Sunteți pe pagina 1din 110

Dedic oceustd carte

Ludnilei Hliiru;na Tolstoi

PREFATA
Pe aremea ctnd erarn copil e mult, e foarte mult
de atunci
--
am citit o carte: se numea
- ,,Pinocchio"
squ ,,Aaenturile unei pdpugi de lemn" (in limba ita-
liand, pdpuga de lemn se cheamd buratino).
Dupd ani gi ani, adeseori le istoriseam prietenilor
mei,fetile gi bdieli, minunatele pdlanii ale lui Buratino,
;i cuft7 pierdusem cartea, de fiecare datd poaestea era
alta, de f iecare datd ,ntiscoceam tot soiul de pdlanii,
care nici mdcar nu erau cuprinse ?.n carte.
Acum, dupd atita amai tle uretne, nti-am amintit
de oechiul meu prieten Buratino, Si m-am gindit sd ud
spun gi aoud, fetile Ei bdiefi, minunata poueste a omu-
Ielului de lemn.
ALEXEI TOLSTOI
ili
lI
iJil

;r\w ifi{

-)

----r'a_-_:

(ln butuc care scinceste cu g[as omenesc


nrrneresfe in miini[e du[gheru[ur Gruseppe
De mult, tare de mu11., traia intr-un orAqel de pe malui '\16rlr
Mediierane un dulgl'rer biririn, De nr!me Girrseppe, poreclit Nas-Vlnil
Intr-o bun6 zi ii n lca Datrlnuiul ln nrina un butuc, intru nitnic dt
osebit de bu5lgnil care -ce arttt.tcl iarna in foc si dea cildurl
,,'lot e bine, iri zise Giustlppe. Am s5-nccrc sd scot ceva diil ienrnr:l
dsta. O fi el l-.rrn micar pentru-n iricior de masa".,
$i mestertr I dllgher i;i aga{i1 pe nas ochelarii lcgalr ctr tlll ca:r:::
11r: sioa ri, la fcl de bitrini ca ;i e1 , invirti butucul in nliini ;i-n cele din
urma inceiru s5-l ciopleascd cu bdrdi{a. Cum cioplea el a9a, deodati tin
:1las pifigaiat din cale-afari prinse a scinci :

.)
-- Vileu, vileu 1... ^&lai lncet, nrai inr.af fia-ti rnild I

Giuseppe ldsb sa-i lunece ochelarii pe viriul nasului qi i;i roti pri
virc'a prin atelier: nu eta ttimeni...
Cerceti sub tejghca -- nimeni...
Cotrobii in co;ul cu tala$ nu gdsi nimic...
-
Scoase capul pe u;a ;i-;i arunca ochii in stradi strada ara
prustie...
,,,\1i s-rt fi
prirui isi zise Giuseppe. Cine putea sd scinceascS?''
Apucd iar bdrdila, dar cum lovi butucui, auzi din nou glis;-
ciorul sub{irel :
- Valeu, valeu ! Nu-nlelegi cZ mi doarc ?
De data aceasta, Giuseppe se -sperie de-a binelea ; pind st ocnelarl i
i se aburiri de spaimS. RSscoli cr-r privirea toate ungherele inciperii.
se viri pina gi-n vatra gi, risucindu-qi gitul, se uitd prirr de:;chiziitu:a
fro rn u lu i.
Nu era nimeni.
,,Oi ii biut poate ceva ct: nu-nti prie;te 1i de-aia-rni iiuie urechii."
se glnor larail ur uselipe.
Dar nu | In ziua aceea dozrr nu biuse nirnic... Dlrlti ce se rnai ii-
nilti pulin, Giuseppe lui rindcaua; ii potrir i cu ciocanul partca de
dinapoi, in a;a [el ca tbi;ul culiiu]ui sii iasi afari doar at'it cit efa nc-
voie -'' nici prca rnult, nici prea pu!in -- l,rilse butrtrLil pe tejghra;i.
de-abia trase o dzlti cu rindeaua, cd aLrzi din il!,u:
Vileu, vileu ! De ce nu-!i r.ezi de treab;L -., [)e ..c irrii tot .lirr
-
pe;ti ? se tinguia cu deznidejde gl :isr:iorul sLrbtircl. .

Giuseppe scioi rindeaua din m'ini, sc trrse inapoi, un pas sl lnca


un pas, pini cdzu de-a dreptul pc dulumea ; isi diduse sca;na
sul acela sub{irtl venea diniuntrul butucriiui de iemn
Giuseppe daru{esfe butucul oorbttor
prietenulut sau Carlo
Iata cI
tocmai atunci veni ia Giuseppe. Carlo fla5netarLrl, un vechi
piieten al siu.
Pe vremuri, Carlo colinda c-rra lelr', purtind o piliirie cu borurili'
largi, ;i-;i agonisea piinea, ciniind din guri Ei din minunata lui flaq
neti.
I)ar acurn imbitlinise, era holnar'. iar flaqneta era $l ea de mult
:.tricatd.
- tJu!la zlua, uruseJrno snrrse el inlrind in du lgherie. Ce f aci
acolcl pe du5umea ?
-- Ei, am pierdLrl ;i eu un gurubel... Dar da-l incolo ca degeaba-l
r:aut, rispunse Giuscppe privind chiorig la butuc. Tu, bitrine, crrm o mai
duci ?
- Rau, rdspunsc Carlo. lla
gindesc in fel gi chip cum si-mi
ci;tig bucata dc piinc... Macar dc m-ai ajuta 5i tu I Sau ccl pulin de
mi-ai da un sfat...
)irrrtii ma: rr.crr. lacrr Vescl Giuseppe. Si-s; <n n s.e in cin ea lui
,,latd un 1li'ilej si m) d,-'scc.rtoro-. sc de butucu I asta afurisit". Nintir-
mai u;or: Uite, colo pe iejghca e u n butuc str agnic : ti-l dau tie, Carlo,
ia-l Si du-1 aca:-.ii...
'- Eeel raspunse Carlo abatut 5l oe ulma / 5a zlcem ca ouc uu
iucul acas;i: dzrr vezi cd-n odzri{a mea n-am nlcl macar o valra cum
st cadr.
-- Las-ra stiu eLr cr-r-1,t spr.rn, Carlo... Pune mina pe un cufit,ciop
le:,rte din butucul i:'ta o p;lpu;i, inr,at-o si rosteasca tot felul de vorbe
iiazlii, fa-o si cintc, :li joacc ;si poart-o prin crrriile oamenilor. O sd ci;-
tigi asticl dt'strri pcritru <., bucatd cic piinc;i un pihircl de vin.
Dcodata, de pe tcjgheaua De cai'e se afla butucul. sc auzi un glas
r:ior sublirel 1i vcsei:
*- Bravo, bine te-ai mai gindit. l'..as-\:inat.
Giuseppe tresari din pr;u de spaimri, dar Carlo rloar se uit,i cu,
rio-< in jur'. Dc. unde sd fi venit glasLli?
-- Iti rnul{umesc. Giuseppe, penlrrr sfal. Ei, fie ! Di-mi butucul
'f;
I

I
I
I

....r+A
*ira'++

{+A IR
iuM
Jr4,
H fag
.,-=F-
-ll

+G\
x
-\
Gir-rseppe si 1 dridu zorit prietenului siu. Dar iie
irr;fica butucuI
cd nu lua el bine seama, fie ci butucul slri singur, vorba e cd il pocni
pc Carlo in cap.
-- l{i ba{i joc de mine ? izbucni Carlo jignit.
Iarti-mi, prietene, dar nu eu te-am lovit.
- AtLrnci se vede treaba czi m -oi i pocnit sit'rgur in cap
f I

Asta nu, prietene ! Butucul dsta te-a lovit.


- Ba min{i, tu m-ai lovit !

Nu eu, zdu cd nu...


Asculta, Nas-\/init, spuse Carlo. Ca egti be{it', qtic oricine.
/\c llnl insd vad cd egti qi mincinos.
A9a-a-a ! Care va sd zicd vrei sd te cer{i cu minel striga GiLr-
'_t-t _' Ia rrino mai aproape
srlnnP I

Ba vino tu lncoace sd te apuc de nas I


Minio;i, cei doi biitrini incepurA sa sard unul la altul. Carlo il
apuci pe Giuseppe de nasul lui vindt, iar Giuseppe 1l apucd pe Carlo
clc smocurile de pdr alb ce-i cre;tea pe dupd urechi.
Apoi incepurd sd se inghionteascd zdravdn, in timp ce gla sciorul
ascu{it de pe tejghea lipa ;i le tot dddea ghes:
Da i! Atinge-l I
-in cele din urm5, cei doi ba1rlni obosira; de-abia-9i mai lrdgeaLr
sufletul. Giuseppe spuse :
Hai sd ne-mplcdm 1... Ce zici ?
-Carlo rispunse :
-Sc.Sa ne-impacam !...
imbrzl{igar5 9i se s arutar a. Carlo cu butucul s,ub braf porni sprc
casa.

Carlo ciopleste o papu$d de [emn ;i o


bofeaza Buratino
Cario locuia tntr-o odiiti pititi sub o scard, in care nu se gasea
nimic altceva decit o vatri frumoasi in peretele din fata rrc,ii
Dar nici vatra cea frumoasd, nici focul din vatrl 9i riici ceaunul
ce fierbea pe foc nu erau adevirate, ci doar zugrivite pe o bucatd de
oinzd veche.
cl,c,lti dc rur , ld60 I
Carlo intra in oddi{d, se aqezd pe singurul scaun de linga masa
pchioapd Ei, dupd ce rdsuci butucul pe toate par{ile. lua un culit 9i
incepu si ciopleasci dintr-insul o papuqa.
..Oare ce nume sd-i dau ? se intreba Carlo Hai si-i zic Buratino
Numele dsta o sd-mi poarte noroc. Cunogteam, mai demult, o f amilie.
9i pe to{i din famiiia asta ii chema Buratino: tatiil - Buratino, ma'
ma - Buratino, copiii tot Buraiino... Ei ce bine triiau impreuni ! Nu
le oisa de nimic!..."
Rdsuci butucul cu indeminare si ciopli mai intii pdrul, apoi
fruntea, pe urmd ochii...
-
Iaid, ins5, ci deodatd ochii se deschiserb singuri Ei prrvira Iintn
la el.
Carlo nu didu nici un semn de spaimS, ba dimpotrivd intrebd prie-
tenOs:
-- Ochi;ori de lemn, de cer vi uitati aga de ciudat la mine'i
Dar pipuga ticea ticea poate pentru ci nu avea incE guri
-
Carlo ciopli obrajii, apoi ciopli nasul un nas obi;nuit...
-
Ca prin farmec, nasul incepu si se lungcasci. sd creascd 5i a'
iunse atit de lung gi de ascu{it, incit Carlo bombini strpdrat :

Nu e bine a9a, e prea lung.


- bdtrinul incerci si-i reteze virlul. Dar
$i ti-ai gisit ! Nasul se rot
sucea gi se risucea gi pinS-n cele din urma rimase un nas asctrfit,
lung-lung de tot, un nas obraznic si curios nevoie mare.
Carlo se apuci apoi sd ciopleascb gura. Dar abia sfirgise de cic
plit buzele, ci gura se dcschise deodatl :

- Hi, hi, hi, ha,rdsiri


ha, ha !

o limbi sub{irici Ei ro;ie, care ciuta in fel


$i dintre buze
5i chip sa-;i batd joc de el.
Carlo, lara sa tind seama de toate ispriviler astea, i'si vazu de
treaba: ciopli, tziie, scobi... qi in scurtii vrerne. birbia, gitrtl. umet'ii,
trupul ;i mlinile pipuiii erau gata.
Dar de-abia siir5i carlo sir ciopleascd ultimul degi:!el, ca JSuratit.tr,r
incepu si-l loveasci ctt pumniSo|ii pcste chelie, si-l c-iupt-asci 5i sd'1
gidile.
-- Ia asculti ! - ii sPuse C;irio. aspru, - nici rr-atn terminat britr'
sa te cioplesc gi ai ii incePut si ni lc tii dc dricii. Cc ai .i'i-riri fac;
mai tirziu, hai ?
/cl
$i se uiti incruntat la Buratino. Iar Buratino, tu ochii lui rotunzi
ca de goricel, privea gi el la tata Carlo.
Din nigte surcele, Carlo ii fdcu apoi doua picioare lungi cu tilpi
mari. $i cu asta, mintuindu-gi treaba, puse biie{elul jos, pe dugumea,
ca sd-l inve{e sd umble.
Buratino se cldtina ce se clStini pe piciorugele-i subtiri, fdcu un
P3S' inci unul gi hop-hop, ajunse la u95, sdri peste prag 9i. .. o zbu -
c'hl in stradi.
Carlo, ingrijorat, fugi dupi el.
-fi-aiEi,gisit
holomanule, intoarce-ic !
! Buratino [ugea pc strada intocmai ca un iepLlre, atit
numai ci tdlpile-i de lemn fdceau toc-poc, toc-poc, cind loveau calda-
rimul.
Puneli mina pe el ! striga Carlo.
-Trecitorii rideau, ardtindu-l cu degetul pe Buratino, care fugea do
rupea pimintul. La riscruce strajuia un politist uriag, cu mustifile ri-
sucite gi cu o pdldrie in trei col{uri.
Cind vazu omule{ul de lemn alergind, poli!istul i;i desficu larg
picioarele, cuprinzind toati strada, de-a latul. Buratino vru sd i SC
strecoare printre picioare, dar poli{istul, dibaci, il tnhi{i de nas si il
finu astfel, pini cind sosi Si tata Carlo.
* Ei, agteaptd numai, ci-{i ardt eu lie I spuse Carlo gifiind, 9i vru
sd-l bage pe Buratino in buzunarul hainei.
Se vede insi ci Buratino n-avea nici un chei ca intr-o zi atit de
frumoasi si atirne cu picioarele aiari din buzunarul hainei lui rara
Carlo, in vizul tuturor oamenilor. Se risuci ca o zvirlugi, cizu pe
caldarim si rimase intins acolo, ca mort...
Of, of,
-Trecitorii spuse poli{istul, nu prea-mi miroase a bine !
- -
incepurd sd se adune gi, uitindLr-se ia Buratino, care za
cea pe caldarim, clStinau din czrp.
- Sirdcuful de el, spuneau unii. O fi lihnit de foame...
-- AE ! L-a bdtut Carlo pini i-a scos sufletrrl I spuneau al{ii. Fla;
netarul asta batrin se preface cE-i om bun numai de ochii lumii, clar
in fundul sufletului e hain, fdri mild...
Auzind vorbele astea, poli{istul mustdcios il inhS{i de guler pe ne.
fericitul Carlo gi-l tiri la polifie.
Carlo mergea tirEindu-9i papucii si ofta cu oDlo a :
of, mi-am gdsit beleaua cu bdietelul ista de lemn
-CindOf,strada se mai goli de lume, Buratino ridicd nasul, lsl roti
prir,irea in jur, apoi sdri in sus qi fugi, fopdind, spre cas5.

Greierul Vorbitor ii dd [ui Buratino un


sfat tnfe[epf
jungind in oddif a de sub scari, Buratino se trinti pe du;unrea,
lin ga piciorul mesei.
-- Asa-a $i acum, ce sd mai ndscocesc ?
I

Sii nu uitdm cd Buratino era in prima zi a vielii lui. Girtduril,.'


erau r.nici, mititele, gi scurte, scurte de tot... intr-un cuvint, o rtint tca
toaia.
Deodata se auzi :

Crri-cri-cri-cri
-Buratino I

intoarse capul Ei-9i roti ochii prin oddifl.


Ei, care-i acolo ?
- Sint eu, Crri-cri I
-Buratino zdri atunci o fapturi ca.re aducea la trup cu un gindac
negrul, dar avea un cipgor ca de licustd. Stitea acclo pe perete, dea-
,supra vetrei, 9i scirfiia lncetiEor crri-cri privind vesel in jur cu
- -
ochii tui bulbucafi, ca de sticli, migcindu-gi necontenit mLrsticioara'
Ei, rlar tu cine mai eEti ?
--- Eu sint Greierul \Iorbitor, rdspunse ciudata faptura. Locuiesc
l'r aceastdodditi de mai bine de o sutd de ani.
-- In odai{a asta eu sint srapin I $terge-o de-aici I
Bine, am si plec, cu toate cd imi pare riu ci pdrdsesc o daita
- am locuit mai bine de o sutd de ani, rdspunse Greierul \irr-
i1 care
bitor, dar inainte de a pleca, nu strici -
sd-fi dau un sfat.
Ce mare nevoie am eu de sfaturile unui greier bdtrtn...
- Ei, Buraiino, Buratino, incepu si-l ddscdleascd greieralLii'
-
lasi-te de dricii, ascultd-l pe Carlo, nu mai fugi de acasl farl rost
-si de miine chiar sa incepi a te duce la gcoala. Asculti siatul meu ! Alt-
minteri sa gtii cd te pindesc primejdii mari qi intimpliri inirico;d-
toare. Nimeni n-o sd mai dea pe via{a ta nici doi bani !
I2
:J I

rYl'

iir

lr
#/il l6

t;l
r{
t.

ft
{"
rt(
----:--:-->
------_:
-_=-*-:=-::='-- {r
il'
-=- II
--=4-E -
1i
-
r

-- De ceee...? intrebd Buratino.


- Ai sd vezi tu ,,de ceee", rispunse Greierul Vorbitor.
Ei, gindac-fleac, bdtrin de o sutd de ani I strigi Buratino. Aild
-
ca pe lumea asta nimic nu-mi place mai mult ca pdfaniile primej-
dioase ! Chiar miine dis-de-dimineatd o si fug de acasd, o sd mi caiirr
pe garduri, o sd stric cuiburile pdsdrelelor, o sd necdjesc bdiefagii, o szi
trag pisicile ;i ciinii de coada... $i cite altelc n-o sa mai niscocesc !
Jale mi-e de tine, jale, Buratinol Multe lacrimi ai sI tnai
-
r,er;i !
ceee ? intrebd din nou Buratino.
- DeDe-aia ! Pentru cI ai un cap de lemn, prost.
-Atunci Buratino sar i pe scaun, de pc =ctrutt pe masa. apuca tttt cirr-
can si-l zvirli in capul Greierului Vorbitor.
Batrinul gi infeleptul greierag suspini din adinc Ai, trri;cintlu-;i
rnustdcioara, se vlri sub vatr5, plrdsind oddifa pentru totdeauna.
burdttno ITtdI t ITIdI Sd Se ptdrdii dtn
f)

prictna nechibzutntei sale. Tata Car[o


tt face tmbracaminte dtn htrtie colorata
$I TI cumpara un abecedar
DupA intimplarea cu Greierul Vorbitor, in odAila de sub scarA se
iacu un gol mare, mare de tot. Ziua pirca acum lungd, nesfirgit de lun'
se. Si goald, goald de tot era .,si burtica lui Buratino.
El inchise ochii pentru o clipd, ;i, deodatS. i se ndziri cb in fa{a
lrri, pe o farfurie, se aflS o gaind rumenitd.
Deschise repede ochii -- gaina de pe farfurie se iicu nevizuti !
lnchise din nou ochii, li acum i se ndzfri cd in fa{a lui se aflb c
f arfurie cu budinca de gri9,f amestecati cu dulcca{i de zmeurd.

Deschise ochii iarfurl? cu htrdinca de griS 5i drrlcea{5 de zmetlra


pieri ca qi cum n-ar fi fosi.
Atunci Buratino in{elese c5-i era tare foame.
Se repezi la vatrd gi-;i viri nasul in ceaunul ce fierbea pe foc. Dat
nasul lui Buratino, lung cum era, gauri ceattnul, pcntru cd, dupZ
cum v-am mai spus, gi vaira gi focul ;i fumul ;i ceaunul, toate erau zu-
grivite de sdrmanul Carlo pe o bucati de pinzd veche.
Buratino i;i trase la iuleali nasul inapoi ;i se uita prin gauri. Pe
Derete, in dosul pinzei, se zbrea ceva care semina cu o ulili, dar era atit
de acoperiti cu fire de pdianjen, intit mai ci nu sc prrtea deslrrsi nimic.
Buratino incepu sd scotoceasca prin toate col{urile -- doar, doar o
gisi vreo cojiiS de piine sau vreun oscior de qEini, fie el si ros de
pisici.
Dar din picate, sarmanul Carlo n-avusese ce pregiti pcntrtt cinh.
Deodatd, in colul cu talag ziri un orr de giin5. 11 apuci, il asezl pc
Pervazul icrestrei si cu nasul - cioc-cioc "parse coaja.
Dinduntrul oului piui un glSscior:
- I{i mul{umesc. ontttleltrlc de lt'mn i
Prin coaja spartd, sari alari un puilor attritt, t:t.t ttlt,smoc de puf in
loc de coadi ;i cu ochi;orii veseli.
__ Rimii cu bine ! Mama mea, giina, ma aSteapid de mult in
crtrte.
Pui5orul sdri peste prichiciul ferestrei st... ia-l de trnde nu-i
t4
ft//4
,A\"
lq l\l\,
+-:

'llii
,il{ ,"iJ
lr lt

l;
il1
I
iri[i
lil'
I t\

OI, of, -- strigi Buratino, rnc.rl de foame !

lncet, incet soareie asfin{i, iar in oclaif d prinse sa sc inturrece


Buratino, strins gherr lingi focul zugrivit, sughi{a inceiiEor de
foame.
in
ungherul de linga scar b, rasdri de sub drrlumea Lrrr
Dcodata,
cap Irale. Apoi se ivi un animal cenuliu cLt niste lSbute scurte. iidrrl
mecind de zor in jurul lui.
Se indrepti lSrii grabl sprc cr,rSiii cir iiilal qi -sarr iniuntru supa
rat, mirosind si scormoninrl talasui crre fosnra Cairta pesemne oul pt
cz, re-l spirsese B ura tinr.r.

Ie;i apol din col 1i se apropie clc Iluratino. Il rnirosr, ririscindu-:i


fdra incetare botul negru, irlpodobit de o parte,*i de alla cu citc pairir
iirisoare irrngi r.h p;'rr. Cum insi []uratino nrr mirosea a mincare. :c
strccura pe linai el. 1ii''indu-si coaria lrrrgit si srrl;1ire

t5
Ei, dar te puteai stipini sE nu-l apuci de coadl ? $i Buratino il a-
pttcii de coadij.
Vietatea aceasta era SuEara, $obolanul cel bdtrln 9l rau.
De spaimi, gobolanul o zbughi ca o nlluci sub scard, tirindu-l
drrpd el gi pe Buratino. Dar dezmeticindu-se qi vdzind ci avea cle-a iace
('u un bdiefel de lemn, se rrsuci in loc cu o furie silbaticd se anrnca
ai
a:rupra lui, pregdtindu-se sd-i roadd beregata.
. Buratino se sperie de-a binelea de asti datd; lisd din mind coada
rece a gobolanului gi-qi fdcu vint tocmai sus, pe scaun. Sobolanul -
dupd el.
Buratino sdri atunci de pe scaun pe pervaz. $obolanul dupa cl.
Strabitind odiifa dintr-un salt, sdri de pe Dervaz pe masa. -
$obolanul dup6 el. $i aici, pe masd, ll inhd{5 pe Buratino dc git,
-
il trinti pe spate Ei, {inindu-1 strins intre dinfi, sdri inapoi pe clulumea.
tragindu-l spre gaura lui de sub scari.
Tata Carlo I atit apucd sd strige Buratino.
Iata-mi-s ! rbspunse un glas puternic.
U;a se dddu de perete gi tata Carlo intrd in odiitd. Ici sm u lse
repede din picior unul din galen{ii lui de lemn qi-l zvirli in gobolan-
Sugara dddu drumul biie{elului de lemn, scrigni din di nli qi pieri
ca o nilucd.
.- Iata unde te-a dus neascultarea I mormai tata Carlo, ridicindu-l
pe Buratino de pc jos. Il cerceti cu de-aminuntul, sd vadd daca era
teafar, 5i il agezd p. gcnurrchi. scrase apoi o cepqoari din brzunar, o
crrra{d Si i-o intinse:
- Ia de mbninci.Buratino infipse
F-lamind crlm era, din{ii in cep;oarii;i o didu gata
cit ai clipi, ronldind qi plesciind de pllcere. Apoi incepu sd se alinte-
frecindu-gi cipgorul de obrazul pdros al lui tata Carlo.
O sii fiu cuminte, ncspus de cuminte, tati Carlo. Grc.ierul Vor-
-
bitor mi-a spus sd-ncep gcoala.
Bine s-a gindit, mititelule.
Dar vezi, tati Carlo, eu sint gol-gol uf, numai lemn qi au si
r10 a 0e mine bdiefii la gcoald I
-
fhi ! fdcu Carlo lngindurat, scirpinindu-qi bdrbia piroasa. Ai
drepiate. tnititelule.

t6
\; /

t\-
/
/
t

;$s
r.:t-L \
d-re \X<
"\\
\:=:- \

-<*
Aprinse lampa, lud foarfecele, cleiul, citeva petice de hirtie colo-
rati, gi-i croi cu indemlnare o hdinufi caienie Ei pantalona;i de un
verde aprins. Dintr-un carimb rrechi ii ficu pantofi, iar dintr-un ciorap.
r' cdciulitd o tichic cu cirrcurc.
Apoi il imbrica pe Buralino cu toate ast('a
- SA le porti sanltos I
Ta ia Carlo, - spuse Ru ra tino. dar crrm sa mi duc la Scoali
tiri abecedar ?
' nI- .1., at
- r\rru-Llzlr
r-^.-+^
^:
orcplate, mititelu le
Tata Carlo se scarpinb tlupi r:eafi. Anincindrr-gi pe umerr haina
iui veche, ieqi din odii{d
Se intoarse repede... insa fard haina In miini tinea o carte r,-u li
tere nrari ;i poze atrigitoare.
''- Iath, acum ai 9i abecedar Inr,ald sdndtos I
Tatl Carlo, dar unde {i-e }raina ?
Hairra ? Am vindut-o... D5-o-ncolo I Nu era cine stie ce de
-
capul ei ! Lasd ! Tu si fii sindtos !
Bur atino isi viri nasul in miinile bune ale bitrinului Carlo :

O si inv if, o si cresc, qi o sd-{i cumpir n1r una, ci o mie de


haine noi...
$i-n seara asta, cea dintii din via{a lui, Buratino ar f i vrut din
ioatd inima si nu mai fac 5 nizhitii, dupi ctrm il sfitu ise 1i Greierr"r I
\/orbitor.

Burattno olnde abecedarul si cumpara


un btlet pentru featrul de papust
Dis-de-dimineaf a, Burat ino lruse abecedarui intr-o tra istuli 9i fu
topiind, la ;coali.
Pe drum nu arunci mdcar o privire nici la dulciurile ingirate pe
1a.abe , nici la plScintu{ele umprute cu mac gi miere, nici
la turtere
dulci, nici la cocoleii din zahir-candel, cocola{i pe beligoarele lor.
Nici chiar la biie{ii ce inil{au zrner.rl de hirtie nu r,oia si se uitet ..
t8
Ca un fdcut, tocmai atunci igi gdsise sd treacd strada motanul vir-
gat, Bazilio, pe care 1-ar fi in;ficat cu plScere de coadd I Dar Bura-
tino igi vdzLr cuminte de drun.
Cu cit se apropia de -scoala, cu atit se auzea mai deslugit un zvol.l
de cintec vesel r,enind dinspre {irmrrl Mirii .Nlediterane
- Ti-ti-ti ! {iuia flautul.
La- la -la ! cinta vioa ra
l)zirt-rlzin! zbirniiau. lovitrcit-sc. talgerele de alarrla
- Bum ! batea toba.
Drumul sprs gcoald cotea spre tiieapta, rnLtzica insa vetlea otn
siirrga. Buratino incepu si se poiicneasczi. Picioarele il drtceatr id rd
voia lui spre mare, rle ttnde se allrcil
- Ti-ti-tiiil
Dz in - la - la - tlzin-Ia'la '

-- Bum !

,,...Doar nu s-o urni 1c<-rala ditt loc ! lsl zr:, Btrralino ctt glas tare.
Si ma uit numai o dat5, sd ascult un p tc 1i pc urmir alerg drept la
;coal5".
$i o zbughi spfe mare cit il fint'au p lClCare le. Acolo vizu o baraci
rle pinz5, impodobitd cu steaguri de toate ctl ton le, carc IilIiiarr in adir
rea vintului ce bitea din larq.
Sus, pe baracS, jrrcau 5i cintau patrLr muzicarr{i.
Jos, o mltugicd grasi 9i zimbitoare vindea bilete.
LingI intrare se ingJrlmidise puzderie de lumr.: biie{a;i, ;i ieti{e,
solda{i, i'inzdtori de limonadS, didace crr copilali, pompieri, postagi.
;i ciieau cu to{ii un afiS mare:

TEATRU DE pApu$l
NUMAI O SINSURA REPREZENTATIE
GRABtTt-VA I

onAatTr-va,r
cnAatTt-vA t
q,^.__
i _{\
'/)
t' s

{r,
I
\ .\ ), f\
\- ,/ :I
./,
^- \-
\.-#/
4-/
t
W, .# -
*n
",{

' 7t*

r **r/

lrt

o
o
e

I jt -"a ?u-b
i:l '#'
, .r..,.
,)
qt 's
r_+1
\
ffi- 's
i|iti
7
fl'{-*
'21)}=+ ' \ '
<- +
Buratino trase de rnineci un bdielel
SpuneJi-mi, vI rog, cit costl biietul i
-Bdiatul
abia raspunse. printre din{i :
- Patru binu{i, omulefule de lemn.
Nu gtiu daci mi intelcge{i... mi-arn u:irar p unga acasa... N-ai
-
..tutea sa-mi imprumuta{i dumneavcastri patru bdnuli ?
Bbiatul tluieri dispre!uitor :
gi gasit pe cine si prosteqtil,
- fi-ai
Taaaaaare mult a$ vrea si vad gi eu teatrul de papLr;i, in glna
-
Buratino printre lacrimi. Da{i-mi patru bdnri{i gi vi dau in sr:hrnrtr hal
nuf a asta minunati...
Patru binu{i o hdinu}i de hirtie ? ,\lai bine vez.i de a ltu i
-
CautS-fi alt prost I
I

Atunci poate a{i vrea in schimb tichia rnea atit de driguJA


- Tichia
- ta nu-i buni nici si prinzi mormoloci cu ea... Ji-am ma;
rpus : Vezi de altul !
Buratino igi simii pini 9i nasul ca rie ghca{d. intr-ati1 de mult 19r
dorea si intre la teatru.
- Atunci... iatd, cumpdrafi-mi cu patru banufi abccedarul nreu
cel nou...
- Are poze ?

- Daaa ! Sumedenie de poze n nunat eil cle des Lt b t litcrt dc-.;


scnloapa...
Bine, da-mi-l I spuse baiatul. Lua abecedarul si rara Ira gere
de inimi ii numird in palmi patru binu{i.
Buratino ajunse dintr-o sirituri linga matu;ica grasa sl ztmDltoare
si spuse cu glas sublirel .

DaIi mi, vi rog, un bilel in rinrirrl irriii ('ntru slngura repre -


'--
zentaiie a teatrului de pdpuqi.
In ttmpuI reprezentaliei, PaPustle it
recunosc pe Buratino

Buratino se agez6 in rindul intii ri privi fermecat cortina care aco-


perea scena.
Pe cortina erau zugravi{i crmule!i care juceru, ietile cLr mdSti negre
pe obraz. oameni bbrbo;i, inspSiminlitori, cLr tichii impodgbite tru stele
gi sori care aduceau la infS{iiare cu o placinta. avind nas 5i ochi. . 9i
cite alte poze atrigatoare.
Un clopot sund de tlei ori si cortina se ridic5.
De o parte;i de alta a scenei micriie sirajuiau copaci cle carton. Dea'
supra lor atirna un felinar ca o luni, risfringindu-;i lumina intr-un ciob
de oglindd, pe care pluteau doui lcltt'de de Vati cu ciocurile aurite.
De dupd copacul de carton, aperLl un omule{ de-o gchioapI, intr-o
bluzi alba, cu mineci lungi. Fa{a ii era toali presSratd cu o pudrd albd,
ca praiul de din{i.
Dupi ce ficu o Pleciciune ln f^+^
tola prea cinstitului public. spuse
trist:
BLrnd ziua I Md numesc Pierrot... Vom juca in fata voastrd come-
-
dia numitd : ,,Fetit a cu pirul albastru sau treizt'ci;i trei de lovituri in
ceaie". lld vor bat s cu ba{ul. voi fi palmuit, iar din cind in clnd voi
primi gi cite una d upd ceaf.l. Estc o cornedie plind de haz; ve{i vedea
numaidecit...
De duph celdla It copac de carton aparu aii onrulet, imbrdcat intr-o
hiinu{d numai pdt rd{ele, ca o tabld de ;ah.
FIcu 9i el o pl ecdciune in fa{a prea cinstitului public.
BunI ziua ! Eu sint Arlechin !
-\,'orbind astfel se intoarse citre Pierrot li, cit ai clipi din ochi, ii
pi lipi doui palme atit de risunitoare. irre it i se scuturd, bietului de el'
toatl oudra de pe fali.
I)e i'e scincest,,.,ti. r)ro5tulc
r. .,'-. ?

Sint trist pentru cd vreau sa ma insor, rispttnse Pierrot.


Si de ce nu i.e insori ?
Pcntru cd logodnica mea a fugit
Ha-ha-ha se tivili de ris Arlechin. Ati vazut ? Ndtiriul I
-Apuci !

bitul si -l lovi pe Pierrot


99
Cum o cheamd pe logodnica ta?
-- Dar n-ai se md bafi dacd-fi spun ?

bine ci nu; abia agtept


- - Ba I

Daca-i a;a, uite. i{i spun : o cheami Malvina sau Fetila cu p6-
rul albastru.
- ! rise din nou Arlechin ;i pe loc ii didu lui Pierrot trei
Ha-ha-ha
palme dupi ceafi. Judeca{i gi dumneavoastrS, onorat public... Cine-a
vlzut in lumea asta feti{e cu parul albastru ?
Dar deodatd, intorcindu-se spre spectatori, zari pe scaunul din lafi
un bdietel de lemn, cu gura ciscati pini la urechi $i-l recunoscu dupi
nasul cel lung gi tichia cu ciucure.
-- Ia uitafi-vi ! E chiar Buratino ! strigi Arlechin, ardtindu-l cu
desetul.
Buratino in carne Ei oase ! urld Pierrot, filfiindu-qi mineciie lungi
De dupd copacii de carton iegira la iveald o mulfime de pipugi, fe
tife crr ma;ti negre, birbogi inspaimintatori cu tichii pe cap, ciini ldtogi,
cu nast uri in loc de ochi, qi tot felul de cocogafi cu nasuri cit castra
vetele.
Se apropiara cu tolii de luminarile inqirate de-a lungul rampei qi,
privind papu;a de lemn, strigard in cor:
- - Buratino ! Da, da ! E chiar Buratino ! Hai, vino la noi, vino la noi,
Buratino, poznagule !
Buratino siri atunci de pe scauri drept pe cuqca suflerului gi, de aici
hop ! pe scend.
Papugile ndvalirA din toate parlile, 1l apucari, il sdrutard, il imbri
fiqard, il ciupir5... Apoi incepuri si cinte in cor ,,Polca PdsIricii".

Pdsdrica joacd poLca


Pe poiand-n zori. Un pas,
Ciocu-n stinga, coada-n dreapta.
.loacd polca Carabas.

Doi gi.ndaci bat stra;ntc toba,


Broasca sufld-n contrabas.
Ciocu-n stinga, coada-n dreapta.
.lsta-i polca Barabas.

23
toacd polca pdsdrica,
$i e ueseld mereu...
Ciocu-n sttnga, coada-n dreapta,
A;a polcd zic Ei eu !

Spectatorii se arltau adinc mi;ca{i. O doica prinse si licrimeze. iar


un pompier izbucni chiar in hohote dc p lins.
Numai bnie{ii din uliimele binci nu prea se sinchiseau de toate as-
tea qi biteau, necaji{i, din picioare.
Destul ! Nu vd mai pupafi atita, cd doar nu sintefi copil micil
-
L)ati-i drumu-nainte I
Cind hdrmdlaia era in toi, rasari din spatele scenei un om atit de
:u;nplii la vedere, incit numai privindu-l inghe{ai de frici.
Avea o barbi stufoasa, incilciti ;i atit de lung5, ci se tira pc jos,
niqte ochi bulbuca{i, care se roteau in orbiie qi o gurd gtozav de mare, gi
;crignea din din{i, de parcd n-ar fi fost om, ci crocodil adevirat. In mini
[inea un bici cu gapte cozi.
Era senior Carabas-Barabas, st5pintri teatrului, doctor in gtiin{e de
pdpuqi.
Ho, ho, ho, hu, hu, hu ! urli el la Buratino. Aga I Va si zic6 ttt
-
tulburi reprezenta{ia comediei melc fdri pereche ?
$i inhd{indu-l pe Buratino de cama;i, il duse in garrleroba tea-
trului gi-1 atirnr intr-un cui. Intorcindu-se apoi la pdpu;i, l.e ameninfd
biciul lui cu gapte cozi, silindu-le sd continue repiezenia{ia.
"u De voie,
de ne."'oie, papugile jucari mai departe pini la sfirqit.
Apoi cortina cobori, iar spectatorii plecarA care incotro.
Doctorul in gtiin{e de pipugi, senior Carabas_Barabas, se
-. duse in bu_
citirie sd infulece ceva. Virindu-gi crpitul birbii in b,uzunar, ca sI
nu-l stinghereasci la mincare, se a;ezi in fa{a vetrei, unde se ir*.n"u
tn frigare un iepura; intreg Ei doi pui pe deasupra. I;i muie
doud de-
gete in gurd gi incercd friptura : i sc pdru ci nu_i
incd gata.
Cum pe vatri nu erau decit cite'i surcele, bitu de trei ori din
palme.
Cit ai clipi, rasarird in fafa lui Arlechin gi pierrot.
-- _lu
aducefi-mi-l aici pe neisprivitul acela de Buratino, qnl qrr qFl-
I
niorul Carabas-Barabas. E ficut clin lemn, din lemn uscat
pun pe foc si-mi rumenesc mai repede friptura.
I Am si-t

24
\

/
\

I
\

r
r(
r
(- \)"1
\'y'?

40,
Arlechin gi Pierrot cdzurl in genunchr, cerindu-i indurare pentru
nenorocitul de Buratino.
-- Ve mininci pielea ? Unde mi-e biciul ? rdctti Caraba s- Barabas.
Plingind, pdpugile se duserd atunci in garderobS. il didrrra pe Bu'
r-atino ios din cui si-l aduserd in bucitdrie

in Ioc sa,l drda pe Buratino, sentor


Carabas,Barabas ti dd cinci galbeni si'[
Iasa sa plece acdsa

Clnd papu;ile il aduseri pe Buratino gi-l lasara 1os, lingi gratarui


vetrei, senior Carabas-Barabas tocmai scormonea cirbunii ctr r'5traiul,
suflind pe nas de te bdga in sperie{i
Deodati, ochii i se ro;ird, nasul i se zbirci ;i curind fa{a toati i
se umplu de crefuri. Se vede treaba ca'i intrase prai de cirbune pe
niri.
Hap. hap. hap . izbucni (-arabas-Barabas. dind ochii oeste
cap, - hap-ciu !...
$i strdnuti atit de tare, incit cenula se ridica virtej in vatra
Cind doctorul in qtiinfe de pipuqi incepea si strdnute, apoi greu
5C mai oprea: strdnuta de cincizeci de ori, ba chiar si de o stlti de ori
in tir
Iar cind sfirgea cu strdnuturiler lui ndstru5nice, raminea s leil dt
puteri $i se ficea dintr-o dati mai bun.
Pierrot ii ;opti pe furi5 lui Buratino :

Incearci sd-i vorbe$ti cit timp sirdnuta


Hapciu... hapciu... Carabas-Barabas trigea, nu gltrIIla. aerul. pe
gura lui larg ciscati ;i apoi strinuta cu zgomot, cldtinind din cipifinb
9i tropdind din picioare.
Bucdtaria se zgilliia din temelii. Geamurile zorndiau. iar tigdile
ql cratifele zb,ngdneau, cldtinindu-se in cule.

In rdstimouri. cind strinuturile se mal domoleall. tJuralln() lncep( a


SA se tinguiasci cu glSscior sub{irel gi ^linrrirol'
P""iiu, \-r .

26
-- Sirdcu{ de mine, nenorocitul de mine, nim6nui nu-i este milS de
Ylata mea...
-- D5-mi pace SI lasi vdicdrelile. strigi Carabas-Barabas. Ce ma
tot incurci-!... Hapciu !...
Noroc qi sdndtate, senior, ingbimi Buratino.
Multumesc. Pirin{ii iii trdiesc ? Hapciu ! I
Eu n-am avut niciodatd mamb, senior, n iciodatd. Vai, nenorc,
,-'itul de mine ! $i Buratino {ipi atit de asculit, incit Carabas-Barabas
sim{i in urechi in{epiituri de parci l-ar fi impuns careva cu nigte ace
El bitu din picior :
' Nu in!elegi sd-mi dai pace !... hapciu !... TaicS-tIu trdiegte ?
- Sirmanul meu tata traie;te incd, senior.
- Imi incliipui cum se va sim{i iaici-tiu cind o sd afle ci artt
iript cu tine urr iepuraq si doi pui. Hapciu !...
- Fdrd mine, sirrnanul meu tatd se va prapadi curind de foantt
9i de frig. Eu ii sint singurul sprijin la bbtrinefe. Fie-vi mil5, senior,
dati-mi drumul !
- Mii de draci I urlS Carabas-Barabas. Cum o sb-mi f ie mili ! Tre
buie sd irig iepuraqul 9i puii ! Treci pe vatrb !
Senior, mi-e peste putin{i !...
.- De ce ? intrebd Carabas-Barabas, doar aqa, ca sd-l audd vor
bind pe Buratino gi viicarelile lui si nu-i mai spargi urechile.
- Am mai incercat eu odat5, senior, s5-mi bag nasul in vatri.
dar n-am ficut decit s-o gduresc ;i atita.
- Ce prcstie I se mird Carabas-Barabas. Cum o si gduregti vatra
cu nasul ? !
. l.ra, scnlor: \ alra ll ceaunul de pe foc nu erau adevirate, ci
doar zugrdvite pe o pinza vcche.
Hapciu... strdnutd Carabas-Barabas, zgomotos gi cu atita p utere ,
-
incit Pierrot zburd la stinga, Arlechin la dreapta, iar Buratino se invirt i
pe loc ca un titirez.
- $i, mn rog, unde ai vAzul tu dricia asta : vatr5, foc ceau n
zugrdvite toate pe o bucatd de pinzi ?
In oddi{a tatalui meu, Carlo.
- Ahaa I Carlo e tatdl tiu ! Carabas-Barabas sdri de pe scaun,
dadu din miini ;i barba i se resfiri in toate parfile. Aga ! Va sa zlce
in odii{a bdtrinului Carlo se gisegte u9i{a aceea...
27
Dar Carabas-Barabas, temindu-se pesemne ci o sd-;i dezvdluie
laina, socoti mai nimerit sd-;i inchida gura cu amin.ioi purnnii. $i
ramase a5a o bucatd de vreme, uitindu-se cu ochii holbafi la focui ce
se silngea.
Bine I spuse el in ceie din urma M-oi rnul{umi cu iepuragul;it
-
puii pe jumitate frip{i. Jie, Buratino, i5i daruiesc via!a. Ba mai mult...
I9i strecuri mina pe sub barbd in buzrrnarul de la vestd, scoasc
cinci bdnu{i de aur ;i ii intinse lui Buratino:
- Ba mai mult, repetd el. Ia lunii acestia;r du-i iui Carlo. Spu'
ne-i c5-l salut gi mai spune-i ca-l rog sd se-ngriieasc) si nu dea
,,'tu1 popii dc foame sau de triq- 1i mai cu seama si nLr plcce in ruptul
capului din oddita lui, in care se aflS vatra zugravitd pe o bucati de
pinzd veche. Acum du-te de ie odihnelte 5i miine, cum o cripa de ziui
iusi a ca si.
RItr;rlino nrrce t'ei cinci binuii de aur in buz-unar ;i rispunse, iti
cltntnou-se cu v t lc los :

- Va mul{umesc, senior. \'zi rog si credc{i ci barrii pe care nit


i-a!i dat se afli irr miini bune.
Arlechin 9i Pierrot il tluseri pe Buratino in dorntitorul irdpu5ilor
Acolo papu;i1e incepurd din nou sd-l imbra{i;eze. sa-l sirute, sd-l ghion'
teascd si iar sa-1 imbra{i;cze care mai de care, pe Iiuratin,.r, scapat in
ir-un lel atit de uimitor de la inspdimintdtoarea moarte care'-l aqtepta
$i Buratino le ;opti pipu;ilor:
-' Sn gti{i ci e o taini la mijloc...

In arum spre
ff
casd, Buratino tnttlneSte
doi cer$etori: motanul fJazt[io si ou[pea
.,,11tsa

Dis-de-dimirtea!i, Buratintr lsl numara din rr,;ri banii Avea toc-


mai atifia bani de aur citc degete la o mina - adica cinci...
Cu galbenii strin;i in putnn, o lui la goani spre cas5, tropdind gi
cintind :
- Am si cumpdr pentru tata Carlo o liaini noud, il am sa ma(
28
--:=i--

---;- .\ -" I

''':'=::;-

- /'>-

curnpAr o n.lultime de placintute cu mac ;i cc.rcu5ei de z.ahar-candel pc


be{i5oare.
Fdcuse o bucaia buna de drum; traraca teatrului r1e pipuli Si ste a
gurile filiiitoare pieriser2i in zare. cind dt'oda1d didu cu ochii o e doi
cersetori care abia se tiraLr. amarlli. i)e drumui plin de colb: aceEtia
erau vulpea Alisa. care mergea loniic-lorltic, in trei labe, Ei motanui
Bazilio. cicii oiir dc-a binei,:a.
Motanul acesla, Bazilio. n-alca niri o legiitura cu cel pe care ii
intilnise Buratino pe sliircld, cu o zi ntiti-nainti:, deSi era la iel de vdr-
gat qi purta aceiasi numc. Buraiirto didrr si treacd pe linga ei, dar vul-
pea Aiisa ii vorbi smeritd :

- Buni ziua. bunui meu Buratino. Incotro ala erbbit ?


Acash. la taia Carlo.
29
Vulpea suspind gi zise mai smeritl incd :

Nu qtiu daci o sd-l mai afli in via{a


- bietul Carlo Teamb
mi-e cd s-a prapddit din pricina foamei ;i a frigului..
- Dar p-astea le vezi ? f icu Buratino, des'f Scindu-9i pumnu I gi
ardtindu-i cei cinci bdnuti de aur.
Dind cu ochii de bani, vulpea intinse, aproape Iard voie, laba, iar
motanul cdscd ochii, orbi pini mai adineaori, care licdrird deodati ca
doui felinare verzi.
Buratino insi nu bdga de seami nimic.
Bunule, frumosule Buratino, ce ai de gind sa faci cu atifia bani?
Vreau sI-i cumpir lui tata Carlo o haind nou5... si mie sd-mi
cumpar un abecedar..
Abecedar ? Of , of , se caind vulpea Alisa dind din cap. Prea
-
!
multd invaf aturd strici, dragul meu Buratino De pildd eu: am invd-
tat, am tot invd{at gi acum ia uiti-te la mine: am ajuns sd merg in trei
ia be.
- ?
mormdi motanul Bazilio, pul6ind supdrat printre
Abecedar
mustili. Din pricina invdf,iturii dsteia afurisite mi-am pripbdit vederea.
O cioari bitrind se coco{ase pe o creangd uscatd, in copacul de la
marginea drumului. Dupi cc' asculti ce asctrlt5, incepu sd croncdneascS:
'- Minciuni, minciuni I
Motanul Bazilio sdri ca ars sr,ls, in copac, dobori cu laba cioara de
pe creangi ,qi-i smulse jumatate din coadd, incit pasirea abia mai putu
si-9i ia zborul. Apoi motanul se prefbcu din nou cd e orb de-a binelea
De ce ai ficut una ca asta. motane Bazilio? intrebi mirat Bu
ratino.
Ved ca prin sitd, - rispunse motatlui, - - qi mi s-a pdrui cb
-
ln copac s-a cd!drat un ca{elu9
Acum mergeau tustrei pe drumul praf uit. Vulpea spuse
De;teptulc 9i prea infeleptule Buratino, ia spune. n-ai vrea s2
a i de zece ori mai mul{i bani decit acuma ?

-- Fireqte c-al vrea I Dar cum ?


Nimic mai usor Vino cu noi.
Unde ?
- In 'fara Pro;tilor
Ruratino se gindi pufin:
Nul Eu ri-ed cb as iace mal blne sa ma fluc acasa.
. 1L'
Poftim, du-te ! Doar nu te tragem cu de-a sila dupa noi, spu
se vulp ea . Dar o sd-ti par?i rau !

^ x +: ^ ^ -x -x..
o 5d-[l Pdlo tau.
| *lll(-rl^-mbi si motan u L
Sb nu dai pe urmi vina pe noi ! spuse vulpea
Si nu dai vina pe noi ! mormai Ei motanul
$i cind te gindegti cd cei cinci galbeni ar tdi s-ar putea pre
face intr-o gramadi de bani...
Buratino se opri cu gura cascata.
- Astea-s minciuni, zise el.
\rulpca se propti in coadi Ei se linse pe bot :

Alinciuni ! Stai cd te fac eu si in{elegi numaidecit I n l'ara


Progtilor este un cimp vrajit, nuntit Cimpul nlinunilor.. Sapi in cint-
pul dla o gropi{i, spui de trei ori, .,ix. mix, drix". pui in grupifb banii
de aur. ii acoperi cu pdmint, presari deasrrpra sare. strope;ti bine cu
api gi te culci. Pina dimineafa dirr groapa asta o sI creasci un copi
^ol ci no rirnrrrelp in ln,.dn frrrnz,, o si atirne bani de aur Ai in{eles?
Buratino siri in sus la auzul acest<-rr cuvinte.
- Minciuni, zise el. Itinciuni !

FIai, Bazilio, strimba vulpea din nas, prefecindu-se lignita Nu


vezi cA n-avem cu cine sta de vorbi! .)a fie sdndtos cu banii lui I

'-- Ba nu, - striga Buraiino, r'5 cred, vi cred ! Abia a;tept


si ajungern in fara Progtilor I

Ospataria ,,La tret pe,tt*or["


Buratino, vulpea Alisa 9i motanul Bazilio coborita dealul :;i dupa
ce merserd cale indelungatd peste cimpuri, prinire vii, printr-o pidurice
de pini, ie;iri la tirmul mdrii qi apoi se indepirtard din nou de firm.
prin aceea;i pbdurice qi prin aceleagi vii...
Or6;elul de pe culme gi soarele care se-ndl{ase deasupra lur se ve-
deau cind la dreapta, cind la stinga ..
Vulpea Aiisa spuse suspinind :
- Ehe, n-ajungi in Jara Progtilor cu Lrna cu doua; plna s-aJungl,
i{i toceqti labele.
.)l
Cdtre seara, cdldtorii rrdzura la o margine de drum o casi vechei,
cIl un acoperig p u{in aplecat si cu o iirmi deasupra intririi :

ospATARtA ,,rA rREt PEST|$ORI"

Stipinul le iesi in intimpinare. Lsi smulse tichia de pe capul che$


gi. inclinindu-se adinc, ii pofti si intre.
- Nu ne-ar strica si ludm o gustiricd. micar o coji-td de piine,
uscata. snuse vu lpea.
-- Mzlcar o i:oji{i de piine rrscatd. spuse si motanul.
lntrara in ospitdrie si se alezari lingi vatri, unde pe frigiri qi in
tigai se prdieau tot felul de bunit:iii.
Vulpea nu mai contenea sd se lingi pe bot. ,\,toianul Bazilio puse
labele pe masi, igi culci hoiul musticio-s pe ele, gi nrr-si mai lua ochii
de la mincare.
i:i, jupine. spLrse Briratino, dindu-5i ifose, ia adu-ne trei
rrr ti de niine.
Jupinul mai sd pice jos de uimire, cind auzi ce-i cer de mlncare
a cemenea oaspeti de seamI.

-- Veselul Ei de5teptrrl Euratinr, glume5te cu dumneata. jupine"


lh ii:oti vu lpea.
Glumegte, jupine ! mormii r;i motanul.
Dd-ne trei cojite de piine ;i pe dcasuprl ntai dd-ne 9i rnielul ila
irumrrs r nri'rlit de colo, spuse vulpea, 1i... boboclrl ila de gisci,
- -
pe urmi o pereche de porunibei la irigare 9i... crcd ci n-ar strica sd
prii ;i nilte fici{ei la tigaie...
- Mie sd-rni aduci \rreo gase bLrcifi de caracudi, dar 5tii... ceva
mai grase, vorbi 5i motanul. Iar inairrte de masi di-mi niqte peSte
crLrd, mai marun{el.
Intr-un cur,int, ccruri tot ce se vedea acolo pe r.atri ; pentru Bura-
tino nu rimase decit o coji{i de piine.
\/ulpea Alisa gi motanul Bazilio sc indopari cu de ioate. inghitind
ntincarea cu oase cu toi. Burfile aproape si le plesneasci de piine ce
erau, iar boturile le strdluceau de atita grdsime.
.- N-ar fi riu sd ne odihnim un ceas-doud, spuse vulpea. Iar.
32
///
22
2..::

kk
4"o
'--2.-z
---.:-
::
--f

\' -. ' ---:


:.--:-:r-"4

cind o bate miezul nopfii, s-o pornim la drum cu puteri noi. Nu uita
sa ne trezegti, jupine !
Vulpea gi motanul se intinserl pe doud paturi moi, ;i numaidecit
incepuri sd sforiie gi si guiere prin somn. Buratino se oploEi Ei el in-
tr-un col!, pe culcugul ciinelui.
In vis i se ardti un copdcel cu frunze rotunde de aur... dar cum
intindea mina...
senior Buratino, e timpul si te scoli ! A bitut miezul nop!ii...
-In Ei,
ugd ciocinea cineva. Buratino sdri din culcus si se frecd la ochi.
Nu se vedea nici motanul, nici vulpea; paturile erau goale.
Jupinul il l5muri :
5 - Cheita de aur - c. l@ 33
- Prea cinsti{ii domniei-tale prieteni au binevoit si se scoale mai
devreme, au gustat cite o pllcintd rece, ca sd mai prindd ceva puteri,
qi au pornit la drum...
-- Nu-au ldsat nici o vorbd oentru mine ?
Ba cum si nu t Au spus ci domnia ta, senior Buratino, iri s5
-
pierzi nici o clipd, trebuie si porneqti in fugd pe drumul ce duce spre
f

pidure...
Buratino se repezi spre ugd, dar jupinul cu miinile proptite in 9ol-
duri se a;ezd in prag ;i-l privi cu ochii micgora{i :
Dar masa de-aseari cine-o plite;te ?
- Oi, of ! se viiti Buratino. Cit face
- Cu totul cu totul un galben. ?

-Buratino didu9i si i se strecoare printre picioare qi sd fugi, dar ju-


pinul puse mina pe o frigare. Mustd{ile-i stufoase, ba chiar qi smocurile
do pdr de pe lingd urechi i se zburlird.
Plitegte, nemernicute, sau te stripung ca pe un gindac
-Buratino fu astfel nevoit se-i dee unul din cei cinci galbeni pe care-i
!

al'ea, Ei pirdsi tare necijit afurisita ospatdrie.


Afari era o bezni groasi, neagrd ca funinginea. De jur imprejur,
it-rtul dormea. Numai deasupra capului lui Buratino se rotea uqor, pasi-
rca de noapte Striga. 1

Atingindu-i nasul cu aripa ei moale, Striga ii striga mereu


Sd nu crezi, si nu crezi, sd nu crezi I
-Buratino se opri inciudat :
- Ce vrei cie la mine ?
- Si nu te-ncrezi tn spusele vulpii 9i ale motanului I
Ia mai sldbegte-md...
-Buratino fugi mai departe qi auzi cum Striga ii striga din urmS:
- Ai griji ci pe drumul dsta miguni tilharii I

Buratino este dtacdt de tflhari


ln zare apiru deodatd o lumind verzuie rdsirea luna.
Pidurea neagri abia se desluqea, hit, departe...
Striga - numele popular al unei specii de bufnlti, {N' R.)

.14
Buratino grdbi pasul. I se piru cd cineva se furigeazi pe urmele
lui.
O rupse la fugi. Cel care se furiga dupd el, alerga acum tn salturi,
fird si facd zgomot.
Buratino intoarse capul,
Era intr-adevir urmdrit de doua fiin{e carc purtau pe cap nigte
saci giurifi in dreptul ochilor.
Una, mai mica de staturi, in.,'irlea in mini un cu tit ; cealaltd, ceva
mai rdsdritd , {lnea un co$cogea pistol, cu gura {evei largi ca o pilnie.
Vai, vai ! {ipa Buratino si o zbughi iepuregte spre pddurea cea
neagra.
-
-Cu Stai ! strigau tilharii. Staii

toate ci era speriat de moarte, tsuratino priceou, totusi,


cunl
stiteau lucrurile. Viri la iu{eald in guri cei patru galbeni gi se abdtu
din dium spre marginea codrului nipiditi de rugi de mure... Dar aici
cei doi tilhari il prinseri.
Punga sau viafa !
-Buratino se ficu cd nu pricepe ce anurne voiau de la el gi rdsufli
adinc pe nas. Tilharii il inhafaseri de ceafd 9i-l zgilfiiau fdrd-ncetare;
unul il amenin{a cu pistolul, iar celdlalt il scotocea prin buzunare.
- Unde-ai ascuns banii ? urlS cel lnalt.
Banii, nemernicule I guieri cel mic.
Te rup in buca{i I
-De I{i sucesc gitul !

fricd, Buratino tremura atit de tare, ci banii de aur i'ncepuri


sd-i zdngine-n gur5.
-UnulIailteapucd
uitd unde a ascuns banii I strigarl tilharii. In gurd 1.,.
pe Buratino de cap, celdlalt de picioare, gi-l zvir.lirl
in aer ca pe o minge. Dar Buratino incle;ti din{ii gi mai tare.
Tilharii il ridicari cu picioarele in sus. qi-l izbird cu capul de pd-
mint. Dar nici asta nu le folosi la nimic.
Tilharul cel mic de staturd incerc5 sr-i desclegteze din{ii cu ratul
culitului. Era gata-gata sa-i deschidh gura. Buratino insd se smuci Ei,
fErd sr scape banii din gur5, il mulci de mini. Dar mina nu era mlni,
ci o labi de pisici. Tilharul lipd ca din gurl de garpe. Intre timp, rd-
sucindu-se qi lunecind ca o gopirli, Buratino izbuti si scape qi se re-
pezi in stufiriq. Se afundd printre rugii de mure plini de
{epi, ldsind in
.t.)
urme-i bucifele din pantalonagi gi din hdinujd ; rdzbi de partea cea-
lalti gi o lua la goand spre pddure.
Cind sb intre-n pidure, tilharii il ajunserd din nou. Buratino siri
sprinten in sus, se prinse de o creangi ce se legina si de aci se c5{ari
in copac. Tilharii nu-l slSbeau de fel, numai ci sacii de pe cap ii cam
stinghereau.
Alungind in virful copacului, Buratino i9i facu vint qi siri pe copa-
cul vecin. Tilharii, dupd el.
Dar vezi cd amindoi lunecard gi, buf !... Cazurb la pimint
In timp ce tilharii gemeau qi-si irecau ceafa dc durer,', Buratino i5i
rlSdu drumui din copac ;i o rupsc la frrgi de-i sfiriiau calciiele.
Sub lumirra lunei. copacii arun,'au pc pamint umbrr lungi 5i toali
paourea parea vargala.
Cu tichia lui albd pe cap, Buratino aci dispirea in umbr5, aci rd-
sdrca in bdtaia lrrnii.
Astiel ajunse la malul unui lac. [.una se rbsirirrgea strilucind in
oglinda apei, intocmai ca la teatrul de pipu;i.
Buratino se avintl spre dreapta acolo locul era mlaqtinos. O
lu5 spre stinga
-
gi aici didu de miaitin5... Irr urma lui se auzeaLl
-
trosnind ct'engile uscate.
Prinde-l ! fine-l!
-Tilharii sc apropiau din ce in ce mai mult, sSltind prin iarba ud5,
ca s5-l descopere pe Buratino.
IatS-l!
Nu-i mai riminea decit si se arunce in apd. Deodati zdri o le-
bddb alb5, carc dormca lingi mal, cu capul ascuns sub alipi.
Buratino se aruncd in lac, inoti pe -sub apd, apoi ie;i la suprafa{5
9i apuci lebdda de labe.
i{ee, her, gigii lcbada, trezindu-se. Ce glumi proastilasd-mi
-
labele-n pace I
Lebada igi desfacu aripile;i, in timp ce tilharii erau gata-gata s5-.1
apuce pe Buratino de picioare, i1i lua falnic zborul peste lac.
Cind ajunse pe malul celilalt, Buratino didu drumLri lebedei Ei
cdzu jos; se ridicl iute in picioare qi incepu sa fugi peste movili{ele
acoperite cu mulchi, prin stuidri5, drept cdtre luna cea mare care plutea
peste dealuri.

36
\o.
.?s,\
\\ \\\

V//.
_.r@"

?aPP

oo t i
0
0
(/

g \fi iN; ,
Tilhani i[ sptrtzura pe Buratino de un
copac

Frint de oboseald, Buratino abia igi mai rni;ca picioarele, intocmai


ca o musci amorf itl toamna pe pervazul f erestrei.
Deodatzi, printre crengile unui alun, zlri o poianl de toata frumu-
se{ea, iar in mijlocul ei, in bdtaia razelor de luni. o ciscioard cu patru
feresire. Pe obioane erau zugrdvite soarele, luna Ei stelele. De jur im-
prejurul casr-r!ei cregteau iiori mari, albastre...
Potecile erau presirate cu nisip curat. Dintr-o finiilrA {iqnitoare se
inil{a un fir sub{ire de apa, in care jLrca o minge nrici. r.irgati in felu-
rite culori.
Buratino se cafira de-a bu..ilca I)c prag. Bzitu in ur5. Din cisuta
nu-i rA,spr-lnse nimeni. Bitrr mai tare... ;resemne ci cei clin casi dor-
meau dugi.
Iati ins.l ci din pidure se ivira din nou cei doi tilhali. Trecuserd
lacul inot ; apa curgea ;iroaie de pe ei. Vizindu-l pe Buratino, tilharul
cel mic de staturd miorlii uricios, pisiceSte, iar cel inalt schelilSi vul-
pegte, cu furie.
Buratino bdiea de zor in usd cu pumnii $i cu picioarele.
''_ Ajutor I Siri{i, oameni buni !...
Atunci apdru la geam o feti{i drlgu{6, cu pirul numai inele 5i
cu un nisuc cirn ;i drdgalag. Avea ochii lipifi de somn.
uqa I Niste tilhari aleargi si mi prindd !
- Fetifo, deschide-mi
- Uf ! Ce prostie ! spuse fetita, ciscind leneEi gurifa. [.asi-mI
si dorm I Nici nu pot {ine ochii Ceschiqi.
Ridicd miinile, se intinse somnoroasd Ei disparu de la geam.
Deznddijduit, Buratino se prlbugi cu nasul in nisip qi se prefdcu
mort.
Tilharii niviliri
asupra lui.
- Aha !... acum nu ne mai scapi !
Cum l-au chinuit pe sdrmanul Buratino ca sd-l sileasci sd deschidi
gura e greu de inchipuit. $i dacd in timpul fugii, tilharii n-ar fi pierdut
cufitu I 9i pistolul, povestea bietului Buratino s-ar fi curmat aici.

38
Ineele din urmd, titharii se hotdrird sd-l spinzure cu capul in jos.
1l legard cu o fringhie de picioare. Buraiino rdmase atirnat de o crean-
gi de stejar... Tilharii se agezard sub copac, intinzindu-;i cozile ude Ei
aEteptind sd le cadi banii de aur din gura biie{elului.
Aproape de revdrsatul zorilor, se stirni un vint rece, frunzele steja-
rului fremdtau, iar Buratino se legdna ca o surcicS, Tilharilor li se uri
si tot stea la pindd pe cozile lor ude...
- R5mii aga atirnat, prietene, pinb deseard ! spuserd ei cu rdu-
tate gi porniri si gdseascd vre-un han la o rdscruce de drumuri.

=---=-

*-'',/
(

z
-----

'6:f)
(,.'/.-'
.r1/* ,n ?,fr
:fi*,2
,*< 7('
Fetifa cu parul albastru il intoarce pe
.Buratino la otat'a
In -sfir$it, printre crengile stejarului de care atirna Buratino se ivi
lumina zor\lor.
Iarba din poianS se fircu mai veide ;i florile albastre se acoperiri
cu stropi de roui.
Fetila cu pirrul albastru, numai inele, se aratd din nou la fereastrS,
i1i freca mai intii frumo;ii ei ochii adormi!i 9i apoi ii deschise mari.
Fetifa asta era cea mai frumoasi pipu;5 din teatrul de pipuli al
lui carabas-Barabas. Nemaiputind indura purtarea grosolani a stdpi-
nului, fugise din teatru gi se aciuise in cdsufa singuratici din poiana
albastrS.
Sdlbbticiunile, pisirile gi chiar un ele gize o indrlgiseri tare mult
poate tocmai pentru cd era o feti!a blindd gi la locul ei.
- VietSIile pddurii aveau grijd si-i aducd toate cele trebuincioase
pentru trai.
Cirtila ii aducea tot soiul de legume hrinitoare.
$oarecii zaltir, brinzh ;i bucd{ele de cirnat.
- -
Ciinele ei credinc'los, Artemon, ii aducea franzele.
Colofana gterpelea din piali pentru feti{5 bomboane de ciocolatS,
infiEurate in poleiald argintie.
Broa;tele ii aduceau limonadl in coji de nuc5.
Uliul - pisdri vinate, gaia prajite.
Bondarii fel de fel de fructe.
Fluturagii
- polen de pe flori, in loc de pudrd.
-
Omizilc aveau griji sd-i aduca pasta pentru curS{itul dintilor Ei
unsoare pentru u;ile care scirliiau.
Rindunelele stirpeau viespile 9i fin{arii care rolau in jurul ca sei.
In dimineala aceea, cum deschise ochii, Ietrla cu pdrul albastru il
zdri pe Buratino, spinzurat cu capul in jos.
l;i luZ obrdjorii in palme ;i strigd inspiimintata:
vai, vai !
-SubVai,
fereastri, bdlibanindu-;i urechile pleo;tite, rislri, clt ai clipi'
cre-dinciosul ei cfine, Artemon. Tocmai sfir;ise si-si tundi plrul de pe
jumdtatea dinddrlt a corpului, lucru pe care-l fdcea zilnic, de altlel. PA-

40
\ €
\

ffi
/at,
-|
-;t-a\

f6

ftf,dfTIryW 7
',-4wY I W'..
/ / ll/(/E((,l
gl (f t ,<*+
.l/,(

W;
,tf r,r'i
rul buclat, rdmas in partea din fa{d, ii era pieptdnat cu ingrijire, iar
smocul din virful cozii, impodobit cu o frumoa"si fundi neagrd. pe
laba dinainte purta un ceas de argint.
Sint gata
-Artemon i;i
I

intoarse nasul intr-o parte 9i ridici buza de sus, dez-


ve lln0 I coltll a lDt.
u -s
Cheami pe cineva, Artemonl spuse feti{a. Trebuie sa-l ludm de-
-
acolo pe sdrdcuful de Buratino, s5-l aducem in casi si si chemAm un
doctor...
-De Sint gata I

gata gi de gribit ce era, Artemon prinse si


se invirteasci zorit
in loc, aga incit nisipul umed zburi cit colo de sub labelc lui...
Se repezi mai intii spre un furnicar; latrind puternic, irezi tot no -
rodul de furnici gi trimise patru sute dintre ele si roadi fringhia cu care
era legat Buratino...
Patru sute de furnici destoinice se ingiraril una dupi alta, pe cart-
ruia ingustii, apoi se urcard pe trunchiul stejarului si roaserd fringhia.
Cu labeie din fa!5, Artemon il prinse pe Buratino qi il duse irr
casa... Dupa ce-l culci in pat, se avinta in goand catre un tuii; din pi_
dure, 9i se inapoie tot atit de rcpede cu vestita dofioroaie Buha, cu in-
firmiera Broasci ;i fclcerifa cdlugari!a, care semina 1a infi!i9arc cu o
agchie uscatd.
Buha iEi apropie urechea de picptul lui Buratino.
Bolnavul e mai mult mort decit viu, gopti ea;i roti capul cu o
-
sutd opt zeci de grade in jurul gitului.
Cu laba ei umeda, Broasca il cerceta mult timp pe Buratino Gin-
ditoare, privi cu ochii ei bulbuca{i in dreapta ;i-n stinga.
Apoi plescii din gura ei mare 5i zise:
Bolnavul e mai mult viu decit mort...
-Felcerifa Cilugari{a, cu miinile ca doui fire de iarba uscatb, incepu
sd-l cerceteze gi ea pe Buratino.
Una din doud, vorbi ca un folnet felcerifa Cilugzirila, ori e
- -
viu ori a murit. Daci este viu, va trii sau nll va trdi. Dac5 e mort,-
poate fi inviat sau nu poate fi ini'iat.
Curatd tragerc pe sioari, spuse Buha Ei, desficindu-9i aripile
-
moi, zburd in podul intunecos.
De furie, Broa;tei i se umflara tofi negii.
42
! oricdi ea, SI tlrrndu-se De ourta. sar I ln beciul
umed.
- $gE;arlatanie

Felceri{a Cilugdrila se preldcu, pentru orice eventualitate, intr-o


aschie uscatd gi se lasi sd cadd afari, pe geam.
Feti{a i9i frinse drdgdla;ele ei miini.
Ei, oameni buni, cum si-l doftoricesc ?
- Cu uni de ricin, ordcdi Broasca din beci.
- Cu unt de ricin !... rise cu dispre{ Buha din pod'
- Sau cu unt de ricin, sau fird unt de ricin, tot una e ! I rsll 0e
.lupi- geam Cdlugbri{a.
Atunci nenorocitul de Buratino, zdren{uit 9i plin de vinatii, gemu :
Nu \rreau unt de ricin, mi simt cit se poaie de bine.
-Feti{a cu pdrul albastru se aplecd grijulie deasupra lui :
-- Buratino, te rog din suflet, inchide ochii, stringe-te cu degetele
de nas 9i inghite !
Nu vreau, nu vreau, nu vrea u !
Dupi ce-nghiji, ifi dau o bucS!ici de zahir...
Un goricu! alb, care {inea o bucdficl rJ,e zah\r in gura, siri in fala
iul IJuralrno, pe plapuma.
-- Uite zahlrul. Dacd m-asculti, il capefi numaidecit, spuse letifa.
numai zahiruuuuul...
- Da{i-mi
De ce egti incap5{inat ? Dacd nu bei doctoria, mori...
- Mai bine mor decit sd beau unt de ricin.
--
Atunci feti{a spuse cu glas aspru, de om mare
Hai I Stringe-te de nas 9i uiti-te in tavan. Unu, doi, trei !
-Ii turnd untul de ricin pe git, apoi ii blgi bucifica de zahdr in
gurd 9i-l sdrutd.
-De Gata, asta-i tot !
bucurie, credinciosul Artemon, caruia tot ce se sfirgea cu bine
ii era pe p1ac, igi prinse coada in din{i gi se invirti sub iereastri ca un
virtej cu o mie de labe, o mie de urechi qi o mie de ochi scdpdrdtori.
Fetifa cu paru/ a/bastru incearca sd,i
dea /ui Buralino o crestere a/easii

Diminea{a, Buratino se trezi zdravdn gi voios de parcd nu


intimp la se nimic.
lse
Fetila cu pirul albastru il aqtepta in grddina, asezati in fa{a
mdsu{e, pe care erau rinduite tacimuri mici, ca p.niru pipugi.
Ig.i spdlase fa{a cu apd proaspdtA, iar ndsucul cirn
pudrase cu polen.
9i obrijorii
A;teptindu-l pe Buratino, ea alunga necij iti flutuizr;ii care-i di-
cleau tirccale.

-CindDa'apiru
mai lSsa{i-m5 in pace, la urma urmelor...
Buratino, il misuri din cap pini in picioare, se in-
crunt5. Ii porunci sd se ageze la masd gi ii turni cacao intr.o;i celcuia
mica, mititici.
Buratino se asezd la masd, cu Lrn picior indoit sub el. prdjiturile
de migdale le indesa intregi in grird gi le inghi{ea pe nemestecate.
Iqi biea degetele in chiseaua crr dulceafa. lingindu-9i-le apoi cu o
deosebiti plScere
Iar cind feti{a sc intoarse Dentru o clipa ca si arunce ci1er,,a firimi-
turi unui carlbug batrin, el apuci ceainicul qi, ducindu_l la guri, sorbi
toati cacaoa dirrtr-insul. Sorbi cu atita ldcomie, ci se ineci si varsa
cacaoa pc fa{a dc mas5. Feti{a sc uita lint5 la el si spuse cu asprime:
Tragc piciorul de sub tine;i lasi-l ca oamenii in jos, sub masZ.
-
Nu minca cLr miinile, cd doar pentru mincare -sint linguri si furculi{e.
Ii tremurau genele, dc supiratd cc erir.
-- Spune-mi, te rog, cine se ingrije;tc de cregterea ta ?
- Din cind in cind tata Carlo... incolo, nimeni.
- De-acum am si ma-ngrijesc eu de cregterea ta, fii pe pace !
,,Asta-mi lipsea 1"... se gindi Buratino.
Prin iarba din jLrrul casei, Artemon, zbenguindu_se, lugdrea pdsire-
lele. Cind se lisau pe ramrrrile copacilor el iqi inal{a capul, sdrind gi
iitrind la ele.
,,Birre se mai pricepe si iugdreasci plsdrelele !.. il pizmui in gind
Buratino.

14
Fiind silit si
stea atita vreme cuminte la masi, sim{ea acum furni-
cituri prin tot trupul.
In cele din urmd se sfirgi si gustarea asta chinuitoare. Feti{a ii po-
runci sd-;i gteargd nasul minjit de cacao. Ea igi potrivi apoi cutele
gi
{undifele rochiei, il lud pe Buratino cle mind si-r duse in casi, pentru
a-i
rla primele Ieclii de bund purtart..
Artemon zburda prin iarbi gi lalra v oios. Pisirelele, fdra sd
se
teami de el, ciripeau vesele, si un vint u let vioi adia prin frunziEul
copa-
;ilor.
Dezbraci zdrenlele astea de pe tine, zise fetila. Am si-!i fac
-
rost de o haini ca lumea ;i ile nigte pantalonagi.
Patru croitori : racur cel posomorit, poreclit Forfecili
- me$ter
singuratic, eiocanitoarea cenusie 9i mo{ata, Rzidasca _ gindacul
cel
r-oinic, ;i goarecelc Lizeta injghebari pentru Buratino -din rochiilc
- de mai mare dragul. Forfecili
r,'echi ale feti{ei un costuma;
croia. cio
cdnitoarea, cu ciocul ei lung, giurea gi cosea, Rida;ca rdsucea
firul
de afd cu picioru;ele de dinapoi, iar Lizeta ron{dia afa cind era nevoie
Lui Burati'o nu-i prea venea la socoteali si se imbrace cu lucrurik.
vechi ale feti{ei, dar fu totu;i nevoit si _sg sqhlrnbe. pufnind pe
nas, el
,:.tscunse in buzunarul hdinuiei noi cei patru bani de
aur.
-- Acum alaza-te la masl qi pune miinilc deasupra, in fala ta
Cauti sd nu stai cocogat, ii spuse fetila ;i lud o bucalicd de creti. Am
si te-nva{ sd socotegti... Asculti, ai in buzunar doui mere.
Buratino ii ficu Siret cu ochiul :
- Vorbd si fie, ci n-am niciunul.
Asculti ce-{i vorbesc, spuse din nou feti!a fara si-9i piardi rab-
-
':larea. Sd zicem ci ai doud mere in buzunar. Si sd zicem ci cineva iti
cere un mar. Cite mere iti mai rdmin ?
- Doud.
Ia ginde;te-te bine.
-Buratino igi incordi mintea, incnrniindu-se :

DouL..
- De ce doud
- ?
Doui, pentru ci cel care mi-a cerut mdrul n-o sa-l capete. (r
-
'iaci incearci si mi-l ia cu de-a sila. ii sir git de !

Habar n-ai si socotegti, rosti feti{a cu tristete. Si


'lare. -
trecem la dic-

-t5
ItiiUltrtl

.i,

-- -j=--:-

ochigorii ei senini in tavan Ei-i porunct:


Igi a{inti
Scrie !... ,,lepura;ul u;a rupe !" Ei, ai scris ? Acum cite;te de-a-
-
ndirdtelea fraza asta iermecatd'
Dupd cum se gtie insd, Buraiino nu vizuse in viala lui nici toc"
nici cilimari.
Feti{a ii spuse incd o datd : ,,Scrie !" iar el, negtiind ce sd facd, igi
viri nasul in cilimard qi cind de pe nas picurd pe o hirtie o patd de cer-
neala, il apucd sPaima.
Feti{a iEi impreund miinile, deznidhjduitS, 9i de ciudd o podidiri
lacrimile.
- Esti un neastimpdrat cum n-am mai vizut' Am si te pedep-
sesc !

46
$i feti{a scoase capul pc. geam :

- Ariemon, du-l pe Buratino in magazia intunecoasi.


Credinciosul Artemon aparu in ugi, ;i ardtindu-gi col{ii albi, il
apuci pe Burati'o de hainufa ;i il tiri dupi el in magazie, unde prin
unghere pindeau piianjeni mari, anina{i cle pinzele lor dese. Il inchise
acolo, mai mirii ce mai mirii, doar a;a ca si-i bage frica-n oase, gi
plecd sa fugareascd din nou pisdrelele.
Fetifa se a.rnci pe patul ei de pipugi, gntit cu dantele, qi incepu
sa pling5, amiriti cd fusese nevoiti si se poarte atit de aspru cu biie-
telul de lemn. Dar de vreme ce se apucase sd-i dea o creqtere aleasi,
munca trebuia sd fie dusa cu orice pre{ pini la capit.
Buratino tot bodoganea in maga zia cea intunecoasi :
Tare-i proasta feti;cana asta... Ia te uita cine s_a sasit sa-mi dea
-
rnie cre;tere aleasd... Tocmai ea, cu capul ei de por{eran
plut cu vatd. ;i trupur um-
In magazie se auzi un scirfiit sub{irel, de parci ar fi scrisnit
:ineva, din ni;te din{i;ori mirun{i.
Asculta, ascultd.,.
-Buratino i9i ridici nasul tot una de cerneali;i, prin intuneric,
zdri un liliac ce spinzura cle tavan, cu capul in jos.
-- Tu ce mai vrei ?
- A;teapta pind se innoptcazi, Buratino.
- Mai incet, mai incct I fo;neau paianjenii de prin colluri. Nu ne
clitinafi pinzele, nu speria{imuscu!ifele...
Buratino se alezi pe un ciob de oala, cu fala sprijiniti_n miini. Tre_
clse el prin imprejurdri mai grele decit asta ; acum insi nedreptatea
il scotea din fire...
Oare ala se cresc copiii ? Asta-i cregtere aleasi, ori e chin ?
-
Nu sta aga, nu minca a;a... Nu se ginde;te cd bietul
copil poate nici
n-a deschis mdcar abecedarul Ea ii di zor cu calimara... Ciinele,
!

desigur, fugireste pasirelele... lui ce-i pasa ?


Liliacul chi{ai din nou:
Mai rabdi pu{in, Buratino, asteapti pina s-o innopta, atunci
te duc eu in Jara Pro;tilor, undc ai ,a_1i 'gu segti prietenii ;i
- I motanul
qi vLrlpea. Acolo-i fcricire gi veselie. Agteapt-d sa vini noaptea
Burattno ajunge in Tara Prostt[or
Feti{a cu pirul albastru se apropie de uga magaziei si zise:
Buratino, prietene, nu-!i pare rdu de ce-ai ficut ? Nu te cdielti?
-Biie{elul era insd tare nccdjit, ;i, in afard de asta, cu totul altc
glnduri ii incol{iserd in minte.r
De ce sd md ciiesc ? Nu mi ciiesc de loc ! Poti sd aqtepti mu Ir
ll
-
Dlne...
Treaba ta !
O sd stai in magazia asta pind diminea{a.
-$i suspinind adinc, fetifa pleci.
Veni qi noaptea. Bufniia ascunsi in pod se porni pe ris, iar broasca,
iegi din beci sd-si bdldceascd burtica in bdltoacele in care lumina lune!
se rdsfringea ca-ntr-o oglindd.
Feti{a se culcd in pdtucul ei de danteld gi intr-un tirziu, dupi ce
vdrsi lacrimi de durere, adormi.
Artemon, cu nasul virit sub coadd, fdcut covrig lingd uqa dormito-
rului, afipi qi el.
ln cisu{5, pendula bdtu miezul nopfii.
Liliacul agdlat de tavan iEi lud zborul.
. E timpul, Buratino ! Fugi I chi{ai el la urechea biiatr-r1ui. In col-
-
tul de colo ai sd gdsegti o gaurl de gobolan care duce in pivnif d. Eu
ie a;tept in poiand.
Apoi zburd af ari prin ferestruica podului, iar Buratino fugi catre
colful magaziei, impleticindu-se in firele de pdianjen. Paianjenii bodo-
slnir5 cu rduiate in urma lui.
Prin gaura de gobolan, Buratino se tiri in pivnifi. Trecerea se fi-
cea din ce in ce mai ingust5;i bdielelul abia izbutea sd se strecoare pe
sub p5mint... cind, deodatd, se trezi zburind cu capul in jos, in pivni{),
gata-gata si cadi in cursa pusd acolo pentru guzgani ; cdlcd pe coad.'.,
un garpe de casi, abia sosit din sufragerie, unde biuse tot laptele diti
cand, 9i sdri in poiand, printr-o bortd prin care treceau de obicei pisicile.
Deasupra florilor albastre se rotea fird zgomot liliacul.
Ia-te dupd mine, Buratino ! Te duc in Jara Progtilor
-Liliecii !

n-au coad5, din care pricini nu zboard drept, ca pdsdrile, ci,


cind in sus, cind in jos, cu pielea aripilor intinsd intre degete:ii semi-
nind mai curind a dricugori. Gura gi-o lin intotdeauna deschis5, pen-
48
tru ca, Iara a pierde \rremea, sd-;i prindi hrana din zbor qi si inghiti
de ,,;:
! rr +;-+^-:
!lril<rr l ;i flutura5i de noapte.
Buratino , inotind prin iarba care-i ajungea pina 1a irrechi, abia se
put ea line de el; buruienile ude il plesneau fari cru!are peste obrajiori.
Deodati, li[iacul se avintd in vizduh, spre luna roiuncl?i,;i dc acolo.
de sus, strigi cuiva :
-Ca L-am adus !
din senin, Buratino se priv ali pe un povirniq 5 se rostogoli. r€
rostogoli pini cEzu cu fa{a in niqte fnrnze de brusture.
Numai zgirieturi, cu gura plina dp nis,in r-n nr.hii h olba{i de spa ima,
se agezd jos.
Ah, iu erai !
-In fala lui se ailau motanul Bazilio gi vulpea Alisa.
Indriznelule, riiteazule Buratino, ai c|zlI pesemne din luna,
-
spuse vulpea.
_ l\/Ia prinde mirarea ci te mai vid lriu, ficu motanul, posomorit.
Buratino se bucura cind didu cu ochii de vechile lui cuno;tin{c,
cu toate ci i se piru oarecum ciudat ci motanul igi purta laba dreapta
legati cu o cirp5, iar vuipea avea coada niclSitd de nirnol.
Tot rbul e spre bine ! spuse vulpea. IatI ci ai ajuns in fara
-
Prostilor...
$i vulpea arita cu laba citre un pocl hoclorogit ce se intindea
peste albia seacd a unui piriu. Pe malr-rl celSlalt, printre mormane cle
gunoaie, se deslu;eau ni;te casu{e pe jumatate ddrimate, un pilc de
copat-i usca{i, cu crengile frinte, ;i mai multe clopotni{e strimbe, incli-
nate ba incoace, ba incolo...
- In oragul acela se vind rrestitele haine ciptugite cu blani de ie-
pure, bune pentru tata Carlo, ingbimii vulpea, lingindu-se pe bot,
-
- abecedar cu poze colorate... turte dulci ;i cocogei de zahir-candel pe
bc{i;oare, ci{i poftegti !... Nidajduiesc ca nu {i-ai pripadit bani5orii, Bu-
ratino, drdgu{ule !
\rulpea Alisa ii ajuta baie{elului sa se ridice in picioare
ce-si scuipi in 1a ua, curala na ln ula gi pornira sd treaci peste podul
t-l 1i, dupel

stricat.
Motanul Bazilio mergea in urma lor gontic-sontic, cu mutra poso-
moritd.
Era miezul nop{ii, dar in Oragul prostilor nu dormea rnca nlmenl.
7- Chei{a de aur - c. 1460 49
Pe o uli{a strimbd ;i murdari rdtaceau ciini iioirifi plini de sca-
iefi, ce oftau lihni{i de foame :

A-u-u-u...
-NiEte capre costelir,e, cu spinarea pleguvi, pagteau iarba przif uita
de lingd drum qi-;i miscau alene ciottrl de coadd:
' - Be-e-e-e-e !

O vaca, atit de slaba c5-i puteai numzjra coaslele, statea cLr capul
p lecat jalnic in jos.
Muuu-cenica... iqi spunea ea lnginduratzr.
Pe ni5te movili{e de noroi se oprise un cird de \'l'f i) ll Jru rrr u lit e de
zr Lr

pene, care n-ar ii zbur ai chiar de lc-ai fi strivit cu piriciioita1rIellre


Giini, cu crozile smulse, abia se nrai migcau de S;liatbic'ttuln tr C

In schimb, la raspintii, stiteau smirni buldogi pporliitiIS5L..+ti, gnti{i fie-


care cu cite o pdlirie in trei colturi si al'ind in j utrrurl ri1trurl uri cit eo
zgardd cu {epi.
Poli{iqtii hamdiau de zor la locuitorii flaminzi ;i zdrenfaro;i.
- - Cirrrculi ! Jine drrrtapta I Nu sta pe loooc 1...
-.vii99;cri !
Vulpea nu-l slabea o clipa pe BLrratino, {inindLr I mereu dupa ea,
Pe trotuar, vlzur| cum se plimbau, in lunlina lunei, motani sdtui, cu
ochelari de aur pe nas, dLrcindu-9i 1a bra! soliile, impopo!onate cu
sc u f i{e.
Guvernatorul ora;ului -- vulpoiul cel gras - se plimba !an{o.,s, cu
botul in vint, bra{ la bra{ cu cucca}1a vulpe, care pasea rnindri nevoie
mare, tinind in laba o micsttnica de noapte.
Vulpea Alisa gopti :
P-aici se plimba cei cart atr setttiinat bani pe Clnpul A{irttrnilor...
-numai in noaptea asta se mai poate semirla. $i dacb semeni,
$tii,
miine in zori po{i sd culegi o grdmadi de bani 9i sa-!i curnperi cu ei
tot ce-!i pofte;te inima... Sa ne grzibim.
Vulpea gi rnotanul il duseri pe Buratino pe url maidan plin cu cio-
buri de oale sparte, pantofi rup!i, galo;i gaurifi qi cirpe... I-uindu-gi
vorba din gura, incepurd a glisui care mai de care
-' Sapa groapa !

- - Pune induntru galbenii !


- . Presard sare !
- Acum strope;te cu api din baltoaca de colo ; stropegte bine 1...
Nu uita si spui : ,,ix, mix, drix !"
-
50
z+ Ef;**,
*,u
4'

r,
f'
#c
r
0,
t

ffi$
r\f-li
' .<l

i
.-
a,
I'r -s. t.
a
t
I
I
t

,
<&-
4!*- -.-
A-.
t<

I ' r€t ai
I l: G.- ra
't.t'.
fY
It
Yr

,{ '{''
?ii {' ,
'1, 1

Buratino i;i scirpinl nasul plin de cerneall :

- $titi ce: voi s-o Eterge!i de-aici. Lisa!i-mi singur I

Doamne dumnezeule, dar ni,'i prirr cap nu ne-a trecut si ne ui-


-
tam unde-fi ingropl banii, spuse vulnea.
Doamne paze;tc, adaugi si motanul. Se preiacura ca se inde-
-
parteazd,. Dar, dupa cifiva pa1i. sc trintira 1a pamint, pitindu-se dupd
un morman de gunoi.
Buratino sapa la iuleala o groapa, spuse in qoapta de trei ori ,,ix,
mix, drix", r'iri in groapi cci patru bani de aur gi ii acoperi cu pamint.
Scoase din buzunar un pic de sare, o presara deasupra. lud din bdl-
toaci pu{ina apa gi stropi locul.
Se agezi apoi sd agtepte plnd va cregte copacul.
Poltfistii prtnd pe Buratino $t nur'I
?[
ingadute sa rosteasca nici o oorbd tn
dpardred sd
Vulpea Alisa i;i fdcea socotelile ci Buratino se va duce in ceie din
urmi la culcare. Dar fi-ai gdsit ! El stdtea neclintit pe grimada de gu-
noi, cu nasul intins, asteptind cu ribdare ivirea zorilor.
Atunci Alisa il lisi in paza motanului gi dadu o fugd pind la cel
mai apropiat post de poli{ie.
Acolo, intr-o camerd imbicsiti cu fum de !igari, in rala u ner mese,
pdtati de cerneald, sfordia din rdsputeri un buldog -de serv ic iu.
Vulpea ii vorbi cu un giascior mai dulce ca mierea
Neinfricatule domn politist de serviciu, n-ai vrea si arestam un
-
hot, o haimana ? mare pfimejdie ii pagte pe to{i prea cinsti{ii bogd-
? O mars 1
4^^:
ralJl, cetSleni ai acestui oras.
Buldogul de serviciu, trezit din somn, ldtri atit de tare, incit, de
spaimd, sub picioarele vulpii se ivi pe nea;teptate o mici bfltoac5.
Hot... Ham
-Vulpea !

il lamuri mai departe cd un hot primejdios, pe nume Bura-


tino,. fusese vbzul rdlAcind pe un maidan.
Buidogul de serviciu sund indiriit, miriind fdri incetare. In odaie
ndvilird numaidecit doi ciini detectivi, din rasa Doberman-Pintscher,
care nu dormeau niciodatd ; nu aveau incredere in nimeni, ba se bi -
nuiau chiar 9i intre ei ci nutresc ginduri rele.
Buldogul de serviciu porunci ca ho{ul cel primejdios si fie adus
fard intirziere la post, viu sau mort.
Detectivii rdspunseri scurt :
Ham!
- pornirl spre maidan, intr-un galop al lor, anume scornit, zvirlind
$i
in laturi picioarele de dinapoi.
Cei din urmd o suta de pagi ti ficurd tirig, pe burtd, Ei apoi, din-
tr-un salt, se aruncard asupra lui Buratino, il apucari de subsuori gi il
tiriri la post.
Buratino oaoea din picioare, rusindu-se de ei sa-i spund pentru ce,
pentru ce l-au lnnata t? Cu ce se ficuse vinovat ? Dar cei doi deteciivi
rispunseri :

53
Vorrbe! O sa afli la post...
-
Vulpea gi motanul, farl si mai piardi vreme, scoasera cei palru
galbeni din pamint. Vulpea :-, flr)cr; i; :-^^-1;
ll rl frdl ll l^,,
u a^tita inrleminare. incit
motanul se trezi cu un singur ban, iar ea cu trei.
De ciudzi, motanul igi infipse ghearele in botrrl vulpii.
Vulpea il cuprinse intre labe. Si astfel se rostogolira amindoi pe
maidan, ca o minge. $i-n ltrrnina lunii, hlana I'ulpii si cea a motanultti
zburi bucdti-buciti.
Dupd ce-gi JrrpLriri unul al1uia coastele, impar{ira. in sfirsit, fri-
{e;te galbenii, facind parte dreapti, si, chiar in rroaptea ace'ea, se fi-
curi nevdzu{i din ora9.
Intre timp, detectivii il aduseri pe BLrratino Ia post. Buldogul de
serviciu se ridici de lingi masa 1i-l scotoci pe Buratino prip bttzunare-
Negisind nimic altcer,a decit o bucii{ica de zahdr 9i citeva firimituri
de prajituri cu migdalc, ciinele se risti 1a Buratino. urlind furios :
Nemernicule, esti de trci ori vinovat: mai intii eqti o haimana,
al doilea n-ai acte;i pe deasupra n-ai nici de ltlcru. Afari cu el din
orag. Sa fie inecat in iaz, numaidecit !
Detociirrii ri\nnns.er;
Ham!
-Zadarnic incerca Buratino si le vorbeasca de tata Carlo SI de pa{a-
niile lui.
Nu mai era nimic de facut.
Detectivii il ingfdcard la iuteala, il tirira in goatla mare aiara din
oraq 9i, de pe inaltul podului, il zvirlira intr-un iaz adinc si mrrrdar,
plin cu broalte, lipitori gi larve de gindaci de balta.
Buratino chzu in api .,-<i mdtasea broagtei il acoperi cu paienleniqul
ei verde.
Buratino face cunosfinta cu [ocu[tor[i
iazului, af[a ca cei pafru ga[beni i'au
fosf furaft si broasca (estoasa Tortila
ti darute,tte o chei/a de aur
Sa nu uitlm ci Buratino era fbcut din lemn gi deci nu se putea
ineca. cu loate astea se sperie in aga hal, incit multd vrcme ramase la
suprafa{a apei, infS;urai in pdienjeni;ul verde de mdtasea broaqtei'
curind, to{i locuitorii iazului se adunard in jurul lui : mormoloci
negri 5i burtogi, indeob;te cunoscu{i pentru prostia 1or, gindaci de balt5,
cu lSbufele dinapoi asemenea unor r,isie, lipitori, larve care inghit tot
ce le iese in cale, in sfrigit tot felul de vietdli atit de mici, incit nici nu
se pot vedea cu ochii.
Mormolocii il gidilau cu buzele lor aspre gi morfoleau cu pldcere
ciucurele de la tichia lui. Lipitorile i se strecurau prin buzunarele hai-
nufei. Un gindac de baltd i se ca{5rl de citeva ori pe nasul care-i ie;ise
la lumina 5i se aruncd apoi in apa, u;or, intocmai ca gimnaqtii cind
f ac ..rindunica".

celelalte fiin{e mdrunte mi;unau in jurul lui, tremurindu-qi grabite


periqorii care le {ineau loc de miini gi de picioare ;i cautind sa prindi
ceva demincare ; din picaie insa, nimereau chiar ele in gura vreunei
larve de sindac de balta.
Toate vietitile astea sfir;ird prin a-l plictisi pe Buratino, care plescai
inciudat cu tdlpile in apa.
Ia mai duce{i-vi 1a naiba ! Cd doar nu-s pisica moarti !
-Locuitorii iazului se imprdgtiara, care incotro. Buratino se rdsuci pe
burtici qi incepu sd Pluteascd.
Pe frunzele late si rotunde ale nufSrului de baltd, scildate in razele
lunei, se agezaserd sumedenie de broagte gi priveau la Buratino cu ochii
lor bulbuca{i 9i guriie cdscate de uimire.
Parc-ar fi un soi de caracati{a, ordcdi una oln ele.
- Are nasul ca un cioc de barzb,, ordcii aItal.
^t+^
- E broascd de mare, ordcdi a treia.
Ca sd poatd rdsufla in voie, Buratino se citlrf pe o frunzi de nu-
fdr ceva mai mare. Se agezi pe ea, cuprinzindu-qi strins genunchii, ;i
ingina, cldn{dnind din dinti :
56
La ora asta fetilete 9i bdie{a;ii ;i-au bdut laptele si dorm in p5-
-
tucurile lor c5lduroase, numai eu stau aici amdrit qi tremur pe frunza
asta udi... Broagtelor, nu vi fie cu supdrare, da{i-mi sd-mbuc ceva!...
Oricine Etie cd broaEtele au singe rece, dar ar fi o mare greseali sd
credem ci n-au inimd. Cind Buratino, cl5n{dnind din din{i, incepu sa-9i
depeno firul pd{aniilor lui nenorocite, broaqtele se strinseri roati in
jurul lui. Se apropiard de el una dupi alta, apoi se cuiundard repede
lna dincul iazului.
Din strifunduri, ii aduserl un gindac mort, o aripd de libeluld, o
buc5licd de namol, citeva icre de rac gi vreo doui-trei rddicini plttrezite'
Dupi ce-i puseri lui Buratino dinainte toate aceste bundtdti, broal-
tele sdrird din nou pe frunzele de nuf-dr. Se agezard in gir, 9i rdmasera
nemigcate, ca de piatrS, ridicindu-si numai capetele cu gura mare $l
ochii bulbucafi.
Buratino duse la nas mincarea ce i-o aduseserd broagtele, aPoi
gustd in sil5.
Ce porcdrie ! spuse el. M-apucd greala.
-Atunci toate broaqtele se cufundard dintr-o datb in ap5...
Vilul verde de mitasea broagtei care plutea pe fa{a iazului se cld-
tind Ei un cap mare, infricosdtor, ca de garpe, se ivi din unde, lunecind
spre frunza pe care stdtea Buratino.
Mo{ul de la tichia bdiatului se zburli de fricd. Inspaimintat, Bura-
tino fu cit pe-aci si se rostogoleascd in apd.
Dar nu un Sarpe se ivise din unde, ci broasca {estoasi Tortilla, cu
vederca slSbiid din pricina bdtrine{ii, gi de care nu se mai temea nimeni.
Vai de tine, biie{el cu minte scurtd ;i lesne increzitor, spuse
-
Tortilla. Xlai bine ai sta acasd ri ti-ai da silin{a la inviifitura. Nttmai
necuratul te-a impins si te duci ?n Jara Progtilor.
- $tii, am vrut doar sd fac rost de galbeni mai mul{i pentru tata
Carlo... Altfel sint un bdie{el foooarte bun ;i cuminte...
Banii ti i-a furat vulpea in in{elegere cu motanul, spuse broas-
-
ca testoasd. Mai adineauri, trecind pe lingd iaz, s-au oprit si bea apd
9i i-am auzit cu urechile mele cum se ldudau cd au dezgroprat banii.
Dupd cite am inieles din cele ce spuneau, s-au cam incdierat la impir-
'leald... Vai de tine, fiin{i fdrd cap, prostufule, increzdtorule, minte
,sc urt d !

- De ce md cerfi ? mormdi Buratino. Ai face mai bine sd-mi dai


I Chella de aur c. lfr J,/
+==-
-=:
Sl-. =

==_=:*:

o lnina cle aiutor. Ce-o si rnA iac acum ? Vai-vai-vai I Ctrm o sa ma


intorc la taia Carlo ? Oi, oi, oi !

Isi freca ochii cu pumnii ;i si:inci atit de jalnic, cA pini 5i brr-ra9-


te lc suspirrarri in cor:
Of, o[, Tortilla, ajrrtii-l pe onruleltrl asta
!
-Broasca
lestoasa privi indelung la lttnir, de parce af fi r,rut szi-ii
anrinteasca ce\ra...
--- Ant mai ajLrtlrt cLt tldata un om, ri dre;rt rbsplati ;i-a facLrt
piepteni din carapacele bunicii st buniculLtt meu, spuse ea. $i, din nou
prirri indelung 1a lunii. Ei, dar fie ce-c-r fi. Stai aici. otnule!ule, c:r ett
dau o goana pina in fundul iazulLri poate-oi gisi pe-acolo vreun lttcru -
$or care s5-!i fic de folos.
Dupa ce-gi trase caprri ca de sarpe in carapace, se lisi incet la
Irrrrdul aper.

58
Broa;tele ;optira:
'Tortilla;tie o taind rnare.
Trecu multd, multa \"rreme... Luna pieri dup d dealuri. Tirziu de tot,
valul verde prinse a se cldtina din nou ;i broas ca lestoasa aparLr. {i-
nind in guri o chei{d mica, de aur, pe care o puse la pieioarclr'lui
Buratinc-r.
Prostu{ule iara nrinte ;i lesne-crezator, spuse Tortiila, l-I u

mai fi am drit ca motanul gi vulpea {i-au furat galbenii. Ia chei{a asta


de aur. scdpat-o in iaz un om cu o barbi atit de lung5, cd trebuia (
s-o bage in buzunar, ca si nu-l impiedice la mers. Vai,;i ce s-a rnai
rugat de mine sd-i caut cheifa asta pe fundul iazul,si.
Tortilla suspini, ticu, gi suspind iari;i aga de tare. incit apa ficu
bisici...
Dar eu n-am vrut s5-l ajut ! Eram tare supdratd pe oameni pe
vrenlea
- aceea, penlru
vr L'illea aceea, entru cd-gi
ca-sl ficuserd ptepteni din
lacusera piepteni d carapacea bunicului
;i-a bunicdi. Multeulte mai povestea omul acela
acela bdrbos despre cheifa
asta, dar nu mai mi-aduc aminte tot ce spunca. Atit tin rninfa' ca'
trebuie si deschizi cu ea o ugi gi daczi izbute;ti, te-a r'bzut norocul!
Lui Buratino inima prinse a-i bate cu putere Ei ochii ii scinteiari.
Ca prin farmec uiti de toate nenorocirile ce se abituseri asupra lui.
Zvirli lipitorile din buzunarele hiinu{ei, puse acolo cheija gi, mul{u
mindu-i cuviincios broa;tei Tortilla;i celorlalte broagte, se aruncd in
apa, inotind spre mal. Cind broagtele ii ziriri umbra neagrd rdsirind
pe mal, ordciird toate intr-un glas:
-- Buratino, ai grijrl sd nu pierzi chei{a !

Buratino fuge din f ara Prostllor st


inti[neSte un toodra,f de sufertnfa
Broasca !cstoasi Tortilla nu-i aritasi: insd cum sd iasi din-l'ala
Pro;tilor.
Ruratino fugea incotro vedea CU ochii. Stelele striluceau pr in f run-
zi5ul copacilor intuneca!i. In cale in alf au stinci colfuroase , iar in
vigduni atirnau nori de cea!5.
Deodati Buratino zAri ceva mai incolo, in fa!a lui, un ghemotoc
cenugiu. $i numaidecit dupa asta auzi un lStrat de ciine.

59
Buratino se lipi la iufeald de o stincS. Pe lingd el trecurS, in goa-
na mare, pufnind zgomotos pe nas, doi buldogi polif igti din Orasul
Prostilor.
Ghemotocul cenuglu san speriat de la pimint, luind-o spre povir-
ni9. Buldogii, dupi el.
Cind ldtratul 9i tropditul se mai indepdrtard, Buratino incepu
sd fugd atit de repede, incit stelele pireau cd aleargd iute-iute pe dupd
crengile negre.
|]':
i_
Deodata, ghemotocul cenusiu risdri iari;i in fafa lui, pe drum.
Buratino izbuti atur-rci sd deslugeascd un omule{ mic de tot, cilare pe
spinarea unui iepure ;i tinindu-l strins de urechi.
De pe porrirniE prinserd sa se pravdleascd pietricele; buldogii, fu-
garind iepurele, trecura in goani drumul ; apoi se a;ternu o linigte
deplind.
Buratino fugea acum a;a de iute, ca stelele alergau qi ele ca tur-
bate pe dupl crengile negre.
Pentru a treia oari, iepurele trecu in fuga drumul. Omulelul cel
mic, atingind cu capul o rimuric5, se prdbusi de pe spinarea iepurelui
;i cizu drept la picioarele lui Buratino.
- Mrrr - ham ! Prinde-1, hamliau buldogii politigti sdrind pe
urmele iepurelui; ochii le erau plini de riutaie gi nu-l bdgard in seamd
nici pe Buratino si nici pe omule{ul cel palid.
| Rdmii cu bine, Malvina, a.dio pentru totdeauna ! gemu omu-
-
1e{ul printre suspine.
Buratino se pleci asupra lui gi vazu cu mirare cd era Pierrot, in
bluza lui albh cu mineci lungi...
Zacea inlins, cu capul spinzurindu-i in jos, crez ind ni'itsrl-I-1 ne r';
murise de-a binelea, gi ingina cu glas pifigdiat ,- i \: ir-r +A d*. neinteles'
r

,,Rimii cu bine, Malvina, adio pentli totdeauna 1"... ca unul ce se


despdrfea de via!5.
Buratino incepu sa-l zgil{iie gi-l trase de picior. Pierrot nu se mi;ca.
Atunci Buratino se ciutd in buzunar si gasi o lipitoare rdtdciib. O
lua gi o puse pe nasul omulelului care zdcea fira suilare.
Lipitoarea, nici una nici doud, il ciupi de nas. Pierrot se ridici
indatd, se agezl in capul oaselor, dldu din cap, i$i smulse lipitoarea
de pe nas gi gemu :
-- Vai, se vede treaba cd mai trdiesc !
6C
,.',,.,.i.,F
j:.:.rG:
i
-jal,

T ff

t#

*-f
--1

-"-'-t
+

(t,:{:!ffi

f
ffi3 :;,t/a
o4

jffi
a

r+€
-**h

/'-H\\., -
{
q 4 {{
-r€ r, ',n {t'

-{
f ,{ I

liI*Y6(o Te+zE
Buratino ii cuprinse in rniini obrajii albi ca prairrl de din!i. ll sa-
rutd Ei-l intrebi :
Cum de ai ajuns aici ? De ce fugeai cilare pe icpure ?
- \rai, Buratino. Buratino, raspunse Pierrot, uilindu-se sp(,-
-
riat in jurul lui, ascrrnde-mi cit mai repede... Pe tnini-' mi, fuga-
reau ciinii, nu pe iepLrrele cenusirr... Senior Carabas-Barabas mi rrrm:r-
reqte zi ;i noapte. El a tocmit ciinii poli{iqti din Orasul Prostilor, caci
a fdcut jurimint sa ma prirrdi r,iu sau mort.
In depdrtare se auzi rlin nou latratui ciinilor. BLrratino il apuca
pe Pierrot de minecd si il trase intr- trn tufis de mimoze incircat dc flori,
asemenea Lrnor balonale galbene si m iro s ito a re.
Acolo, pe rrn crrlcuq de irunze tuscate, Pierrot inceprr -.i povesteas-
ci ln soapti:
- In{elegi tu, Brr rat ino, intr-o noapte vintrrl suiera nehrrn ;i
ploua cu galeata...

Pterrot pooeste;te cum a djuns in Tara


Pro;tr\or, ca[are pe rcpure
Inielegi tu, Buratino, intr-o noapte r,intul suiera nebun SI
-
ploua cu galeata.
gdleata. Senior Uarabas-
Carabas- tsarabas gura sobei
stiitea la gllra
Barabas statea sob ssi lt a-
gea din pipi. Toate pipugile dormeau. NLrmai elr eram treaz. I.1i ()ln-
deam la fetiia cu pirul albastru...
fi-ai 9i gasit la cine sd te gindesti ! Tare prost rna i egti ! ii
tdie -vorba Buratino. Aseard ietisc ana asta m-a lirit intr-o magaz,ie
cu piianjeni... N-am putut rabda 1i am fugit.
Ce? Cum ? Ai vizut-o pe ieti{a ctr pirul albastru ? Ai vizrrt-o
-
pe Malvina mea ?
Ai ales pind ai cules ! O miorliit; si o pisiloaga...
-Pierrot siri in picioare, dind din miini :
Du-mi la ea... Daci-mi aju!i s-o gisesc pe Malvina, ili voi
-
dezvdlui taina chei{ei de aur I
- Cum ?undestrigl fericit Buratino. Cunogti taina chei{ei de aur )
- $tiu se aflS chei{a, cum poti s-o gisegti ;i gtiu ce u 5i{a
62
anume trebuie,sA deschizi cu ea... Am aflat taina. ascultind la u$e.
Din pricina asta ma cautd Carabas-Barabas cu ciinii lui polif igti.
Tare ar maifi vrut Buratino sa se laudc ci acea cheita minunata o Ei
ai'ea la el in buzunar. Dar, ca nu cumva sa-i scape vreo vorbd, ili
lua tichia de pe cap gi qi-o indesh in gura.
Pierrot il rugb fierbinte s5-l duca la .Nlalvina. Buratino il ldmuri
irrsd prin semnc pe acest prostinac ci era prinrejdios s-o porneascd la
drum pe intuneric, dar ca-l r'a duce la Malvina indata ce se \ra lumina
dc ziua.
Silindu-l pe Pierrot sd se ascundd din nou sub tLrii;ul de mlmoze,
BLrratino s[)rrsr] cu glas inabu;it si cam peltic, pcrntru ca tot mai f inea
tichia in gura :
tl i : Pr )esslessle..
Agadar, intr-<-r noapte, r'int ul guiera...
- Degpe agtzr ai mai poe;1tit...,.
A;aclar. in{elegi, urma Pierrot, tocmai adormisem cind
am auzit lre cinr:r,'ir bAtind tare in geam...
Senior Carabas-Balabas mormai : ,,Cine 9i-o fi gisit si umble
pe o vreme ca asta ?"
Sint eu, Duremar, rispunse un glas de aiarzi, de linga fe-
-
rca-strd, eu, vinziitorul de lipitorr de 1t-ac. LAsa{i-ma sa intru, si mi
-
rrsuc lingb ioc.
Intelegi, dorearn foartc mLrlt si viid cum aratii Lrn virrzator de li-
pitori rlc' leac. Anr tlas incetisor urr col{ dc perdelu{zi ;i am bagat capul
in cameri. Si ce-mi vad ochii !... Senior Carabas-llarabas se ridica din
fotoliu, sc impiedica itr barba, ca de obicei, injura;i deschide u9a.
In incapere intra Lrn om lung, de;irat, ud leoarca, crr o ia{a mici
;i incre!ita ca un zbirciog. Purta pe umeri un palton vechi, verde, iar
la cingitoare ii aiirnau clegii, cirlige 1i ace. In miini {inea o tinichea
qi un ciorpac.'
-Dacd r,5 doare burta, spuse el, inclinindu-se de parca ar fi
-
fost irint ditr sale, dacd r,a doare tarr capul -sau r,i tiuie urechile, vd
pot pune pe ceafa o jumatate duztna de lipitori stra5nice.
Senior Carabas-Bar:rbas bodogiini :

- - La dracu'! Nu-rni trebuie nici un Iel de lipitori ! Vino 9i usu-


cd-te la ioc pina n-oi mai putea !

i1 Ciorpac urrt'alti de pescuit pegte nrbrunt. 1N.


- R.)

63
Duremar se intoarse cu spatele spre r,,atrd. Din paltonul lui verde
iegird aburi cu miros de nimol.
Merge prost cu vinzarea lipitorilor, spuse cl din llou. Pen-
-
tru o bucati de sl5nin5 gi un pahar de vin sint gata si vd pun pe sale
o duzind din cele mai stralnice lipitori, iar de vi dor cumva oasele...
l.a dracu'! Nu-mi trebuie nici un fel de lipitori ! strigi Cara-
-
bas-Barabas. Ia de mininci sldninl si bea un pahar ile vin.
Duremar incepu sd mdnince sldnina gi, in timp ce mesteca, r4!.1 |
SE stringea gi i se intindea, parcd ar fi fost de gumd. Dupi ce mlnca
SI bdu, ceru ;i pu{in tutun de-o {igar5.
Senior, acum sint sbtul ;i m-am incilzit, spuse el. Ca si vI
-
rdspldtesc pentru gdzduire, o si vI dezrrilui o taind.
Senior Carabas-Barabas trase din pipd qi rdspunse :
- In lumea asta e o singurd taina pe care vreau s-o cunosc. Toa-
te celelalte nu fac nici doud parale !
Senior, spuse din nou Duremar, eu gtiu o taind foarte
mare, -
- pe care- mi-a destdinuit-o Tortilla, broasca {estoasd.
La aceste cuvinte, Carabas-Barabas holbd ochii, sdri in plcloare,
se impiedicd in barb5, ca de obicei, cdzu peste lnspdimintatul Duremar,
gata-gata sd-l striveascd sub el gi mugi ca un taur:
Prea bunule Duremar, nepre{uitule Duremar, spune, spune mal
-
repede ce fi-a destiinuit Tortilla, broasca !estoasi.
Atunei Duremar ii istorisi urmdtoarea iniimplare :
,,Pe vremea aceea md indeietniceam cu nego{u1 lipitorilor pe care
!e prindeam intr-un iaz murdar de lingd Oragul Pro;ti1or. Pldteam unui
om sdrman patru banuti pe zi, gi el se dezbrdca, intra pini la git in
apa iazului gi rdminea acolo pini cind lipitorile se prindeau de trupul
lui gol.
Apoi iegea la mal, iar eu smulgeam lipitorile prinse pe el ;i il tri-
miteam din nou in apa.
ln ziua aceea prinsesem o mulfime de lipitori in felul acesta, cind
din iaz se ivi, deodata, un cap de qarpe.
ascultd, Durentar, grdi aritarea aceea, ai bzigat in spc-
rie{i -la
- -
intreaga suflare din minunatul nostru iaz, ne tulburi apa, iar mie
nu-mi mai tihnegte
- din pricina ta
- somnul de dupS-masA...
Spune, cind ai de gind sd isprivegti cu fdridelegea asta ?

64
Dindu-rni seama ca aritarea acea.-,ia uLt t'l 3 decil r_.i broiisca les-
'toasi obiEnuitS. ii rispunsei fird teami :

- Cind ? . ( -ind voi sfirsi de 1;riirs tr;att, lipitoriit: ri in bait:r r r;ii:


tri murdara...
-
l)uremar, sintem gata sa tc rasplatinr, dacd te irrr,oies;ti sd ne
lasi in ;lace iazul ,si sd nu mai calci niciodata pe aici.
Atunci eu incepui s5-mi bat joc rie i.rroasca {cstoasa, zicincir -i :

- - I-lei, geamanian birrin de rpa, br'ascd firiil minte l clr ,re. n.lr,
rog' ai putea si 65 li.,spiai*sti ? poate vrei sd-mi dai carapiicea dr
os in care i!i ascunzi capul si picioarelt:....Ti-ir..; r'incle-o (.Lt .i-si f aca
Iumea piepteni dinir-insa,..
Broasca ,tcstoasl se inverzi de ciutla lj-nll 5puse.
- - Pe irLndul iazului zace o chei!i lerinei:atI... Cunc,sr rrn onl
care ar fi gata si facS 0rice pe lumc, nrrmai si punS mirra pe cheit;r
asta I

Dar abia rostise Duremar a ces te cuvinte, 1i Carabas-Barabas in-


cepu sd urle cit il tineau puterile:
-- Omui acela sint eu ! Eu ! Ilu I prra-bunule Durenar, de ce
n-ai Iuat atunci cheifa de la broasca testoasi ?
Asta-i buni ! rdspunse Duremar, schimonosindu-;i atit de tare
chipul, incit semdna acum leit cLr r-rn zbirciog fiert zi,tt tt;a, si ma
las pdgubag de lipitori pcntru o biati chei{r... pe scuri... mi-am bdtut
irr ala hal joc de broasca lcstori:-ri, cii pind la urmi, iesindu-si din lire.
mi-a spus, ridicindu-;i laba din apa :
--" Fac jrrr.inrint cd nici trr, nici nirnerii altrrl nu va cdpata cheila
Icrmt'e ati. Jrrl cli o i a primi nrrnrai acel om care va izbuti si f:rcd
ast_
ir:1, incit tot poporul diri iaz ::ii mi roage sa i-o dau lui.
Si broasca se cufrrnila iri ailli. tinindu-$i mereu laba ririicirtd in
SUS.

-ST :lu l,i('rdem tinipril, -lri ga Carabas-Birrirbzis. Sa pornint


nullt a iciec it in fara Froitiloi. gi zicind ai:estca i1i v'iri eairitui bdrbii
inb Llzuitar 1i nIt1q;: .sn "' ;i ;t iirr ;il.iil. Eu o s:-r tla alez pc maiul ia
zulu i.Osi zirnbesc cil am sit pot mit i irrrbiclor. Am si mi
rog dr.
broa gte, dc rnolmoloci, de gindacii ilc ltalt.i, s-o irrdirplece pc
liroasc:,
festo asi... A n si le igridu iesc un milion .ri jumirtaie de nrugte grase..
f

sii rag ca o vacd rdtdcitd de ci readi.;uil -s.i cirii ca.r glini


tif
, l/;';. iiP 3,:r c Ilrt
noase, am si virs lacrimi de crocodil. Voi cadea in genunchi in fa{a
celei mai prizlrite broscu{e. Trebuie neapirat sd pun mina pe chei{a
asta | $i cind o s-o am, md duc in orag. Se aflii acolo, undeva, o casb,
care are o cameri sub scard. O si pltrund in camera de sub scard, o
sd glsesc ugi{a micd pe lingd care to{i trcc fird s-o bage in seam5,
;i-am si vir cheifa in broascd...
-- Auzindu-i vorbind aga, in{elegi, Buratino, continud Pierrot,
stind pc frunzele vegtede de sub tuligul de mimoze, m-a apucat o
curiozitate atit de mare, incit am ielit de sub perdea.
-
Senior Carabas-Barabas m-a vkzul.
Tragi cu urechea, nemernicule ! 51 se repezi sh mh prindd gi sd
- pe foc, dar se irnpiedici din nou in barba 1ui, cizu;i, ris-
mi zvirle
turnind nigte scaune, se intinse cit era uc iung pe du;umeaua care se
zgudui toata.
Nici nu mai gtiu cind am fost dincolo de fereastrd r;i cind am sdrit
gardul. In bezna de aiar5, vintul guiera gi ploaia bdtea cu furie.
Un fulger despicd norul negru de deasupra capului meu ,si l3 lx-
mina lui r,izui, alergir-rd ia zece pa;i in urma mea, pe Carabas-Barabas
gi pr. vinzatorul de Iipitori.
,,Sint pierdut!" mi-am zis. M'am poticnit gi am cazut pe ceva
moale gi cald... l{-am prins cu nriinile de nigte urechi lungi.
Clzusem in spinarea unui ie pure cenu;iu. De f ricd, iepurele
tisni in sus, dar eu md !irream strirrs de urechile lui. $i astfel, o
pornirlm prin intuneric peste cimpii, prin vii gi prin grddini-
Cind icpurele obosea gi se agcza si mai rasufle u1l pic, migcindu-;i
rniniat buza lui spintecata in dou5, cu il sirutam pe frurlte:
-- Te rog frumos, iepura,sule, hai sd mai fugim ni{el,
Iepurele suspina gi o pornea din nou. Incotro ? Nici el nu qtia..'
O lua ba la dreapta, ba la stinga...
Cind norii se imprdgtiarl ;i luna se ivi pe cer, vizui la poalele
dealului un or5;e1 cu clopotirile inclinate care cum se nimerea'
Pe drumul ce ducea spre ora;, iugeau Carabas-Barabas Ei vlnzA-
torul de lipitori.
Ehe-he ! Asta-i curat ghinion iepuresc ! spuse iepurele' Pun
-
rim5;ag cd se duc in oraEul Progtilor, sd tocmeascd ciini polifigti. S-a
sfirqit cu noi I
66
,S \:d

-'..a-tfi=;

Iepurele igi pierdu curajul. Virindu-qi nasul intre lSbuie, rimase


fintuit locului, cu urechile pleogtite.In zadar m-am rugat de el, am plins
gi i-am cdzul la picioare. Iepurele nu se clintea.
Insd cind vdzu !i;nind din orag, intr-o fugi nebund, doi buldogi
cirni, purtind cite o banderoid neagri pe laba dreapti, iepurele prinse
sI tremure ca o frunzd in bdtaia vintului 9i abia am apucat si-i sir in
spinare, cd o gi zbughi prin pidure de-i sfiriiau calciieie...
Urmarea o ;tii, cd doar ai vd,zul singur...
Pierrot igi siirgi povestirea gi Buratiuo il intrebi cu bdgare de
seamS:
Dar in care casd o fi camera aia de sub scard Ei uqila care se
-
descuie cu cheifa aia
(-arabas-B arabas il-a tnal a\rut cind sh pomeneasci despre asia.
Ili, dar noui ne e totuna.. chei{a s e afla doar in fundul iazului. Nu ne
t, dat noui nc,rocul ista.
Darpistaovezi tLl ? lr 5 r.l rlSa Buratinoureche, dupa ce
la
sL:Oase cheita d in bttzunar S! o ini,irti pc srrb nasul lui Pierrot. Ia uiti-tel

Buratino ;/ pierr()t sosesc la Malotna,


fetifa cu p.irul a{bastru, ddr stnl tteoolft
r - r-
.t'd tugd Iar"a tnttz{ere tmpreuna cLI ed
sf ciinele Artemort
(-iitd soareie se indl{a deasul;ra virirrlui stinc<.r,-r al dealuliti, Bura-
dnl si Pieriot ielir5 de sub iufi; ;i o luzrri la goani peste cimpia pt
care biiefelul o stn-rbitttse ctt o noaptt: nai inainte, impreunh cu li-
liacul, in d;n;p s[]re'J'ara Pro:.rti1or-, dnpa ce Iugise din casa feti{ei cu
pilrui albasinr.
Iti venea sd te strici de ris, rru alta, uitlndLr-te cunt alerga Pierrot,
neribdftor, s-o intilneascb mai repede pe tr'lalvina.
- Asculta, lluratino, intreba el 1a fiecare 6'ln qi,s p rezece secunde.
Tu ce crezi ? O si sc bucrtre cind m-o itedea ?
De rrnde r,rei sa ltiit ?
Dupa alte cincispri-'zece secrtrtCc, Pielrc.rt intrebel dilt tlou:
Asculti, Buratino, ce zici, poate it-o sit st bucure.
De unde vrei si gtirt eu ?
In sfirgit, didr-rra cu cchii 1i tle tasu{a ceii llba, cu soarele, luna
-i stelcle zrr-rivile
De rlbloallc.
Un iiricel de fum se inilfa din itLrrn, iar rlt'asupra ltri plutea un
nourag ITlic, a:,cminitor rrnLii capr de pisicd.
Ciinele Ar1-r'mon ledca pe prisiri 1i miriia din -ind in cind la nou-
ragul acela.
Bulatino nu prea avt'a el chef sa se int.larca la fttijr err parul al-
lrastru, dar ii era loame. iar :-nirositl de lapte iieri itr,'r'1'11 Je dcparte sd-i
sidile nErile
od
,,Dacd feti5cana asta c sd se-aput:e iar sa-nti dea cre;ters a ieasi,
dau pe qit cana cu lapie 1i p-aci !i-er drunttrl", ili zicea in gind Buratino.
Tocmai atunci Malvina ieSi din cisutd lntr-o mini tinea ceainicul
de portelan, iar in cealaltS, un co;uk:! cLr prdj ituri.
Ochi;orii ii erau rogii 9i ttmf la{i de plins. Era sigura ':a guzganr!
il tiriserd pe Buratino afard din magazie qi cd-l mincaser5.
Se agezi la mdsrrla de pbpursi care se afla pe cirdruia p resirata
cu nisip gi florile albastre prinserd numaidecit sd se legcne, fluturagi!
se rotiri deasupra lor ca nigte frunzttlile albe 9i galbene 9i." to1 atunci
apirurzi Buratino qi Pierrot
Malvina fdcu ocliii mari, alit de mari, ca i-ar fi pLrtut cuprindt
dintr-o ciaia pe amindoi biicfii in adincul lor.
Vizind-o pe Malvina, Pitrrot incepu sd se bilbiie Rostea cuvintt
atit de lipsite de inteles 9i fird nici o leqlturS, incit ntr face ,.i le ntai
rngir aici.
Buratino spuse, ca ii cunl rrimic: nu s-ar fi intintplat :

'' Uite, {i I arn adus ! N-ai decit sd-i dai lec{ii de buna purtare
I'lalvina abia atunci inlelesc ci nu r.'isa.
- Vai, cit sitrt de iericita I gopti ea gi adauga indatd cu glas de
:rnr miire: Baieli, spilati-vi numaidecit pt' miini 1i pe dinli Artemon'
riu le i'os. biir.l ii la fintind !
-- Ai vdzut, -- mormdi tsuratino, -- nu i-au zburat inca sticietii
din cap ! Spald-te, curl{5-fi dintii. l'iu ptiu, zbr-r, pe cine din lumea
ASIA n-ar da ea gata cu meteahna asta a curdleniei...
Se spalarS, totLrgi, iar Artemon 1e scuttrri hlinutele ctr smocttl de
par din virfuI cozii.
Apoi se a;ezari la nrasi. lluratrnr,r rninca, nu st-ncurca. ilt timp LT
Pierrot abia sc atingee de prdj ituri. Se Lrita. ca vrajit, la Malvina, ca
5i cum ar fi fost o prijituri cu migdale In cele din urma fata igi i eli
din sirite:
l\\i rog. r'c-lri \'azut la niine i1,: t.' uiti asa? ii intrcbi ea. Mai bine
tl sta linistit si-ai rnirrc..
-- E rnulti \ireme, Malvina, de cinrl eu nu mtri miininc nimir:, rEs-
-'un:t'Pit'rrot $tii... ou irrill p()e7.11

D---^l:-^--.f-: 1 tln fls.


tJurauno plltn
Malvina fi':u iar ochii nrari
Da-a ?l Atur:ri spune -ne st ni)ti I :r pt rez it I

69
Cu ia{a spriji'ita in minu!a ei ginga;a, i.,si ridicl ochiqorii fru_
moli spre noura;ul care aducea la infdli;are cu un cap de pisicd.
Pierrot incepu sd spuni poezia cu un glas atit de stins, de parcd
vorbea din frrndul unei fintini adinci :

A lugit Maluina. N-am s-o mai gdsesc!


Da, s-a dus Maluina, draga, scumpa mea
$i mci-ntreb plingtnd :
,,Oare n-uS putea
l/iala-mi de pdpu;ri sd o pdrdsesc?"

Dar n-apuci bine s5-gi sfir;easca poezia, n-apuci nici i{alvina


sa-l arate cit de mult ii plicrrse ci, deodati, pe cdriruia presiratl cu
ttl)l p, apdru o broasci.
-:^;
F{olbindu-9i la ei ochii bulbuca{i, ie spuse:
Azi-noapte, broasca festoasi Tortilla, iegindu-9i din min{i, i-a
-
povestit lui Carabas-Barabas de-a fir a pdr despre chei{a de aur...
SperiatS, .Llalvina didu un !ipbt, de;i nu pricepuse nimic. pierrot,
cu gindul aiurea, ca to{i poe{ii, rosti citeva cuvinte f:iri nici un in{eles.
pe care iard;i n-are rost sd le mai insir rici. In schirrb, Buratino sbri
ca ars qi inceprr s5-si umple buzunarele cu przijituri, bucafele de zahir
si bomboane.
Sa iugim cit rnai repede ! Daca buldogii poli!iqti il aduc aici
-
pe Carabas-Barabas, sintem pierduti I

.i! \a lv ina se fdcu la la{d albn, ca aripa unui Ilutura; alb. Crezind

ca e gata si-qi dea suiletul, Pierrot turna fiertura din ceainic peste ea
pi At alvin a se trezi cu rochi{a ei drigu{a plini toati de cacaci.
Artemon latrd p utern ic 9i sari la Pierrot, cici el spila rochiile Ma,-
rriirei, il ingfiica de guler qi-l scuturi pini ce omule{ul ingaimS. bilbiin-
du -se :

AjLrnge, te rog
-Broasca !

se holba cu ochii ei bLrlbui:a{i la toata invalmiqeala asta


ql spuse din nou:
-- Carabas-Barabas si ciinii polifiiti vor fi aici peste un sfert de
ora..
,Maivina f ugi si-gi schimbe rochia. Pierrot, deznddijduit, i;i frin,
gea miinile 9l incelca si se dea cu capLrl de nisipul cle pe cirare. Ar-

70
t# et
&
*,&"

* ,
* a

r?e
t
r it
f
V4#
,J
L\ir#

F U,"
\Lr, ,(

(r, r:1
//
V*n"E
.l
\fi

4
n"i
l-
.z
-,l-
T'
,f,

71,,
t(t I

t':t
(''
7t r' .V *.€7,i-=E-
--T-,7,r, ,.€'
oi','f t_rlz
l-rtt t
/a alva-- /'r
:"2 ( *^ -,I
1rfi, I
temon ducea in dinli bocceiufa cu t<rt ielul de lucruri de-aie gospodd-
riei. Ugile se trinteau. Vribiile gure)e ciripeau speriate prin tuli;uri"
Rindurrelelc, inspaimintate si ele, zburau atingind cu aripile pimintul.
Doar BLrfni{a din pod, parci inir-adirrs. pentnr a-i speria rnai tare, ri
dea in hohote.
Buratino nu-;i picr dLr crimpit ul. Pu,.e in spinarea lui Artemorr
doui bor:celu{e in care sc af lau htcrrrriie r:cle mai trebuincioase, iar pe
I{alvina, irnbricati :,lcilm intr-c} ror.}tie frumoa:;i cie drirm, o agczi dca.
supra. I-Lri Pierrot ii poninci si sr'{inii clc corda ciiirclrri. Apoi, porni
in Irrrnlerr lc-,r, plirr de. currr.i .

--- $i acunr, v.i rog! Nu va pieidel,i capul I Sa iugim t...


Si cind to{i, adica Buratino pri;ind birbategte in irunte, r\lal
virra siltind pe bocceie, 1i in urma lol Pierrot, cu capul impinat de
poezii pri.iaste in lc,c de nrinte'sindtoasa, iegirri din iarba deasd in cirnp
deschis, la rrarginea pddurii risiri barba incilciti a riri Carabas-
Barabas. Ferinclu-se de soare. crr mira stieaSinl la ochi. cerceta cll
luare-amiuie imnreiurimile

O lupta crfncena /a mdr{Jrned Ddourit


Senior Carabas-lJzr12[x-s {inea cle zgarda doi ciini poli{i9ti. Cinci
ii zari pe fugari, alerqind p€' ci'mp1ll dc'schis, rinii cu t olrtri gura. ari
IInOU-sr din{i coliosi qi mari .

_- Aha ! ricni el,


9i slobozi buldogii.
ciinii inrii{i inceouri rnai ir.rt?i sr zrrirle panrintrri r:rr pitir;areir-.
dinapoi ca sd-;i facd vint. Nri ldtrau gi nu se uitarr la iuqari, ci in alta
parte, atii der mirrrlri crarr rl:, putcrc;r 1crr.
Apoi se indreptari in pas rtisLrrat spre [3trratino. r\rtt'nron Lr 1€'r
rot qi &lair.ina, pe care groaza ii fintuisc locului.
Pdrea cd totril este pierdut. Carabas-Barirbas cilca greor
ciinilor poli{i5ii. Ritiha ii rcipa mci-crr tiin buzLrnarul hzrinei sl I sC lil -
citrca printre picioarr-:.
Artcmon, previiziitoi-. isi strin:,t' . oAr'l;i. !-Illl'tin,l Iilr!')s .\iaiVlna
i;i iringea miinile:
- ,nvl ic [r;e d, nii-c. frica !

7a
Diorr, 'l cu minecile lui lungi atirnindu-i jalnic in
lC)s, o prlvea ln
npctirA nA lvrarvlna, lncreoln-IaI ca nu mal era nlcl 0 nldejde de scd-
pare.
Buratino fu cel dintii care-qi r,'eni in fire.
- Pierrot, strigd el,
! - i
ia fata de mind $i fugif spre lac,
acolo undc sint iebedele Artemon, da jos boccelelc, scoatc-fi ceasul qi
pregitegie-te de lupta I
Imbarbdtatd de glasul lui hotarit, ^Nlalvina siri jos din spinarea
lui Artemon ;i o lui la iugd spre lac, sdltindu-;i ugor rochi{a. Pier-
rot dupd ea.
-Artemon arunci boccelele rlin spinare, igi scclase ceasul de pe laba
$l-$t desficu funda d in viriul cozii. Aratindu-gi col{ii, incepu sd sarir
cln o la stinga, ciud la dreap ta, gi sI scormoneasci pdmintul cu pi-
cioa rele dinapoi.
Buratino, cd{5rat in r,irful unui pin cu trunchiul plin de ri;ini, ce
veghea singuratic pe cimpie, striga si urla de acolo de sus, crI 1l Ilnea
gura :

-, Siri{i, voi fiare, pdsdri 9i gindaci ! Au nar,ilit du;manii ! Sa-


ri{i in ajutorul omulelilor de lemn. Sdri}i in apararea ncvinova{ilorl...
Buldogii polili;ti parcd abia atunci il zirird pe Artemon. Dintr-un
salt se aruncar.i asupra lui. Dar Artemon izbuti si se strecoare
indeminare printre ei 9i-;i infipse col{ii in ciotul de coadd al unuia l ..\

in coapsa celuilalt.
in loc, greoi, gi se napustiri iard;i asupra lui
Buldogii se sucird
i\rtemon. Acesta sdri sprinten in sus, lisindu-i si treacd pe sub el,
9i astfel izbuti din nou sd-i jupoaie unuia coastele si celuilalt spinarea.
Buldogii sdrird pentru a treia oari asupra lui. Artemon, cu coada
tiriE prin iarbi, o porni razna pe cimp, alergind in cerc, ba ldsindu-i
si se apropie, ba aruncindu-se intr-o parte, chiar de sub nasul lor. Bul-
dogii cei cirni se infuriard de-a binclea. Miriind indirjifi, fugeau firE
grab5, dar cu incip5linare, pe urmcle Iui Artemon, hotiri{i sa puna
laba pe el, viu sau mort.
In timpul ista, Carabas-Barabas se apropie de pin, il cuprinse ln
bra{e;i incepu sd-l scuiure:
D5-te jos ! Jos cu tine !
-Buratino se prinse zdravdn de o creangd, cu miinile, cu picioa-
lO -- Cheila de arrf
- c. t4m
rele, ba gi cu din{ii. Aqa de tare scutura Carabas-Barabas copacul, in-
cit conurile de pe crengi se cldtinau de mama focului.
Conul pinului, plin de ghimpi, este cam de mirimea unui pepertaE
galben gi e destul de greu. Dacd te pucnegte cumva un con de 5sta,
atunci... vai gi amar de tine.
Buratino abia se mai {inea pe creanga zgiltiita virtos. De acolo
v azu ca Artemon aDta mai alearg5 gi el, cu limba atirnindu-i din
gurd, ca o cirpd rogie.
D5-mi cheifa ! urld Carabas-Barabas, cdscind
- o gurd cit o
5urd.
Buratino se tiri de-a lungul crengii, ajunse in sfirgit in dreptul
unui con mai mare Ei incepu s5-i roadd cu dinfii codita de care atirna.
Cunr Carabas-Barabas zgilliia pomul din ce in ce mai tare, conul greu
zburd deodati de pe creangd si... nimeri dreptin guralui cudinfi mari.
Carabas-Barabas se intinse jos cit era de lung.
Buratino rupse al doilea con ;i poc ! il repezi drept in ca pul lui
Carabas-Barabas, care rdsuni ca o tobd.
Siriti Ne-au incol{it dugmanii strigi din nou Buratino.
I !
-
Ajutor ! Snri{i in apdrarea unor bdie{a;i nevinovaf i !...
Cei dintii le venird in ajutor iistunii. Zburind foarte jos deasu-
pra pdmintului, spintecau aerul drept sub nasul ciinilor. Zadarnic cl5n-
fineau acegtia, miniogi, din din{i: ldstunul doar nu-i muscd: l'ij-j-j I
gi gata... trecea pe sub botul lor ca un fulger cenugiu !
Din nouragul asemeni unui cap de pisic5, pic5, fdri ve ste, un vul-
tur negru. Era vulturul care ii aducea de obicei Malvinei vinat. Iqi
infipse ghearele in spinarea unui ciine poli{ist ;i, desfici ndu-gi larg
aripile lui puternice, se inil{d in vdzduh cu ciine cu tot $i cind ajunse
in inaltul cerului 15si sd-i scape buldogul din gheare...
Urlind inf iordtor, ciinele poiif ist se prdvdli la pimint, cu picioa-
rele in sus.
Artemon il
incolli pe celSlalt ciine dintr-o parte, il izbi puternic
cup ieptul, tl risturnd, il mu;cd si apoi slri in lSturi.
$i din nou o pornirS, fugirindu-se prin cimpie in jurul pinului
singuratic, Artemon gi dupd el ciinii politiqti care, degi zdrobiti 9i
mu;cati, nu-1 sldbeau de fe-
..In ajutorul lui Artemon venird nigte broscule care tirau doi ;erpi,
,orbi de bdtrine{e. $erpii tot trebuiau si moari curind, curind, fie sub

74
o ridicind putredd, fie in stcmacul unei berze. gi broagtele ii
induple-
caserd s5-gi sfirgeasci via{a murind vitejegte.
Artemon cel cu suflet mare se hotiri sd treaci la Iupta hotdrt-
toare. Se propti in coadd gi-gi ariti col{ii.
Buldogii se ndpustiri asupra lui 9i to{i trei se rostogoliri ca o
minge.
. Artemon iqi cldmpanea falcile gi ii jupuia pe dugmani cu ghea-
rele. Buldogii, ne{inind seama de mugcdturi gi zgiireturi,
urmireau doar
un singur lucru : dintr-un salt cutezi^ior si ajungd la beregata lui Ar-
temon pi si-i faci de petrecanie. cimpia rdsuna de scherirXit 9i de ld-
trat.
.In ajutorul lui Artemon siri acum Ei o familie de arici : ariciul.
aricioaica, soacra ariciului. doud mdtugi nemd,ritate de-ale
ariciului si
ariceii cei mici.
Veneau in zbor, zumzdind,, bondarii gragi, negri_catifelali, imbri-
cafi in pelerine aurii; fognind din aripi, se apropiau gi bdrzdunii
cei
haini. crrdbugii de aur gi gindacii mugcdlori,' .u ,r.ia1iie ior
tungi,
soseau gi ei, tirlndu-se incet.
Fdrd sd-9i precupe{eascr via{a, toate fiarele, pisdrile pi gindacii
se napustiri asupra nesuferi{ilor ciini poli{i9ti.
Ariciul, aricioaica, soacra ariciului, ceie doud mrtu;i nemdritate
ale ariciului gi ariceii cei mici, fdcufi ghem, se rostogoliri
intr-o clipitd
ca ni;te bile 9i-9i infipserd lepii ascu{ifi drept in botur ciiniror
vrajmagi.
Bondarii ;i birziunii ii in{epau 9i ei, din zbor, cu acele lor
veni-
noase._ Gra'e 9i linigtite, furnicile pdtrundeau
in nirire ciiniror, impros-
cindu-le cu un lichid usturdtor pe care-l fabricd numai ele.
Cirdbu;ii aurii ;i gindacii ii mu5cau de burta.
. .
Vulturul, cu pliscul lui coroiat. ii ciocdnea in cregtetul
capurui
cirrd pe unul, cind pe celdlait.
Flutura;ii ;i mugtele roiau ca Lrn nor des prin fa{a ochilor lor,
intunecindu-le vederea.
Broscu{ele {ineau gata pregati{i cei doi ;erpi, hotari{i s_o sfir_
gcascd intr-o moarte viteieasci.
$i iati cd unul din cei doi ciini igi cisca botul mare, ca si str5-
nute gi sd dea afari lichiciul cel otravitor al furniciror.
Atunci garpele
batrin gi orb se repezi cu capul drept in botul larg deschis
al ci in elu i
5i, ca un sfredel, ii pdtrunse ln giilej.

75
=-{/
-;-
I '..J

' ,i4
/-.. /,.'l . \r ,il
tiiltl:l
(l
4{
.a
---
! q/("-44 \ 1.-zrE ---Za-

rffih,
'tt't,l/,::'*
l,\l(frt' w
Acela;i lucru se intimpl:i gi cu celalalt ciine, in gitlejul ciruia pd-
trunse cel de al doilea qarpe.
Amindoi ciinii, infepeni{i, nrugca{i gi zgiria{i din toate parlile, ina-
buEindu-se, se zvircoleau acum neputinciogi pe phmint.
Viteazul Artemon iegi invingdtor in lupti.
In vremea asta Carabas-Barabas izbuti, in siir;it, sa-gi smulgd
din gura lui cea mare conul cu ghimpi. Din pricina loviiurii pe care-o
primise in cregtet, ochii i se fdcuserb cit ni;ie cepe. Cldtinindu-se pe
picioare, de ame{eald, se sprijini de trunchiui pinulLri. Vintul ii resfira
barba.
Buraiino, cocolat drept in virIul pinului, vizu atunci cum ca pi-
tul birbii lui Carabas-Barabas, luat de vint, se lipise de trunchiul im-
bibat de rigini.
76
Buratino cobori atunci pe o alti creanga ;l f Scindu-i ln ciudd
strigd :

-- Sic, moqule, cd nu m-ai prins !


$i nici n-ai sd md pnnzl vreo-
data !

Siri jos gi incepu sd alerge roata in jurul copacului. Carabas-


Barabas intinse miinilc sd-l inha{e gi, cldtinindu-se, se lui dupa bdie-
tel.
Inconjuri odata copacul, gata-gata s5-1 apuce cu degetele lui
incovoiatc pe baie{el. Apol mal alergi o in
dati jurul copacului qi
incd o data...
Barba i se incolScea 9i ea treptat in jurul trunchiului, incleindu-se
in rrginS, Ei cind nu mai avu ce sd se incoldceascd, carabas-Barabas
.se pocni cu nasul de copac. Buraiino scoase limba la el
iacul lebedelor, ca s-o caute pe Malvina gi pe pierrot.
;i fugi spre
Arte'mon, ciufulit tot, ;chiopata in urma lui, in trei labe, pe cea
Ce-a patra {inind-o in sus.
Pe cimpul de brtaie rimaseri cei doi ciini poli{igti, a ciror via{i
nu mai pre{uia nici cit o ceap_d degeratb. Doctorul in gtiin{e de pdpugi,
senior carabas-Barabas, rdmisese ;i el pe loc, buimac. cu barba lipiti
de trunchiul pinului

t
ln pe$tera
Malvina gi Pierrot stdteau in stufarig, pe o moviliJd umedd, dar
,rald5"
Peste capetele lor se intindea un piienjenig des gi ocrotitor, in-
{esat cu aripi de libelule $i cu lintari usca{i.
Pasdri mici, albasire, zburind prin stuf aris, priveau voioase, dar
'.am nedumerite, la feti{a care plingea amarnic.
Din departare, se auzeaLr ratraturi indirjite
;i
iluite: Artemon gi Buratino isi vindeau scump pielea. {ipete dezniddj-

- Mi-e fric5, mi-e frici ! suspina llalvina, in cleznidejdea ei,


acoperindu-gi f ata scrldatd in lacrimi cu o frunzd de brusture.
Pierrot incerca s-o linigteasci, recitindu_i poezii :

77
Stam moaililo
Cu flori minunate
Galbene gi rogii,
$i tnmiresmate,.
Noi, pe mooilild,
Vara-ntre.agd-om sta
Singurei, gi lumea
Toatd s-o mira

Malvina bdtu lnciudatd din picior.


Mi s-a urit, m-am siturat de tine, bdiatule I Ntai bine fd-mi
-
rost de o frunzd proaspdtd de brusture, cd asta e ciuruitd toatd qi udd
leoarci.
Deodatd, zgomotul gi fiPetele din depirtare se stinserd. Mah,ina igi
frlngea miinile, vdicdrindu-se :
Se gtii cd Artemon gi Buratino s-au prdpidit' s-au prdpadit..
- se aruncd zdrobitd cu fa{a pe muEchiul verde.
$i
Pierrot se frdminta fdri nici un rost in jurul ei. Vintul adia r-rsor
orin stufig.
In sflrqit se auzi zgomot de Pa9i. Venea pesemne Carabas-Bara-
bas... Hain din fire cum era, avea sd-i in;f ace pe amindoi qi s5-i
bage in buzunarele lui fdrd fund. Stuful fu dat la o parte gi deodatb
apiru Buratino, cu nasul in vint ;i cu gura pind la urechi. In urma
iui gchiopdta Artemon, hirtinit bini;or gi incdrcat cu boccelele.
Tocmai cu mine gi-au gisit sa se misoare ! spuse Buratino,
parci- fdrd sd ia seami la bucuria Malvinei gi a lui Pierrot. Nu-mi
pasd nici de vulpe, nici de motan, nici de ciini poli!i9ti, nici chiar de
Carabas-Barabas ! Ptiu ! Incalecd pe ciine, feti!o, iar trr, bdiatule, apu-
cd-te de coada lui. S-o pornim la drum...
$i el porni voinicegte peste mu;uroaie, croindu-gi drum cu coateie'
prin stufirig, ocolind lacul ca sd ajungd de cealaltd parte...
Malvina gi Pierrot nici mdcar nu indrdzneau sd-l intrebe ce se-n-
t?mplase cu ciinii poli{iqti Ei de ce ntt mai sint urmiri{i de Carabas-Ba-
rabas.
Cind ajunserl pe celdlalt mal al lacului, credinci<,rsul Artemon in-
cepn sd schelSiSie qi sd Echiopiteze rdu de tot. Omuleiii furd nev o i{i
sd faci un popas, ca si-i oblojeascd rEnile. Sub rdddcinile uriage ale
78
unui pin ce cre$tea pe un delugor pietros, dddurd de-o pegteri Cirari
0occelerc ln pc$tera gl tot acolo se tiri gi Artemon.
Viieazul ciine i;i lingea cite-o labd qi apoi o intindea Malvinei.
Dintr-o cimd;u!5 veche a Malvinei, Buratino fdcuse pansamente. Pier-
rot le finea Ei Malvina lega cu ele labele rdnite ale lui Artemon.
Dupi ce-l ooloJ lra gi-i puserd termometrul, Artemon adormi liniE-
tit
Buratino spuse:
--.- Pierrot, sterge-o gi adu apd din lac I
Pierrot porni ascultdtor, poticnindu-se gi bolborosind felurite poezii;
pe drum pierdu lnsd capacul ceainrcului, iar apd aduse doar pe fund.
Buratino spuse :
-- Malvina, fugi de cautd vreascuri pentru foc I
Xlalvina se uitd cu d ojand la Buratino, ddd u din umeri, pleca gi
se-ntr.rarse cu un bra{ de tulpini{e uscate.
Buratino spuse:
-- Mare belea pe capul meu cu binecresculii dqtia I
Aduse singur ap5, apoi tot singur adund vreascuri 9i conuri de
pin, fdcu la intrarea ln pegteri un foc mare, care trosnea atit de tare,
incii crengile pinului inalt prinseri si se clatine... Deasupra f ocului
puse la fiert cacao cu ap5.
- Repede, aEeza{i-vd la mas d I
In tot acest timp, Malvina ticuse, cu buzele strinse. Dar acum nu
se mai putu stdpini gi zise cu glas de om mare:
Sd nu crezi cumva, Buratino, cb dacd te-ai luptat cu ciini
-
poli!i9ti Ei i-ai invins, dacd ne-ai scdpat de Carabas-Barabas gi te-ai
purtat bbrbdtegte, egii acum scutit si te speli pe miini Ei pe dinti lna
inte de masd...
De uimire, lui Buratino ii pieri graiul : Na-fi-o bund ! holbd el
ochii la fetigcana atit de dirzd.
trlalvina ie;i din peEtera gi batLr din palme:
--- Flutura;i, omizi, gindaci, broscu{e...
Nu trecu nici un minut Ei sosiri, in zbor, fluturi mari inclrcafi cu
polenul florilor; tirindu-se, venird omizile $r grnoaclr ursuzl orn gu-
noaie, iar mai apoi broscu{ele, siltind pe burtd.
Fluturagii, cu aripioarele desfdcute, se aQezare Pe perefii pegterii,
79
ca s-o impodobeascd gi ca pdmintul ce s-ar flrimita SA nu cadd tn
mincare.
Gindacii de gunoi rostogoleau in bulgdra;i tot gunoiul de pe jos
gi-l zvirleau afard din pegterS.
O omidd albi ;i grasd se tirl pe fruntea lui Buratino si, lisln-
du-i-se pe nas, ii stoarse p_uf ina pastd de dinti. Vrind, nevrind, tre-
buia sd-9i cure{e dinfii.
O altd omide se 9i apuci sd frece dinlii lui Pierrot.
Ap5ru 9i un bursuc somnoros, care semdna cu un purceluq. Prin-
zind intre labe omizile cafenii, le stoarse de pasta cafenie gi o ln-
tinse pe incilldmintea omulelilor; apoi cu ajutorul cozii lustrui ca
oglinda cele trei perechi de ghete : ghetele Malvinei, ale lui Buratino
gi ale lui Pierrot.
DupS ce le curitd, cisci alene: he-he-he si se indepirtd cdlclnd
!

leginat, ca o ra{5.
Veni in zbor Ei pupAza -^^l-: rx
IJtrsLr I r<r, voioasd gi neastlmpdratd, cu
motul ei cel rosu care i se zburlea de cite ori gdsea ceva de mirare.
cine sd pieptdn ?
- Pe Pe mine, spuse Malvina. Piaptdni-md qi f5-mi buclele ! Uite
-
ce zbirlitd sint !
Asculti, drdgufo, dar oglinda unde-i ?
-Atunci broagtele cu ochii bulbuca{i ziserS:
O aducem noi...
-Zece broagte porniri sdltind spre lac. In loc de oglindd, aduserd
un crap lucios ca oglinda, si atit de gras gi somnoros, cd-i e1a tot
una unde-l duc broa$tele, care-l tirau oe anproare.
Proptirl crapul in coadi, drept in fala Malvinei gi, ca se nu se
?ndbuge, incepurd sd-i toarne ap5 din ceainic pe botigor.
Neastlmpdrala prpdzd o pieptdnd pe ,Vtalvina gi-i fdcu buclele. Lui
apoi cu grijd de pe p erets un fluturag 9l presara polenul de pe ari-
pioarele lui pe ndsucul ietif ei.
Gata, drdguto !
-
$i, sfirrr !... ca un ghemotoc pestri!, zburd din pegterd.
Broscu{ele tirird Ei ele crapul-oglindd inapoi in 1ac. Buratino SI
Pierrot, vrind, nevrind, igi spdlard miinile, ba chiar gi gitul.
Abia atunci le dddu Malvina voie si se ageze la masI.
Dupd masd, in timp ce-gi aduna firimiturile din poali, ea .sp,use:

80
Buratino, prietene, data trecuta ne-am oprit la dictare. Sd con-
-
tinudm lectia...
Lui Buratino ii venea s-o zbugheascl din peqterd Ei si fugl in
cotro vedea cu ochii. Dar nu se-ndura si-si plriseascd tovari;ii nepu
tincioqi gi ciinele bolnav. El mormii:
- N-am la mine tot ce-mi trebuie pentru scris.
-Se Ba nu-i adevdrat I Sint ici, in boccelu{i ! gemu Artemcn.
tiri pind la boccea, o desficu cu din{ii gi scoase o sticlufi cu
cerneald, penarul, caietul gi chiar un glob pimintesc mititel.
-Nu fine tocul a;a de strins gi degetele atit de aproape de pe,
niNi, cd o si te murddregti de cerneald I spuse Malvina, ridicindu-gi
mhigorii frumoqi spre tavanul peqterii, spre fluturaqi fi...
Deodatd, se auzi un trosnet de crengi gi vocl groase. Prin fa{rr:
peEterii trecurd Duremar, vinzdtorul de lipiiori de leac. qi carabas-Ba-
rabas, abia tirindu-Ei picioarele.
Pe fruntea directorului teatrul ui de pdpugi risirise un cucui rrrare
1i roEu, nasul ii era umflat Ei toatd barba numai smocuri ;i lnclr:iati
cu rdqind.
Oftind gi scuipind intr-una el spunea :
N-aveau cind sd fugi prea .departe. Trebuie sa iie pe aici pe
rlrdeva, prin pddrrre.

Buratino se hotaraste sd afle cu orice


pre( de Ia CarabasoBarabas taina cheitei
de aur
Duremar gi Carabas-Barabas trecurd incet pe lingd pe;ter5.
In timpul lutpei, vinzdtorul de lipitori se pitise de fricd lnir-un
tniiq. Cind totul se sfirgi, agtepti pind ce Artemon qi Buratino se
fdcuri nevdzufi prin iarba deasd, gi abia atunci se apuci sa smulgi.
cu mare greutate, barba lui Carabas-Barabas, in'rildtucitd gi incleiati
de trunchiul oinului.
- Ei, da' bine te-a mai potcovit bdiatul ! spuse Duremar. Va tre.
bui sd-ti pun pe ceafi doud duzini din cele mai bune lipitori...
ll - Cbcll! de !t'r - c. t460
8I
Carabas-Barabas se puse p? urlete:
- O sutl de mii de draci ! Hai s-o pornim ctt mai repede po
lrrnra nemernicilor dlora !
Caiabas-Barabas Ei Durentar pornira indatd pe urmele fugarilor.
Igi croiau cu miinile drum prin iarbd. cercetind cu de-ambnuntut fie-
care tufiE Ei scotocind pe dupd fiecare movilifi.
Ydzurit fumul ce se indlta la rdddcina bitrinului pin, dar nu
lo
trecu prin minte ci omuletii de lemn s-au adlpostit in peEteri Ei cd pe
deasupra au mai aprins gi focul.
Pe nemernicul de Buraiino am si-l tai bucbtele-bucitele, cu bri-
-
ceagul, mormdi Carabas-Barabas f urios din cale-afar5.
Fugarii se pitird in fundul pegterii.
de fdcut? Sd fusim?
-DarCe-i
Artemon, oblojit din cap pini-n picioare, dormea somn adir.rc.
Ca si i se vindece rinile. ciinele trebuia sd doarmi doudzeci qi
lratru de ceasuri in gir.
s5-l lase oare pe credinciosul ciine singur ;i fird ajutor in peg-
terd ?
Nu $l nu ! Ori scapa cu toiii, ori pier cu tofii !

Ascungi in fundul pegterii, Buratino, Pierrot gi Malvina se slituiri


vreme indelungatd in goaptd gi hotdrird sd agtepte zorile, sb ascundi
intrarea peEterei cu crengi, qi, pen tru o mai grabnici tnsdndtogire a
lui Artemon, sd-l hrineasci in somn. Buratino spuse :
-- Eu vreau totugi sd aflu cu orice pref de la Carabas-Barabas
in ce loc se afli uqifa pe care trebuic s-o descui cu chei{a de aur. Dupd
ugi{a asta cici s-ar gisi un lucru m inunat ;i neasemuit.., $i lucrul
acesta ne va aduce fericirea...
Mi-e fricd si rimin fdrl tine, mi-e fricd ! scinci Malvina.
-Dar ce, nu-l ai pe Pierrot ?
Eh ! el doar si spund poez ii e bun !...
Ca un leu am s-o apir pe Malvina, siri Pierrot, cu glas rdgu-
qit, aga cum vorbesc de obicei riufdcitorii invechifi in rele. Tu nu mi
cunogti lncd...
Bravo, Pierrot, de mult trebuia si te porti aga !
-$i Buratino o lui la fugd pe urmele lui Carabas-Barabas 9i ale
lui Duremar.
Curind, dadu cu ochii de ei, Directorul teatrului de pipuqi qedea

82
f '!'\
\,4

-
/

W
W {/2r*
{r

f
{d

W
pr malul riului, iar Duremar li
punea pe cucui o comprese din frunze
,t. macn$.
1De departe se auzea cum ghiordie zgomotos pintecul lui Carabas-
Barabas Ei cum piuie trist stomacul gol al vinzdtorului de lipitori de
leac.
Senior, trebuie neapirat sd ne intremdm, spunea Duremar.
-
Urmirirea nemernicilor s-ar putea prelungi pini noaptea tlrziu.
Eu unul aE minca pe loc urr purceluE lntreg qi o pereche
-
ri{ugte, rdspunse posomorit Carabas-Barabas.
de

Cu chiu cu vai, prietenii se tirirri spre ospitdria ,.1-a trei pegti-


1ori", cdci firma se vedea bine de pe delugor. Dar Buratino, pitin-
Ju-se prin iarbA ca sh nu fie vdzr-rt. ajunse acolo lnalnlea tul uaraDas-
Barabas ;i Duremar.
Aproape de u;a osphtdriei, Buratino se dddu pe lingi un cocot
mare, care gdsise pesenne un griunte sau vreo firimifd de piine qi,
:icuturindu -gi mindru creasta ro;ie, scormonea pdmintul cu ghearele,
loftind galdgios glinile la ospif
-- Co-co-co-co I

Buratino ii intinse pe palmh firimiturile unei prajituri de migdale


.- Servi{i, senior comandant general !

Cocolul se uitd aspru la biie{eiul de lemn, dar nu se putu sthpini


ei-i ciuguli din palmi
Co-co-co-co
- I

Senior comandant general, eu trebuie sa pitrund in ospdtdri*


-
rlar ii-r aqa fel, lncit stipinui s5 nu bage de seami. Am sd md pitesc
dupd minunata dumitale coadd care strilucegte in toate culorile, iar
dumneata, te rog, sd faci bunitatea si md duci pini la vatrd I Ne-am
lnieles ?

-- Co-co-co-co ! cirii gi mai rnindru cocogul.


De fapt nu in{elesese nimic, dar ca s5-gi ascundi neqtiinfa, se ln-
Crepii fan{oE spre ula deschisi a ospitdriei. Buratino ll cuprinse de
pene, pe sub aripi, gi i se ascunse dupi coadd. $i aga, tiptil-tiptil,
pitrunse in bucitdrie, chiar pind Ia vatra unde trebdluia stdplnul cel
chel al ospdtiriei, lnvirtind la flacdri frigirile 9i cratitele.
Piei de-aici, hodorog bdtrin, bun de supd I tipd stiplnul la co-
-
cos. f5cindu-i vint cu piciorul.
84
6'?:.
Q)
/i7/t
i^:41

ii,

{in
tli
(lt(
E

714

sl-iui^,:k .^^t^{ v,t4!. .

nT/t @ o" .r.ucf-*\


-+4t,

- Cot-coo-dac I Cot-coo-dac I ficu gi apoi, cu un frpil


cocogul,
deznddijduit, zburd drept in ulifd, la giinile care dideau semne tle
spaimi.
Buratino se strecuri, pe furi;, pe linga picir_rarele stipinului gi sc
piti dupd un urcior mare de lut.
In aceeagi clipd, se auzird glasurile lui carabas-Barabas 5i Dure
mar.
Stlpinul ospdtariei le ieqi inainte, inclinlndu-se adinc in fafa lor
Buratino se virl ln ulciorul de lut 9i se ghemui acolo
85
Buratino afla tatna cheifei de aur
Carabas-Barabas $i Duremar lnfulecau acum un purcelug bine
fript, iar stlpinul hanului le tot umplea paharele.
Sugind cu poftd un piciorug de purcel, Carabas-Barabas zise cdtre
stdpinul hanului :
Vinul dsta e o porcirie ; ia toarna-mi mai bine din urciorul de
-
colo ! $i cu piciorugul de purcel, aritd spre urciorul in care se pitise
Buratino.
- Senior, urciorul acela e gol, rdspunse stdpinul.
- Minti I Ia sI-l vdd !
Stipinul ospitdriei ridich atunci urciorul gi-l risturnd pe masl-
tsuratino se propti ln coaie cu toatd puterea, de perefii urciorului, ca sd
nu lunece in jos.
-* Vid ceva negru induntru ! striga rdgugit Carabas-Barabas.
- $i eu vdd ceva alb, spuse Duremar.
- Sd-mi iasi buboaie pe limbd gi si md sece junghiul prin gale
de vd mint, seniore. Urciorul e gol !

- Daci-i aEa, pune-l pe masS; o si aruncdm in el oasele.


Urciorul ln care se afla Burati no fu agezat intre directorul teatru-
lui de pdpugi gi vinzdtorul de lipitori de leac. Peste capul lui Buratino
incepuri sd curgd oasele gi resturile din iarfurii.
Carabas-Barabas, dupd ce se seturd de bdut, igi rdsfird barba la
focul din vatrd, ca sd se topeascd riqina lipiti de ea.
-- Am sd-l agez pe Buratino ia aqa in palmd, spuse el lduddros,
yi cu palma cealalti o s5-i pocnesc una cd praful o sd se-aleagI, de ell
-- Nemernicul ! Aga gi meritd, intdri Duremar. Dar inainte de
asta, n-ar strica
s sd-i punem niscaiva lipitori, sd-i sugd tot singele...
Nul SI Carabas-Barabas izbi cu pumnul in masd. Mai intii si-i
-
iau chei{a de aur.
Se bigd atunci in vorbd qi stdpinul hanului, cd doar gtia de fuga
omuletilor de lemn:
Senior, nu trebuie sd vd ostenili ciutindu-|. Am eu aici doi
-
fldcii dibaci; am sd-i chem ;i pini mai sorbili un pahar, scotocesc ei
toatd pidurea 9i vi-l aduc incoace pe Buratino, la iufeali.
86
Bine I Cheama-fi fl5cdii, spuse Carabas-Barabas, intinzindu-gi
-
tdlpile uria$e in fa{a focului. gi pentru cE se cherchelise incepu sd cinte
cit 1l finea gura :

Prichindelul meu'norod
E de lemn gi-i cam nerod.
Iar pe oiala lui stdpin
Eu am fost Si eu rdmtn,
Mult aestitul Carabas,
MLilt temutul Barabas !
Rege sint peste pdpu;i -

Ah, cum tremurd la u;i !


$i de cum imi aede burba,
Se-ncouoaie ca gi iarba,
Chiar ;i cea mai ardtoasd. .

Am craaasd noduroasd,
Impletitd-n ;apte cozi,
f mpletitd-n $apte cozi...
Cu craoa;a fac un semn
$i poporul meu de lemn
Smirnd std
- si ioacd. strund.
Bani, nu glumd tmi adund.,
Uite ici, tn buzunare,
I ci, tn ouzunanu tndte.

,-Cu glas plingdref, Buratino zise atunci din fundul urciorului :


Dezviluie taina, nenorocitule, dezviluie taina !
-Carabas-Barabas rimase ca trisnit : apoi pocni din filci Ei se holbi
la Duremar:
'- Cine-a vorbit ? Tu ?
- Nu, nu eu...
Atunci cine zice sd dezvilui taina
-Duremar avea obiceiul si creadd in tot felul
?

de lucruri tainice, gi
unde mai pui cd mai trisese gi la misea Fafa i se invinefi Ei se
zbirci de fric5, ca o smochini uscaiil

87
In timp ce se uita la el, lui Carabas-Barabas lnceDu sa-l clan-
tine dintii.
uezvalule talna I ca de nu, nu te mai scoli de-aici, nenoroci-
-
tule, tipi din nou, prelttng, glasul tainic din fundul urciorului.
Carabas-Barabas incercl s5 sard in sus. dar nu izbuti nici mdcar
sI se-iirilte.
Ceee feeel dee ta-i-i-i-nd r snuse el bilbiindu-se.
-Glasul rdspunse :
broaqtei {estoase Tortilla.
-De Taina
spaim5, Duremar lunecl sub masd, iar falca lui Carabas-Bara-
has atirna jalnic in jos.
Unde se afld ulita, unde se aflb u;ifa ? guierd glasul, de parc5
ar fi- suflat vintul prin horn, lntr-o noapte de toamnd...
Las' c5-fi spun, lii spun. Numai sd taci, sd taci t Eopti Cara-
-
bas-Barabas. Uga se afld ln odii{a bitrinrrlui Carlo, ascunsi de vatra
zugrdvitd...
Ah ia rosti aceste cuvinte, ci stipintrl hanului intrl ln camerd.
Iatd flicdii, senior ! Oameni de nddejde I Pentru bani, dgtia-s
{i-1 aducd qi pe dracul legat fedele5...
t-,
,it ^] lar e sd
qi el aritl spre vulpea Alisa
;i motanul Bazilio, care se opriserb
fn prag. Vulpea igi scoase de pe cap piliria ei veche qi ficu o tnchinS-
riune adincd.
Senior Carabas-Barabas ne va d5rui, sdrmaniior de noi, zece
-
qalbeni, iar noi 11 vom preda in schimb pe nemernicul de Buratino, fird
.qh ne mi$clm din loc.
Carabas-Barabas scoase zece bani de aur din buzunarul vestei:
Iati banii I $i acum spune, unde-i Buratino ?
-Vulpea, dupl ce numird banii de citeva ori gi oftd din greu, li
dadu pe din doud cu motanul, ardiS cu laba cdtre masd:
Senior, e chiar sub nasul dumitale... se afld pe masl, ln
-
t!rclor...
.
Carabas-Barabas apuci urciorul 5i-l izbi cu furie de podea. Dintre
cioburi Ei de sub grdmada de oase sdri Buratino. In timp ce tofi rd-
rndseseri cu gurile cdscate, el strdbltu ca o sigeati camera, ieqi in
curte qi se ndpusti spre cocosul care cerceta mindtu, cind 'cu .un ochi,
cind cu altul, un gindac mort.
88
e
, +_:__.-r=e__=: _

----
_=_=__:_

.-.-...........

7
?,,
a
vj tL 'l{,lt

'i14tr

Tu m-ai dat de gol, carne de supd I li strigd Buratino, ridicln'


-
rln-gi ameninfdtor nasul. Acum ia-o la sdndtoasa cit te fin picioarele !
$i Buratino se prinse cu amindcud miinele de coada lui de gene-
ral. Cocogul, fird sd in{eleagd nici de data asta nimic, igi desfdcu ari-
oile qi o lud la goand cu picioarele lui pintenate. Buratino se idsS tirit
de el ca lntr-un vlrtej, peste drumuri, dealuri 9i cimpii, spre pidure.
Carabas-Barabas, Duremar qi stipinul ospltdriei, venindu-$i in fire'
tlEniri din cas[, luindu-se pe urmele iui Buratino. l)ar oricit se uitau,
nu-l zdreau nicdieri; doar hdt departe, pe cimpie, cocogul alerga cit
ll tineau picioarele. Dar cum tofi qtiau cit e de scurt la minte, nimeni
nu-l lud ln seamd.

l1 - Chctlr dc - . 1460
89
Buratino, pentru tntita oard tn oiala lui,
e cuprins de deznadeide, dar ptnii [a
urma toafe se sftrsesc cu bine
Coco;ul cu mintea scurti obosrse ; abia mai fugea, cu pliscul cis-
<'at. Buratino didu in sfirgit drumul cozii lui rdvdgite.
- Ia-o din loc, generale ! Intoarce-te 1a glinile tale..
$i porni de unul singur, prin frunziE, spre 'locul unde se vedea
strdlucind lacul lebedelor.
Iati 9i pinul de pe delugorul pietros, iata ;i pe;tera De jur lmpre-
jur erau imprdgtiate crengi rupte. Iarba efa Dr azoala de urme de rofi.
Inima lui Buratino prinse sd bati cu deznidejde. Sdri de pe delugor
SI se uitd sub riddcinile sdunoase.
Pegtera era goali !
Nici Malvina, nici Pierrot, nicr Artemon !
Pe jos se aflau doar doui zdren{e. Le ridicb. Erau minecile camigu{ei
lui Pierrot, sfigiate.
"Fdra ind'ia1d ca prieteniimei au fost rdpifi r s-a sfirgit cu ei." Bti-
ratino igi ingropd fafa in iarbi. Nasul i se infipse adinc in pdmint.
Abia acum igi didu el sear'a cit de 'mult igi iubea prietenii. Mal
vina n-avea decit sd-i dea oricite lectii de bunicuviinli, iar pierrot
n-avea decit sd-i spuni, fie 9i de-o sutd de ori, poeziile lui proaste, Brr
ratino ar fi dat pind ;i cheifa de aur, numai si-i mai poat6 vedea.
Lingd capul lui, se indlta deodati, fdrd zgomot, o movilifi de
pamint sfirimicios, din care iegi o cirtifd catifelati, cu ldbute tranda-
firii ; strdnuti pi{igdiat de trei ori gi spuse:
- Sint oarb6, dar am urechi foarte bune. In locul acesta s-a oprit
un carucior tras de nigte oi. In cdrucior gedeau vulpoiul, guvernatorul
Ora;ului Progtilor, ;i detectivii. Guvernatorul a poruncit asa :
,,Luali-i pe nemernicii d9tia. I-au zvintat in bdtdi pe cei mai buni
politiqti ai mei, in timp ce-qi ficeau datoria I Ridica{i-i 1,,
ueleclIYlr au raspuns:
,,Ham !"
s-au repezit in pegteri gi am auzit induntru mare hdrmilaie. prie-
tenii tii au fost lega{i, arunca!i in cirucior impreund cu boccelele lor
si p-aci le-a fost drumul...
90
La ce i-ar Il lul buratino sa ramlna lnllns pe Jos cu nasu I
IOIOSII
in pdmlnt ?! El siri cit colo Ei-o lui la lugd pe urmele ro{ilor, trecu
de lac qi ieEi in cimoia cu iarbi deasii.
Fugea mereu, fugea a;a, in negtire. N-avea nici un piatt, dar .ctia
una gi bun5: trebuia sd-gi scape cu orice chip prietenii.
Ajunse in sfirgit la prdpastia in care se rostogolise cu doud nopfi
mai-nainte, cdzind intre brusturi. Jos, zdri iazul murdar in care-qi
avea casa Droasca {estoasd Tortilla. Pe drumul ce ducea cdtre iaz cobo-
ra un caruclor lras de douh oi slabe, numai pielea 9i osu[, cu lina numai
zdren{e.
Pe caprl gedea un nrotan gras, lat in filci Ei cu ochelari de aur; el
indeplinea slujba de piritor pe lingi guvernator. In spatele lui stdtea vaj-
nicul Vulpoi-guvernator. Peste boccele erau culca{i Malvina, Pierrot gi
Artemon, oblojit din cap pinl-n picioare. Coada lui, odinioard atit de
frumos pieptinatd, atirna din cirucior, iar molul i se tira prin praf.
In urma cSruciorului pd5eau cei doi clini detectivi Doberman-
-
Pintscher.
DeodatS, detectivii iqi ridicari boturile in vint, qi adulmecind z|riri
deasupra prdpastiei tichia albd a lui Buratino.
FIrd a sta pe ginduri incepurd si se calere in salturi mari pe ur-
cugul repede. lnainte insd de a fi ajuns ei sus, Buratino, care nu mai
avea unde si se ascundd $i nici incotro si fugi, igi ridicd miinile de-
asupra capului gi, ugor ca o rindunicS, se aruncd de pe piscul cel mai
inalt in iazul rnurdar, acoperit de mdtasea broaqtei.
Descrise mai intii o curbd in aer Si at fi nimerit, fira indoial6"
in iaz, sub ocrotirea mStusii Tortilla. dacS nu s-ar fi amestecat vintLr I
cel puternic.
Vlntul ll prinse intr-un virtej pe ugurelul Brrratino, care, cum .rt it i
era ficut din lemn, il invirti, il rdsuci ca pe un titirez, il aruncl de colo-
colo, gi-1 lSsi si cadd tn cdrucior, drept in capul Vulpoiulu i-guver
n a tor.

Motanul cel gras cu ochelari de aur, luat a;a, fird veste, se pr5-
vili de pe caprE gi, pentru cI era un fricos ;i un ticElos, se preficu
le;inat.
Vulpoiul-guvernator fricos nevoie ie mare, o rupse la fugd pe povirnig,
fiplnd, gi didu buzna lntr-o vizuind de bursuc. Dar a nimerit prost cici
bursucii, dupd cum se gtie, nu prea sint bucurogi de astfel de oaspefi gr
le fac reoede seama.
ulle, spenale, ra sturn ara cdruciorul. Malvina, Pierrot gi Arternon
chzurd. de-a berbeleacul nrintre brusturi, cu boccele cu tot.
Toate astea se petrecuri insi atit de repede, lncit voi, dragi cititori,
n-afi fi apucat nici mdcar sI vd numdrafi degetele de la o mlnd.
Ciinii Doberman-Pintscher coborird povirniqul ln salturi man.
Ajungind in fa{a cdruciorului rlsturnat, il vdzurl leEinat pe motanul
cel gras. In brusturi zd.ceau omuletii de lemn 9i ciinele oblojit de la cap
la coadd. Dar Vulpoiul-guvernator nu se zdrea niciieri I
Tocmai acela pe care detectivii trebuiau sI-l pdzeasc6 mai dihai
ca pe lumina ochilor, se flcuse nevdzut de parci l-ar fi ?nghifit pa
mintul.
Primul detectiv, ridicindu-qi botul tn vint. slobozi un schel5liit
prelung de deznidejde.
A1 doiiea detectiv flcu la fel.
- Ai-ai-ai-u-u-u-u-u I
Apoi amindoi o luard iar5gi la goand; scotociri peste tot. Sc..r.ro
cind, scheldldiau piini de jale, pentru cd simfeau de pe acunr loviturile
de bici pe spinare ;i veCeau gratiile de fier ale inchisorii.
Umili{i din pricina neputin{ei lor, cu cozile intre picioare, Iugrr6
in Ora;ul Progtilor, gindindrr-se ce minciuni si-ndruge la postul de
poliiie. Pentru a-gi scipa pielea, se invoird si spund cd pe ciru rn sc
intimplase o minune gi cd Guvernatoruf fusese ridicat de viu, in
ceru .
IJUraIlno i ncepu sd se piplie incetigor: picioarele gi mlinile Ir
erau intregi. Se tiri apoi pini lingi brusturele unde ziceair Malvina si
Pierrot, le dezlegd frtnghiile 1i-i puse in libertate.
Maivina il imbrS{iEd pe Buratino fdri sd spuna un cuvlnt, dar nu
putu sd-l sirute din pricini ci bdiatul avea nasul prea lung.
Minecile lui Pierrot erau rupte pind la coate; pudra albi i se scu-
turase de pe fafd gi se vedea acum cd obrajii lui erau la fel ca ai tu.
turor, ba chiar tare rumeni, in ciuda dragostei lui pentru poezii.
92
M-am luptat vitejeqte, spuse el cu o voce groasa. Daci iia
-
nu mi-ar fi pus piedicd, n-ar fi pus ei mina pe mine ln r,ecii vecilor.
Malvina ti tntdri spusele :

ca un leu
-ll S-a luptatapoi !

pe Pierrot de git qi-l sirutd pe amindoi obralil,


cuprinse
Destul acum I Nu vd mai pupafi atit, mormdi Buratino. Sd fu-
-
gim I Pe Artemon il vom tiri de coadd dupl noi.
To{i trei il prinserd pe nenorocitul ciine de coadi ;i-l tirirri
dupi ei pe povirnig ln sus.
Da{i-mi drumul, merg eu gi singur, cd a;a... mi-e rugine, ofta
-
ciinele, oblojit tot.
nu se poate, eEti inci prea slSbit.
-DarNu,
nici nu apucari sd urce pina la jumitatea porrirni;ului, ca
pe culme apiruri Carabas-Barabas ;i Durcmar. Vulpea Alisa ii andta
;u laba pe fugari, iar motanul Bazilio i;i peria mustatile $i putdia
amenintdtor.

- Ha-ha-ha I Asta-i bund I chicoti Carabas. lald cd-mi iese in calc


chiar cheifa de aur.
Buratino igi fdcu la iufeali planul cum si scape de primejdia ce
se abdtuse iardgi asupra lor. Pierrot o strinse pe Malvina la picpt, ho-
iirit se-$i vindd clt mai scump pielea.Deasti dati insri nu mai aveau
nici o nidejde de scdpare.
Duremar chicotea ;i el in vlrful povirnigului :
Senior Carabas-Barabas, s5-mi dai niie Cllnrlc DOlnaV. ll VOI
-
.dtunca in iaz, la lipitori. O sd le oriasci...
Gras din cale-afard, cum era,;i leneg nevoie mare, lui Caraba:-
Earabas li era greu sd mai coboare pinl in vale, a;a c6 lncepu *A-i
ademeneascd pe fugari , indoindu-gi degetul lui lung ci1 un cirnal :

- Venifi la mine, copila9i... venifi la mine.


- Nu vd clintifi, le porunci Buratino. $i chiar dacA ne esre dirt
sA murim, sd primim moartea cu voiogie. Pierrot, spune poeziile tale
cele mai proaste. Iar tu, Malvina, sd rizi cit te-o fine gura...
Cu toate micile ei metehne, Malvina era un tovardq minunat. igi
pterse iute lacrimile gi prinse sd ridd batjocoritor cdtre cei care-i aEtep-
tau sus.
\"''
Pierrot nascoci numaidecit o poezie gi o striga in gura mare, cu
un glas cit se poate de neplicut:

De uulpe mie mild


C-o agteaptd bdful...
Iar de Bazilio, holul,
va spun drept, mi-e siLit.
Cit despre Duremar cel proslottac
E un neru;inat, -oezi bine !
Carabas-Barabas e un fleac...
Hei, Barabas, cui mai i-e fricd azi cle tine'?.r ..

In tirnpul acesta, Buratino se strimba in fel 5i chip, batirrdtr-si joc


<ie Carabas-Barabas.
Ei mdi, directore la teatrul de pipugi, butoi dc berc iara berc..
--ac de grdsime plin cu prostie, d5-te jos, r'ino-ncoace sd scuitt drcnt in
barba ia iumulitd.
Drept rispuns, Carabas-Barabas urli infiordtor, iar Drrremar isi
ridici miinile uscate spre cer.
Vulpea Alisa zimbi acru :

- Dati-mi voie sd le succsc gitul obraznicikrr astora...


O clipi numai si totul s-ar fi slir;it.. l)ar deodati trecuri in zbctr-
iastunii,;uiertnd.
Aici, aici, aici
-Deasupra I

capului lui Carabas-Barabas zbrrrh o cof oia n a, croncS-


,rind tare:
" tr{ai repede, mai repede, niai repede I
In virful dealului aplru bitrinul tata Carlo, cu sprincenele in-
iruntate gi cu minecile suflecate. Jinea in miini un ciomag noduros.
Lui Carabas-Barabas ii fdcu vint cu umdrul, iar lui Duremar cu
cutul. Pe vulpea i\lisa o croi pe spinare cu mdciuca, iar pe motanul Ba-
zilio il zvirli cit colo, pocnindu-l cu cizma.
Dupi aceea, se aplecd privind in vale spre locul unde se aflau omu-
lefii de lemn qi strigd bucuros:
-- Buratino, fiul meu, nizdrivanule !... Eqti teafEr, sinitos ? Hai,
vino mai renede la mine.
94
[r-Y' "'f'a/F
#* hFjry{tr&{
*:-tv;** ("''' { ;
+ ..b'
t{fit

t(
/ {''
tt( ,; ! ,.r'
-/
,/d )
;{t ,ffi ii
,t/ /,ffi&S y-&;
-/ ( - -f -,W

r I l%zev\\ ./r--n/s
,7
{'-
7.'":
,/ .'/ lr
,;.
+o-h*ffi;
,;,; it _$1:6W,.fft'j
gfiffi.*r
/r' y./ffi. t
(,2"
>,ti#{fr,
iTt_''
r
tfl*o
rtt

{,:i':,,ffi.'itli,o4
r,f )
,)r*{
r'-f a
ou' ',,A
ry,
t

ryiffi,
i *,r*lt I
$l't
;W'Y";ffi
Buratino SC infoarce TN sf?r;u dcasd,
tmpreund cu tdta Car[o, Ma/oina,
Pierrot si Artemon
Ivirea neagteptaid a lui Carlo, cu un ciomag in mln5, cu sprlnco-
nele incruntate, ii bigd in sperie{i pe nemernici.
Vulpca Alisa se strecurd tiril prin iarba deasd qi de acolo o rupsc
ia iusd. Dar. din cind in cind se tot oprea, tndoindu-se de durere, din
pricina loviturii primite.
Motanul Bazilio zburase cit colo, la vreo zece pagi, Ei acum plr.
i{la plin de ciudd, ca un cauciuc de bicicletd gdurit.
Duremar, ridicindu-qi poalele paltonului verde, cobori dealul, bodo
ginind intr-una :
Eu n-am nici o vind, nici o vind...
-
Dar deodatd, ajrrngind intr-un loc mai povlrnit, se rostogoli de-a
rf*ra. cdzind in iaz cu un plesciit asurzitor.
Carabas-Barabas rdmase locului, in picioare, cu capul vlrit lntre
umeri. Nu isc mai vedea decit virful urechilor. Barba ii atirna jalnic"
ca un gemotoc de cil{i.
Buratino, Pierrot gi Malvina se cdldrard indatX pe coastd in sus,
Iata Carlo ii lud pe rind in brate, ameninjindu-i cu degetul :
- Vd ardt eu voud, neastimplratilor I
$i-i bdgn pe toti in sin.
Cobori cifiva paqi, se opri si *e apleci asupra nenorocitului de
ciine. Recunosciiicr, credii-rciosttl Artc'mon ridici botul si-i linse nasul
lui Carlo. Buratino {isni gi el din sin
:

Carlo, noi fdrd ciine nu mergem acasi.


- Tatd
Ehe-he! rdspunse Carlo,-o sd fie cam greu. Ei, dar acun,
- -
treaci de la mine ! O sa-1 duc cum oi putea ;i pc cilelu;ul vostru.
Il ridica pe umdr ca pe un sac qi, rbsuflind greu din pricina poverii,
urcd anevoie pind sLrs, unde dirdu dc Carabas-Baraba s: stdtca {intuit '
locului, cu capul intre umeri gi cu ochii holba{i.
Dar papuqile sint ale mele... bolboros.i el.
-
Tata Carlo ii rispunse aspru:
- Vai de capul tdu I Om bdtrln gi cu cine te-ai lnhiitat ! Cu nigte
96
pungagi cunoscuti de toata lumea, cu Duremar, cu motanul gi cu vui-
pea ! Pe cei mici ii asupregti... ru;ine iie. doctor de pdpuqi!
$i Carlo porni pe drumul ce ducea spre oras.
Carabas-Barabas, tot cu capul virit intre umeri, il urma pa3 cu pa,s.
--- Da-mi pipu;ile inapoi !
-- Pcntru nimic in lume si nu i le dai ! strigi Buratino, sco{fnci
capul din sin.
Asa au mers ei qi au tot mers. Trecuri de osplt|ria ,,La trci pe;-
ti;oii", 1n pragul cireia stitea jupinul cel chel, iicindu-le pleciciuni
1i arritind cu amindoua miinilc fripturiie ce sfiiiiau pe vatri. prin fa{a
ugii se inviriea, incoace gi incolo, incolo si incoace, cocosul cu coada
smulsi, povestind plin de minie pozna lui Buratino. Gdinile, infelegi-
toa re, ii .tineau isonul:
-- Vai, r'ai, ce jale ! Oi, of, dragul nostru cocos !
Carlo se urcd pe un delugor, de unde putea vedea marea, brlzdattt
ici gi colo de valuri mai intunecate, aduse de r;ini,;i tot de acolo ziri
orSgelul cel vechi, de culoarea nisipului, scrldat de soareie arzitor, 5i
acoperi;ul de pinzd al teatrului de p5pugi.
Carabas-Barabas, {inindu-se la trcri pagi in urma lui Carlo, bolborosi:
O suta de galbeni i{i dau peniru pipu;i. Vinde-mi-le mie !
-Buraiino, r\lalvina si Pierrot asteptau cu sufletul la gura sd audi
rdspunsul lui Carlo.
E1 rlspunse hotirit:
Nu I Dacil ai ii fost un director bun qi ttn nm r"rr cnflci t:Lt-d)^^ fi
-
dat inapoi omulefii. Dar tu e;ti mai hain d ecit un crocodil. Nu tr-t dar
qi nici nu !i-i vind I Cara-te de-aici I
Carlo cobori dealul .'si, ncmailuindu-l in seami pc Carabas-Bara-
bas, intra in ord9el.
Acolo, intr-o pia{d pustie, statea, neclintit, de strajd un polifist.
De cdldurd gi plictiseala, mustd!ile i se pleogtiserd, pleoapele i se in-
chiseser5, iar deasupra pilSriei in trei co[{uri roiau mustele.
Dupi ce-;i viri barba in buzunar, Carabas-Barabas il apucd de-
odati pe Carlo de guler, pe la spaie,;i uili ca -si se aucli in toati pia lz'
mina pe ho{ ! Mi-a furat papugile !
-DarPune-fi
poli!istul, plictisit 9i toropit de cdlduri, nici micar nu se clinti
din loc. carabas-Barabas sdri atunci la er, cerindu-i cu tot dinadinsul
sd-l aresteze oe Carlo.
tt .- Cbei{a dc a.rr c. l@
97
Dar tu cinc eqti ? intrebd alene polifistul.
Eu sint senior Carabas-Barabas, doctor in gtiin{e dc papu;i.
directorul vestitului teatru, cavaler al Nlarelui Ordin, cel mai bun prie-
ten al regelui.
$i de ce {ipi la mine I zise polifistul.
In timp ce Carabas-Barabas se ciorovdia cu el, tata Carlo, bocd,-
nind cu bastonul in caldarim, se apropie de casa in care locuia. Des-
cuie apoi uga odlifei lui intunecoase de sub scard, il didu jos de pe
umeri pe Artemon ;i il agezi pe pat, dupd aceea ii scoase din sin pe
Buratino, pe Malvina gi pe Pierrot, gi-i agezd unul dupl altLtl, pe masa.
Malvina spuse numaidecit :

Tati Carlo, vezi, te rog, mai intii de ciine. Bdie{i, trece{i indatd
la sodlat...
Apoi i;i tmpreuna miinile cu dezn6dejde:
-- Rochif ele mele I Pantoiiorii rnei cei noi, drdgu{ele mele pangli-
cu{e toate au rlmas printre brusturi, pe fundul ripei 1...
- Nu-i nimic, nu fi mihnit5, ciuta s-o impace bdtrinul Carlo.
-
Mai spre seare dau eu o fugii qi-ti aduc toate boccelele.
Dupi ce desfdcu cu grija pansamentul de pe labele lui Artemon,
vdzu cA rdnile ii erau aproape vindecate, dar cA bietul de el nu se
putea miEca din pricini ci era iihnit de foame.
O farfurie cu terci din fdinl de oviz qi un oscior cu maduvl,
- Artemon, -- qi sint gata sa mi lupt cu to{i ciinii din oraq !
oftd
- -- Vai. vai. vai ! se caina Carlo. N-am in casi nici macar o fi-
rimi{d de piine, iar in buzunar nici o le{caie...
Malvina se porni si plinga in hohote, iar Pierrot, ingindurat, igi
freca fr untea cu palma.
Am sil ies in strada sd spun poezii ;i am sX string de la treca-
tori o grSmadi de bani...
Carlo dddu din caP :
Fiule, dacd faci una ca asta, mi-e sd nu dormi la Politie ; o si
te
-
tnchidd ca pe un cer;etor !
Toti, afari de Buratino, erau abituti. EI insd zimbea Eiret $l se
tot tnvirtea, de parcl n-ar fi stat pe masd, ci pe un titirez'
Destut cu viicdreala ! spuse el sdrind jos 9i scofind ceva din
buzunar. Tati Carlo, ia birdi{a Ei smulge pinza aceea gduritd de pe
Derete.

98
-:==:--=ai

:-

:==--

-"-
-:--,--_-:,-
-==--
==-r---

Cu nasul in iint, arata citre vatrd, citre ccaunul din vatri $i


catre dira de fum, zugrivite toate pi: bucata de pinzri I'eche.
Carlo se miri :

Dar de ce, fiule, si pripidim un tabiorr atjt de minunat ?


-
iarna ma uit ia el ;i imi inchipui ci este un foc adevdrat, ci in ceaun
fierbc intr-adevir o ciorbi de miel cu usturoi, ,si mi ,se face parca mai
cald.
Tati Carlo, i{i dau cuvintul nteu <le piipu5a ca vei avea c u rin r.l
un foc adevarat pe vatri, un ceaun adevarat de iuci si o ciorbi fier-
binte. Rupe pinza.
Buratino vorbea atit de hotirii, incit tata Carlo. duoi ce se scir -
99
pina dupa ceafi ;i clatina din cap ntormiind, lui cle;tele qi ciocanul
pi incepu sa desprinda tabloul, in spatele cdruia, dupi cun;tim, se afla
un pdienjeni; des, infesat cu rnusculife moarte.
Carlo rnituri inceti;or paienjeni.,-sul si abia atuncj dadu cu crchii
de o uqd micu{a din lemn de stejar, innegrit de vreme. In ceie patru
colfuri erau cioplite figuri zimbitoare, iar la mijloc un omule{ czrre juca,
un omule! cu un nas lung.
Dupi ce scuturare bine praful, A/talvina, Pierrot, tata Carlo pi
chiar flimindul Artemon strigari to!i deodatd:
chiar poza lui Buratino
- Dar asta-i spuse !

$tiam eu, Buratino, cu toate cd, la drept vorbind, nici


nu se gindise la aga ceva, ba dimpotrivi rimisese ;i el cu gura cds-
cate. Iatd gi cheia ugilei. Deschide, tati Carlo...
U;a asta micu{a gi chei{a ei de aur, spuse Carlo, - au fost
ficute de mult de un meqter tare priceput. Sa vedem acum ce se as-
cunde in dosul ei.
Viri chei{a in broascd qi o r5suci.. Indata se auzi o melodie vioaie
;i foarte pl5cuti, de parca ar f i cintat o f la;neti mici
Tata Carlo impinse uga, care se deschise incet, scir{iind.
Tocmai atunci risunarl sub fereastrd niqte pa;i grabi{i qi numal-
decit il auzir\ pe Carabas-Barabas urlind-
- In numele regelui din Tarabari, arestafi-l pe Carlo, pe bitrin u i
cel viclean.

Carabas,Barabas patrunde in odarfa cle sub


SCdTA

Dupa cum gtirn, zadarnic cdulase Carabas-Barabas sd-l induplece


pe poli{istul cel somnoros sI-l aresleze pe Carlo. \rizind ci n-o scoate
ia capit, Carabas-Barabas o lud din nou la fLrgi pe stradi.
Ilarba lui, risfirata de vint, se agi{a de nasturii qi umbrelele treca-
torilor. Insi carabas-Barabas igi ficu loc cu coatele, scri;nind din
din{i. Bdielii fluierau asurzitcr qi zvirleau dupd el cu mere puirede.
Carabas-Barabas intrd ln goana mare la primarul ora;ului. Era o
ri nespus de cilduroasS, qi la ora aceea primarul, numai in pant.aloni
/o0
;\

\'il
f
t
It
n
II
II
'l
. ,i
I

,
tll
,'I
,.1
I

,l

;i:: 'q.itl
r|
*i'tt
;:.i,j,. , r1:::

't) ' ', '; :';1':.

}}^ fr.\
H-
>*-
ilil El=*-
r
I
=
:-<
ril
-
rr.1

% \- C
.r-'!!: tf i\ - -5
t u &li' -u2
\'1-" -t
-<F -
\
'@
')
3* l-C- t
scurti, tedea in gradina, linga f intina lisnitoare, Ei se racotea cu li-
monade.
$ase rinduri de barbri avca primarul, iar nasul i se pierdea intre
iaiciie grase ;i trandafirii. Tn spatele lui, a;ezafi sub un tei, patru pol i-
ii;ti amiri{i nu mai pridideair t:u rlestupatul sticlelor cu limonadi.
/Carabas-Barabas se arunc:i in genunchi in fa{a prinrarului ;i, in-
tittzindu-si lacrinrile pe ia{ii cu barba lrri ;r:-icliita, incepu sa urle cit il
trnea gufa:
'Sint urr an nenoroi'il. Artr iost batjocorit, furat, batut...
c.,r'f
' Cine a crrtezat sir-5i bati joc de un orian ? intrebi primarrrl.
rasrrflind a ner,oic.
-Cel tnat invt'rsrrnat dustnan al nlcu, batrinul Ilalnetar Carlo.
El rni'a furat irei din cele nai brrne p2pu;i sl rcum vrea sa dea foc
vt'stitrrlrri nreu ltar,ru ! E in ,ct;rre si dea foc ;i sa je-fuiasci tot orasui
daci nu-l hiigati, iiira intirzierc, 1a inchisoare.
Penlru a-si intari sprrsele, Caraba.-*-Barabas scoase un pumn de
galbeni qi i lasa ,.a cadi in papLrcrrl primarului.-
Ca si nu nrai lrrngim vorba, atita s-a jeluit si a 'indrugat la r,erzi
s:i uscatc', incit prinranrl, spcriat din cale afara, dirdu porunci celor patru
polifisti de sub tc.i :
Urma,|i-l pe acest preacinsti+,. orian si procedali cum se cuvinc"
ln numc'le legii I
Carabas-lJzrrabas, insrilit de cei patrLi polit iqti, se repezi intr- un
.ufict la locuin{a 1ui Carlr; si incenu a striga:
In nrrmelc regclrri riin Tarabari, a resta 1i - pe acest hof 5i n''- 1

rncrnic I

Lraf llSi: eiir lllt lllitlJ I ,li rr r


'tlaiiii nu r:l<.trtttl..r' nirni'iri. Atunci Carlr-
bas-Barabas striqa iirrisi :

-- In nutrtele regeiui din l'arrabari, spargcfi u9a I


Polifi;tii se opintir:r cu putr:re; labliile prrtrede ale ugii zburara
din !i!ini 9i in ziing:rnil lsrrri:itor cler : abii, cei prtru vajnici nnliti<1i
naviliri in odaita cle sub scarii.
Naviilirlr in otlrriir: t'!ti:rr trt cli p11 t'in tl (.u r 1o, piecirrdu-5i r-errrl
trecea preigui uqiiei tirinr:t'ie r.ijn ir eret r:.
El coborisc cel Cin urmri 1i ugif a .. pac I se inchise in rurma lui. Cin-
iecul cel dulce se stinse. In r,diriia de sub scari zacr.au impragiiate
numai fase murdare si pinza pe care efr.r zu gravita v atr a, siisiata $i mt.r-
l otoliti.
,no
Carabas-Barabas se repezi 1a ugifa tainicd gi incepu sa loveascd
in ea cu pumnii 5i cu pici,rarele.
bum, bum
-DarBum, !

upa cra tra in ici.


Carabas-Barabas i5i fdcu vint 5i se izbi cu spatele de u5a.
USita nici ca se clinti.
Infuriat peste mdsura, bdlir din picioare 9i racni la poli{i;ti :
In numele regeiui din Taraltari. spargef i ula asta blestemati I
-Poli{i9tii se pipiiau de zor. unul pe celSlalt. UnuL avea nasul julit,
alttrl un cucui in cap.
Nu I Aici nu-i lucru curat I goptird ei gi pornirii intins sd-l
-
ingtiinteze pe primarul oraqului cI fdcuserd totul in numele legii, dar
ci, pesemne, insugi necuratul venise in ajutorul bdtrinului fla;netar,
care se fdcuse nevizut prin perete.
In oddita pustie de sub scar5, Carabas-Barabas i1i smulgea bar-
ba de ciudd gi se tivilea pe jos, urlind gi vaicdrindu-se ca un ttrrbat.

Ce giisesc et tn dosul usi(ei {ainice


In iimp ce Carabas-Barabas se tdvdlea ca un turbat, smulgindu-9i
barba de iurie, Buratino, r\lalvina, Pierrot gi Artemon, qi urmafi de
tata Carlo, coborau sub pimint pe scara dreapti, de piatrS.
Tata Carlo linea in mind un capdt de luminare. Irlacira ei pilpii-
toare arunca pe perete umbre mari, ;i puteai sd vezi cind capul ciufu-
lit al lui Artemon, cind mineca lunga a lui Pierrot - dar simburele
de lumini nu rlzbea si lumineze bezna in care se adincea scara.
Malvina se ciupea intr-una de urechi, ca si ntt izbucneasca in
plins, de fric5...
Pierrot, ca iotdeauna, bolborosea tam-nesam poezii de-ale lui:
Pe pereli umbre tot joacri;
Teamd nu mi-e! Ce-or sd-mi taca?...
Fie scsra cit de-abrupta,
Bezns cit de ne'ntreruptd,
In pdmint tat n-om intra,
Om ajun,ge undeua !...

105
Buratino o luase inaintea tovara;ilo r sal, iar tichia lui albi de-abia
SC mai zdrea undeva, in josul scarii.
Dnrrdnti sr' uuzi un luicrrt. ccln ca ZLL, rostoqolindu-se . | ., |.|.\|1.' ^|
|

si numaidecit dupl asta, glasul plingare +I dl^l lui Buratino rdzbi pina\
la ei :

Sarifi !
Ajutor !
Intr-o clipiti, Artemon, uitind ca era rzinit ;i fldnind, se repezi gr
risttrrnindu-i pe ,tulalr,'ina ;i pe Pierrot. o porni in jos, pe _sciri, clr ur:
virtej negru.
Se auzea cum ii clSnfane din{ii in quri. Pe urmi larasl izbucni ur.,
fip It.
Apoi se asternu Iini;te; doar inirna ,.\talvinei ticiia ca un ceas der.-
teptitor.
O raza mare de lumina scalda dintr-o datd sciriie. ir 1a cira lumi-
ndrii din mina lui tata Carlo incepu sd paleasci.
Privi!i, privi{i incoace ! strigir tare Buratino.
-Malvina incepu sd coboare cu iu{eald scarile, mergind de-a-ndirir-'
telea; dupa ea sirea Pierrot, iar cel din urma cobora Carlo, indoit din
;ale ;i pierzindu-si mereu galen{ii pe drum.
Jos, acolo unde se sfir;ea scara cea abrupta, ;edea Artemon peo
platformi de piatrd ;i se lingea pe bot. La picioarele lui zicea sugru -
mat guzganul Sulara.
Buratino sfi;ie cu amindoud miinile pisla putrezitd care astupa o
deschizaturd in peretele de piatrd. De acolo se revdrsa o lumind al-
ba strd.
Se strecurard cu to!ii prin deschiziturd gi dintr-o data razele soa-
relui ii izbird drept in och i . Ele cideau din tavan, printr-un ochi de
geam rotund.
Razele acestea, in care tremurau firicele de praf, dansind necon,
tenit, luminau o incipere rotundi cu pere{i de marmurd gdlbuie. In
mijlocul ei se afla un teatru de pinu;i nespus de frumos, iar pe cor_
tina stralucea, ;erpuind, un fulger aurit.
De amindoui pdr{ile cortinei se indl{au dour turnuri patrate, vop-
site in aga fel, incit pirea' cladite din cirimizi mici, ro;ii. Acoperigu-
rile {uguiate, din tabla verde, scinteiau puternic in soare.
Pe turnul din stinga se vedea un ceas cu acele de bronz, iar pe

104
/( / i
/
\
\--- _-1

ttl\ I

lr
ltt t

I
\

: .-' . ,

..-,*_*t

\.__-_*

K.
cadran, in dreptul fiecirrei cifre. erau pictate chipuri zimbitoare de fe-
fetife si ba ie[ i.
Pe turnLrl din dreapta se adincea o ierestruici rotunda cu gea-
muri in multe culori.
Deasupra acestei ferestruici, coco{at pe acoperilul din tabla verde'
gedea GreierLrl Vorbitor. Cu gurile ciscate de uimire, se oprirA in
fa{a acelui teatru minnnat, ;i atttnci greieragrrl grii incet ;i limpede:
Ji-am spus eu atunci, Buratino, ca te agteaptd primejdii mari
-
;i intimpldri inspaimintatoare. Din fericirc, totul s-a sfirlit cu bine. Ar
fi putut insd sd se sfirgeasca rdu..' A1a, vezi 1...
Greierul Vorbitor avea un glas sfatos, batrinesc 9i pe deasupra pa-
rea gi suparat, pentru ci fusese cindva lovit in cap, cu toati virsta lui
inaintat-a, de o sutd de ani. 1n ciuda bunita{ii lui inniscute, ntt putuse
incd gita obida nemeritatd 9i de aceea nu mai adiriga nirnic: nrilcI
din mustdcioare pentru a-gi scutura parci praful de pe ele 9i -rc strecurd
incet, lpdeva, intr-o crlpdturi parirsitA, cit mai depatre de zgomottl I
lumii.
Atunci tata Carlo sptlse:

Si eu care credearn cd o sd gasim cel pu{in o grimada de aur


-
gi arginiI Cind colo dau peste o jucarie vechc si atita tot...
El se apropie apoi de ceasul zidit in trrrrl. bdtu cu unghia pe ca-
dran qi, pentru cd intr-o parte a ceastt lui atirna o cheifa intr-un cui, o
iuh ;i invirti ceasu1...
Se auzi un tic-tac puternic 1i acele se miscari. Acui mare se apro-
pie de cifra douisprezece, iar cel mic, de Ease. Inauntrul turnrrlrli se
auzi un fi;iit gi un ;uierat, iar ceasul suni tare de lase ori ..
Intr-o clipitd, ferestruica cu geamurile colorate din celalalt ttlrn se
deschise ii ea; din ea filni o pasire pestri{i, miScindu-se pe un arc si
hhiincl din aripi. $i pisarica ciripi de lase ori, chemincl :

I-a noi I l.a noi I La nr.ri I Lr noi ! I-a noi - la noi I


Pasirea se ficu ncvizutS, ferestrttica se inchise 1i incepu sd cinte
o ilalneta. Cortina se ridica..
Nimeni, nici chiar tata Car1o, rltt vizuse vreodatd un decor mai
irumos.
Scena iniafila o gradina. Prin copSceii cu irunze aurii ;i argintii
,rirliru qr:rrrrr. milcindu-se pe un arc cii o unghie de mare. IJn copd-
1c6
c.el era incircai cu mere, fiecare din clc rrrr rni-,i nrarc decit Lrn bob ..le
hrisc:i. Sub copaci se plirnbau pduni care, saltindu-se in viriui picioa-
relor, ciuguleau merele Prin poienila, impungindu-se ci.r coarilele, ,.'lilr-
dau dr-,ui ciprioare, iar irr aer iilfiiau fluturasi atit tie rnici, ca abi,.
pri iea u li vazLi{i.
r\sa trecu cant un ninut. Graurji antutir.l, paurrii ;i cAprioarele iLr
gira iir citli-se, iar copacii dispiruri Drin deschizaturile tainice de srlr
podeaua ,.cenci.
deccrului apdrurd uisle nori stravezii, apoi un soare rosu
Pe fLiirrlalul
risari deasupra pustiului nisipos. Din dreapta qi din stinga culiselor sc
iviri dintr-o data liane aseniarritoare unor Ecrpi, iar ire Linir ciiu eie
era incoi;icit un garpe boa adevdrat. Pe o alti lianl se legina o fami-
lie de rnaimirtc, tinindu-se numai 'in cozi.
Scena lnf5!isa Africa
Pe nisipLrl auriu, in bataia soarelui arzl,lor, treceau felLrrite ani
ma Ie salbatice.
Din trei sarituri, trecu in goand Ieul cu coama lui stufoasi qi, t:u
toate ci nu era mai mare ca un motana;, paru totu;i infricosator.
Ridicat pe labele dinapoi, trecri, in mers leginat, un rirs de cati
iea. tinjnd intr-o laba o umbrela.
Llr ri. \JL lt lul nllcl il tal aruncau
\esLrieritul crocodil apdru ;i L-^ll! +t-i^ n^Lii
acunt o cduirLirrra blinda. Dai Artetnc,in banui cA qo rtroritc.l sl mtrll
ia el.
-[rt'cLr
in )iiiluri : rler cJ , Cirlr]l ilri arculii irrIipt irrtr-r,, mingc
r.nL,e
.lo b.....-. r'2 c.; nrl lmpuilqa iiu il::':\'ill.
-- crnm.i
Cu gitul intin:, trecu in iuga i' g;railr, i'ducintl la iniali5are cLr cr
riirtrila rtdrgatd, gi ilvind in fruirte Llrrulr corrriie.
Veni apoi elef antul, prictcnul coplilL;r, cl.-.s1,.pt si bun ia suf 1et,
miqcindu-;i mereu trompa 1n care i,iirca o boniboana de soia.
Ultimul trecu, scuturindu-se de zor, sacalui rrn Iei cle ciine sdl-
batic, ioarte murdar. Artcmon se arur.rcii asupra lui cu un latrat, tar
tata Carlo cu greu iz-buti sa-l irag;i inapoi de coada, iiiinclu-l cit mai
departe de scend.
A;a trecura, ritrd pe rind, aninralele silbaticc'. Deodata soarele
se stinse. Prin irttuncric, ceva cobori de sus ,*i altceva apdru din laturi.
Apcri se auzi ttn sLrnet melodios, de parci un arcuq trecuse peste stru-
nelc unei viori.

,o?
Se aprinseri citeva felinare ca acelea de pe stradd. Pe sceni aparu
piala unui ora9. Ugile caselor se deschiseri indatl 9i din ele ie;irri
in fuga mare cifiva omule{i, care se urcarl cu tofii intr-un tramvai mic,
ca o jucirie. Taxatorul sun6, vatmanul invirti de miner, un bdie{el zorit
se cd{ard la iu{eali pe tampoane, milifianul fluieri in urma lui ;i tram-
vaiul coti pe o straduta lituralnic5, printre casele inalte.
Trecu apoi un biciclist pe o bicicleti cr-r ni;te roti mici ccit o far -
furioari de dulcea{d. Un jurnalist cu nigte ziare mici ca ni9 nigte foi de
calendar, imphturite in patru, stribatu piala in fugil
Un vinzbtor ambulant impingea prin pia{a cdruciorui lui cu in-
ghetati. Pe balconagele caselor aparuri deodati citeva feti{e, f Scindu-i
semne gribite, dar omul cu inghefata dddu din miini 9i le spuse:
S-a vindut inghe{ata ! Pe altl datl
-Atunci !

se ldsd cortina, cu fulgerul ei gerpuitor aurit.


Tata Carlo, Malvina si Pierrot nu-gi ntai veneau in fire de incin-
ta{i ce erau. Buratino, cu miinile biqate in buzunare, ctt nasul in vint,
souse lduddros:
- Ati vb.zut? Se vede treaba cd nu
degeaba m-am murat eu in
baltd la mituga Tortilla. In teatrul ista vom reprezenta noi o comedie
$tifi care ? ,,Chei{a de aur sau nemaipomenitele p5{anii ale lui Buratino
9i ale prietenilor sdi." Pun rimdgag ci senior Carabas-Barabas vii
plesni de ciudd.
Pierrot i;i ireci cu palma f run:ea incre{iti :

voi scrie comedia asta in versuri minunate.


- Er-r
Eu voi vinde inghelata ;i hilete, spuse Malvina. Daca o sa
gdsifi- ci am gi eu talent, am sb incerc si joc rolul Ltnei ie tife dt-igu{e..
Stafi, copii, dar de invSlaturi cind o sb vi apuc afi? intrebi
-
tata Carlo.
Pbpu; ile rispunserd intr-un gl as:
)a invdtim dimineala... Iar seara o si juclm la teatru
-o
- Ei, aga da, copila;i ! spuse tata Carlo. Eu unul o si cint din
flagneta sd inveselesc preacinstitul public, iar dc-o fi sI cutrcierim
cindva toati Italia, am si min calul din oras in ora; qi am sd gdtesc
ciorbd de miel cu usturoi...
Artemon asculta, ciulind urechile, 9i-9i risucea capul incoace sl-n-
colo, privind cu ochi strilucitori 1a prietenri sdi, de parcd ar fi vrut sa-l
intrebe : ..Dar eu ce-am si f ac ?"

to8
Buratino mai spuse :
Artemon o sd aibS-n paza lui toate lucrurile qi costumele tea-
-
trului qi tot el o sd pdstreze qi cheile de la cSmari. In timpul reprezen-
tafiei, ascuns in culise, va rhcni ca leul, va tropdi ca rinocerul, va
scrisni din din{i ca crocodilul Ei, invirtindu-9i repede coada, va ;uiera
ca vintul; de asemenea va imita toate sunetele de care vom avea nevoie.
Ei, dar tu, Buratino ? intrebard to{i. Tu ce vrei sd faci in teatru?
- Ciudati mai sinteti ! Cum de nu inlelege{i ? In comedie o sd joc
cliiar- rolul lui Buratino 9i astfel o s-ajung vestit in lumea-ntreaga I

Nou[ teatru de papuy dii prtma


reprezentafie

Carabas-Barabas Eedea in fa{a vetrei cu inima tare citrinitl-


l.emnele ude abia ardeau, sfiriind. Afard ploua cu gdleata, iar prin a -
coperiqul giurit al teatrului de pdpuqi ploaia pdtrundea cu putere. Pi-
cioarele 9i miinile pdpugilor prinseseri umezeali, iar la repeti{ii ni-
meni nu mai r,oia sd joace, nici chiar sub amenin{area bici ului cu ;ap-
te cozi. De trei zile papugile nu mai mincaserd nimic gi cl eveteau in-
riite, atirnate ca de obicci in cuiele din cimari.
Dimineafa nu se r,induse nici un bilet. Cine sa se ducd la Carabas-
Barabas sd-i vadd piesele plictisitoare 9i actorii fldminzi ;i zdren!5ro;i?
In turnul din orag, orologiul biitu ora;ase. Carabas-Barabas se
tiri amdrit in sala de spectacole: sala era goal5 I
Dracu' si-l ia pe prea cinstiiul public ! mormii el ;i ie;i in stra
-
d5. De cum iegi, privi in jur, clipi de citeva ori din ochi Ei cdscd o gurl
ria de mare ca in ca:r [i nrrlrrt inlra crr.. cca mai mare uiurl rrtb ilriar
-i o cioarS.
Peste drum de teatrul iui, in fa{a unei bardci noi de pinza, se in-
| .^ lllUllllllE.d,
!l -).-^
clllld\lqd -..rr:-^^ fx-x -x _l; ^^-.
ldl d :.1
.r^ \'llltUl Umed
pt->t. Ut. ..intUl Ulllrll \cc
\' b,tea
Udlqcl dinsnre
.-..--1.- -
fit a re.
Deasupra intrarii, pe o estradd de scinduri, stitea un bdie{el cu
un nas lr-rng ;i cu tichie pc cap. suflind intr-o trompcta rdguliti qi
strigind ceva,
Oamenii rideau. blteau din palnre ;i mulfi din ei intrau in baracS.
retla r, care mirosea a nimcl m.ri tare ca intotdeauna, _qe apro-
Dtr
pie de Carabas-Barabas.
E-he-he ! spuse el acrLr, incretinclu-q;i toatzr iaia. Nu mai rnerge
treaba cu iipitorile de ir:ac. \'reau sd ni duc si cLr la ci. I-)iiremar ardia
baraca cca nou5. \''rcau si mi rog cle ci .a nzr la,*e sa ic aprind lumi_
.rlrile *au sa lc matur pr .i.;s.
Dar al cui o ii te.irui iista iriLrrisit r De rinili: a rriai risillt
aici ? mirii Czirabas-Barabas.
- Pai chiar plpugile;i-au deschis teatrul lor de pipu;i ,,Fulge-
rui"; singure i;i scriu piese in rime, 5i tot eie le joaca.
carabas-Barabas, scrilnind clin rtinti ri smulgindu-ii barba, porni
-spre noua baraci de pinzi.
Pe estradd, Buratino striga:
Prima reprezenta!ie a rninunatei gi atragdtoarei comedii diri
-
via!a omule{ilor de lemn. O intimplare ader,,Srati ! Veti vedea cum i-arn
invins pe tlusmanii no;tri, fiindc-am fost iste{i, r'iteji gi nu ne-am
p ierdut cr-rmpdtul...
[-a intrarea tcatrului de papusi, intr-o casu{a de sticii
\ rla, cu o Iundd f rumoasa in pdrul ei albastru, ;edca Mal
si nu dovcdca -sa lnr-
partl bilete celor dornici si vadd o comedie adevir-ata djn viafa
p rr q ilor.
Tata carlo, intr-o haina noud de catifea, ini,irtca la flasnetb ....i
clipea;iret din ochi cdtre prea cinstitul public.
Artemon o trigea afard cle coadi pe'ulpea Alisa, care se strecii-
riise in teatru lSri bilet.
Motanul Bazilio, care intrase tol i;rri bilr,t. izhirii sa f r:gd inainte
de a fi prins. Acum ledea coco{at intr-ttn copac si, b;itu1 de ploaie.
privea in jos cu ochii lui riuticio;i.
llLrratino, urniiinCu-;i obrajii, sufla in trompeta ragusit.i:
Reprezenta{ia incepe I

$i fugi pe scdricici in jos, ca sa joace prima sceni a comediei, in


iarc se arita curn bietul tata Carlo ciople;te un omule{ de lemn din-
tr-un butut--, iard si i treaci micar prin minte ci tocmai asta o sa-i
acluci fericirea.
Tirindu-se ane\roie, a junse in sllr\ rt la teatru si broasca {estoasd
Tortilla, finind in gurd o invita{ie Llrrdl tLcl pe un pergament cu col{u-
r ile au rite.

ltc
Reprezentafia incepu. Carabas-Barabas se intoarse posomorit' ia
teatrul lui gol ;i pustiu. I-ua biciul cu qapte cozi 1i deschise ula care
'la in cimari.
cu sA ntai lenevi{i, nemerniciior I mirii el lntrlcosa -
to r. o S, \ra lnVal eLl nunraidecit cunl sar moni{i publicul la Iealrul nteu.
P ocn din bici. Dar nimeni nu rasDunse. In cimaruJa nrt era n i-
1

meni. Doar resturile de sforiceie ntai alirnaLr de cuie.


Toate pipu;ile : Arlechinii, feti{ele cu milti negrc, i'rajitorii cu +ltl_
chii instelate in colluri, cocoga{ii cu uit nas cit castrat'etele. arapii, ca-
telu;ii - toate. toatc. papu5iie fugiseri de la Carabas-Baraba,s.
Cu rrn Lrrlet salbatic. scnior Car:rb:rs IJaraba-s se nepLrsii in strada.
t\ci r'5zu cLrm ultinrii lui actori goneau zori{i nrin baltoace spre teatrLrl
cei nou, unde rriLrzica cinta vesel, unde rasunarr hohotc voioase de ris
;i unde se auzeau ropote de aplauze.
Carabas-Barabas izbrrti sa prindl doar un cafelu; dc flanela, cu
nasturi in loc de ochi. Dar Artcmon rdsiri ca din pimint si se arunca
asupra lui; il dzrclu pcste cap;i ii smulse cileluqLrl din rnina, dLrcindu-l
cu el in baraca, unde, dupb culise, li sc pregltise actorilor flaminzi o
riorbi fierbinte de miel, cu usluroi.
$i Carabas-Barabas rlmase aqa intins in biltoaca, sub ploait.

t'\'\