UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Contabilitate și Raportări Financiare conforme cu Standardele
Internaționale

ACTIVELE CIRCULANTE
ALE UNEI ENTITĂȚI

CONF.UNIV.DR. DRĂGAN CRISTIAN

MICU FLORINA – IULIANA

IRIZA MARINELA – RAMONA

CRAIOVA,
2019

1
 Activele curente (circulante)

 
Un activ este clasificat ca activ curent (circulant) atunci când:
– este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă
să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
– este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;
– este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricționată.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp cuprinsă între
achiziționarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare și finalizarea acestora în
trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. Echivalentele de trezorerie reprezintă
investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și
sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Structuri ale activelor curente

În categoria activelor curente sunt incluse:

 stocurile (inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura);
 creanțele;
 investițiile financiare pe termen scurt;
 casa și conturile la bănci.
Stocurile sunt activele curente:
– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
– în curs de execuție (fabricație) în vederea vânzării în procesul desfășurarii normale a activității;
– sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

2
 Stocurile sunt reprezentate de:

1. mărfuri (bunurile pe care entitatea le achiziționează în vederea revânzarii sau produsele

predate spre vânzare magazinelor proprii);
2. materii prime (participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral
sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată);
3. materiale consumabile (participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se
regăsi, de regulă, în produsul finit):
– materiale auxiliare;
– combustibili;
– materiale pentru ambalat;
– piese de schimb;
– semințe și materiale de plantat;
– furaje;
– alte materiale consumabile;
5. materiale de natura obiectelor de inventar;
6. produse:
– semifabricatele (produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faza de
fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau
se livrează terților);
– produsele finite (produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu
mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării
sau expediate direct clienților);
– produsele reziduale (rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile);
7. animale și păsări:
– animalele obținute din fătări și cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei, mânji și altele)
crescute și folosite pentru reproducție;
– animalele și păsările la îngrășat pentru a fi valorificate;
– coloniile de albine;
– animalele pentru producție (lână, lapte și blană);

3
8. ambalaje (ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și
care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în
contracte);
9. producția în curs de execuție (producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare,
prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau
necompletate în întregime, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau
neterminate).

Documente privind evidența operativă a activelor circulante

Activele circulante materiale din cadrul unei entități ocazionează

numeroase operațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite,
prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea.
Aceste operațiuni trebuie consemnate în diferite documente de evidență operativă a
stocurilor.
Entitățile emit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora se încheie
contracte economice. În anumite condiții, contractele economice sunt înlocuite de către furnizori
prin confirmarea de comandă.
În cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, cumpăratorul primește de
la furnizor avizul de însoțire a mărfii sau factura fiscală. Entitățile care întocmesc factura fiscală
în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoțire a mărfii.
Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numește recepție, care presupune
efectuarea următoarelor operațiuni:
  recepția transportului - se efectuează de către delegatul entității cumpărătoare și constă în
verificarea stării ambalajelor. Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces-verbal
de constatare, semnat de ambele părți.
 recepția cantitativă - se efectuează de către gestionar și presupune
confruntarea datelor din documente (comandă, aviz de însoțire a mărfii sau factura
fiscala) cu cantitățile de stocuri efectiv primite. Pe baza constatărilor făcute, gestionarul
întocmește nota de recepție și constatare de diferențe.
 recepția calitativă - se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Pentru
anumite materiale se iau probe pentru analiza chimică, tehnică.
Documentul de evidență operativă a magaziei sau depozitului este fișa de magazie,
care se întocmește separat pentru fel, calitate sau sortiment de stocuri.
Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt
bonul de consum și fișa limită de consum.
Pentru predarea la magazie a produselor obținute din producție proprie și pentru
tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmește bonul de predare-
transfer-restituire. Același document se folosește și pentru restituirea materialelor neutilizate.
Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terți se înregistrează în
avizul de însoțire a mărfii, pe care se face mentiunea 'pentru prelucrare la terți'.
Livrarea mărfurilor și a produselor se face pe baza dispoziției de livrare, avizului
de însoțire a mărfii și facturii fiscale.

4
  Avizul de însoțire a mărfii se emite, pe măsura livrării, de compartimentul vânzări și
servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, a produselor, a mărfurilor sau
altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare. Este
un document care circulă de la furnizor la cumpărător și însoțește bunurile pe timpul
transportului.

Daca în momentul livrării bunurilor întreprinderea poate întocmi Factura, ea nu va mai

emite avizul de însoțire, decât pentru bunurile trimise pentru prelucrare la terți sau în custodie.
Pe lângă funcțiile avizului de însoțire, factura realizează și funcțiile de transport pentru viza de
control financiar preventiv și reprezintă un act justificativ pentru decontarea contravalorii ei.
Documentul care stă la baza vânzărilor/cumpărărilor de mărfuri este factura. Pentru furnizor, este
un document de vânzare a mărfurilor, pentru client un document de cumpărare.

5
 Factura  cuprinde :

a)      Prețul unitar al mărfurilor care înmulțit cu cantitatea vândută / cumpărată, pentru

fiecare sortiment de marfă permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea însumate dau valoarea
totală a mărfii .

b)      Reducerile de preț, care pot fi de două tipuri  :

 1.Reducerile comerciale pot fi : rabaturi, remize, risturnuri

Rabaturile sunt reduceri de preț acordate de furnizor clientului pentru unele defecte de
calitate continute de marfă .
Remizele sunt reduceri acordate asupra prețului de vânzare convenit, în funcție de
importanța cantității vândute sau de rolul de revânzator al clientului . Se calculează, în general
prin aplicarea unui procent asupra prețului de vânzare .
Risturnurile reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate
de același partener pentru o anumită perioada convenită de comun acord (exemplu : risturnuri de
1% asupra vânzărilor de către același client și care au depăsit valoarea de 1 000.0000 lei
convenită prin contract ).

  2.  Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare, care sunt
reduceri acordate de către furnizor clientului pentru plata / încasarea înainte de termenul de
exigibilitate.
            a)  Prețul ambalajelor
            Ambalajele pot fi facturate separat de marfă sau pot fi incluse în prețul mărfurilor. De
regulă sunt facturate separat și se plătesc odată cu plata contravalorii mărfurilor.
b)  Prețul transportului
Factura cuprinde de cele mai multe ori și prețul transportului de mărfuri, dacă
acesta trebuie plătit de client furnizorului .
            În acest caz, transportul facturat clientului devine element aditiv al facturii. Este vorba de
cheltuielile de transport suportate de client conform prevederilor contractuale, dar efectuate de
furnizor în contul acestuia .
c) În condițiile aplicării taxei pe valoarea adăugată (TVA) factura cuprinde și acest
element cu caracter fiscal. TVA este o taxa fiscală care privește vânzările de mărfuri și prestările
de servicii. Ea este datorată statului de către vânzător și este facturată cumpărătorului.
Vânzătorul are însa și calitatea de colector de TVA . Ca urmare în factura trebuie să apară
distinct prețul mărfurilor și serviciilor și separat suma TVA .

6
Factura de achiziție

Factura de vânzare

7
 Recepția reprezintă operația de luare în primire a valorilor materiale aprovizionate de la
furnizor, moment în care se execută următoarele lucrări de recepționare:
-  recepția transportului se execută în momentul preluării transportului de la carauș și
constă în verificarea stării ambalajelor. În cazul în care delegatul serviciului aprovizionării al
întreprinderii cumpărătoare constată deteriorări ale ambalajului procedează la desfacerea
coletului și inventariază conținutul. Pentru lipsurile constatate se întocmește Proces verbal de
constatare care se semnează de delegatul organizației de transport și de cei al întreprinderii
destinatare.
- recepția cantitativă este efectuată de către gestionarul care preia în magazie bunurile
sosite. Prin recepție se confruntă datele din comandă cu avizul de însoțire sau factura primită de
la furnizor și cu bunurile efectiv sosite, adică concordanța între sortimentele și cantitățile de
materiale înscrise în factura cu cele primite.
În cazul în care se constată deteriorări sau lipsuri la recepția valorilor materiale, precum
și nepotriviri calitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește Nota de
recepție și constatare de diferențe.
Dacă materialele se primesc în tranșe sau sosesc înainte de primirea facturii de la
furnizor, precum și în cazul în care materialele respective au fost achitate și lăsate un timp în
custodia furnizorului, la sosirea acestora, pentru consemnarea recepției, se întocmește Nota de
intrare recepție.

Bonul de predare, transfer, restituire este folosit pentru predarea la magazie a

produselor și materialelor obținute din producție proprie, pentru transferul materialelor de la un
depozit la altul în cadrul întreprinderii și pentru restituirea celor neutilizate la sfârșitul perioadei.

                 Bonul de consum și Fișa limită de consum sunt documente utilizate la eliberarea

stocurilor de active circulante materiale din depozite.

8
 Fișa limită de consum servește ca:

-document de stabilire a cantitătii limită dintr-un material sau pentru mai multe materiale
necesare executării unui produs (comandă) sau unei lucrări;
– document de eliberare succesivă a aceluiași fel de material pentru același produs (comandă sau
lucrare);
– document justificativ de scădere din gestiune;
– document de stabilire a economiilor sau depășirilor de materiale;
– document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare, la începutul lunii sau lansării produsului (comenzii)
sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza programului de
producție și a consumurilor normate.

Registrul de casă se întocmește zilnic, în două exemplare, de către persoanele care au

calitatea de casier, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. Un exemplar este arhivat la
casierie, iar al doilea exemplar, la compartimentul financiar-contabil, pentru o perioadă de 10
ani.

9
 Chitanţa este documentul justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casierie.
Se utilizează, cel mai adesea, pentru sumele încasate de la clienți. Se întocmește în două
exemplare pentru fiecare sumă încasată, de către casier şi se semnează pentru primirea sumei.

Dispoziţia de plată/încasare se utilizează pentru achitarea unor sume, respectiv a

avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, procurare de materiale, etc…, a diferenței de
încasat de către titularul de avans, în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit;
încasarea unor sume ce nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare; plăţi în numerar fără
document justificativ prin care se dispune plata (ştat salarii)

10
11
 Lista de inventariere servește ca:

– document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unitătii;

– document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri
materiale) si a altor valori (elemente de trezorerie etc.);
– document justificativ de înregistrare în evidenta magaziilor (depozitelor) si în
contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate;
– document pentru întocmirea registrului-inventar;
– document pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare;
– document centralizator al operațiunilor de inventariere.
  Se întocmeste într-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau în situatiile prevăzute
de dispozitiile legale, de către comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale,
eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unitătii si separate pentru cele apartinând
altor unitătti, aflate asupra personalului unitătii la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc.
si se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

12
13
14