Sunteți pe pagina 1din 6

SEMINAR 4

Aplicarea legii penale în timp

Consideraţii introductive

Eficienţa legii penale în apărarea valorilor sociale este reală din momentul intrării în
vigoare a acesteia.

Ea se raportează la anumite elemente care îi determină limitele de aplicare: timpul,


spaţiul, persoanele şi faptele.

Principiile de aplicare a legii penale în timp

Sunt menite să ofere soluţii problemelor de interacţiune a timpului cu faptele infracţionale


– adică să determine legea penală aplicabilă.

Probleme:

 Când infracţiunea s-a săvârşit şi se judecă sub imperiul aceleiaşi legi


 Când fapta nu era infracţiune la data când s-a săvârşit, dar o lege ulterioară o
consideră infracţiune.

PRINCIPIUL ACTIVITĂŢII LEGII PENALE

Intrarea în vigoare a legii penale

Art. 3 C.pen – „legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în
vigoare”.

Legea penală devine aplicabilă din momentul intrării sale în vigoare.

Naşterea legii penale Aplicarea legii penale

Adoptarea legii de către Parlament

Publicarea legii în Monitorul Oficial

Intrarea în vigoare a legii penale

!!! Legea penală întră în vigoare la 3 zile din momentul publicării ei în Monitorul Oficial
şi durează până este scoasă din vigoare.

1
!!! Legea penală mai poate intra în vigoare şi la o altă dată decât cea a publicării în
Monitorul Oficial, atunci când chiar în cuprinsul ei este menţionată o dată ulterioară.

Din momentul intrării în vigoare a legii penale nicio persoană nu poate invoca
necunoaşterea ei (nemo censetur ignorare legem).

Codul Penal înlătură această „prezumţie absolută”, prin dispoziţiile art. 30 alin (5) cu
privire la EROARE – „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca
urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza
unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată”

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului intră în vigoare numai după depunerea spre


dezbatere în procedură de urgenţă la camera competentă să fie sesizată şi după
publicarea ei în Monitorul Oficial.

Ieşirea din vigoare a legii penale

O lege penală încetează să se mai aplice din momentul ieşirii din vigoare.

Modalităţi:

a) ABROGAREA – este procedeul prin care o lege penală este scoasă din vigoare
printr-o altă lege penală
 Abrogare expresă – atunci când, în mod expres, printr-o dispoziţie nouă, se
prevede că o lege sau o anumită normă dintr-o lege este desfiinţată
 legiuitorul precizează în noua lege care anume lege este abrogată
 se folosesc expresii generice gen „orice dispoziţie contrară prezentei legi se
abrogă”

 Abrogare tacită – atunci când apare o lege nouă care reglementează acelaşi
domeniu al realităţii sociale ca legea anterioară (se subînţelege abrogarea)
 Abrogare totală – atunci când o lege este scoasă din vigoare în întregime
 Abrogare parţială – atunci când doar anumite dispoziţii sunt abrogate

b) MODIFICAREA LEGII PENALE – modificarea cea mai frecventă. Constă în


schimbarea sau completarea unor părţi din legea penală

c) DISPARIŢIA OBIECTULUI APĂRAT DE LEGE

d) EFECT AL DECLARĂRII LEGII DREPT NECONSTITUŢIONALĂ – după publicarea


deciziei Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial, legea îşi suspendă
activitatea şi este automat abrogată după 45 de zile dacă, în acest interval, Parlamentul
sau Guvernul, după caz, nu pune de acord norma declarată neconstituţională cu
dispoziţiile Constituţiei.

PRINCIPIUL APLICĂRII LEGII PENALE ACTIVE


Legea penală nu este nici retroactivă şi nici ultraactivă.

2
Legea penală se aplică integral, obligatoriu şi continuu, pe toată durata existenţei sale.
Din punct de vedere practic, de o mare importanţă este stabilirea momentului exact al
săvârşirii infracţiunii. Adică, trebuie stabilit dacă, în momentul săvârşirii infracţiunii,
legea penală era în vigoare.

CONCURSUL DE LEGI PENALE ACTIVE


Înseamnă coexistenţa a doua sau mai multe legi penale sau texte care reglementează
concomitent aceleaşi instituţii de drept penal, dar în mod diferit
Concursul de legi penale = toate legile care vin în concurs sunt în vigoare, nu se exclud
una pe alta, dar diferă doar modul lor de aplicare
Exemplu: Codul penal şi Legea nr. 78/2000 – prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Conflictul de legi penale = rezultatul succesiunii a două sau mai multe legi penale dintre
care numai una este în vigoare, celelalte fiind abrogate.

EXTRAACTIVITATEA LEGII PENALE

Principiul neretroactivităţii legii penale


Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite înainte de a fi prevăzute ca infracţiuni.

Art. 15 alin (2) Constituţia României – „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia
legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
Acest principiu exprimă regula de Drept Penal potrivit căreia legea penală nu se aplică
faptelor care, la data când au fost comise, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

Principiul retroactivităţii legii penale


Art. 4 C.pen – „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu
mai sunt prevăzute de legea nouă”.

În acest caz, executarea pedepselor, măsurilor educative, măsurilor de siguranţă,


precum şi toate consecinţele penale, pronunţate în baza vechii legi, încetează prin
intrarea în vigoare a legii noi.

DEZINCRIMINAREA – exprimă o anumită poziţie a legiuitorului faţă de anumite fapte, în


raport cu consecinţele acestora privind valorile sociale ocrotite de legea penală.
Constatând că o anumită faptă penală nu mai lezează anumite valori, legiuitorul
procedează la dezincriminarea ei.

!!! Legea de dezincriminare are întotdeauna caracter retroactiv


Astfel,
 Dacă fapta este în faza de urmărire penală => se clasează
 Dacă fapta este în faza de judecată => se pronunţă achitarea

3
 Dacă fapta este în faza de executare a pedepsei => se dispune încetarea
executării

De reţinut că art. 4 C.pen operează şi în situaţia în care fapta prevăzută de legea veche
este preluată în legea nouă, dar cu modificări ale elementelor constitutive, inclusiv a
formei de vinovăţie.

SITUAŢII TRANZITORII

O situaţie tranzitorie este aceea în care o infracţiune se află în curs de urmărire penală
sau de judecată ori persoana este deja condamnată şi se află în executarea pedepsei şi,
în acest timp, intervine o nouă lege penală care incriminează aceeaşi fapta, dar în
condiţii diferite. (succesiunea în timp a două sau mai multe legi penale)

Situaţie tranzitorie în succesiunea legilor penale – acea situaţie care ia naştere prin
succesiunea uneia sau unor legi penale prin care se reglementează aceleaşi relaţii de
apărare socială, incriminând şi sancţionând aceleaşi fapte, în condiţii diferite, iar faptele
concret săvârşite nu sunt judecate definitiv înainte de abrogarea legii în vigoare la data
săvârşirii lor, din care cauză urmează a fi urmărite şi judecate în timpul cât este în
vigoare o lege penală nouă.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
(art. 5 C.pen)

În decursul timpului, în doctrină s-au făcut cunoscute 3 teorii:

Teoria 1 – în situaţii tranzitorii ar trebui să se aplice întotdeauna dispoziţiile legii vechi


sub imperiul căreia a fost săvârşită fapta.
Se argumentează prin aceea că doar acea lege (veche) era cunoscută de infractor în
momentul comiterii faptei şi numai această lege veche reflectă pericolul social de la data
comiterii faptei – teoria ultraactivităţii legii penale
Teoria 2 – teoria retroactivităţii legii penale
Argument: această lege nouă corespunde cel mai bine nevoilor de apărare socială din
acel moment şi conţine cele mai eficiente măsuri de combatere a infracţiunilor.
Critică: la un moment dat, poate justifica aplicarea retroactivă a unor legi penale care
agravează răspunderea penală a infractorului.
Teoria 3 (însuşită de legiuitor) – în cazul situaţiilor tranzitorii, legea care trebuie să se
aplice va fi întotdeauna legea cea mai blândă. Principiul MITIOR LEX.
Deci,
 Dacă legea penală veche este mai blândă, aceasta se va aplica (se mai numeşte
că legea ultraactivează)
 Dacă legea penală nouă este mai blândă, aceasta se va aplica (se mai numeşte
că legea retroactivează)

4
Condiţii de aplicabilitate:
1) de la data săvârşirii infracţiunii şi până la judecarea cauzei trebuie să fi intervenit una
sau mai multe legi penale succesive;
2) legea penală nouă (mai favorabilă) trebuie să intervină până la judecarea cauzei
3) legea penală veche, precum şi legile penale noi trebuie să incrimineze aceeaşi faptă

Art. 5 C.pen –
(1) în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale succesive, se aplică legea penală mai favorabilă
(2) dispoziţiile alin (1) se aplică şi actelor normative sau dispoziţiilor din acestea
declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu
modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare, au
cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

!!!! O situaţie aparte (specială) o au infracţiune continue, continuate sau „de obicei”,
care, fiind începute sub legea veche şi fiind prevăzute şi de legea nouă, sunt exceptate
de la MITIOR LEX şi se vor soluţiona doar în baza legii noi.

Cum se stabileşte care este „legea penală mai favorabilă” ?


Literatura juridică – se consideră lege penală mai favorabilă legea penală care, în raport
cu circumstanţele concrete ale cauzei, conduce la o situaţie mai avantajoasă pentru
infractor.
Deci, apare necesitatea de a analiza ambele legi penale (cea veche şi cea nouă) în
raport cu toate dispoziţiile incidente:

1. VERIFICAREA CONDIŢIILOR DE INCIDENŢĂ


Se analizează prin comparaţie condiţiile privind incriminarea faptei.
LPMF va conţine mai multe condiţii pentru incriminare sau o condiţie nouă, inexistentă
anterior (cauză justificativă sau de neimputabilitate)
Se analizează şi din perspectiva condiţiilor de exercitare a acţiunii penale
Exemplu: una dintre legi (mai favorabilă) prevede condiţia punerii în mişcare a acţiunii
penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar cealaltă lege nu.

2. VERIFICAREA / ANALIZAREA SANCŢIUNII


Va fi considerată „mai blândă” / „mai favorabilă” legea care prevede o sancţiune mai
uşoară în raport cu cauza concretă şi cu toate instituţiile de individualizare care ar opera
în acea cauză.
Exemplu: va fi preferată legea care prevede pentru aceeaşi faptă o pedeapsă neprivativă
de libertate.

3. ALTE CONDIŢII
Se urmăreşte existenţa circumstanţelor atenuante.

5
Exemplu: încadrarea juridică a faptei se face după o lege, iar reţinerea altor condiţii
(recidivă, concurs de infracţiuni etc.) se poate face după legea mai favorabilă.

Principiul „legii penale mai favorabile” după judecarea definitivă a cauzei (art. 6
C.pen)

Reglementarea de la art. 6 C.pen are la bază principiul „legalităţii pedepselor”, în sensul


că surplusul de pedeapsă care nu îşi mai are corespondent în legea nouă nu îşi mai are
justificare legală.

Aplicarea art. 6 C.pen se dispune de către instanţa de judecată, astfel:


(1) Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea
completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă
mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă, se
reduce la acest maxim;
(2) Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiunea pe viaţă şi
până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai
pedeapsa închisorii, pedeapsa închisorii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii
prevăzut pentru acea infracţiune;
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa
aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut de
legea nouă…..

Condiţii de aplicabilitate:
1) Să existe o hotărâre definitivă de condamnare la detenţiune pe viaţă, la pedeapsa
închisorii sau amenzii;
2) Până la executarea pedepsei ori până la stingerea executării ei (prin orice mod
prevăzut de lege: graţiere, prescripţia executării etc.) să fi intrat în vigoare o nouă lege
care să prevadă pentru fapta comisă o pedeapsă mai uşoară
3) Pedeapsa aplicată de instanţa de judecată să fie mai grea, ca specie, decât cea
prevăzută de legea nouă, ori, dacă este din aceeaşi categorie, să depăşească maximul
special prevăzut de legea nouă.

Legea penală mai favorabilă se aplică şi pedepselor complementare, măsurilor de


siguranţă sau educative, dacă acestea nu se mai regăsesc în legea nouă.