Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării ştiinţifice

al Republicii Moldova. Colegiul de Constructii din

orașul Hîncești.

Studiul Individual:Particularitățile
managementului ca proces și ca sistem.
Obiectul: Managementul firmei,
Grupa: EI-171.

Executat: Zabolotnîi Elena,

Verificat: Ovanesov Natalia.

Hîncești 2020
 Managementul reprezintă un proces prin care se acţionează împreună, cu şi prin alţii pentru a realiza
în cel mai eficient mod obiectivele organizaţiei într-un mediu în continuă schimbare .Management este un
cuvânt american, care nu necesită a fi tradus în alte limbi, dar trebuie doar preluat şi utilizat atunci când
avem în vedere actul de conducere.

Termenul management a apărut iniţial în sfera afacerilor, dar în prezent şi-a lărgit semnificativ aria de
cuprindere şi se utilizează în toate domeniile de activitate umană: învăţământ, cultură, medicină, sport
etc., reprezentând activitatea de conducere, de administrare, de gestiune.

La origine, cuvântul latin „manus” – mână, adică mânuirea hăţurilor la caii ce trag o căruţă. În limbaj
modern, ar semnifica manevrare sau pilotare.

În engleză „to manage” – a ţine un cal de frâu, a administra, a duce ceva la bun sfârşit.

În franceza „manager” – a dirija, a organiza o afacere sau un serviciu. Se definesc câteva sensuri ale
noţiunii management:

1. Managementul este un proces (activitate).

2. Managementul este un grup de persoane.
3. Managementul este o ştiinţă şi o artă.

Managementul ca proces este actul de conducere nemijlocită a organizaţiei, în scopul atingerii

eficiente a obiectivelor ei.

Conducerea reprezintă un tip de interacţiune, existent între două elemente, unul dintre care se află în
poziţia de subiect de gestiune, altul – obiect de gestiune. Subiectul generează comenzi care sunt nişte
impulsuri ce conţin într-o formă vădită sau codificată informaţia despre cum ar trebui să acţioneze în
viitor obiectul de gestiune. Obiectul primeşte comenzile şi activează în conformitate cu acestea. Taylor
susţine că anume conducerea este acel gen specific de activitate, care transformă o gloată neorganizată
într-un grup efectiv şi productiv.

Procesul este un sistem de acţiuni interdependente. Astfel procesul de conducere presupune exercitarea
funcţiilor de conducere care formează ansamblul de acţiuni interdependente care se succed într-o
anumită consecutivitate şi sunt efectuate de orice subiect conducător, care exercită o influenţă raţională
asupra obiectului condus în vederea stabilirii obiectivelor şi realizării lor. Procesul de management este
exercitat de către manager (conducător) care este subiectul procesului de management. Obiect al
procesului de management este organizaţia.

Managementul ca proces reprezintă ansamblul integral al acţiunilor de planificare, organizare,

motivare şi control exercitate de către sistemul conducător. Deci ca proces managementul presupune 4
funcţii majore:

1. Planificarea – stabilirea obiectivelor pentru viitor şi selectarea căilor de realizare a acestora.

2. Organizarea – repartizarea responsabilităţilor şi resurselor necesare pentru realizarea sarcinilor,
crearea sistemului de conducere.
3. Motivarea – iniţierea angajaţilor în activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate productivă.
4. Controlul – măsurarea, evaluarea şi compararea rezultatelor cu obiectivele preconizate, introducerea
măsurilor corective.
 Realizarea obiectivelor organizaţiei implică utilizarea unor resurse:

1. Resurse umane.
2. Resurse informaţionale.
3. Resurse financiare.
4. Resurse material

Procesul de management presupune optimizarea utilizării resurselor umane, financiare, materiale şi

informaţionale, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei în cel mai eficient mod. Ca proces,
managementul are o serie de trăsături:
a. Este unitar – adică funcţiile managementului sunt corelate şi constituie împreună un tot întreg.
b. Este tipic – adică funcţiile lui sunt exercitate în toate tipurile de organizaţii şi toate nivelurile de
conducere.
c. Este contextual – adică se adaptează la situaţia concretă a sistemului sau organizaţiei.
d. Este orientat spre conducerea oamenilor – anume pentru oameni şi prin intermediul oamenilor sunt
stabilite şi realizate obiectivele.
e. Este continuu.

Ca grup de persoane, managementul este organul de conducere, care gestionează activitatea unei
entităţi socioeconomice (organizaţii), deci totalitatea celor care exercită procese de management dar nu de
execuţie.
Procesele de execuţie presupun acţiunea directă asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor
de muncă, având drept rezultat obţinerea unor produse sau servicii.
Procesele de management presupun acţiunea unei părţi din forţa de muncă asupra celeilalte părţi
majoritare cu scopul de a o atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor preconizate.
Procesul de management reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul exercită funcţiile
managementului.

Managementul ca ştiinţă reprezintă ansamblul organizat de cunoştinţe, concepte, principii, metode şi

tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele şi procesele ce au loc în conducerea
organizaţiilor. Managementul ca ştiinţă studiază fenomenul de conducere, adică procesul de influenţă a
subiectului asupra obiectului, care are un anumit scop, se înfăptuieşte după o anumită schemă (algoritm)
şi care se produce cu ajutorul unor mijloace speciale. Elementele principale ale ştiinţei management sunt:
1. Teoria 2. Tehnologia 3. Metodologia 4. Practica.

Teoria constituie o formă de reflectare a realităţii în gândire, o formă de cunoaştere abstractă

generalizată într-un sistem de noţiuni ştiinţifice, legi, categorii, principii.
Metodologia este sistemul de metode, moduri de cercetare folosite atât în teorie, cât şi în practică cu
ajutorul cărora pot fi înţelese fenomenele şi optimizate rezultatele. Metodele sunt procedee folosite în
realizarea scopurilor preconizate. Principalele metode (instrumente) utilizate în activitatea de
management sunt cele economice, administrative, organizatorice, socialpsihologice, matematice etc.
Tehnologia poate fi reprezentată prin algoritmul de realizare al activităţilor.
Practica – setul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate în activitatea de conducere şi terenul pe care
sunt aplicate realizările teoretice. În aşa mod managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor
concepte, principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare poate şi trebuie să
asigure folosirea optimă a potenţialului disponibil.
 Ca artă managementul reprezintă măiestria managerului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii în
condiţii de maximă eficienţă cunoştinţele teoretice. Anume capacitatea de a aplica ceea ce oferă ştiinţa
management de fapt este tocmai arta de a conduce.

Caracteristicile managementului ca ştiinţă şi artă

Artă Ştiinţă

Bazat pe calităţi personale, intuiţie, Bazat pe calităţi personale şi

talent, capacităţi de reacţionare, cunoaşterea realităţii cu ajutorul
măiestrie, bun simţ. mijloacelor ştiinţifice
Observarea evenimentelor şi Analiza proceselor, identificarea
acumularea experienţei principiilor şi legităţilor.
Folosirea în mod exclusiv a
Corelarea experienţei cu cercetarea.
experienţei.

Rezolvarea problemei după metoda Analizarea completă a acţiunilor

încercărilor şi erorilor. diverşilor factori de influenţă.

Orientarea prioritară pe termen scurt. Orientarea pe termen lung

Informaţie limitată şi unilaterală. Informaţie completă şi complexă.

Cert este faptul că simpla cunoaştere a metodelor, a principiilor şi instrumentelor de management nu

pot asigura succesul, deoarece este necesar să se ştie şi să se intuiască când şi cum se folosesc toate
acestea. Managementul este o ştiinţă interdisciplinară, care are tangenţe şi se bazează pe o serie de ştiinţe
cum ar fi:
Psihologia, ştiinţa care se ocupă de studierea şi prognozarea comportamentului indivizilor, determină
factorii ce contribuie sau împiedică comportamentul raţional al individului.
Sociologia – ştiinţa care studiază comportamentul uman în grupe, astfel ea lărgeşte baza metodologică
a conducerii prin studierea sistemelor sociale în care indivizii intră în relaţii reciproce.
Economia – ştiinţele economice se ocupă de studierea modului raţional de utilizare a resurselor.
Dreptul – cunoaşterea acestuia rezidă în faptul că toate acţiunile întreprinse trebuie să se încadreze în
limitele legale ale societăţii.
Praxiologia – ştiinţă care se ocupă de studiul activităţii eficace şi eficiente a oamenilor. În contextul de
management se referă la studierea practicii celor mai performante companii.