Sunteți pe pagina 1din 7

SEMINAR 5

Aplicarea legii penale în spaţiu

PRINCIPIUL TERITORIALITĂŢII LEGII PENALE

Legile penale sunt limitate în privinţa acţiunii lor la un anumit teritoriu.


Art. 8 alin (1) C.pen – „legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul
României”.

Teritoriul – întinderea de pământ şi apele, cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse


între frontierele sale (art. 8 alin 2).
Suprafaţa terestră – întinderea de pământ dintre frontierele politico-geografice (stabilite
prin convenţii de frontieră încheiate între România şi vecinii săi) asupra căreia statul
român îşi exercită suveranitatea (OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat)
Ape teritoriale –
 Apele interioare – ape stătătoare (lacuri, bălţi), ape curgătoare (râuri, fluvii, canale)
- navigabile (frontiera este mijlocul şenalului navigabil) sau nenavigabile (frontiera
este mijlocul suprafeţei de apă)
 Ape maritime interioare – suprafaţa de apă dintre ţărm şi liniile de bază (liniile care
unesc punctele cele mai avansate ale teritoriului)
 Marea teritorială – suprafaţa de apă situată până la 12 mile marine de la orice
punct al liniilor de bază
Subsolul – zona subterestră + cea situată sub apele interioare şi marea teritorială, până
acolo unde se poate pătrunde cu actualele mijloace tehnice.
Spaţiul aerian – coloana de aer care acoperă întinderea de pământ + apele dintre
frontiere + marea teritorială.

În raport cu teritoriul, o infracţiune poate fi săvârşită în ţară sau în străinătate, parte în


ţară şi parte în străinătate sau este posibil să fie comisă pe teritoriul ţării iar rezultatul să
se producă în străinătate.

Criteriul UBICIUTĂŢII – o infracţiune este socotită că s-a săvârşit pe un teritoriu chiar


dacă numai o parte din activitatea infracţională a fost începută sau efectuată pe acel
teritoriu (de către un participant) sau unul din rezultatele acelei activităţi s-a realizat pe
acel teritoriu.

Art. 8 alin (3) C.pen – prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice
infracţiune comisă pe teritoriul arătat la alin (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori
pe o aeronavă înmatriculată în România.

Art. 8 alin (4) C.pen – infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci
când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă
înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau complicitate
ori s-a produs, chiar şi în parte, rezultatul infracţiunii.

1
Exemplu: unei persoane i se pune otravă în ceai la Munchen şi decedează la aterizarea
pe Aeroportul Otopeni.

Cazuri speciale ale criteriului ubicuităţii


a) Infracţiunile continue şi continuate – aceste se consideră a fi săvârşite oriunde s-a
prelungit activitatea infracţională. Dacă un singur act s-a prelungit şi pe teritoriul
României (şi a fost descoperit), se aplică legea penală română.
b) Infracţiunile de „obicei” – se consideră a fi săvârşite oriunde se comit tot atâtea acte
câte presupune obişnuinţa. În acest caz, se aplică legea penală română dacă unul dintre
aceste acte s-a comis în România şi există dublă incriminare în raport cu actele comise
pe teritoriul altor ţări.
c) Infracţiunile complexe şi cele agravate
d) Infracţiunile omisive – se aplică legea penală română atunci când comportarea
omisivă a avut loc în străinătate iar rezultatul s-a produs în România.

PRINCIPIUL PERSONALITĂŢII LEGII PENALE

Cetăţenii României sunt obligaţi să respecte legea oriunde s-ar afla.

Art. 9 alin (1) C.pen – legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara
teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă
pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare
de 10 ani.
Condiţii:
 fapta să fie săvârşită în străinătate
 fapta să constituie infracţiune potrivit legii penale române
 pedeapsa pentru această faptă să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai
mare de 10 ani
 făptuitorul să fie cetăţean român sau persoană juridică română

Art. 9 alin (2) C.pen – în celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau o persoană juridică
română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost
săvârşită (condiţia dublei incriminări) ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este
supus jurisdicţiei niciunui stat.

PRINCIPIUL REALITĂŢII LEGII PENALE

Art. 10 alin (1) C.pen – legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara
teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului
român, contra unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române.
Raţiune: prin aplicarea acestui principiu pot fi mai bine ocrotiţi statul român şi cetăţenii
săi.

2
Condiţii:
 infracţiuni săvârşite contra statului român
 infracţiuni săvârşite contra unui cetăţean român
 infracţiuni săvârşite contra unei persoane juridice române
 FĂPTUITORUL să fie: cetăţean străin sau fără cetăţenie (apatrid). Nu trebuie
neapărat să fie prezent în România.

PRINCIPIUL UNIVERSALITĂŢII LEGII PENALE

Art. 11 alin (1) C.pen – legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât cele
prevăzute la art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o
persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele
cazuri:
a) s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în
temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a
statului pe al cărui teritoriu a fost comisă (exemplu: finanţarea activităţilor teroriste,
traficul de droguri, tortura, genocid, sclavia etc.)
b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată (exemplu:
atunci când nu există garanţia că infractorul va beneficia de un proces corect)
Raţiune: principiul universalităţii vine să acopere zonele în care nu funcţionează celelalte
principii.

Regulă de practică judiciară: infractorul se extrădează ţării pe teritoriul căreia acesta a


săvârşit infracţiunea, deoarece acolo se pot cel mai bine administra probele, iar procesul
se poate derula rapid.

EXCEPŢII LA PRINCIPIILE TERITORIALITĂŢII, PERSONALITĂŢII, REALITĂŢII ŞI


UNIVERSALITĂŢII LEGII PENALE

Art. 12 C.pen – dispoziţiile art. 8 – 11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat
internaţional la care România este parte.

EXCEPŢII DE LA APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU

Regulă: toate persoanele aflate pe teritoriul RO sunt obligate să se conformeze


exigenţelor legii penale.
Excepţii: imunităţile

Imunitatea diplomatică

Art. 13 C.pen – legea penală română nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către


reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în
conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului
român.
Exemplu: un diplomat străin nu poate fi deferit justiţiei din RO.

3
!!! Imunitatea de jurisdicţie vizează şi localurile misiunilor diplomatice străine.
!!! Dacă se săvârşeşte o infracţiune într-o ambasadă, organele judiciare române pot intra
numai dacă şeful misiunii diplomatice solicită acest lucru.
!!! Locuinţa particulară a diplomatului străin este inviolabilă. Maşina nu.
!!! Dacă un diplomat străin săvârşeşte o infracţiune în RO, statul român are dreptul să
ceară statului acreditant (statul trimiţător) judecarea şi sancţionarea celui care a încălcat
legea. Sau îl poate declara persona non grata (indezirabil) şi îi poate cere să
părăsească teritoriul ţării într-un timp stabilit.

Imunitatea parlamentară

Art. 72 alin (1) Constituţia României – deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile lor politice exprimate în exercitarea mandatului”
– imunitate funcţională.

Art. 72 alin (2) C.R. – deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală
pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea camerei
din care fac parte, după ascultarea lor – imunitate procedurală.

Excepţie: în caz de infracţiune flagrantă, deputaţii şi senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi


percheziţiei (art. 72 alin 3 C.R.)

Imunitatea prezidenţială

Art. 84 alin (2) Constituţia României - Preşedintele României se bucură de imunitate.


Prevederile art. 72 alin (1) se aplică în mod corespunzător.

!!! Nu toate faptele penale comise de Preşedintele României sunt acoperite de imunitate.
Exemple: trafic de influenţă sau luare de mită, săvârşite cu ocazia semnării unor acorduri
internaţionale sau comerciale ori cu ocazia unor graţieri individuale.
!!! înalta trădare (art. 96 alin 1 Constituţie) – Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă
comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî
punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.
Urmarea: Preşedintele este suspendat. Competenţa de judecată aparţine IICJ.
!!! Imunitatea Preşedintelui nu poate fi ridicată, potrivit legii, cât timp mandatul său nu a
fost ridicat.

Alte imunităţi
 Avocatul Poporului şi adjuncţii săi - pentru opiniile exprimate sau pentru actele
pe care le îndeplinesc (imunitate funcţională)

4
 Avocaţii (Legea nr. 51/1995) – pentru susţinerile făcute, oral sau scris, în faţa
instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe
administrative.
 Membrii de familie – în acest caz, imunitatea operează sub forma unor cauze de
nepedepsire în contextul anumitor infracţiuni, precum: favorizarea făptuitorului (art.
269 C.pen), tăinuirea (art. 270 C.pen), infracţiuni contra securităţii naţionale (art.
410 C.pen).

În cazul infracţiunilor săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine, destinate


scopurilor comerciale şi aflate pe teritoriul RO => se aplică principiul teritorialităţii legii
penale.
!!! Dacă navele se află în marş prin marea teritorială a RO, pentru a se putea aplica legea
penală română, este necesar să fie îndeplinită una dintre condiţiile:
 Infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie
care are domiciliul în RO;
 Infracţiunea a fost îndreptată împotriva intereselor RO sau împotriva unui cetăţean
român ori a unei persoane juridice române;
 Infracţiunea a fost de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în ţară sau ordinea
în marea teritorială;
 Când exercitarea jurisdicţiei penale române este necesară pentru combaterea
traficului ilicit de stupefiante;
 Când asistenţa judiciară română a fost solicitată în scris de căpitanul navei sau de un
agent diplomatic sau consular al statului al cărui pavilion îl arborează nava.

!!! În cazul navelor sau aeronavelor militare / guvernamentale străine, infracţiunile


săvârşite de personalul acestora nu cad sub incidenţa legii penale române.

!!! Potrivit dreptului internaţional, trupele aflate în trecere sau staţionate temporar pe
teritoriul RO nu sunt supuse jurisdicţiei legii penale române.

EXTRĂDAREA

Actul prin care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită sau condamnată
într-un alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea persoană pentru a fi judecată
sau pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnată.

Statul care solicită extrădarea = stat solicitant


Statul care primeşte solicitarea = stat solicitat

Fazele extrădării
a) Extrădarea activă – întocmirea şi transmiterea cererii de extrădare
b) Extrădarea pasivă – predarea infractorului / condamnatului

Extrădarea mai poate fi văzută şi ca un act de asistenţă juridică prin care statele îşi
acordă reciproc această facilitate în vederea combaterii criminalităţii.
Temei legal pentru extrădare în RO: Constituţia României (art. 19), Codul Penal (art. 14),
Legea nr. 302/2004 (modificată prin Legea nr. 224/2006).

Principii de urmat:

5
 Extrădarea se hotărăşte în justiţie
 Extrădarea poate fi solicitată / acordată în baza unui tratat / convenţii internaţional(e)
 Extrădarea se bazează pe reciprocitate
 Dacă nu există tratat / convenţie, extrădarea se poate realiza şi numai în baza unei
asigurări scrise privind reciprocitatea

Potrivit Legii nr. 302/2004 (privind cooperarea judiciară internaţională), nu pot face
obiectul extrădării decât persoanele care sunt urmărite penal sau sunt trimise în
judecată pentru săvârşirea de infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei
pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul care solicită extrădarea.

Nu pot fi extrădate (extrădaţi) din România:


1) Cetăţenii români (!!! există şi excepţii)
2) Solicitanţii de azil ori beneficiarii statutului de refugiat (în condiţiile în care extrădarea
acestora în ţara de origine le-ar pune în pericol viaţa ori ar putea fi supuşi torturii sau
tratamentelor inumane)
3) Persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie
4) Persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau
experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante

Condiţii de extrădare pentru cetăţenii români:


 Să existe o convenţie sau un tratat internaţional
 Acţiunea de extrădare să se facă pe bază de reciprocitate
 Să fie îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile:
 persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant (la data
formulării cererii de extrădare)
 persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant
 persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean
al unui stat membru UE
Condiţie suplimentară: în cazul condamnării cetăţeanului român la o pedeapsă privativă
de libertate, statul solicitant să dea garanţii că acesta va fi transferat în RO pentru
executarea pedepsei.

Motive obligatorii de refuz al extrădării:


1) dacă nu este respectat dreptul la un proces echitabil (în sensul Convenţiei europene
pentru apărarea drepturilor omului ţi libertăţilor fundamentale)
2) dacă există motive să se creadă că se doreşte urmărirea şi pedepsirea persoanei pe
motiv de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice, ideologie, apartenenţă la un
grup social etc.
3) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele expuse la pct. 2
4) cererea de extrădare este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale
extraordinare sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal
5) persoana este suspectată de comiterea unei infracţiuni de natură politică sau conexă
6) infracţiunea este din domeniul militar (ex. dezertarea)

6
Condiţii de fond ale extrădării:

Condiţii cu privire la faptă


a) dubla incriminare – fapta de care este acuzată persoana extrădabilă să fie prevăzută
ca infracţiune atât în legea penală română, cât şi în legea penală
a statului solicitant
b) fapta să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant
c) pentru fapta săvârşită să nu fie aplicabilă legea penală română

Condiţii cu privire la pedeapsă


a) gravitatea pedepsei – extrădarea se acordă numai dacă pedeapsa prevăzută pentru
fapta imputată este închisoarea de cel puţin 1 an, iar pentru
executare pedeapsa stabilită este de cel puţin 4 luni
b) pedeapsa capitală – extrădarea nu va fi acordată dacă fapta imputată persoanei
extrădabile se pedepseşte cu moartea (în statul solicitant)
c) pedeapsa cu suspendarea condiţionată a executării – extrădarea este posibilă în caz
de suspendare parţială a executării pedepsei.