Moara cu noroc,de Ioan Slavici

(nuvelă realistă, psihologică)

Ioan Slavici este unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii romane,alaturi de Mihai
Eminescu, Ion Creanga si I.L.Caragiale. Este considerat unul dintre cei mai valorosi nuvelisti ai
literaturii romane.
Opera literara ,,Moara cu noroc” a apărut in volumul ,,Novele din popor’’, in anul 1881.
,,Moara cu noroc”este una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici, asupra lumii
si asupra vietii satului transilvanean.
Opera literara ,,Moara cu noroc” apartine genului epic, deoarece autorul isi exprima in mod
indirect ideile, gandurile si sentimentele prin intermediul personajelor si al actiunii.
Ca specie literara, este o nuvela, specie a genului epic, in proza, cu un singur fir narativ, cu un
conflict puternic si personaje putine.
Realismul este un curent literar, aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza
redarea cat mai exacta a realitatii, prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a
timpului si spatiului, in care se petrece actiunea, prin tipologii umane reprezentative pentru societatea
vremii, dar si prin preferinta pentru tema familiei.
 Opera literara "Moara cu noroc", de Ioan slavici este o nuvela realist-psihologica. Opera se
incadreaza in curentul realist, deoarece intalnim trasaturi specifice precum: tehnica detaliului (se ofera
o descriere detaliata a locului unde este situata Moara cu noroc), cronotopul bine precizat (actiunea se
petrece predominant la Moara cu noroc, intre doua sarbatori importante, Sfantul Gheorghe si Paste, in
decursul unui an), naratiunea este relatata la persoana a-III-a, perspectiva narativa este obiectiva,
naratorul este omniscient si omniprezent sau temele specifice (setea de bani si destramarea familiei).
In plus, opera are caracter psihologic, pentru ca prezinta un conflict interior puternic. Astfel, pe
parcursul nuvelei este surprins Ghita in lupta cu sine. Sentimentele ,fata de familie, dispar incetul cu
incetul, din cauza banilor. Protagonistul devine ursuz,necomunicativ, si de multe ori confuz. Dorinta
prea mare pentru avere ataca cinstea, corectitudinea si caldura umana, iar ticalosia se instaleaza pe
fundalul unui caracter slab.
Tema operei este dezumanizarea,cauzata de patima banului si dorinta de imbogatire. Temei
centrale i se adauga tema destramarii familiei si tema destinului. Tema nuvelei este completata de
motivul banului si motivul hanului(locul dezumanizarii). Astfel, discursul narativ urmareste prabusirea
morala a protagonistului sub puterea mistuitoare a banului. In acest sens,incipitul operei dezvaluie
ipostaza unui Ghita stăpân pe sine.Constient de postura sa de cap de familie,decide sa ia in arenda
carciuma de la Moara cu noroc,tocmai pentru a-si duce familia pe calea bunastarii. Stapanirea de sine,
siguranta in asumarea propriilor decizii se evidentiaza in episodul narativ, ce surprinde dialogul
cizmarului cu batrana soacra. Mutarea la carciuma si aparitia lui Lica marcheaza inceputul destramarii
familiei lui Ghita. Increderea va fi inlocuita de teama, iar Ghita incepe sa-si ia masuri de precautie: isi
cumpara caini, pistoale si isi angajeaza o sluga .
Viziunea despre lume se dovedește clasica. In majoritatea operelor lui Slavici sunt susținute
valorile umane precum familia, cinstea, adevărul, și condamnate viciile: lăcomia lui Ghiță, hoția
sămădăului. Personajele care încalcă această lege morală sunt aspru pedepsite.
Conflictul central al operei este cel moral-psihologic, conflict interior al protagonistului.
Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, osciland intre dorintele puternice, dar
contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de
Lica Samadaul, pe de alta parte. In constiinta lui Ghita acest conflict duce la pierderea increderii in
sine, fapt care, in plan exterior, afecteaza grav relatiile sale de familie.
Actiunea incepe cu Ghita, care ia in arenda carciuma Moara cu noroc, pentru a duce un trai mai
bun alaturi de familia sa. Insa, sederea la moara este conditionata de alianta cu porcarul Lica Samadaul,
fara de care familia lui Ghita ar fi trait linistita. Partas la ilegalitatile lui Lica, Ghita isi pierde
credibilitatea, atat in fata comunitatii, cat si in fata familiei. Este acuzat, astfel, de o crima si este inchis,
dar este eliberat, deoarece nu sunt suficiente probe impotriva sa. Se imprieteneste cu Pintea, doar ca nu
reuseste sa il denunte pe Lica, deoarce Ghita prinde gustul banului. Inainte de Paste, Ghita isi lasa sotia
cu Lica la han si pleaca dupa jandarmi in incercarea de a-l prinde pe Lica. La intoarcere, banuind-o pe
Ana de infidelitate, o omoara. Ghita este omorat la randul sau de catre unul din oamenii lui Lica, hanul
este incendiat, iar Lica se sinucide, dandu-se cu capul de un copac.
      Incipitul si finalul sunt in relatie de simetrie. Incipitul incepe cu vorbele batranei care afirma ca
"nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". In final, tot batrana afirma ca simtea ca nu avea sa
iasa bine, dar asa le-a fost dat. Batrana intruchipeaza intelepciunea poporului roman. In viziunea lui
Slavici, faptele rele se pedepsesc. De aceea, personajele lui Slavici sunt pedepsite in functie de faptele
savarsite.
        Teza de la care porneste Ioan Slavici se afla in vorbele batranei din incipitul nuvelei si se refera la
raporturile dintre bogatie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cautata in bunastarea
materiala obtinuta cu orice pret: "omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit". Saracia este ,aici, asociata cu fericirea, in timp ce bogatia este
asociata cu posibila sursa de nefericire.
     In concluzie, nuvela ilustreaza ideea potrivit careia nimic nu ramane nepedepsit in viata.
Avertismentele batranei referitoare la goana dupa inavutire sunt ignorate de catre Ghita.