Sunteți pe pagina 1din 5

Curs II.

Morfogeneza extremității cefalice:dezvoltarea neurocrniului și splanhnocraniului

• În jurul extremităţii rostrale a corzii dorsale, în săptămâna a 7-a, baza fibrocraniului se


transformă cartilaginos de la extremitatea cranială a coloanei vertebrale până în regiunea
interorbitară.

• După raporturile cu extremitatea anterioară a corzii dorsale, cartilagiile care iniţial sunt
separate, se numesc: paracordale, la care se adaugă şi sclerotoamele occipitale, partea
segmentată, apoi cartilagiile hipofizare şi cele precordale. Curând cartilagiile fuzionează şi
formează o placă alungită de cartilaj, numită placa bazilară.

• La om, coarda dorsală se află mai întâi pe faţa dorsală a plăcii bazilare, apoi străbate
cartilagiul bazilar, dorso-ventral, prin canalul cordal posterior şi ajunge pe faţa ventrală a plăcii
bazilare. După un scurt traiect caudo-cranial, străbate ventro-dorsal placa, prin canalul cordal
anterior şi sfârşeşte în cartilagiul din porţiunea caudală a şeii turceşti.

• Cartilagiile paracordale (partea segmentată) fuzionează între ele alcătuind bazio-


occipitalul; prelungirile postero-laterale formează exoocipitalul cu condilii occipitali; iar
fuzionarea dorsală prin placa sinotică dă naştere supraoccipitalului (solzul occipitalului). Toate
acestea circumscriu gaura occipitală.

• Partea nesegmentată este reprezentată de capsulele cartilaginoase otice care trimit o


prelungire petromastoidiană (stânca şi mastoida) şi una parotică (anterioară), tegmen timpani.

• Segmentul precordal este reprezentat de cartilagiile hipofizare şi cartilagiile precordale.

• Prin perechea de cartilagii hipofizare trece canalul cranio-faringian, ocupat de


diverticolul hipofizar, care se va închide în luna a treia.

• Unirea anterioară a cartilagiilor hipofizare formează:

• 1. presfenoidul, care la rândul său trimite prelungirea:

• a. orbito-sfenoidală (aripile mici ale sfenoidului);

• b. sfenoidală anterioară (jugum sphenoidale şi crista cribrosa).

• 2. bazisfenoidul (partea dorsală a corpului sfenoidului) trimite şi el o prelungire - alisfenoidul


(aripile mari şi aripile pterigoide ale sfenoidului).

• Din capsulele olfactive vor lua naştere: septul interorbito-nazal, labirintul etmoidal cu
cornetele sale şi cornetul nazal inferior.
• În luna a treia, placa bazilară cartilaginoasă a înglobat şi capsulele organelor de simţ şi
rămâne în stadiul fibros doar calota.

• Anomaliile de dezvoltare a craniului sunt determinate de factori genetici, endogeni,


exogeni etc.

• Exemple de anomalii de dezvoltare sunt:

• - microcefalia, plagicefalia, craniostenosis, boala Creuzon;

• - hidrocefalia;

• - anencefalia asociată cu acrania sau cu cranioschizis;

• - craniorahischizis;

• - haloprozencefalia.

• Filogenetic, viscerocraniul şi apoi gâtul şi o parte din porţiunea cranială a toracelui derivă din
aparatul branhial.

• La om, arcurile branhiale se numesc arcuri faringiene, şi din cele şase întâlnite la alte
vertebrate, la embrionul uman ultimele două sunt rudimentare.

• Arcurile faringiene umane participă prin prima pereche la aceleaşi funcţii: supt,
prehensie şi masticaţie (din ele derivă fălcile şi muşchii masticatori), iar celelalte arcuri participă
la noi funcţii cum ar fi mimica, prin muşchii pieloşi (arcul II) sau vorbirea, prin formarea limbii şi a
laringelui (arcurile I, III şi IV).

• Temporal, arcurile faringiene se diferenţiază şi organizează cranio-caudal:

• - primul arc apare în ziua 22-a;

• - al II-lea şi al III-lea arc apar în ziua 24-a;

• - al IV-lea arc şi rudimentul celui de al VI-lea în ziua 29-a.

• Dezvoltarea şi diferenţierea splachnocraniului este strâns legată de evoluţia encefalului


care la rândul său induce evoluţia unor proeminenţe (muguri) pe faţa ventrală a extremităţii
cefalice a embrionului uman. Aceşti muguri vor delimita la sfârşitul săptămânii a treia
depresiunea numită antrum anterior sau foseta stomodeală, acoperită spre exterior de
ectoderm. Ectodermul se înfundă la nivelul antrului spre endodermul faringian şi formează gura
primitivă sau stomodeumul.
• Între stomodeum şi faringe se interpune pasager membrana faringiană, care se va
rezorbi la începutul săptămânii a patra. Stomodeumul este mărginit cranial de 1) mugurele
frontal, iar caudal de 2) primul arc faringian. Lateral, la nivelul extremităţii cefalice, placodele
cristaliniene formează veziculele cristaliniene.

• Diferenţierea ontogenetică a feţei se va face prin procesele de înmugurire şi coalescenţă


a mugurilor ce străjuiesc gura primitivă, urmate de procese de compartimentare a
stomodeumului.

A. Procesul de înmugurire

1) Mugurele frontal apare ca o proeminenţă cranială pe faţa ventrală a polului

cefalic al embrionului, vizibilă la începutul lunii a doua de viaţă embrionară.

Marginea liberă, convexă şi netedă iniţial, devine neregulată şi delimitează cranial

stomodeumul.

Paramedian, ectodermul se îngroaşă şi formează placodele olfactive. Prin

invaginarea placodelor olfactive se va forma şanţul olfactiv (nazal) care va împărţi

mugurele frontal în două perechi de muguri fronto-nazali simetrici:

a- mugurii nazali mediali (interni) care devin mai proeminenţi prin creşterea mai

rapidă şi

b- mugurii nazali laterali care rămân pe un plan mai cranial.

2) Primul arc faringian se divide într-un:

a- mugure mandibular, mai lung, care se apropie ventral de cel de partea opusă şi

împreună vor delimita caudal stomodeumul şi

b- un mugure maxilar (secundar), mai scurt şi care conturează lateral stomodeumul.

Între mugurele nazal extern şi cel maxilar rămâne şanţul lacrimo-nazal la

extremitatea dorso-laterală a căruia se află vezicula optică. Mugurele nazal intern

emite o prelungire spre mugurele nazal extern numită procesul globos.

B. Procesul de coalescenţă constă în alipirea mugurilor rezultaţi prin procesul de


înmugurire. În această etapă fuzionarea mugurilor se produce concomitent:

a) Alipirea mugurilor nazali interni este asigurată de dezvoltarea rinencefalului şi se

produce în ziua a 35-a. Rezultă masivul median care se interpune între cei doi

muguri maxilari sub numele de procesul intermaxilar.

b) Alipirea mugurelui nazal intern cu cel extern se produce iniţial în porţiunea lor

distală prin procesul globos emis de mugurele nazal intern; astfel se va delimita şi

narina primitivă. ªanţurile olfactive se transfomă în sacul nazal ectodermic, care va

deveni fosă nazală.

Mugurii maxilari cresc medioventral, trec pe sub (caudal) mugurii nazali externi

şi iau contact cu mugurii nazali interni.

c) În săptămâna a 7-a ectodermul şanţului lacrimo-nazal alcătuieşte un cordon

epitelial care prin tunelizare dă naştere canalului şi sacului lacrimal.

Prin fuzionarea mugurelui nazal extern cu cel maxilar, şanţul nazo-lacrimal

este acoperit şi obrazul îşi capătă continuitatea.

d) Prin fuzionarea mugurilor maxilari cu procesul intermaxilar se realizează

formarea celei mai mari părţi din maxilar, a osului malar (zigomatic) şi a unor

formaţiuni supraiacente.

e) Fuzionarea mugurilor mandibulari drept şi stâng ventromedian realizează simfiza

mentonieră, bărbia şi buza inferioară.

f) Prin coalescenţa parţială a mugurilor maxilari şi mandibulari homolateral (luna a

II-a) se reduce fanta între părţile moi ce acoperă maxila şi cele care acoperă

mandibula;

Procesele de compartimentare constau în A) separarea cavităţii bucale de cea

nazală şi B) septarea ultimei în două fose nazale.


Unirea septului nazal cu palatul se face în luna a II-a şi astfel apar choanele

definitive prin care fosele nazale se deschid separat în rinofaringe.

Osificarea viscerocraniului se face pentru majoritatea oaselor printr-o osificare

desmală (de membrană). Mandibula însă va suferi o osificare mixtă şi encondrală şi

de membrană