Tema III.

Izvoarele, norma, raportul juridic și principiile de drept administrativ

1. Izvoarele dreptului administrativ

Izvor de dr - ansamblul condiţiilor materiale care determină, prin conţinutul şi forma sa,
dreptul, ca element de suprastructură, şi constituie, în acest sens, o formă specifică de exprimare
a normei juridice în general şi a normei de drept administrativ în special.
Izvoarele materiale ale dr adm - un ansamblu de reguli obl pt subiecţii din societate, care
exprimă normativ şi voinţa organului emitent. Aceste izvoare sunt o parte componentă a
comunităţii statale şi izvorăsc din această comunitate.
Izvoarele formale ale dr adm - formele prin care normele de dr adm sunt exprimate, exprimă
reglementări juridice ce au caracter normativ.
Doctrina juridică mai împarte izvoarele dreptului în general şi ale dreptului administrativ în:
a) izvoare scrise (legile, decretele, hot, ordonanţele, ordinele, instrucţiunile, deciziile etc.);
b) izvoare nescrise ( cutuma).
Actul normativ ca izvor de drept administrativ
Cel mai important izvor al dr adm - actul normativ, care emană de la autorităţile publice
învestite cu competenţe regulamentare și cuprinde norme general-obligatorii.
Actul normativ comportă anumite caracteristici fundamentale, printre care menţionăm:
- se întemeiază pe suveranitatea poporului sau pe lege;
- emană în principal de la o autoritate administrativă;
- acţiunea lui se extinde asupra unui tip larg de raporturi sociale;
- se referă la orice subiect care intervine în raporturile juridice respective;
- include norme juridice obligatorii şi care au un caracter de aplicare generală;
- este întotdeauna bazat pe pr legalităţii;
- este guvernat de pr cunoaşterii.
Actele normative sunt grupate în:
- legi (constituţionale, organice, ordinare);
- acte normative administrative subordonate legii. Acestea din urmă conţin:
 hotărârile Parlamentului;
 decretele Preşedintelui;
 hotărârile şi ordonanţele Guvernului;
 ordinele, instrucţiunile, regulamentele etc. ale ministerelor şi departamentelor, altor
organe centrale de specialitate sau administrative;
 hotărârile şi deciziile autorităţilor publice locale etc.
Tratat in/le la care RM este parte se plasează deasupra legislaţiei naţionale.
În raport cu autoritatea publică de la care provin şi forţa lor jur, aceste izvoare sunt:
a) Constituţia - cel mai important izvor al dr adm, unde sunt cuprinse norme privind
organizarea şi funcţionarea celor mai importante organe ale AP, Preşedintele RM, Guvernul,
APC de specialitate, APL, norme, privind dr şi îndatoririle fundamentale ale cet, norme
referitoare la raporturile acestor autorităţi cu alte autorităţi publice şi cu cetăţenii, precum şi
norme jur şi pr de la care nu poate deroga nici una dintre autorităţile administraţiei publice.
b) Legea - al doilea izvor al dr adm, când conţine norme de dr adm. Pe primul plan, după
Constituţie, se situează legea organică, al cărui obiect îl constituie problemele precizate de
Constituţie în art. 72 (3), după care urmează legea ordinară. Ex de legi organice: Legea cu priv la
Guv, Legile de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării Naţionale şi a Ministerului de
Interne, Legea APL şi altele.
c) Decretele Preşedintelui RM, atunci când acestea au caracter normativ şi cuprind norme
de dr adm. Preşedintele RM emite astfel de decrete când declară mobilizarea generală sau
parţială a armatei şi când stabileşte măsuri în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării.
d) Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului, sunt, în marea lor majoritate, izvoare ale dr adm
(bineînţeles când acestea au caracter normativ) deoarece acestea sunt principalele acte prin care
Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţârii şi exercită conducerea generală a
AP, înfăptuind realizarea în concret a prevederilor, cuprinse în legi.
Prin hotărâri ale Guvernului sunt reglem organizarea, funcţionarea şi atribuţiile celor mâi
multe ministere şi organe centrale de specialitate ale AP. Ordonanţelor Guvernului - se emit
numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limita, şi condiţiile prevăzute de aceasta; pot
interveni numai în problemele în care se adoptă legi ordinare, nicidecum în cele rezervate legilor
organice şi numai în perioadele în care Parlamentul se află în vacanţă.
e) Ordinele şi instrucţiunile miniştrilor şi ale conducătorilor celorlalte organe de
specialitate ale APC, cu caracter normativ, sunt izvoare ale dr adm nu numai în dom propriu de
activitate în care este organizat ministerul al cărui conducător a emis ordinul sau instrucţiunea, ci
şi în alte dom de activitate. Ex: un ordin sau instrucţiune a ministrului finanţelor va fi obl pt toate
subiectele de dr care intră în raporturile care se nasc (modifică sau sting) în baza normelor emise.
Pot fi emise ordine şi instrucţiuni şi în comun, de către două/m m ministere, acestea neavând
însă o forţă jur superioară celor emise numai de un singur minister, dar pot constitui izvoare ale
dr adm când au caracter normativ. .
f) Actele jur emise de şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe de specialitate ale APC (decizii, dispoziţii)-izvoare ale dr adm în măsura în
care nasc, modifică sau sting raporturi de dr adm. Aceste acte sunt, de regulă, acte cu caracter
individual, acte de aplicare, având mai rar caracter normativ, dar în acest din urmă caz ele sunt
izvoare ale dr adm.
g) Actele juridice adoptate de autorităţile APL, sunt, în multe cazuri, izvoare ale dr adm
întrucât acestea, funcţionând pe pr autonomiei locale au o competenţă materială generală şi,
implicit, dr de a adopta sau emite acte cu caracter normativ. Acestea pot fi:
— hotărâri ale consiliilor locale,raionale;
— dispoziţii ale primarului, președintelui raionului.
Hotărârile consiliilor locale şi cele ale consiliilor raioanelor sunt, de regulă, acte
administrative cu caracter normativ, deoarece sunt adoptate de autorităţi deliberative care au, la
nivelul respectiv, o competenţă materială generală.
Spre deosebire de acestea, actele juridice emise de primar, dispoziţiile, au, de regulă,
caracter individual, deoarece primarul este o autoritate executivă a AP; acestea desigur nu pot fi
izvoare ale dr adm. În exercitarea unor anumite atribuţii, dispoziţiile primarului au caracter
normativ, întrucât ele cuprind norme juridice cu caracter general şi impersonal prin care se nasc
(modifică sau sting) dr şi obl pt pers fiz şi jur neidentificate. Ex: măsurile pe care primarul este
obligat să le ia (prin dispoziţie) pentru prev incendiilor sau în împrejurări excepţionale cum ar
fi: cutremurele, inundaţiile, epidemiile, epizootiile şi alte asemenea, prevăzute de lege .
h) Tratat şi conv in/le - izvoare ale dr adm numai daca sunt direct executorii în ordinea jur
internă, dând naştere la raporturi de drept administrativ; trebuie nu numai să fie ratificat
(aprobat) de Parlament, respectiv de Guvern, ci să cuprindă şi norme al căror obiect se
circumscrie în sfera administraţiei publice.
 j) Pr generale ale dr, şi în special ale dr adm - izvoare importante de dr. Dacă anumite pr
sunt desprinse, prin generalizare, din prevederile mai multor acte normative, ele capătă valoarea
unor izvoare distincte de actele normative respective. Aşa de pildă, pr revocabilităţii actelor
administrative nu este consacrat într-un anume act, ci se desprinde prin generalizare, din
numeroase acte jur, care reglem rganizarea şi funcţionarea autorităţilor AP.

2. Normele dreptului administrativ

Norma de dr adm-o regulă de conduită, instituită de autorităţile publice, chemată să

reglem raporturile sociale apărute în urma realizării AP.
Norma de dr adm-inclusă în actele ce emană atât de la put legislativă, cât şi de la put
executivă, îmbrăcând forma unei legi, hotărâri, decret, instrucţiuni, dispoziţii, decizii etc.
Norma de dr adm-caracter prescriptiv,impune o anumită conduită; general, impersonal.
Normele dreptului administrativ au o serie de trăsături distincte:
- reglem raporturi sociale care apar între autorităţile AP, precum şi între acestea şi
particulari (pers fiz,jur) în realizarea sarcinilor AP;
- sunt foarte variate, fiind aplicate, practic, în aproape toate dom şi sectoarele de activitate;
- cu excepţia celor cuprinse în Constituţie şi în legi, sunt emise în vederea executării legii.
Normele de dr adm: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
Ipoteza - stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită
conduită, precum şi categoria subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei.
Dispoziţia - prevede conduita ce trebuie urmată, dr şi obl subiecţilor vizaţi de acea normă.
Sancţiunea - stabileşte măsurile luate împotriva pers care au violat dispoziţia normei.
Normele dr adm pot fi grupate în mai multe categorii, după diverse criterii:
După obiectul pe care îl reglementează avem norme:
- organice - ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea unor autorităţi ale AP;
- de drept material - ce reglementează dr şi obl subiecţilor de drept administrativ;
- de drept procesual - ce reglementează modul de funcţionare a autorităţilor AP.
După sfera de cuprindere, normele dreptului administrativ pot fi:
- generale - care au o sferă largă de aplicare, la un număr nedefinit de cazuri;
- speciale - se referă la o anumită categorie de subiecţi, derogă de la normele generale;
- de excepţie - ce reglem situaţii apărute în mod excepţional în timpul unor calamităţi
naturale, catastrofe etc., derogă de la normele generale şi cele speciale.
3. Raporturile de drept administrativ. Definiţie. Clasificare. Trăsături.

RJ sunt înţelese ca fiind relaţiile sociale ce au căzut sub incidenţa normelor juridice.
Raporturile de dr adm – relaţii sociale, reglem direct/indirect de către normele dr adm.

Clasificarea raporturilor de dr adm:

1. După participanţii, existând raporturi la care participă:

- două autorităţi ale AP,
- o autoritate a AP şi o altă autoritate publică,
- o autoritate a AP şi un organ neguvernamental,
 - o autoritate a AP şi un agent economic sau instituţie social-culturală,
- o autoritate a AP şi o persoană fizică.

2. După conţinutul RJ (dr şi obl subiectelor):

A. Raporturile de dr adm care se formează în cadrul AP între componenţii personalului
din sistem sunt raporturi:
- de subordonare ierarhică, în care subiectul ierarhic superioar are în competenţă dreptul
de a conduce, îndruma şi controla activitatea subiectelor de drept subordonate,
- de colaborare, în care subiectele de dr au competenţe egale, conlucrând în cadrul sist AP.
- de participare: titularii diferitelor competenţe/funcţii participă la realizarea unor sarcini
care aparţin AP (de ex. raporturile ce pot apare între organele APC şi cele ale APL).
B. Raporturile care se formează între subiecte de dr care aparţin sist AP şi subiecte de dr
care se situează în afara acestui sistem sunt raporturi:
- de subordonare: organele AP pot stabili în mod unilateral, pe baza competenţei legale, dr
şi obl pt pers fiz,jur, le pot aplica sancţiuni şi pot proceda la executarea acestora prin operaţiuni
administrative şi simple fapte materiale,
- juridice de utilizare a serviciilor publice în care subiectele active acţionează pe baza şi în
executarea legii, potrivit competenţei legale de a desfăşura activităţi cu caracter prestator în
favoarea subiectelor pasive,
- juridice de colaborare şi participare a unor pers fiz,jur la realizarea sarcinilor care revin
administraţiei.