by a local craftsman from an early Wietenberg
community. The vessel can be dated in relative terms to the
second stage of the MBA (Bronze A2 in the Central European
system) and in absolute terms sometimes between ca. 1900 and
1700 BC. 
Typologically, there are no analogies for it in the obviously
later Minoan-Mycenaean world (Laffineur 1977; Matthäus
1980). The same observation is valid for the golden vessels dis-
covered in the central, western, and northern parts of Europe
(Metzner-Nebelsick 2003; Gerloff 2010, Abb. 29; Ebbensen,
Abrahamsen 2012; Armbruster 2013, 459, Fig. 25.3).
Taking into consideration the proposed dating, this vessel is
the earliest known golden vessel produced in the Carpathian
Basin. The previous discoveries from the “former Bihor Dis-
trict” and Biia (Fig.  80–82) were dated to various periods by
several specialists, ranging from the Middle Bronze Age to
the Early Iron Age (Soroceanu 2008, 233–234 with the old

68
Fig. 80. Vasul de aur de la Biia (foto R. Oanță-Marghitu,
Muzeul Național al României) (foto L. Grec) / The
gold vessel from Biia (photo R. Oanță-Marghitu,
National Museum of Romania) (photo L. Grec).
Fig. 81. Vasul de aur de la Biia (foto R. Oanță-
Marghitu, Muzeul Național al României)
(foto L. Grec) / The gold vessel from Biia
(photo R. Oanță-Marghitu, National
Museum of Romania) (photo L. Grec).
Fig. 82. Vasul de aur de la Biia (foto R. Oanță-
Marghitu, Muzeul Național al României)
(foto L. Grec) / The gold vessel from Biia
(photo R. Oanță-Marghitu, National
Museum of Romania) (photo L. Grec).

vasele de metal prescitice din România, vasul de la Biia și-ar
găsi mai multe analogii în vesela de metal din sec. X-VIII
a.Chr., iar pentru cele din „fostul comitat Bihor” ar fi argu-
mente pentru a le încadra într-o perioadă post Bronz D (Soro-
ceanu 2008, 234–236). Acum, prin vasul de la Bistrița, este cât
se poate de evident că astfel de căni au fost produse în Bazinul
Carpatic cu mult mai devreme. Astfel, se verifică ipoteza lui
T. Soroceanu privind distribuirea în timp a recipientelor de aur
şi nu datarea lor la un singur moment cronologic.
Vasul de la Bistrița nu este singura piesă de aur care poate
fi atribuită cu certitudine comunităților Wietenberg. Relativ
contemporane sunt inelele de buclă sau brățările de aur des-
coperite la Oarța de Sus (jud. Maramureș) în nordul Transilva-
niei (Kacsó 2004, Pl. XXXIX). Depunerile de aici au fost consi-
derate de către Al. Vulpe, pe bună dreptate, ca aparținând unui
sanctuar în aer liber (Vulpe 2001b, 19–20).
literature). For the vessel from Biia T. Soroceanu found many
analogies in the metal wares of the tenth-eighth centuries B.C.,
presented in his book concerning the pre-Scythian metal ves-
sels in Romania. The vessel from “former Bihor District” was
dated to a period subsequent to Bronze D (Soroceanu 2008,
234–236). Now, due to the discovery of the item from Bis-
trița, it becomes apparent that such cups were produced in the
Carpathian Basin much earlier. This supports T.  Soroceanu’s
hypothesis regarding the existence of such golden vessels over
a longer period of time and not only during a single chrono-
logical moment.
The vessel from Bistrița is not the only gold artefact firmly
assigned to the Wietenberg communities. Relatively contem-
poraneous are the golden lock rings and bracelets discovered at
Oarța de Sus, in north Transylvania (Kacsó 2004, Pl. XXXIX).
The depositions found there were justifiably interpreted by

69

Fig. 83. Topor de bronz descoperit la
Bistriţa-Dealul Târgului (desen N. Șugar,
foto G. Marinescu) / Bronze axe discovered
in Bistriţa-Dealul Târgului (drawing
by N. Șugar, photo G. Marinescu).
70
Impresia generală pe care o lasă vasul de la
Bistriţa este că a fost confecționat de un meșter
cu o mare experiență care știa foarte bine ceea
ce trebuia să facă. Vasul nu este o inovație sau
un experiment, ci un produs pentru o piață
obișnuită cu asemenea piese.
Piesele de bronz
Așa cum am mai precizat, la cca. 7 m de locul
unde a fost descoperit vasul de aur s-ar fi găsit
și două piese din bronz. Este vorba despre un
topor și o daltă. Toporul de bronz are o lun-
gime de 12,2  cm, diametrul interior al găurii
de înmănuşare este de 2,4 × 2,3 cm, iar lăţimea
tăişului de 3,5  cm. Greutatea sa este de 268,87
g (Fig. 83). Tăișul prezintă urme de utilizare. El
aparține acelei categorii a topoarelor cu gură de
înmănușare transversală sau Schaftlochäxte, așa
cum este încetățit termenul în limba germană.
Prin forma manşonului, lama elegantă şi aspec-
tul ei în secţiune, la care se adaugă tăişul curbat
şi bine rotunjit, el poate fi plasat printre topoa-
rele de tip Pădureni, Balșa sau chiar Hajdúsám-
son (Vulpe 1970, Abb. 1; Váczi 2015, Fig. 3).
O piesă asemănătoare, dar probabil din
cupru, a fost găsită în imediata apropiere la
Dumitra (Fig. 28) (G.Marinescu 2006). Recent,
la Sigmir, nu foarte departe de așezarea de pe
Dealul Târgului, a fost descoperit un topor de
Vulpe as belonging to an open-air sanctuary
(Vulpe2001b, 19–20).
As an overall view, the vessel discovered in
Bistrița makes us believe that it was crafted by
an experienced artisan, who had a clear idea of
the desired finished product. The vessel was not
an innovation or an experiment, but a product
designed for a market used to such pieces.
The bronze items
As mentioned above, two bronze items were
also found presumably ca. 7  m from the spot
where the gold vessel was discovered. The items
in question are an axe and a chisel. The axe is
12.3 cm long, the inner diameter of the shaft hole
measures 2.4 × 2.3 cm, and the width of the blade
measures 3.5 cm. It weighs 268.87 g (Fig. 83). The
sharpened edge displays traces of use. It belongs
to the shaft-hole axe type or Schaftlochäxte, as
it is named in the German literature. Consider-
ing the shape of the shaft-hole, the elegant blade
and its shape in section, as well as the curved
and well-rounded blade, the axe can be included
in the Pădureni, Balșa, and even Hajdúsámson
types (Vulpe 1970, Abb. 1; Váczi 2015, Fig. 3).
A similar piece, most likely molded out of
copper, was found in the proximity, at Dumitra
(Fig. 28) (G. Marinescu 2006). A bronze axe that
can be also dated to the Middle Bronze Period
bronz care se datează tot în perioada bron-
zului mijlociu (Fig.  29) (G.Marinescu 2018).
Prin prisma noilor descoperiri este necesară o
reevaluare a tuturor acestor tipuri de topoare
(Popescu, Lazanu 2010). Ceea ce este cert e
faptul că pe baza analogiilor el aparține bron-
zului mijlociu II (din cronologia ungaro-tran-
silvăneană) sau Bronz A2 central European din
cronologia relativă a perioadei (David 2002,
313–314). Această etapă a fost datată mai nou
în Transilvania între cca. 1900 și 1700 a.Chr.
(Gogâltan 2015, Fig. 23; Bălan et al. 2016a, Pl. V;
Bălan et al. 2017, Fig. 283).
Din informațiile oferite de descoperitor,
toporul ar fi fost găsit împreună cu o daltă de
bronz. Ea are o lungime de 9,4  cm, diame-
trul interior al găurii de înmănuşare este de
1,3 × 1,4 cm, o adâncime interioară de 4,2 cm și
o greutate de 62,20 g (Fig. 84). Pentru astfel de
piese există câteva contexte arheologice sigure
precum cele de la Pecica (Gogâltan, Găvan 2014,
no.cat. 25, 28, 33, 35, 49), Derșida (Chidioşan
1980, 60, Pl.  38/14), Sălacea (Ordentlich 1972,
68, pl. VIII/11), Sântion (Alexandrescu 1955,
489, Fig.  2) sau chiar la Olynth/Agios Mamas
în Grecia (Schalk 2005). Mai nou o piesă ase-
mănătoare a fost găsită în tell-ul epocii bronzu-
lui de la Toboliu și poate fi datată absolut între
cca. 1900 și 1700 a.Chr. (Gogâltan 2015, 63, 73,
Fig. 22).
was recently found in Sigmir, in close proximity
of the settlement on Dealul Târgului (Fig. 29).
(G.  Marinescu 2018). The recent discoveries
pointed out the fact that the previous typolo-
gies should be reconsidered (Popescu, Lazanu
2010). Nevertheless, the axe can be certainly
dated to the second phase of the Middle Bronze
Age (in the Hungarian-Transylvanian chronol-
ogy) or to Bronze A2 in the Central-European
system (David 2002, 313–314). This time frame
was recently dated in Transylvania between ca.
1900 and 1700 BC (Gogâltan 2015, Fig. 23; Bălan
et al. 2016, Pl. V; Bălan et al. 2017, Fig. 283).
According to the author of the discovery,
alongside the shaft-hole axe he also found a
bronze chisel. The chisel is 9.2  cm long, with
the diameter of the shaft hole measuring
1.3  ×  1.4  cm, the inner depth of 4.2  cm, and
the weight of 62.20 g (Fig.  84). There are sev-
eral documented archaeological contexts for Fig. 84. Daltă de bronz descoperită
la Bistriţa-Dealul Târgului (desen N.
such artifacts: Pecica (Gogâltan, Găvan 2014, Șugar, foto G. Marinescu) / Bronze chisel
cat. no. 25, 28, 33, 35, 49), Derșida (Chidioşan discovered in Bistriţa-Dealul Târgului
1980, 60, Pl.  38/14), Sălacea (Ordentlich 1972, (drawing by N. Șugar, photo G. Marinescu).
68, pl. VIII/11), Sântion (Alexandrescu 1955,
489, Fig.  2), and even Olynth/Agios Mamas
in Greece (Schalk 2005). Recently, a similar
artifact was discovered in the tell settlement
from Toboliu, and can be attributed in terms
of absolute dates between ca. 1900 and 1700 BC
(Gogâltan 2015, 63, 73, Fig. 22).
71
 În concluzie, această mică depunere constând
dintr-un topor cu gură de înmănușare și o daltă de
același tip poate fi datată din punct de vedere rela-
tiv în bronzul mijlociu II (din cronologia ungaro-
transilvăneană) sau Bronz A2 central European.
O altă piesă de metal găsită de către un „detec-
torist” pe platoul central al Dealului Târgului este
un ac de bronz. El are o lungime de 11,4 cm; o gro-
sime maximă de 3,8  mm, o lățime a capului de
8,2 mm și o greutate de 8,93 g (Fig. 34). Obiectul
se încadrează, din punct de vedere tipologic, în
așa-numita categorie a acelor cu capul rulat (Rol-
lenkopfnadeln). Asemenea podoabe simple sunt
bine-cunoscute în descoperirile de epoca bronzu-
lui din Transilvania și nu numai (Sava 2002, 184 cu
bibliografia mai veche). Cu siguranță acul poate fi
atribuit celor care au locuit în așezarea Wietenberg
de pe Dealul Târgului. De altfel, în legătură cu
aceste comunități au fost puse și alte piese de acest
tip descoperite în zona intracarpatică (Dietrich,
Dietrich 2007, 91–92, 95–97.
Locuirea de pe Dealul Târgului
Cercetarea arheologică de pe Dealul Târgului,
finanțată de Muzeul din Bistrița, a dovedit clar
existența unor așezări amplasate la o altitudine
apreciabilă cu scopul evident de a controla întreaga
regiune. Nu trebuie uitat că pe aici a trecut în Evul
Mediu principalul drum care lega orașul Bistrița
72
In conclusion, this small deposit which includes
a shaft-hole axe and a chisel of a similar type can
be dated in relative chronology to Middle Bronze
II (according to the Hungarian-Transylvanian
chronology) or to Bronze A2 (Central European).
Another detectorist also found a metal item on
the central plateau of Dealul Târgului, namely a
bronze pin. The artifact measures 11.4 cm in length;
it has a maximum width of 3.8 mm, the head has a
maximum width of 8.2 mm, and has a total weight
of 8.93 g (Fig.  34). From a typological point of
view the item can be included in the so-called cat-
egory of pins with rolled head (Rollenkopfnadeln).
Such simple jewelry items are well known among
the Bronze Age discoveries in Transylvania and
beyond (Sava 2002, 184 with the older bibliogra-
phy). The pin can be attributed with certainty to
those who inhabited the Wietenberg settlement on
Dealul Târgului. Besides, other items of this type
discovered in the Intra-Carpathian area have been
attributed to such communities as well (Dietrich,
Dietrich 2007, 91–92, 95–97).
The habitation on Dealul Târgului
The archaeological research on Dealul Târgului,
financed by the Museum in Bistrița, has clearly
proven the existence of settlements located at
significant altitude with the obvious purpose of
controlling the entire region. One must not forget
de zona minieră Rodna și de exploatările de
aur și argint de acolo (Rădulescu 2004a). Tre-
buie remarcat de asemenea efortul mare depus
de comunitatea epocii bronzului de a amenaja
o serie de terase în jurul platoului central. Este
un tip de așezare a culturii Wietenberg care nu
a mai fost cercetată până acum în Transilvania
(Rotea 1993; Boroffka 1994).
Am făcut aceste precizări pentru a înțelege
că pe vârful Dealului Târgului a locuit o impor-
tantă comunitate Wietenberg. Prin săpăturile
noastre nu am identificat locuințe, ele fiind ero-
date de-a lungul timpului sau distruse de ame-
najările din epoca dacică. Resturile lor s-au păs-
trat totuși până astăzi, fapt dovedit de fragmen-
tele de chirpici ce poartă impresiunea unor pari
(Fig. 85). Atunci, ca și în zilele noastre în unele
zone rurale ale Transilvaniei, casele de suprafață
au avut o structură de lemn care a fost lutuită.
Nu ne rămâne decât să ne imaginăm o serie de
locuințe de suprafață amplasate pe terasele ce
mărgineau platoul central al dealului. Asemenea
case au fost descoperite recent cu ocazia lucră-
rilor de construcție ale autostrăzii ce trece pe la
marginea orașului Aiud (Bălan et al. 2016b). Am
amintit, mai sus, existența unei vetre de foc care
a fost amenajată pe un pat de fragmente cera-
mice provenite dintr-un vas mare de provizii
(Fig. 86–87).
În această situație cele mai importante
that during the Middle Ages the main road con-
necting the city of Bistrița to the mine region
of Rodna and the gold and silver exploitations
there passed through this very area (Rădulescu
2004a). It is also important to notice the great
effort that the Bronze Age community in ques-
tion made in order to design a series of terraces
around the central plateau. This is a type of
Wietenberg culture settlement that has never
been researched before in Transylvania (Rotea
1993; Boroffka 1994).
These observations are meant to show that a
significant Wietenberg community lived on the
top of Dealului Târgului. Our excavations have
not revealed the existence of dwellings; such fea-
tures have eroded over time or were destroyed Fig. 85. Fragmente de chirpici cu urme
by Dacian settlement. Still, their remains have de pari descoperite în aşezarea de la
Bistriţa-Dealul Târgului (foto G. Marinescu)
been preserved until today as fragments of doub / Daub fragments with post imprints
displaying post imprints (Fig. 85). Not only then, discovered in the settlement in Bistriţa-
but also now in rural areas of Transylvania, sur- Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
face dwellings are made of a wooden structure
covered in clay. We can imagine a series of sur-
face dwellings on the terraces that surrounded
the hill’s central plateau. Such houses were
recently discovered during construction works
for the highway passing by the edge of the city
of Aiud (Bălan et al. 2016b). We have also men-
tioned above the existence of a hearth built on
a bed of pottery fragments from a large storage
pot (Fig. 86–87).
73

Fig. 86. Bistriţa-Dealul Târgului. Vatră de foc in
situ descoperită în C3/2016 (foto G. Marinescu)
/ Bistriţa-Dealul Târgului. In situ hearth
discovered in C3/2016 (photo G. Marinescu).
Fig. 87. Bistriţa-Dealul Târgului. Fragmentele
vasul de provizii pe care a fost amenajată vatra
de foc (foto G. Marinescu) / Bistriţa-Dealul
Târgului. Fragments of the storage pot on which
the hearth had been set (photo G. Marinescu).
74
informații despre cei care au locuit pe Dea-
lul Târgului sunt oferite doar de resturile lor
menajere. Este vorba în primul rând despre
fragmente ceramice. Ele oferă arheologului
atât posibilitatea de a data pe baza formelor și a
ornamentelor ceramice satul pe care-l investi-
ghează, cât și detalii despre activitățile econo-
mice, priceperea meșterilor olari în realizarea
vaselor ceramice, modul de păstrare și consu-
mare a alimentelor, gustul estetic etc., adică
diverse secvențe de viață cotidiană preistorică
(Sofaer 2015).
Astfel, fusaiolele, sau așa numitele „capete
de băț” (Gogâltan, Popa 2016, 188 cu bibliogra-
fia mai veche), decorate sau nu (Fig.  88/1–2),
erau folosite la torsul lânii oilor crescute în
imediata vecinătate a așezării și implicit la
producția de textile (Sofaer et  al. 2013). Aci-
ditatea solului a făcut ca oasele de animale să
se păstreze foarte prost, fiind recuperate astfel
foarte puține piese. Știm însă din alte cercetări
arheologice care erau preferințele oamenilor
epocii bonzului pentru animalele pe care le
aveau în preajma caselor (El Susi 1996; Bindea
2008).
Tot în categoria micilor obiecte din lut intră
și rotițele de cărucioare (Fig. 89). Fie că erau
jucării sau îndeplineau un rol în practicile de
cult, ele sugerează că transportul de bunuri
și persoane era o realitate cotidiană în epoca
In this situation, the most important pieces
of information regarding the communities
on Dealul Târgului are those provided by the
household waste they left behind. The most
important such remains are pottery sherds.
They allow archaeologists to date the village
under investigation through their shape and
ornaments and to obtain data regarding the
economic activities, the skill of the potter mas-
ters, the way in which food was preserved and
consumed, the era’s aesthetic preferences etc.,
i.e. various sequences of prehistoric daily life
(Sofaer 2015).
Thus, whorls or the so-called stick heads
(Gogâltan, Popa 2016, 188 with the older bib-
liography), decorated or plain (Fig.  88/1–2),
proved that sheep were kept in close proxim-
ity of the settlement, their wool was spun, and
textiles were implicitly produced (Sofaer et al.
2013). Bones have been very poorly preserved
due to soil acidity, and very few such fragments
were recovered. Nevertheless, one knows from
other archaeological researches what the pref-
erences of Bronze Age people were in regard
to the animals they kept around the house (El
Susi 1996; Bindea 2008).
In the same category of ceramic artifacts
should be included the miniature chariot
wheels (Fig. 89). Either parts of toys or items
with a role during ritual practices, they suggest
bronzului (Schuster 1996). Capacele pentru
diversele recipiente erau cu precădere din
lemn ori se puteau folosi chiar mici lespezi
de piatră. Două piese descoperite pe Dealul
Târgului completează repertoriul obiecte-
lor din lut (Fig. 90/1–2). Interesant este un
obiect de lut ars de formă conică având par-
tea superioară perforată vertical. Urmele de
ardere secundară interioară și exterioară
arată că el a fost timp îndelungat în con-
tact cu focul, probabil pentru a păstra jarul
nestins (Fig. 91/1–3).
Marile vase de provizii sunt realizate mai
puțin îngrijit, fiind confecționate pentru
scopul lor practic. De aceea ornamentele
sunt modeste, iar acele brâuri dispuse sub
buză imită probabil frânghiile cu care erau
legate recipientele atunci când erau trans-
portate sau manevrate (Fig. 92). Din nefe-
ricire, din cauza stării lor de fragmentare,
nu am putut reconstitui forme întregi. De
aceea nu putem spune nimic despre capaci-
tatea lor (Fig. 93).
Aici trebuie să menționăm și câteva frag-
mente, foarte probabil de vase, decorate cu
ornamente insolite pentru comunitățile
Wietenberg din Transilvania (Fig. 94).
Recipientele folosite la servirea hranei
și a băuturilor au fost confecționate cu
mai mare atenție. Lutul ales cu grijă a fost
that the transportation of goods and peo-
ple was a daily reality during the Bronze
Age (Schuster 1996). The lids for various
containers were mainly made of wood, but
small stone slabs could have been also used
to such ends. Two such items discovered on
Dealul Târgului complete the repertory of
clay artifacts (Fig.  90/1–2). An interesting
ceramic item is a conical shaped object with
a small perforation in the superior part. The
burning traces that can be observed both
on the interior and exterior surfaces are the
proof that it was kept in contact with fire
for a long period, probably to maintain the
charcoal lighting (Fig. 91/1–3). Fig. 88. 1–2. Capete de băţ descoperite în aşezarea de
The large storage pots have a coarse la Bistriţa-Dealul Târgului (desen E. Pleniceanu) / 1–2.
Capete de băţ (stick heads) discovered in the settlement
appearance, as they were manufactured for
in Bistriţa-Dealul Târgului (drawing by E. Pleniceanu).
a daily use. Their ornaments are therefore
more simple, such as girdles placed under
the rim that probably imitate the ropes
that were used to transport or manipu-
late them (Fig.  92). Unfortunately, due to
their fragmentary state, we were unable
to reconstruct any entire shape, so we can
make no observations regarding their vol-
ume (Fig. 93). Still, we must mention here
several fragments, very likely from pots, Fig. 89. Rotiţă din lut ars pentru cărucior miniatural
decorated with novel ornaments for the descoperită în aşezarea de la Bistriţa-Dealul Târgului
(foto G. Marinescu) / Small burnt clay wheel for the
Wietenberg communities in Transylvania miniature chariot discovered in the settlement in
(Fig. 94). Bistriţa-Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
75
 Fig. 90. 1–2. Capace de vase descoperite în aşezarea de la Bistriţa-Dealul Târgului Fig. 91. 1–3. Obiect din lut ars perforat vertical din aşezarea de la
(desen E. Pleniceanu, foto G. Marinescu) / 1–2. Pot lids discovered in the settlement Bistriţa-Dealul Târgului (desen E. Pleniceanu, foto G. Marinescu) /
in Bistriţa-Dealul Târgului (drawing by E. Pleniceanu, photo G. Marinescu). 1–3. Burnt clay object with vertical perforation from the settlement in
Bistriţa-Dealul Târgului (drawing by E. Pleniceanu, photo G. Marinescu).

Fig. 92. Fragmente ceramice din vase de provizii
descoperite în aşezarea de la Bistriţa-Dealul
Târgului (foto G. Marinescu) / Ceramic fragments
from storage pots discovered in the settlement
in Bistriţa-Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
Fig. 93. Fragmente ceramice din vase de provizii
descoperite în aşezarea de la Bistriţa-Dealul
Târgului (foto G. Marinescu) / Ceramic fragments
from storage pots discovered in the settlement
in Bistriţa-Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
Fig. 94. Fragmente ceramice cu ornamente în relief
descoperite în aşezarea de la Bistriţa-Dealul Târgului (desen E.
Pleniceanu, foto G. Marinescu)/ Pottery fragments with relief
ornaments discovered in the settlement in Bistriţa-Dealul
Târgului (drawing by E. Pleniceanu, photo G. Marinescu).

76
Fig. 95. Străchini şi castroane descoperite în aşezarea Fig. 96. Străchini şi castroane descoperite în aşezarea Fig. 97. Străchini şi castroane descoperite în aşezarea
de la Bistriţa-Dealul Târgului (desen C. Gherman) / de la Bistriţa-Dealul Târgului (desen C. Gherman) / de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto G. Marinescu) /
Bowls and tureens discovered in the settlement in Bowls and tureens discovered in the settlement in Bowls and tureens discovered in the settlement in
Bistriţa-Dealul Târgului (drawing by C. Gherman). Bistriţa-Dealul Târgului (drawing by C. Gherman). Bistriţa-Dealul Târgului (photo G. Marinescu).

mai apoi amestecat cu nisip sau cioburi pisate. Suprafața vase-
lor este de multe ori lustruită. Formele sunt foarte variate și
reflectă astfel o alimentație diversă. Hrana lichidă sau solidă
era servită în castroane sau străchini cu dimensiuni diferite
(Fig. 95–99). Putem bănui că din aceste vase se putea consuma
individual sau colectiv.
Se remarcă acele străchini cu buza lobată, ca o formă care a
făcut carieră în perioada mijlocie a epocii bronzului din Tran-
silvania (Bălan et  al. 2017, 171, Fig.  264, cu bibliografia mai
veche) (Fig. 100–101).
Pentru decorarea vaselor au fost folosite mai multe tehnici,
precum canelarea, incizarea, imprimarea, ornamentarea în relief,
care uneori apar și în combinaţii (Bălan et al. 2017, 175–181, cu
Tableware items used in serving food or drinks were made
with greater care. The clay was carefully selected and then
mixed with sand or crushed shards. The surface of such items
was often burnished. Their shapes are varied and thus reflect
the consumption of various types of foods. Liquid or solid food
was served in bowls or dishes of various sizes (Fig. 95–99). One
can presume that either one or more individuals ate from such
vessels. We should note the dishes with lobed rim that are typ-
ical for the Middle Bronze Period in Transylvania (Bălan et al.
2017, 171, Fig. 264, with the older bibliography) (Fig. 100–101).
Several techniques were used for the decoration of the ves-
sels, such as fluting, incision, impression, relief decoration,
sometimes used in combinations (Bălan et  al. 2017, 175–181,

77
 Fig. 99. Străchini şi
castroane descoperite
descoperită în
aşezarea de la Bistriţa-
Fig. 98. Străchini şi
Dealul Târgului (foto
castroane descoperite în
G. Marinescu) / Bowls
aşezarea de la Bistriţa-
and tureens discovered
Dealul Târgului (desen
in the settlement in
C. Gherman) / Bowls
Bistriţa-Dealul Târgului
and tureens discovered
(photo G. Marinescu).
in the settlement in
Bistriţa-Dealul Târgului
(drawing by C. Gherman).

Fig. 100. Străchini cu
Fig. 101. Străchini cu
gura lobată descoperite
gura lobată descoperite
descoperită în aşezarea
descoperită în aşezarea de
de la Bistriţa-Dealul
la Bistriţa-Dealul Târgului
Târgului (foto G. Marinescu)
(desen C. Gherman) /
/ Bowls with lobed
Bowls with lobed mouth
mouth discovered
discovered in the settlement
in the settlement in
in Bistriţa-Dealul Târgului
Bistriţa-Dealul Târgului
(drawing by C. Gherman).
(photo G. Marinescu).

bibliografia mai veche). Registrul decorativ este bogat și variat,
de la simple linii incizate (Fig. 106) la caneluri oblice dispuse pe
pântecul cănilor, castroanelor sau al străchinilor (Fig.  73, 95),
mici impresiuni triunghiulare sau circulare (Fig.  102), spirale
(Fig. 72, 103–104), benzi incizate umplute cu linii simple sau în
rețea (Fig. 97–99, 105) ori triunghiuri (Fig. 74).
with the older bibliography). The decorative repertoire is rich
and varied, from simple incised lines ((Fig.  106) to oblique
grooves placed on the belly of cups, bowls, or dishes (Fig. 73,
95), small triangular or circular impressions (Fig. 102), spirals
(Fig. 72, 103–104), incised strips filled with simple lines or nets
(Fig. 97–99, 105) or triangles (Fig. 74).

78
 Fig. 102. Fragmente ceramice
decorate cu impresiuni
triunghiulare şi circulare
descoperite în aşezarea de
Fig. 103. Fragmente ceramice
la Bistriţa-Dealul Târgului
cu decor spiralic descoperite în
(foto G. Marinescu) / Pottery
aşezarea de la Bistriţa-Dealul
fragments decorated with
Târgului (foto G. Marinescu) /
triangular and circular im-
Pottery fragments with spiral
pressions discovered in the
decoration discovered in the
settlement in Bistriţa-Dealul
settlement in Bistriţa-Dealul
Târgului (photo G. Marinescu).
Târgului (photo G. Marinescu).

Fig. 104. Fragmente Fig. 105. Buze de vase

ceramice cu decor spiralic ornamentate cu incizii
descoperite în aşezarea de descoperite în aşezarea de
la Bistriţa-Dealul Târgului la Bistriţa-Dealul Târgului
(desen C. Gherman) / (foto G. Marinescu) / Pot rims
Pottery fragments with ornamented with incisions
spiral decoration discovered discovered in the settlement
in the settlement in in Bistriţa-Dealul Târgului
Bistriţa-Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
(drawing by C. Gherman).

Pe unele fragmente s-au păstrat urmele de la o substanță albă
(probabil var) cu care au fost umplute inițial inciziile (Fig. 107).
Prin acest mod de decorare s-a dorit crearea unui contrast cro-
matic cu un mare efect vizual.
Din întregul lot de piese ceramice descoperite la Bistrița-
Dealul Târgului se remarcă cinci fragmente care au un decor
A white substance (probably lime), with which the incisions
were initially filled, has been preserved on some fragments
(Fig. 107). This decorative technique created a chromatic con-
trast of high visual effect.
Out of the entire lot of pottery items discovered in Bis-
trița-Dealul Târgului one notes five fragments with a

79
Fig.  106. Fragmente ceramice orna-
mentate cu linii incizate descoperite în
aşezarea de la Bistriţa-Dealul Târgului
(foto G.  Marinescu) / Pottery fragments
decorated with incised lines discovered in
the settlement in Bistriţa-Dealul Târgului
(photo G. Marinescu).
Fig. 107. Fragmente ceramice cu ornamente inciza-
te umplute cu pastă albă descoperite în aşezarea
de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto G.  Marinescu)
/ Pottery fragments decorated with incised or-
naments filled with white paste discovered in
the settlement in Bistriţa-Dealul Târgului (photo
G. Marinescu).
Fig. 108. Fragmente ceramice ornamentate cu un decor
meandric realizat din benzi de linii incizate umplute cu
împunsături simultane fine descoperite în aşezarea de
la Bistriţa-Dealul Târgului (foto G. Marinescu) / Pottery
fragments with meander-like decoration consisting
of strips of incised lines filled with fine simultaneous
pricks discovered in the settlement in Bistriţa-Dealul
Târgului (photo G. Marinescu).

meandric din benzi de linii incizate umplute cu împunsături
simultane fine realizate cu o rotiță sau un mic piaptăn (Fig. 108).
Acest tip de ornament este caracteristic așa-numitei etape a
III-a a culturii Wietenberg după N.  Chidioșan (Chidioșan
1980, 59, 79) sau B, dar mai ales C după N. Boroffka (Boroffka
1994, 250). El nu se regăsește în repertoriul ornamental al cera-
micii din obiectivele timpurii ale acestei culturi (Bălan et  al.
2017, 175–181). Având în vedere că nivelul de locuire al epocii
bronzului a fost puternic deranjat de eroziune și de amenajările
ulterioare din perioada dacică, este practic imposibil de pre-
cizat dacă este vorba despre o scurtă locuire aparținând unei
comunități Wietenberg III sau ne aflăm în fața acelorași olari
meander-like decoration consisting of strips of incised lines
filled with simultaneous fine stitches made with a cogwheel or
a small comb (Fig. 108). This type of decoration is characteristic
to the so-called Phase III of the Wietenberg Culture according
to N. Chidioșan (Chidioșan 1980, 59, 79) or B, and especially
C according to N.  Boroffka (Boroffka 1994, 250). It does not
feature in the ornamental repertoire of the pottery from the
early sites of this culture (Bălan et  al. 2017, 175–181). Taking
into consideration the fact that the Bronze Age settlement layer
had been strongly disturbed by erosion and subsequent inter-
ventions dated to the Dacian Period, it is hard to establish if
these items were created by a Wietenberg III community which

80
care au creat elemente decorative noi. Putem
să luăm în calcul acestă ipoteză, fiind firesc
ca noua modă în ornamentarea ceramicii să
se manifeste timid la început, pentru a face
mai târziu carieră dacă se dovedește a fi pe
gustul consumatorilor.
Am descoperit foarte puține unelte reali-
zate din piatră. Este de amintit un soi de cuțit
ușor curbat (cosor), lucrat dintr-o gresie
marnoasă (Fig. 109/1–2), piese care apar și în
alte situri Wietenberg timpurii (Chidioșan
1980, 60–61). Mai pot fi menționate trei
râșnițe aproape întregi cu urme de folosire
îndelungată a părții concave (Fig.  110). Ele
fac dovada indirectă a activităților agricole
desfășurate de comunitatea de pe Dealul
Târgului. Posibil ca acel cosor să fi fost folo-
sit la tăierea plantelor iar râșnițele au fost
necesare pentru mărunțirea cerealelor. Din
nefericire pentru epoca bronzului din Tran-
silvania analizele arheobotanice sunt relativ
puține (Ciută 2012). Noile cercetări dove-
desc cultivarea unor soiuri diverse de grâu,
la care se adaugă orzul (Molnár, Ciută 2017,
64–73). Interesante sunt precizările oferite
de colegul nostru, geologul dr. Ioan Chintă-
uan. Pentru una dintre râșnițe s-a folosit un
andezit de Poiana Ilvei, o alta a fost realizată
dintr-un andezit cu piroxen de Bârgău, iar
cea de-a treia dintr-un andezit cu piroxen şi
inhabited this area for a small period or the
items were created by the same potters who
used new decorative elements. We can take
the latter hypothesis into consideration, as
it is only natural that a new fashion in pot-
tery decoration was timid at first and then
became very popular if it turned out that
pottery users liked it.
We discovered very few stone tools. One
is a type of slightly curved knife (a bill-hook)
made of marn sandstone (Fig.  109/1–2),
items that also feature in other early Wiet-
enberg sites (Chidioșan 1980, 60–61). One Fig. 109. 1–2. Cuţit de piatră descoperit în aşezarea
de la Bistriţa-Dealul Târgului (desen E. Pleniceanu,
can also mention three almost entirely pre- foto G. Marinescu) / 1–2. Stone knife discovered
served grinders with traces of long use on in the settlement in Bistriţa-Dealul Târgului
the concave part (Fig.  110). They are indi- (drawing by E. Pleniceanu, photo G. Marinescu).
rect indicators of the agricultural activities
of the community on Dealul Târgului. The
bill-hook was probably used for plant cut-
ting and the mills were necessary to smash
grains. Unfortunately, there are relatively
few archaeobotanical analyses available for
the Bronze Age in Transylvania (Ciută 2012).
The new researches attest to the cultivation
of various species of wheat, but also barley
(Molnár, Ciută 2017, 64–73). Our colleague,
Fig. 110. Râşniţe concave de andezit descoperite
geologist Dr. Ioan Chintăuan, shared inter-
în aşezarea de la Bistriţa-Dealul Târgului (foto
esting observations. One of the grinders G. Marinescu) / Concave andesite grinders
was made out of andesite from Poiana Ilvei, discovered in the settlement in Bistriţa-
another out of andesite with pyroxene from Dealul Târgului (photo G. Marinescu).
81
 amfiboli. Este vorba despre surse diferite de mate-
rii prime aflate la cca. 25–30 de km în linie dreaptă
de situl nostru.
*
Pe baza realităților din alte situri contempo-
rane putem aprecia că această locuire se datează
cândva între 1900–1700 a.Chr. (Gogâltan 2015,
75–78 cu bibliografia mai veche; Bălan et al. 2016a,
79–80; Bălan et al. 2017, 186–190). Recent G. Bălan
a venit cu o revizuire a cronologiei interne a cultu-
rii Wietenberg. Astfel, el propune existența a doar
trei faze: timpurie, clasică și târzie (early, classical
and late) (Bălan et  al. 2016a, 69). Potrivit acestei
noi cronologii, etapele Wietenberg II (Chidioșan)
și A2 și parțial B (Boroffka) sunt atribuite fazei
timpurii a acestui stil ceramic (Bălan et  al. 2017,
168). Nu este cazul să comentăm acum aceste opi-
nii. Menționăm doar că argumentele sale reflectă
stadiul actual al cercetărilor și merită a fi luate în
seamă.
82
Bârgău, and the third out of andesite with pyroxene
and amphibole. Three different sources of primary
material were thus used, located ca. 25–30  km
from our site in a straight line.
*
On the basis of the realities attested on other
contemporary sites we can estimate that this set-
tlement functioned sometimes between 1900 and
1700 BC (Gogâltan 2015, 75–78 with the older bib-
liography; Bălan et  al. 2016a, 79–80; Bălan et  al.
2017, 186–190). G.  Bălan has recently revised the
inner chronology of the Wietenberg Culture. He
thus suggested the existence of just three stages:
early, classical, and late (Bălan et  al. 2016a, 69).
According to this new chronology, phases Wiet-
enberg II (Chidioșan) and A2 and partially B
(Boroffka) are attributed to the early phase of this
ceramic style (Bălan et al. 2017, 168). This is not the
place to comment on such opinions. We shall just
mention the fact that G. Bălan’s arguments reflect
the current state of research and are worth taking
into consideration.
 ...și sfârșitul poveștii
Pentru multe dintre obiectele arheologice găsite
fortuit nu se mai cunosc astăzi condițiile de des-
coperire. Dacă există totuși anumite informații
acestea sunt foarte vagi și de multe ori denaturate
(Teodor 2018). Rareori arheologii ajung la fața
locului să facă investigații științifice și astfel se
pierd pentru totdeauna date vitale care ar putea
ajuta la reconstituirea trecutului acestor piese. Așa
cum am văzut din paginile de mai sus, vasul de
aur și piesele de bronz de la Bistrița-Dealul Târ-
gului au avut o altă șansă. Profesionalismul celui
care a condus ancheta judiciară, implicarea rapidă
a specialiștilor, deblocarea cu multă înțelegere din
partea conducerii Complexului Muzeal Bistrița-
Năsăud a fondurilor necesare cercetărilor arhe-
ologice, au făcut ca într-un timp relativ scurt să
obținem date de natură să înțelegem mai bine una
dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheolo-
gice făcute în ultimii ani în România.
Este greu de descris sentimentul pe care l-am
...and the end of the story
The conditions of discovery of many archaeolog-
ical stray finds are no longer known. If data do exist,
they are very vague and often distorted (Teodor
2018). Archaeologists rarely get to the places of dis-
covery to perform scientific investigations and thus
vital data that might aid in the reconstruction of the
past of such items are lost forever. As we have shown
in the pages above, the gold vessel and the bronze
items from Bistrița-Dealul Târgului enjoyed a dif-
ferent fate. Due to the professionalism of the person
leading the judicial enquiry, the quick involvement
of specialists, and the fact that the management of
the Bistrița-Năsăud Museum Complex found the
required funds for the archaeological excavations
with much understanding, we were able to obtain
fast data that allowed us to better understand one
of the most spectacular archaeological discoveries
made in Romania over the last years.
It is hard to describe the feeling we had when we
found ourselves besides the team of investigators
83
 avut atunci când ne-am trezit alături de echipa de anchetatori
în mijlocul unei păduri dese și înverzite, fără repere de orien-
tare (Fig. 2). Nu știam unde ne aflăm și cu atât mai puțin de
ce au ales oamenii epocii bronzului un asemenea loc pentru a
îngropa o parte a istoriei lor. Depășind această primă reacție,
de altfel firească, am planificat pașii următori. În primul rând
trebuia efectuată ridicarea topografică a perimetrului pen-
tru a ne putea orienta în zonă și a cunoaște forma terenului
(Fig. 30). Săpăturile de verificare au fost poziționate în funcție
de declarațiile oficiale făcute de suspect cu ocazia reconstituirii
de la fața locului (Fig. 31–33).
În urma cercetărilor noastre, dacă locul indicat de desco-
peritor a fost cel corect, putem spune cu certitudine că vasul
de aur a fost depus singur, la o adâncime mică în pământ. Nu
am identificat nici o amenajare care să însoțească acest gest. Ne
aflăm astfel în fața unui depozit de o singură piesă (Soroceanu
2005, 392; Ballmer 2015, 6), depus pe pantele de răsărit ale unui
deal. Referitor la obiectele de bronz, în afara faptului că în tocul
dălții s-a mai păstrat același sol galben pe care l-am întâlnit și în
sondajele noastre, nu putem preciza nimic referitor la contextul
lor de depunere. Se pare că toporul și dalta au fost îngropate
împreună, la cca. 7 m de vasul de aur (Fig. 32–33).
În urma acestor investigații, am făcut tot ceea ce era posi-
bil pentru a verifica condițiile în care au fost găsite piesele. Au
rămas evident foarte multe lucruri nelămurite. Ceea ce era însă
cert era faptul că obiectele nu au fost depuse în perimetrul unei
așezări. Mai exista informația că pe platoul central al Dealu-
lui Târgului a fost descoperită, tot accidental, încă o piesă de
bronz. Era vorba despre un ac care datorită caracteristicilor sale
tipo-morfologice putea să fie contemporan cu obiectele găsite
84
in the middle of a thick green forest, without orientation points
(Fig. 2). We did not know where we were and even less why the
people of the Bronze Age chose such a place to bury part of their
history. Going beyond this first reaction, that was only natural,
we planned our next steps. First of all we needed a topographic
survey of the perimeter in order to be able to orient ourselves
in the area and to know the shape of the land (Fig. 30). The trial
units were planned according to the official statements of the
suspect during the on-site reconstruction (Fig. 31–33).
If the place indicated by the author of the discovery is the
correct one, through our researches, we can state with certainty
that the gold vessel had been deposited alone, at shallow depth.
We have identified no archaeological feature that can be linked
directly to it. This was a deposit consisting of a single item (Sor-
oceanu 2005, 392; Ballmer 2015, 6) buried on the eastern slopes
of a hill. Regarding the bronze items, except for the fact that
the same yellow soil we found in our test excavations has been
preserved in the socket of the chisel, we can make no observa-
tions on their context of deposition. It seems that the axe and
the chisel had been buried together ca. 7 m away from the gold
vessel (Fig. 32–33).
Following these investigations, we did everything possible to
verify the conditions in which the items were discovered. Many
aspects remain, obviously, unclear. What is certain is that the
objects have not been deposited in the perimeter of a settle-
ment. There was also another piece of information provided by
the discovery, also by chance, of another bronze item on the
central plateau on Dealul Târgului. This was a pin that based
on its typo-morphological characteristics could have been con-
temporary to the items found in the autumn of 2014 (Fig. 34).
în toamna anului 2014 (Fig. 34). Verificând din nou dealul, la
câteva sute de metri de sondajele noastre, am remarcat amena-
jarea unor terase care păreau atropice (Fig. 36). Pe vârful dealu-
lui (Fig. 38), printre rădăcinile unor copaci doborâți, la o altitu-
dine de 654,5 m, am descoperit fragmente ceramice preistorice
și alte câteva lucrate la roată.
Șansa a făcut astfel să nu părăsim Dealul Târgului și să reve-
nim pentru a face săpături arheologice în zona platoului. Cer-
cetările, așa cum am văzut, au dus la identificarea unei locuiri
aparținând epocii bronzului care este sigur contemporană cu
vasul de aur și piesele de bronz găsite la circa 700 de m mai jos,
spre poalele dealului. Acest lucru este demonstrat de fragmen-
tele ceramice descoperite, care au forme și ornamente identice
cu cele de pe vasul realizat din metal prețios. Că este un pro-
dus local au dovedit-o și analize metalografice făcute atât la
suprafața vasului, cât și în structura sa. Materia primă din care a
fost confecționat este un aliaj natural de aur și argint (electrum)
cu o concentrație de argint care variază între 13,57 și 32,08 % Ag
(Fig. 63–64). Posibil ca aurul să provină din zona Anieș-Rodna,
aflată nu foarte departe de Bistrița (Fig. 75).
Ce putem spune despre descoperirile noastre? Undeva între
cca. 1900 și 1700 a.Chr., pe partea de răsărit a unui deal, a avut
loc o procesiune prin care era depusă în pământ o ceașcă de
aur. Nu știm exact care a fost ritualul care a însoțit acest gest
și nici cine a participat la ceremonie. Știm doar că, înainte ca
vasul să fie depus în pământ, toarta sa a fost ruptă pentru ca
nimeni să nu-l mai folosească. De aceea este puțin probabil că
teama de un presupus dușman a determinat comunitatea de pe
Dealul Târgului să renunțe la un obiect de un asemenea preț.
Mai mult decât atât, într-o zonă pe care o putem bănui ca fiind
Checking the hill again, we noted several hundred meters from
our test excavations the design of some terraces that seemed
man-made (Fig.  36). On top of the hill (Fig.  38), among the
roots of fallen trees, at an altitude of 654.5  m, we discovered
prehistoric pottery fragments and other shards made on the
potters’ wheel.
It has been fortunate that we did not abandon Dealul Târ-
gului but returned and performed archaeological excavations
in the area of the plateau. As detailed above, our researches
have led to the identification of a Bronze Age habitation that
was certainly contemporary to the gold vessel and the bronze
items discovered ca. 700 m lower, towards the foot of the hill.
This is attested by the discovered pottery fragments that have
identical shapes and ornaments like the vessel made of precious
metal. The fact that the artifact was a local product has also
been proven by metallographic analyses performed both on the
surface and in the structure of the vessel. The primary material
it was made of was a natural alloy of gold and silver (electrum)
with a concentration of silver that varies between 13.57 and
32.08 % Ag (Fig. 63–64). It is possible that the gold originated
from the Anieș-Rodna area located not very far from Bistrița
(Fig. 75).
Wat can we say about our discoveries? A procession leading to
the deposition of a gold cup in the ground took place sometime
between ca. 1900 and 1700 BC on the eastern side of a hill. We
do not know what the exact ritual that accompanied this gesture
was or who were those who took part in the ceremony. We only
know that the handle of the vessel was broken before its deposi-
tion in the ground, so that nobody could use it henceforth. It is
thus likely that the community inhabiting Dealul Târgului gave
85
 sacră și ocrotită de primele raze ale soarelui, au mai fost depuse
încă un topor și o daltă de bronz. Asemenea practici sunt bine-
cunoscute epocii bronzului din Transilvania, fiind meritul lui
T. Soroceanu (Soroceanu 1995; Soroceanu 2012), dar și a altor
specialiști români (Vulpe 1996; Bratu 2009; Bader 2001; Vulpe
2001a; Rezi 2011; Kacsó 2015; etc.), de a fi conturat cadrul larg
în care se desfășurau diferitele ritualuri de depunere a pieselor
metalice ale acestei perioade.
Existența unor zone sacre, separate de cele profane, în
care comunitatea sau individul comunica cu divinitatea ori
divinitățile este o realitate demonstrată pentru toată Europa
epocii bronzului (Fontijn 2002; Ballmer 2015, cu bibliografia
mai veche). Nu este însă necesar să ne îndepărtăm prea mult de
Transilvania pentru a dovedi acest lucru. La Oarța de Sus (jud.
Maramureș), un sit contemporan cu locuirea noastră de pe
Dealul Târgului, a funcționat o bună perioadă de timp un sanc-
tuar în aer liber (Vulpe 2001b, 19–20). Aici au fost sacrificați
oameni și animale, au fost depuse piese de aur, argint sau bronz
ori îngropate resturile unor banchete rituale constând din
ofrande de mâncare și băutură (Kacsó 2004, 58–63, Pl.  XVI-
XLII; Kacsó 2013).
Depunerea unei cești de aur ne duce cu gândul la una dintre
cele mai răspândite practici rituale a epocii bronzului: ofrandele
de băutură. Acest subiect, cu exemple concludente din estul
Bazinului Carpatic, a fost discutat relativ recent (Gogâltan et al.
2011; Gogâltan 2014, cu bibliografia mai veche) și nu mai nece-
sită o reluare aici. Este cât se poate de evident că și descoperirea
de la Bistrița-Dealul Târgului poate fi inclusă în acea categorie
mai largă a depozitelor de vase strâns legate de libațiile adresate
zeilor.
86
up an item of such value out of fear of some presumed enemy.
Even more, an axe and a chisel had also been deposited in an area
that we can presume to have been considered sacred, protected
by the rays of the sun. Such practices are well attested during the
Bronze Age in Transylvania due to T. Soroceanu (Soroceanu 1995;
Soroceanu 2012), and other Romanian specialists (Vulpe 1996;
Bratu 2009; Bader 2001; Vulpe 2001a; Rezi 2011; Kacsó 2015; etc.)
who have sketched the wider context in which different rituals
accompanying the deposition of metal items were performed
during that period.
The existence of sacred areas, separated from the mundane
ones, where communities or individuals communicated with
the divinity or the divinities, is a reality demonstrated for the
entire Bronze-Age Europe (Fontijn 2002; Ballmer 2015, with the
older bibliography). We do not need to go too far from Transyl-
vania to prove this. An open-air sanctuary was in use for a sig-
nificant period in Oarța de Sus (Maramureș County), a part of
a site contemporary to the habitation on Dealul Târgului (Vulpe
2001b, 19–20). People and animals were sacrificed there, objects
made of gold, silver, or bronze were deposited, and the remains
of ritual banquets consisting of food and drink offerings were
buried (Kacsó 2004, 58–63, Pl. XVI-XLII; Kacsó 2013).
The deposition of a gold cup makes us think of one of the
most wide spread ritual practices of the Bronze Age: the drink
offerings. This topic, with conclusive examples in the eastern
part of the Carpathian Basin, has been relatively recently dis-
cussed (Gogâltan et al. 2011; Gogâltan 2014, with the older bib-
liography) and needs not be repeated here. It is obvious that the
discovery in Bistrița-Dealul Târgului can be also included in this
wider category of vessels connected to libations for the gods.
 Coborând în timp, pentru civilizaţiile clasice ale epocii
bronzului precum cele miceniene, minoice sau hitite, infor-
maţiile scrise sau reprezentările artistice dovedesc importanţa
ofrandei de lichide (Wright 2004). Lor li se adaugă mențiunile
din Homer sau Hesiod, unde libațiile cu vin către zei sunt
gesturi cotidiene (Gogâltan 2014, 36–37). Vechile civilizații
ale Antichității greco-romane sunt pline de exemple în care
consumul de lichide depăşeşte cadrul profan (Rouse 1998;
Dunbabin 2003). La un nivel infinit superior, folosirea vinului
în cadrul cultului a fost introdusă de însuşi Iisus, care îi dă
o nouă semnificaţie: „26. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând
pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucencilor, a zis: Luați
mâncați, acesta este trupul Meu. 27. Și luând paharul şi mul-
ţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, 28. Că acesta
este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă
spre iertarea păcatelor.” (Matei 26,26–28). Acestea sunt cuvin-
tele Domnului care stau la baza Sfintei Împărtăşanii/Comuni-
unii cu pâine şi vin în ritualurile ortodoxe, greco-catolice sau
romano-catolice. Nu întâmplător, primul miracol a lui Iisus
a fost transformarea apei în vin cu ocazia nunţii de la Cana
Galileii: „1. Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era
şi mama lui Iisus acolo. 2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii
Săi la nuntă. 3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către
El: Nu mai au vin. 4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi
pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. 5. Mama Lui a zis
celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. 6. Şi erau acolo şase
vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte
două sau trei vedre. 7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi
le-au umplut până sus. 8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi
nunului. Iar ei i-au dus. 9. Şi când nunul a gustat apa care se
Going back in time to the classical civilizations of the Bronze
Age such as the Mycenaean, Minoan, or Hittite civilizations,
written sources or artistic representations prove the impor-
tance of liquid offerings (Wright 2004). One can add mentions
in Homer and Hesiod of wine libations for the gods that were
daily gestures (Gogâltan 2014, 36–37). The old civilizations of
Greek-Roman Antiquity are full of examples of consumption of
liquids that went beyond mundane contexts (Rouse 1998; Dun-
babin 2003). On an infinitely superior level, Jesus himself intro-
duced the offering of wine during ritual, with a new meaning
“26. While they were eating, Jesus took bread, and when he had
given thanks, he broke it and gave it to his disciples, saying: Take
and eat; this is my body. 27. Then he took a cup, and when he
had given thanks, he gave it to them, saying: Drink from it, all of
you, 28. This is my blood of the covenant, which is poured out for
many for the forgiveness of sins.” (Mathew 26, 26–28). These are
the words of the Lord that are the basis of the Holy Communion
with bread and wine during the Roman Catholic, Orthodox and
Geek-Catholic rituals. Not by chance, the first miracle performed
by Jesus was the transformation of water into wine during the
wedding at Cana in Galiley: “1. On the third day a wedding took
place at Cana in Galilee. Jesus’ mother was there. 2. And Jesus
and his disciples had also been invited to the wedding. 3. When
the wine was gone, Jesus’ mother said to him, They have no more
wine. 4. Woman, why do you involve me? Jesus replied. My hour
has not yet come. 5. His mother said to the servants, Do whatever
he tells you. 6. Nearby stood six stone water jars, the kind used
by the Jews for ceremonial washing, each holding from twenty
to thirty gallons. 7. Jesus said to the servants, Fill the jars with
water; so they filled them to the brim. 8. Then he told them:
87
 făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scose-
seră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, 10. Şi i-a zis: Orice om
pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai
slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. 11. Acest început
al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava
Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.” (Ioan 2,1–11). Nu doar în
creștinism, ci și în alte religii contemporane practica ofrandei
de apă, vin, bere, lapte şi alte lichide stă în centrul unor ritua-
luri (Maringer 1973).
Cui i-au fost însă adresate aceste ofrande? S-au făcut nume-
roase încercări de reconstituire a panteonului epocii bronzului,
cu rezultate mai mult sau mai puţin mulţumitoare (Kossack
1999; Hänsel 2000; Bouzek 2000). Evident că s-a apelat la ce
se cunoștea din religia miceniană, urmărindu-se identifica-
rea unor divinităţi precum: Zeus, Hera, Poseidon, Artemis,
Hermes sau Dionisos. În orice caz, aşa cum ştim din tăbliţele
liniarului B de la Pylos sau din operele lui Homer, ofrande de
vin sau de alte lichide erau oferite lui Poseidon, Zeus, Atenei,
Boreas şi Zephyros și nu în ultimul rând memoriei celui dece-
dat (Townsend Vermeule 1974, 68, 95, 99).
De aceea, nu credem că greșim dacă vedem în piesele de
metal de la Bistrița-Dealul Târgului, ca și în cazul altor desco-
periri celebre ale acestei perioade (Hänsel, Hänsel 1997; Meller
2004), daruri către zei. Dar, poate cea mai convingătoare dovadă
în acest sens este tăbliță de lut PY Tn 316 de la Pylos, cea mai
veche mențiune scrisă din Europa continentală (liniarul B) pri-
vind depunerea unor vase de aur pentru zei (Weilhartner 2012,
222–224) (Fig. 111). Din traducerea sa aflăm că acum mai bine de
3500 de ani atât zeii cât și persoanele importante ale cetății Pylos
primeau în dar, alături de femei sau bărbați, vase de băut cu
88
Now draw some out and take it to the master of the banquet.
They did so. 9. And the master of the banquet tasted the water
that had been turned into wine. He did not realize where it had
come from, though the servants who had drawn the water knew.
Then he called the bridegroom aside, 10. And said, Everyone
brings out the choice wine first and then the cheaper wine after
the guests have had too much to drink; but you have saved the
best till now. 11. What Jesus did here in Cana of Galilee was the
first of the signs through which he revealed his glory; and his
disciples believed in him.” (John 2, 1–11). The practice of bring-
ing offerings of water, wine, beer, milk, and other liquids is in
the center of certain rituals not only in Christianity, but also in
other contemporary religions (Maringer 1973).
But to whom were these offerings addressed? Specialists
have made numerous attempts to reconstruct the pantheon
of the Bronze Age gods, with more or less convincing results
(Kossack 1999; Hänsel 2000; Bouzek 2000). These authors nat-
urally turned to what is known from the Mycenaean religion,
attempting to identify divinities such as Zeus, Hera, Poseidon,
Artemis, Hermes, or Dionysus. In any case, as the tablets of
Linear B from Pylos or the works of Homer attest, offerings of
wine or other liquids were brought to Poseidon, Zeus, Athena,
Boreas and Zephyros and last but not least to the memory of
the deceased (Townsend Vermeule 1974, 68, 95, 99).
We thus believe we are not wrong in interpreting the metal
items from Bistrița-Dealul Târgului, like other famous discover-
ies of this period (Hänsel, Hänsel 1997; Meller 2004), as gifts for
the gods. Possibly the most convincing piece of evidence to this
end is clay tablet PY Tn 316 from Pylos, the oldest written men-
tion in continental Europe (Linear B) regarding the deposition of
două torți (GOLD KYLIX), căni (GOLD BOWL)
sau pahare din aur (GOLD CHALICE):
„…
.3 PYLOS po-re-na to Potnia GOLD KYLIX 1
WOMEN 1
.4 to Manassa GOLD BOWL 1 WOMEN 1 to Posi-
daea GOLD BOWL 1 WOMEN 1
.5 to Thrice-Hero GOLD CHALICE 1 to House-
Master GOLD KYLIX 1
… WOMAN 1
v.3 GOLD KYLIX 1 WOMEN 1 to Bowia…
… daea GOLD BOWL 1 WOMAN 1
v.5 and brings gifts to leads po-re-na to pe-re-*82
GOLD BOWL 1
WOMEN 1
v.6 PYLOS to Iphimedeia GOLD BOWL 1 to
Diwia GOLD BOWL 1
WOMEN 1
v.7 to Hermes Areias GOLD CHALICE 1 MEN 1
… WOMAN 1
v.9 to Zeus GOLD BOWL 1 MEN 1 to Hera GOLD
BOWL 1 WOMEN 1
v.10 PYLOS to Drimios the son of Zeus GOLD
BOWL 1…”.
Motivele care l-au determinat pe omul epocii
bronzului să depună vase de metal puteau fi însă
mult mai numeroase, iar o discuție pe această
temă ar depăşi cu mult cadrul lucrării de faţă.
T.  Soroceanu amintea printre alte posibilităţi de
gold vessels for the gods (Fig. 111). The translation of
this text informs us that more than 3500 years ago
both the gods and the important persons of the city
of Pylos received as gifts, besides women or men,
gold drinking vessels with two handles (GOLD
KYLIX), gold cups (GOLD BOWL), or gold chal-
ices (GOLD CHALICE):
„…
.3 PYLOS po-re-na to Potnia GOLD KYLIX 1
.4 to Manassa GOLD BOWL 1 WOMAN 1 to Posi-
.5 to Thrice-Hero GOLD CHALICE 1 to
House-Master GOLD KYLIX 1
…
v.3 GOLD KYLIX 1 WOMAN 1 to Bowia…
…
v.5 and brings gifts to leads po-re-na to pe-re-*82
GOLD BOWL 1 Fig. 111. Tăbliță de lut PY Tn 316
de la Pylos (după Palaima 2004)
v.6 PYLOS to Iphimedeia GOLD BOWL 1 to / PY Tn 316 clay tablet from Pylos
(taken from Palaima 2004).
Diwia GOLD BOWL 1
WOMAN 1
v.7 to Hermes Areias GOLD CHALICE 1 MEN 1
…
v.9 to Zeus GOLD BOWL 1 MEN 1 to Hera GOLD
BOWL 1 WOMAN 1
v.10 PYLOS to Drimios the son of Zeus GOLD
BOWL 1
…”
89
 interpretare și depunerea unor astfel de piese ca o rugăminte
adresată zeilor, o mulţumire ulterioară, iertarea unui sacrilegiu
sau a unei vini oarecare, ascunderea lor de frica desacraliză-
rii de către duşmani interni sau externi etc. (Soroceanu 2005,
402–404). Mai trebuie precizat că toate aceste obiecte nu au un
caracter pre-monetar sau pur și simplu decorativ, ci reprezintă
simboluri ale statutului și ale puterii unor elite care își legiti-
mează poziția în societate prin gesturi făcute unor divinități
care, în acest caz, erau foarte probabil celeste (Armbruster 2013,
461).
Comunitatea de pe Dealul Târgului, prin prisma analizei
descoperirilor contemporane, pare să fi controlat un teritoriu
foarte mare, ce depășește un diametru de 12  km (Fig.  11–12).
Alegerea intenționată a unei poziții dominante pentru înteme-
ierea acestei așezări a oferit o bună vizibilitate asupra întregii
zone (Fig. 10). De altfel, locul se află la o întretăiere de drumuri
care fac legătura între bazinele hidrografice al Bistriţei Ardelene
cu cel al Someşului Mare. Impresionante sunt și modificările
antropice ale dealului, care prin amenajarea unor terase gene-
roase au implicat o mare energie socială. Dacă nu putem dovedi
exploatarea zăcămintelor aurifere de la Anieș-Rodna, este cert
că pentru realizarea râșnițelor au fost folosite surse diferite de
materii prime aflate la cca. 25–30 de km depărtare de situl nos-
tru. Toate aceste lucruri credem că dovedesc existența pe Dea-
lul Târgului de la Bistrița a unei comunități Wietenberg foarte
dinamice și puternice. De aceea și darurile făcute zeilor au fost
pe măsura bogăției și credinței lor.
90
People of the Bronze Age period may have had numerous other
reasons for depositing metal vessels but the discussion of this
topic does not make the subject of this brochure. T. Soroceanu
mentioned more possibilities of interpreting the deposition of
such items as prayers to the gods, expression of gratitude towards
them, the forgiveness of a sacrilege or some fault, the hiding of
such goods for fear they could be desecrated by inhabitants or
foreign enemies etc. (Soroceanu 2005, 402–404). One must also
note that all these artifacts were not pre-monetary items or simply
a decorative function, but were symbols of the status and power
of the representatives of an elite that imposed their position in the
society through gestures towards certain divinities that were, in
our case most likely, celestial (Armbruster 2013, 461).
Through analyzing contemporary discoveries, it seems that
the community inhabiting Dealul Târgului controlled a very
large territory that measured more than 12  km in diameter
(Fig. 11–12). The dominant position for the founding of this set-
tlement was chosen to provide a good visibility over the entire
area (Fig. 10). Besides, the place was at the intersection of roads
that connected the hydrographic basins of Bistriţa Ardeleană
and Someşul Mare. The anthropic adaptations of the hill are also
impressive; through the design of some generous terraces that
required a significant social energy. Though we cannot prove
that the gold ores in Anieș-Rodna were exploited at that time, it
is nevertheless certain that various primary materials located ca.
25–30 km from the site in question were employed in the mak-
ing of the grinders. We believe that all these elements prove the
existence of a very dynamic and powerful Wietenberg commu-
nity on Dealul Târgului in Bistrița. For this reason, the offerings
they made to their gods matched their wealth and faith.
 Mulţumiri
Președintelui Consiliului Județean Bistrița-
Năsăud, domnul Emil Radu Moldovan şi manage-
rului Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Ale-
xandru Gavrilaş pentru sprijinul financiar acordat
în vederea efectuării cercetărilor arheologice și
publicării descoperirilor de la Bistrița-Dealul Târ-
gului.
Domnilor prof. Gheorghe Marinescu şi dr.
Lucian Vaida pentru informații şi susținerea pro-
iectului nostru.
Domnilor dr. Tudor Soroceanu, conf. dr. habil.
Cristian I. Popa, dr. Victor Sava și doamnelor dr.
Anca Popa-Huț și drd. Raluca Burlacu-Timofte
pentru sugestiile, observațiile și corecturile făcute
pe marginea manuscrisului.
Colegului drd. Gruia Fazecaș pentru întocmirea
modelului ideal al teritoriului sitului de la Bistrița-
Dealul Târgului.
Domnilor dr. habil. Cristian Găzdac și dr.
Lucian Barbu-Tudoran pentru ajutorul acordat în
Acknowledgements
We thank Mr. Emil Radu Moldovan, presi-
dent of the Bistrița-Năsăud County Council and
Mr. Alexandru Gavrilaş, manager of the Bis-
trița-Năsăud Museum Complex for their finan-
cial support in performing the archaeological
researches and publishing the discoveries made in
Bistrița-Dealul Târgului.
Prof. Gheorghe Marinescu and Dr. Lucian
Vaida for the information they have provided and
for supporting our project.
Dr. Tudor Soroceanu, Conf. Dr. Habil. Cristian
I. Popa, Dr. Victor Sava, Dr. Anca Popa-Huț and
Drd. Raluca Burlacu-Timofte for their suggestions,
observations, and corrections to this manuscript.
Our colleague Drd. Gruia Fazecaș for creating the
ideal model of the site in Bistrița-Dealul Târgului.
Dr. Habil. Cristian Găzdac and Dr. Lucian Bar-
bu-Tudoran for their help with performing the sci-
entific expertise report of the metal items and the
metallographic analyses.
91
 întocmirea raportului de expertiză științifică a pie-
selor de metal și a analizelor metalografice.
Doamnei dr. Rodica Oanță-Marghitu și Muzeul
Național al României pentru fotografiile vasului de
aur de la Biia.
Domnilor Laurențiu Grec şi Lucian Bilţ pentru
fotografierea materialelor arheologice.
Colegelor Narcisa Șugar, Cristiana Gherman şi
Elisabeta Pleniceanu pentru realizarea desenelor şi
prelucrarea digitală a profilelor.
Domnului Marius Ceuca pentru efectuarea
măsurătorilor topografice.
Domnului prof. Dănuț Archiudean pentru
sprijinul oferit prin elevii de la Colegiului Grigore
Moisil din Bistrița care au participat la cercetările
arheologice
și nu în ultimul rând domnului dr. Ioan Chintă-
uan pentru informațiile şi determinările geologice.
Traducerea în limba engleză a fost realizată de
dr. Ana Maria Gruia iar verificarea textului de către
drd. Raluca Burlacu-Timofte și dr. Anca Gogîltan.
92
Dr. Rodica Oanță-Marghitu and the National
Museum of Romania for providing us the photos
of the golden vessel from Biia.
Misters Laurențiu Grec and Lucian Bilţ for pho-
tographing the archaeological materials.
Our colleagues Narcisa Șugar, Cristiana Gher-
man, and Elisabeta Pleniceanu for making the
drawings and for digitally processing the profiles.
Mr. Marius Ceuca for performing the topo-
graphic measurements.
Teacher Dănuț Archiudean for his aid in involv-
ing the pupils of Colegiul Grigore Moisil in Bistrița
in the archaeological researches and last but not
least Dr. Ioan Chintăuan for the information he
has kindly provided and for the geological deter-
minations he has made.
The English translation was made by Dr.
Ana-Maria Gruia and the proofreading by Drd.
Raluca Burlacu-Timofte and Dr. Anca Gogîltan.
 Bibliografie / References

Alexandrescu 1955 Al. Alexandrescu, Săpăturile de salvare de la Sântion, în SCIV, 3–4, VI, 1955, 487–495.
Andriţoiu 1978 I. Andriţoiu, Cimitirul de incineraţie din epoca bronzului de la Deva, în SCIVA 29, 2, 1978, 241–256.
Andriţoiu 1994 I.  Andriţoiu, Câteva consideraţii privind descoperirile funerare din aria culturii Wietenberg, în P.  Roman,
M. Alexianu (Ed.), Relations Thraco-Illyro-Helléniques. Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à
participation internationale). Băile Herculane (14–19 septembre 1992), Bucureşti, 1994, 147–169.
Andriţoiu, Vasiliev 1993 I. Andriţoiu, V. Vasiliev, Quelques considérations concernant la culture Noua en Transylvanie, în Culture et
civilisation au Bas Danube, Călăraşi, 1993, 101–123.
Anschuetz et al. 2001 K.F. Anschuetz, R.H. Wilschusen, C.L. Scheick, An Archaeology of Landscapes: Perspectives and Directions,
în Journal of Archaeological Research, 9, 2, 2001, 157–211.
Armbruster 2000 B.R.  Armbruster, Goldschmiedekunst und Bronzetechnik. Studien zum Metallhandwerk der Atlantischen
Bronzezeit auf der Iberischen Halbinsel, Montagnac, 2000.
Armbruster 2012 B.  Armbruster, Goldgefäße der Nordischen Bronzezeit – eine Studie zur Metalltechnik, în Praehistorische
Zeitschrift, 87, 2, 2012, 370–432.
Armbruster 2013 B. Armbruster, Gold and gold working of the Bronze Age, în Fokkens, Harding 2013, 454–468.
Bader 2001 T. Bader, Passfunde aus der Bronzezeit in den Karpaten, în Communicationes Archaeologicae Hungariae, 2001,
15–39.
Ballmer 2010 A. Ballmer, Zur Topologie des bronzezeitlichen Deponierens. Von der Handlungstheorie zur Raumanalyse, în
Praehistorische Zeitschrift, 85, 1, 2010, 120–131.
Ballmer 2015 A. Ballmer, Topografie bronzezeitlicher Deponierungen. Fallstudie Alpenrheintal, Bonn, 2015

93
 Bălan 2014 G. Bălan, Necropolele culturii Wietenberg, în G. Bălan, C. Fântâneanu, D. Anghel, Necropola din epoca bron-
zului de la Sebeș. Catalog de expoziție, Cluj Napoca, 2014, 21–36.
Bălan 2017 G. Bălan, Necropola de la Sebeș – Între Răstoace în contextul standardului funerar al culturii Wietenberg, în
Fântâneanu et al. 2017, 133–165.
Bălan et al. 2016a G. Bălan, C.P. Quinn, G. Hodgins, The Wietenberg culture: periodization and chronology, în Dacia N.S., LX,
2016, 67–92.
Bălan et al. 2016b G.  Bălan, R.  Burlacu-Timofte, T.  Muntean, Așezarea din epoca bronzului de la Aiud-Groapa de gunoi.
Considerații preliminare, în Apulum, LIII, 2016, 45–82.
Bălan et al. 2017 G. Bălan, C.P. Quinn, G. Hodgins, Contextul cultural și cronologic al necropolei de la Sebeș – Între răstoace,
în Fântâneanu et al. 2017, 167–190.
Bălășescu, Dietrich 2009 A. Bălășescu, L. Dietrich, Observații privind utilizarea omoplaților crestați din cultura Noua, pe baza materi-
alului de la Rotbav, jud. Brașov, în Analele Banatului, XVII, 2009, 33–46.
Berecki 2016 S. Berecki, The Bronze Age Site from Luduș, Cluj-Napoca, 2016.
Berecki et al. 2009 S. Berecki, E.R. Németh, B. Rezi (ed.), Bronze Age Communities in the Carpathian Basin. Proceedings of the
International Colloquium from Târgu Mureş, Cluj-Napoca, 2009.
Berecki et al. 2011 S. Berecki, R.E. Németh, B. Rezi (ed.), Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings of
the International Colloquium from Târgu Mureş 8–10 October 2010, Târgu Mureş, 2011.
Bindea 2008 D. Bindea, Arheozoologia Transilvaniei în pre- şi protoistorie, Cluj-Napoca, 2008.
Boroffka 1994 N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, Bonn, 1994.
Boroffka 2005 N. Boroffka, Siedlungsmuster im bronzezeitlichen Siebenbürgen – Am Beispiel des Gebiets um Aiud, jud. Alba,
în Horejs et al. 2005, 125–142.
Boroffka 2006 N. Boroffka, Resursele minerale din România şi stadiul actual al cercetărilor privind mineritul preistoric, în
Apulum, XLIII/1, 2006, 71–94.
Bouzek 2000 J. Bouzek, Versuch einer Rekonstruktion des Pantheons der Urnenfelderzeit, în Gediga, Piotrowska 2000,
345–354.
Bugoi et al. 2008 R. Bugoi, V. Cojocaru, B. Constantinescu, Th. Calligaro, L. Pichon, S. Röhrs, J. Salomon, Compositional stud-
ies on Transylvanian gold nuggets: Advantages and limitations of PIXE–PIGE analysis, în Nuclear Instruments
and Methods in Physics Research Section B, Volume 266, Issue 10, 2008, 2316–2319.
Ciută 2012 B. Ciută, Plant Species within the Diet of Prehistoric Communities from Transylvania, Cluj-Napoca, 2012.

94
Chidioşan 1980 N. Chidioşan, Contribuţii la istoria tracilor din nord-vestul României. Aşezarea Wietenberg de la Derşida,
Oradea, 1980.
Christaller 1933 W.  Christaller, Die zentralen Orte in Süddeutschland: Eine ökonomisch-geographische Untersuchung über
die Gesetzmäßigkeit der Verbreitung und Entwicklung der Siedlungen mit städtischen Funktionen, Jena, 1933
(retipărit 1980).
Cristea 2013 D. Cristea, Studiul aurului din România în vederea stabilirii provenienţei obiectelor arheologice din patrimoniul
cultural naţional. Rezumatul tezei de doctorat, 2013, http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/
CRISTEA%20DANIELA.
Cristea-Stan, D.  Cristea-Stan, B.  Constantinescu, Prehistoric Gold Metallurgy in Transylvania – An Archaeometrical
Constantinescu 2016 Study, în D. Delfino, P. Piccardo, J.C. Baptista (eds.), Networks of trade in raw materials and technological
innovations in Prehistory and Protohistory: an archaeometry approach. Proceedings of the XVII UISPP World
Congress (1–7 September 2014, Burgos, Spain), Oxford, 2016, 27–38.
Crişan 1970 I.H. Crişan, Necropola de incineraţie aparţinând culturii Wietenberg-Sighişoara de la Bistriţa, în Materiale și
Cercetări Arheologice, IX, 1970, p. 137–160.
Crişan, Dănilă 1960 I.H. Crişan, Șt. Dănilă, Necropola de incineraţie din epoca bronzului de la Bistriţa, în Materiale și Cercetări
Arheologice, VII, 1960, 145–150.
David 2002 W. David, Studien zu Ornamentik und Datierung der bronzezeitlichen Depotfundgruppe Hajdúsámson-Apa-
Ighiel-Zajta, Alba Iulia, 2002.
Dănilă 1961 Şt. Dănilă, Descoperiri arheologice în Raionul Bistrița, în Probleme de Muzeografie, Cluj, 1961, 151–168.
Dănilă 1964 Şt. Dănilă, Urme de aşezări din epoca veche şi feudală timpurie la Bistriţa, în Probleme de Muzeografie, Cluj,
1964, 46–51.
Dănilă 1970a Şt. Dănilă, Aşezarea din epoca bronzului descoperită la Livezile, în Materiale și Cercetări Arheologice, IX,
1970, 425–429.
Dănilă 1970b Şt. Dănilă, Aşezări vechi descoperite în jud. Bistriţa-Năsăud, în Materiale și Cercetări Arheologice, IX, 1970,
431–444.
Dănilă 1971 Şt. Dănilă, Săpăturile arheologice din 1962 de la Bistriţa, în R.  Florescu, A.  Ravel (Red.), Sesiunea de
comunicări ştiinţifice a muzeelor de istorie, decembrie 1964, Bucureşti, 1971, 151–162.
Dănilă 1972 Șt. Dănilă, Contribuții la cunoașterea unor cetăți din nord-estul Transilvaniei, în File de Istorie, 2, 1972,
67–108.

95
 Dănilă 1974 Șt. Dănilă, Cronica săpăturilor și sondajelor arheologice efectuate pe teritoriul județului Bistrița în perioada
1953–1973, în File de Istorie, 3, 1974, 454–472.
Dănilă 1989 Şt. Dănilă, Repertoriul arheologic al judeţului Bistriţa-Năsăud, Bistriţa-Năsăud, 1989 (mss).
Dietrich 2014 L. Dietrich, Die mittlere und späte Bronzezeit und die ältere Eisenzeit in Südostsiebenbürgen aufgrund der
Siedlung von Rotbav, Bonn, 2014.
Dietrich, Dietrich 2007 L.  Dietrich, O.  Dietrich, Alte und neue Bronzefunde aus Rotbav „La Pârâuț”, în Materiale și Cercetări
Arheologice, 3, 2007, 89–102.
Dunbabin 2003 K.M.D. Dunbabin, The Roman Banquet. Images of Conviviality, Cambridge.
Ebbensen, Abrahamsen K. Ebbensen, D. Abrahamsen, Zeremonielle Goldgefäße der Bronzezeit, în Praehistorische Zeitschrift, 87, 2,
2012 2012, 338–369.
El Susi 1996 G. El Susi, Vânători, pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î.ch – I d.ch – Studiu arheozoo-
logic, Timişoara, 1996.
Fântâneanu et al. 2017 C. Fântâneanu, G. Bălan, S. Popa, D. Tentiș, Necropola de epoca bronzului de la Sebeș, Brăila – Alba Iulia,
2017.
Fokkens, Harding 2013 H. Fokkens, A. Harding (ed.), The Oxford Handbook of the European Bronze Age, Oxford, 2013.
Fontijn 2002 David R.  Fontijn, Sacrificial landscapes: cultural biographies of persons, objects and ‘natural’ places in the
Bronze Age of the southern Netherlands, c. 2300–600 BC, Leiden, 2002.
Gaiu 2000 C. Gaiu, Vestigii feudale timpurii din nord-estul Transilvaniei, în Revista Bistriței, XIV, 2000, 379–408.
Gârbacea 1987 V. Gârbacea, Dealurile Bistriţei, în D. Oancea, V. Velcea (Coord.), Geografia României. Carpaţii româneşti şi
Depresiunea Transilvaniei, vol. III, Bucureşti, 1987, 558–566.
Gediga, Piotrowska 2000 B. Gediga, D. Piotrowska (Red.), Kultura symboliczna kręgu pól popielnicowych epoki brązu i wczesnej epoki
żelaza w europie środkowej, Warszawa, Wrcław, Biskupin, 2000.
Gerloff 2010 S. Gerloff, Von Troja an die Saale, von Wessex nach Mykene – Chronologie, Fernverbindungen und Zinnrouten
der frühbronzezeit Mittel- und Westeuropas, în H. Meller, F. Bertemes (Hrsg.), Der Griff nach den Sternen.
Wie Europas Eliten zu Macht und Reichtum kamen. Internationales Symposium Halle, 16.–21. Februar 2005,
Halle, 2010, 603–639.
Gogâltan 2009 Fl. Gogâltan, A Late Bronze Age dwelling at Iernut–Cătunul Sfântu Gheorghe „Monument”, Mureş district, în
Berecki et al. 2009, 103–141.

96
Gogâltan 2014 Fl.  Gogâltan, Drinking with the gods? The problem of Bronze Age pot deposits in Transylvania, în Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, 59, 1, 2014, 35–82.
Gogâltan 2015 Fl. Gogâltan, The Early and Middle Bronze Age Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin:
Revisited after 15 Years, in R.E.  Németh, B.  Rezi (ed.), Bronze Age Chronology in the Carpathian Basin.
Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş 2–4 October 2014, Cluj-Napoca, 2015, 53–95.
Gogâltan 2016 Fl. Gogâltan, Building power without power? Bronze Age fortified settlements on the Lower Mureș Basin, în
Fl. Gogâltan, C. Cordoș (ed.), Prehistoric settlements: social, economic and cultural aspects. Seven studies
in the Carpathian area, Cluj Napoca, 2016, 87–113.
Gogâltan, Molnár-Kovács Fl.  Gogâltan, Zs. Molnár-Kovács, Locuirea Coţofeni. The Coţofeni settlement, în S.  Mustaţă, Fl.  Gogâltan,
2009 S. Cociş, A. Ursuţiu (ed.), Cercetări arheologice preventive la Floreşti-Polus Center, jud. Cluj (2007). Rescue
excavation at Floreşti-Polus Center, Cluj County (2007), Cluj-Napoca, 2009, 27–202.
Gogâltan, Găvan 2014 Fl. Gogâltan, Al. Găvan, Der bronzezeitliche Tell von Pecica „Şanţul Mare”. Ein metallurgisches Zentrum des
Karpatenbeckens (I), în Ephemeris Napocensis, XXIV, 2014, 7–38.
Gogâltan, Popa 2016 Fl.  Gogâltan, C.I.  Popa, Gligoreşti „Holoame” (Kreis Cluj) eine spätbronzezeitliche Siedlung aus
Mittelsiebenbürgen, în A.  Zanoci, E.  Kaiser, M.  Kashuba, E.  Izbitser, M.  Băț (eds.), Mensch, Kultur und
Gesellschaft von der Kupferzeit bis zur frühen Eisezeit im Nördlichen Eurasien (Beiträge zu Ehren zum 60.
Geburtstag von Eugen Sava). Man, culture, and society from the Copper Age until the Early Iron Age in
Northern Eurasia (Contributions in honour of the 60th anniversary of Eugen Sava), Chișinău, 2016, 181–202.
Gogâltan, Marinescu Fl. Gogâltan, G.G. Marinescu, Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, Punct: Dealul Târgului, în Cronica cercetărilor
2017a arheologice. Campania 2016. A LI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice. Muzeul Național de Istorie al
României, București 24 – 27 mai 2017, Bucureşti, 2017, 224–225.
Gogâltan, Marinescu Fl.  Gogâltan, G.G.  Marinescu, Kurt Horedt’s „Siebenbürgen und Mykenä”. After more than 50 years, în
2017b Objects, Ideas and Travelers. Contacts between the Balkans, the Aegean and Western Anatolia during the
Bronze and Early Iron Age. Conference to the Memory of Alexandru Vulpe, Tulcea 10th – 13th November 2017,
Tulcea, Romania, 31–32.
Gogâltan et al. 2011 Fl. Gogâltan, R.E. Németh, E. Apai, Eine rituelle Grube bei Vlaha, Gemeinde Săvădisla (Kreis Cluj), în Berecki
et al. 2011, 163–183.
Gooss 1876 C. Gooss, Skizzen zur vorrömischen Culturgeschichte der mittleren Donaugegenden (Kap. I-IV), în Archiv des
Vereins für siebenbürgische Landeskunde, XIII, 3, 1876, 407–537.

97
 Hänsel 2000 B.  Hänsel, Die Götter Griechenlands und die südost- bis mitteleuropäische Spätbronzezeit, în Gediga,
Piotrowska 2000, 331–344.
Hänsel, Hänsel 1997 A. Hänsel, B. Hänsel (Hrsg.), Gaben an die Götter. Schätze der Bronzezeit Europas. Ausstellung der Freien
Universität Berlin in Verbindung mit dem Museum für Vor- und Frühgeschichte, Staatliche Museen zu Berlin
– Preußischer Kulturbesitz, Berlin, 1997.
Horedt 1941 K. Horedt, Donauländische Einwirkungen auf die bronzezeitliche Keramik Siebenbürgens, în Wiener
Prähistorische Zeitschrift, 28, 1941, 83–95.
Horedt 1960 K. Horedt, Die Wietenbergkultur, în Dacia N.S., IV, 1960, 107–137.
Horejs et al. 2005 B. Horejs, R. Jung, E. Kaiser, B. Teržan (Hrsg.), Interpretationsraum Bronzezeit. Bernhard Hänsel von seinen
Schülern gewidmet, Bonn, 2005.
Kacsó 2004 C. Kacsó, Mărturii arheologice, Baia Mare, 2004.
Kacsó 2013 C. Kacsó, Contribuții la cunoașterea ceramicii epocii bronzului de la Oarța de Sus-Ghiile Botii (I), în Terra
Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 5, 2013, 111–139.
Kacsó 2015 C. Kacsó, Das Bronzeschwert von Sighetu Marmaţiei. Beiträge zur Kenntnis der bronzezeitlichen Gewässerfunde in Rumänien,
în O. Ožďáni (ed.), Popolnicové polia a doba halštatská. Zborník referátov z XII. medzinárodnej konferencie
„Doba popolnicových polí a doba halštatská“. Hriňová-Poľana 14. – 18. máj 2012, Nitra, 2015, 59–72.
Kienlin et al. 2014 T.L.  Kienlin, M.  Korczyńska, K. Cappenberg, Alternative Trajectories in Bronze Age Landscapes and
the ‘Failure’ to Enclose: A Case Study from the Middle Dunajec Valley, în T.L.  Kienlin, P.  Valde-Nowak,
M.  Korczyńska, K. Cappenberg, J. Ociepka (eds.), Settlement, Communication and Exchange around the
Western Carpathians. International Workshop held at the Institute of Archaeology, Jagiellonian University,
Kraków, October 27–28, 2012, Oxford, 2014, 159–200.
Kienlin et al. 2017 T.L. Kienlin, K. P.Fischl, L. Marta, Exploring Divergent Trajectories in Bronze Age Landscapes: Tell Settlement
in the Hungarian Borsod Plain and the Romanian Ier Valley, în Ziridava. Studia Archaeologica, 31, 2017,
93–128.
Kossack 1999 G. Kossack, Religiöses Denken in dinglicher und bildlicher Überlieferung Alteuropas aus der Spätbronze- und
frühen Eisenzeit (9.–6. Jahrhundert v. Chr. Geb.), München, 1999.
Laffineur 1977 R. Laffineur, Les vases en métal précieux à l’époque mycénienne. Göteborg, 1977.
Lösch 1944 A. Lösch, Die räumliche Ordnung der Wirtschaft, Jena, 1944.
Martian 1903 J. Martian, Régi telepekről és lelőhelyekről a királyhágóntúli területen, în Archaeologiai Értesítő, XXIII, 1903,
283–287.

98
Marinescu 1975 G. Marinescu, Cercetări şi descoperiri arheologice în judeţul Bistriţa-Năsăud (I), în Arhiva Someșană. Studii
și comunicări, III, 1975, 302–333.
Marinescu 1979 G. Marinescu, Depozitul de bronzuri de la Agrieş (com. Tîrlişua, jud. Bistriţa-Năsăud) şi unele probleme ale
bronzului târziu în Transilvania nord-estică, în Apulum, XVII, 1979, 91–101.
Marinescu 1980 G. Marinescu, Cercetări şi descoperiri arheologice în judeţul Bistriţa-Năsăud (VII), în Marisia, X, 1980, 31–51.
Marinescu 1984 G. Marinescu, Cercetări și descoperiri arheologice in județul Bistrița-Năsăud (VIII), în Marisia, 13–14, 1983–
1984, 23–32.
Marinescu 1986 G. Marinescu, Necropola de la sfârşitul epocii bronzului (cultura Noua) de la Archiud, comuna Teaca, judeţul
Bistriţa-Năsăud, în Thraco-Dacica, VII, 1986, 46–58.
Marinescu 1988 G. Marinescu, Noi descoperiri de epoca bronzului la Bistriţa, în File de Istorie, V, 1988, p. 21–37.
Marinescu 1993 G. Marinescu, Cercetări şi descoperiri arheologice de epoca bronzului în nord-estul Transilvaniei, în Revista
Bistriţei, VII, 1993, p. 5–27.
Marinescu 1995 G. Marinescu, Cercetări şi descoperiri arheologice de epoca bronzului
în nord-estul Transilvaniei (II), în Revista Bistriţei, IX, 1995, 49–124.
Marinescu 2003 G. Marinescu, Cercetări arheologice în judeţul Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, 2003.
G.Marinescu 2006 G.G. Marinescu, Un topor de tip Pădureni descoperit la Dumitra (jud. Bistriţa-Năsăud), în Revista Bistriţei,
XX, 2006, 71–78.
G.Marinescu 2010 G.G.  Marinescu, Vestigii hallstattiene timpurii şi mijlocii din nord-estul Transilvaniei, în Revista Bistriţei,
XXIV, 2010, 41–128.
G.Marinescu 2018 G.G.  Marinescu, Două topoare cu orificiul transversal de înmănușare recent descoperite în nord-estul
Transilvaniei, în Revista Bistriţei, XXXII, 2018, sub tipar.
Maringer 1973 J. Maringer, Das Wasser in Kult und Glauben der vorgeschichtlichen Menschen, în Anthropus, 68, 1973,
705–776.
Matthäus 1980 H. Matthäus, Die Bronzegefässe der kretisch-mykenischen Kultur, München, 1980.
Meller 2004 H. Meller (Hrsg.), Der geschmiedete Himmel. Die weite Welt im Herzen Europas vor 3600 Jahren, Stuttgart,
2004.

99
 Metzner-Nebelsick 2003 C. Metzner-Nebelsick, Ritual und Herrschaft. Zur Struktur von spätbronzezeitlichen Metallgefäßdepots zwis-
chen Nord-und Südosteuropa, în C.  Metzner-Nebelsick (Hrsg.), Rituale in der Vorgeschichte, Antike und
Gegenwart. Studien zur Vorderasiatischen, Prähistorischen und Klassischen Archäologie, Ägyptologie, Alten
Geschichte, Theologie und Religionswissenschaft. Interdisziplinäre Tagung vom 1.–2. Februar 2002 an der
Freien Universität Berlin, Rahden/Westf., 2003, 99–117.
Molnár, Nagy 2013 Zs. Molnár, J.G.  Nagy, Habitat Models and Social Systems in Middle Bronze Age Central north-western
Transylvania. State of research, în Acta Archaeologica Carpathica, XLVIII, 2013, 5–85.
Molnár, Ciută 2017 Zs. Molnár, B.  Ciută, Aspects regarding the economy of the Otomani communities in North-Western
Transylvania. Data concerning the Middle Bronze Age agriculture in light of the investigations carried out in
the Carei-Bobald tell, în Analele Banatului, XXV, 2017, 57–90.
Molnár et al. 2013 Zs. Molnár, J.G.  Nagy, Z. Imecs, Das Habitat der Spätbronzezeit und der frühen Eisenzeit im Becken des
Kleinen Somesch (rum. Someșul Mic), în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 64, 2013,
209–292.
Motzoi-Chicideanu 2011 I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în epoca bronzului la Dunărea Mijlocie și Inferioară, București,
2011.
Nagy 2009 J.G. Nagy, The Wietenberg Site from Florești–Poligon (Cluj County). A Study of Settlement Archaeology, în
Berecki et al. 2009, 151–182.
Neacșu et al. 2009 A. Neacșu, Gh.C. Popescu, B. Constantinescu, A. Vasilescu, D. Ceccato, The geochemical signature of na-
tive gold from Roșia Montană and Musariu ore deposits Metaliferi Mts. (Romania). Preliminary data, în
Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 4, 1, 2009, 49–59.
Nestor 1933 J. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, în Bericht der Römisch-Germanischen Kommission
des Deutschen Archäologischen Instituts, 22, 1932 (1933), 11–181.
Niedermaier 2004 P. Niedermaier, Die Entwicklung von Rodenau in Mittelalter, în Slotta et al. 2004, 33–37.
Niedermaier 2012 P. Niedermaier, Habitatul medieval în Transilvania, Bucureşti, 2012.
Palaima 2004 Th.G. Palaima, Sacrificial feasting in the Liniar B Documents, în Hesperia, 73, 2004, 217–246.
Pop 2012 G.P. Pop, Depresiunea Tranilvaniei, Cluj-Napoca, 2012.
Popa 2015 C.I. Popa, În căutarea identității unei lumi. Cultura Coțofeni între hățișul terminologic și practica „expunerii
arheologice”, în Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 7, 2015, 11–58.
Popa, Totoianu 2010 C.I. Popa, R. Totoianu, Aspecte ale epocii bronzului în Transilvania (între vechile şi noile cercetări), Sebeş,
2010.

100
Popescu, Lazanu 2010 A. Popescu, C.-C. Lazanu, Toporul de bronz de la Horga (jud. Vaslui), în SCIVA, 61, 1–2, 2010, 153–160.
Protase, Dănilă, 1968 D. Protase, Șt. Dănilă, Un castru roman de pământ la Livezile pe granița de nord a Daciei, în SCIV, XIX,
3,1968, 531–540.
Ordentlich 1972 I. Ordentlich, Contribuţia săpăturilor arheologice de pe “Dealul Vida” (com. Sălacea, jud. Bihor) la cunoaşterea
culturii Otomani, în Studii și Comunicări Satu Mare, II, 1972, 63–84.
Quinn, Ciugudean 2018 C.P.  Quinn, H. Ciugudean, Settlement placement and socio-economic priorities: Dynamic landscapes in
Bronze Age Transylvania, în Journal of Archaeological Science: Reports, 19, 2018, 936–948.
Rădulescu 2004a G. Rădulescu, Bistriz – die glänzende Stadt im Schatten vom Rodenau, în Slotta et al. 2004, 143–201.
Rădulescu 2004b G. Rădulescu, Bistrița o istorie urbană, Cluj-Napoca 2004.
Rezi 2011 B. Rezi, Voluntary Destruction and Fragmentation in Late Bronze Age Hoards from Central Transylvania, în
Berecki et al. 2011, 303–334.
Roska 1942 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor, Kolozsvár (Cluj), 1942.
Roska 1944 M.  Roska, A kolozskorpádi II.  kulturfacies kerámiai emlékei Erdélyben, în Közlemények az Erdély Nemzeti
Múzeum, Érem- és Régiségtárából, IV, 1944, 22–44.
Rotea 1993 M. Rotea, Aşezările culturii Wietenberg, în Ephemeris Napocensis, III, 1993, 25–41.
Rusu 2005 A.A. Rusu, Castelarea carpatică: fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV),
Cluj-Napoca, 2005.
Rouse 1998 W.D.H. Rouse, Greek votive offerings: an essay in the history of the Greek religion, Chicago, 1998.
Sava 2002 E. Sava, Die Bestattungen der Noua-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung spätbronzezeitlicher Bestattungsriten
zwischen Dnestr und Westkarpaten, Kiel, 2002.
Schalk 2005 E. Schalk, Ein Tüllenmeißel aus Olynth/Agios Mamas, Griechenland, în, Horejs et al. 2005, 95–107.
Schuster 1996 Ch. Schuster, Despre cărucioarele din lut ars din Epoca bronzului de pe teritoriul României, în Thraco-Dacica,
XVII, 1996, 117–137.
Sechelariu et al. 2015 M. Sechelariu, P. Tobă, V. Vasile, M. Pitulescu, B. Carp (Coord.), Millenia Opes. Reîntregirea bogăției milenare
a României, București, 2015, 14–17.
Seraphin 1884 F.W. Seraphin, în Archäologisches Korrespondenzblatt des Verein für siebenbürgische Landeskunde, 7, 1884,
124–125.

101
 Slotta et al. 2004 R. Slotta, V. Wollmann, I. Dordea, Silber und Salz in Siebenbürgen. Katalog zur Ausstellung des Kreismuseums
Bistrița-Năsăud mit dem Deutschen Bergbau-Museum und der Kreisdirektion Cluj-Napoca des Rumänischen
Nationalarchivs vom 21. Oktober bis zum März 2005, Bd. 7: Rodenau’s Silber – Bistriz’ Glanz. Zur Geschichte
und Entwicklung eines Bergorts in den Karpaten, Bochum, 2004.
Sofaer 2015 J. Sofaer, Clay in the Age of Bronze. Essays in the Archaeology of Prehistoric Creativity, Cambridge, 2015.
Sofaer et al. 2013 J. Sofaer, L.B. Jorgensen, A.M. Choyke, Craft Production: Ceramics, Textiles, and Bone, în Fokkens, Harding
2013, 469–491.
Soroceanu 1973 T. Soroceanu, Descoperirile din epoca bronzului de la Obreja (jud. Alba), în Acta Musei Napocensis, X, 1973,
493–515.
Soroceanu 1995 T. Soroceanu, Die Fundumstände bronzezeitlicher Deponierungen – Ein Beitrag zur Hortdeutung beiderseits
der Karpaten, în T. Soroceanu (Bearb. u. Red.), Bronzefunde aus Rumänien, 1995, 15–80.
Soroceanu 2005 T. Soroceanu, Zu den Fundumständen der europäischen Metallgefäße bis in das 8. Jh. v. Chr. Ein Beitrag zu
deren religionsgeschichtlicher Deutung, în T. Soroceanu (Hrsg.), Bronzefunde aus Rumänien II. Descoperiri de
bronzuri din România, Bistriţa, Cluj-Napoca, 2005, 387–428.
Soroceanu 2008 T. Soroceanu, Bronzefunde aus Rumänien. III. Die vorskythenzeitlichen Metallgefäße im Gebiet des heutigen
Rumänien. Descoperiri de bronzuri din România. III.  Vasele de metal prescitice de pe actualul teritoriu al
României, Bistriţa, Cluj-Napoca, 2008.
Soroceanu 2012 T.  Soroceanu, Die Fundplätze bronzezeitlicher Horte im heutigen Rumänien, în S.  Hansen, D.  Neumann,
T. Vachta (Hrsg.), Hort und Raum. Aktuelle Forschungen zu bronzezeitlichen Deponierungen in Mitteleuropa,
Berlin, 2012, 225–254.
Şotropa 1928 V. Şotropa, Minele Rodnene, în Arhiva Someşană, 8, 1928, 1–53.
Thomas 2014 P. Thomas, Copper and gold – Bronze Age mining in Transylvania, în Apulum, LI, 2014, 177–193.
Townsend Vermeule 1974 E. Townsend Vermeule, Götterkult, în Archaeologia Homerica, Band III, Kapitel V, Göttingen, 1974.
Țârlea, Popescu 2013 Al. Țârlea, A.-D. Popescu, Aurul și argintul în epoca bronzului și prima epocă a fierului, în R. Oanță-Marghitu
(ed.), Aurul și Argintul Antic al României. Catalog de expoziție. București, 2013, 48–63.
Țârlea et al. 2016 Al. Țârlea, V.  Cojocaru, B.  Constantinescu, R.  Bugoi, M.  Florea, Considerations on the XRF analyses on
selected prehistoric gold objects from the collections of the National History Museum of Romania, în SCIVA,
67, 2016, 53–83.
Teodor 2018 E.S. Teodor, HARTA COMORII între lăcomie şi indolenţă, în ESTuar, 6, oct 2018, 1–25.

102
Váczi 2015 G.  Váczi, Axes of Bölcske–Bolondvár. A Middle Bronze Age hoard from the Mezőföld (Hungary), în
I.  Szathmári. (Hrsg.), An der Grenze der Bronze- und Eisenzeit. Festschrift für Tibor Kemenczei zum 75.
Geburtstag, Budapest, 2015, 477–484.
Vaida 2006 L. Vaida, Celtic finds in North-East Transylvania (IVth-IInd centuries B. C.), în V. Sârbu, L. Vaida (ed.), Thracians
and Celtes. Proceedings of the International Colloquium from Bistriţa 18–20 mai 2006, Cluj-Napoca, 2006,
295–322.
Vasiliev 2007 V.  Vasiliev, Despre epoca bronzului și prima epocă a fierului în Istoria Românilor vol. I, în Ephemeris
Napocensis, XIV-XV, 2004–2005 (2007), 5–22.
Vita-Finzi, Higgs 1970 C. Vita-Finzi, E.S. Higgs, Prehistoric Economy in the Mount Carmel Area of Palestine: Site Catchment Analysis,
în Proceedings of the Prehistoric Society, XXXVI, 1970, 1–37.
Vlassa, Dănilă 1967 N. Vlassa, Şt. Dănilă, Săpăturile de la Şieu-Măgheruş, în Apulum, VI, 1967, 39–47.
Vulpe 1970 Al. Vulpe, Äxte und Beile in Rumänien, I, München, 1970.
Vulpe 1996 Al. Vulpe, Deponierungen, Opferstätten und Symbolgut im Karpatengebiet, în P.  Schauer (Hrsg.),
Archäologische Forschungen zum Kultgeschehen in der jüngeren Bronzezeit und frühen Eisenzezeit Alteuropas.
Ergebnisse eines Kolloquiums in Regensburg 4.–7. Oktober 1993, Bonn, 517–533.
Vulpe 2001a Al. Vulpe, Structuri sociale şi credinţe religioase în epoca bronzului şi prima epocă a fierului, în M. Petrescu-
Dîmboviţa, Al. Vulpe (Coord.), Istoria românilor. Vol. I.  Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti,
353–377.
Vulpe 2001b Al. Vulpe, New archaeological discoveries of the Bronze Age in Romania, în Proceedings of the Romanian
Academy, Series C, Volume 1, Number 1, 2001, 19–26.
Zăgreanu et al. 2017 R.I. Zăgreanu, H. Cociș, C. Gaiu, D.L. Vaida, I. Bîcă, The Roman frontier in Bistrița-Năsăud County. Part
I. The repertory, în Journal of Ancient History and Archaeology, 4, 1, 2017, 25–45.
Zimmermann, Werner F.  Zimmermann, C.  Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen, Band I,
1892 Hermanstadt, 1892.
Weilhartner 2012 J. Weilhartner, Religious offerings in the Liniar B tablets: an attempt at their classification and same thoughts
about their possible purpose, în C. Varias García (ed.), Faventia Supplementa 1. Actas del Simposio internatio-
nal: 55 ãnos de micenología (1952–2007) Bellatena, 12–13 abril, Barcelona, 2012, 207–231.
Wollmann, Slotta 2004 V. Wollmann, R. Slotta, Der Bergort Rodenau und seine Denkmäler, în Slotta et al. 2004, 45–142.
Wright 2004 J.C. Wright (ed.), The Mycenaean Feast, Princeton, 2004.

103