Cap 1

Capitolul 1 CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE 5
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCERCĂRILE
MAŞINILOR ELECTRICE
1.1 CARACTERUL ŞI SCOPUL ÎNCERCĂRII MAŞINILOR

ELECTRICE
Orice maşină electrică în stare nouă, reparată sau căreia i s-au adus
modificări, trebuie supusă unor încercări prin care să se verifice concordanţa cu
condiţiile tehnice impuse prin standarde, respectiv prin documente tehnice
normative şi, eventual, să se determine unele date experimentale necesare
utilizării maşinii în exploatare. În cazuri speciale, pentru a evita investiţii,
consumuri energetice şi solicitări electromecanice mari, insuficient justificate
economic sau tehnic, se admite ca unele încercări să fie executate la valori mai
mici ale solicitărilor ori să fie înlocuite prin încercări parţiale.
După scopul urmărit, încercările maşinilor electrice se împart în două
mari categorii:
-încercări industriale, care se efectuează în fabricile constructoare sau
la locul de instalare a maşinilor electrice;
-încercări didactice, care se efectuează în laboratoarele instituţiilor de
învăţământ.
Încercările industriale se împart în încercări de tip şi încercări de
control.
Încercările de tip au drept scop stabilirea concordanţei tipului
respectiv de maşină cu cerinţele standardelor după care a fost proiectată şi
stabilirea caracteristicilor şi parametrilor maşinii din punct de vedere al
întrebuinţării ei practice.
Acestea se efectuează ori de câte ori se realizează un nou tip de maşina,
după fiecare modificare importantă introdusă în construcţie sau în procesul
tehnologic de fabricaţie, precum şi în cazurile când se constată abateri repetate
faţă de încercările de control. Concluziile rezultate din încercările de tip,
efectuate asupra unei maşini, se pot extinde asupra celorlalte maşini din cadrul
tipodimensiunii respective. În cazul seriilor de maşini cu mai multe puteri pe
turaţie (respectiv număr diferit de poli în cadrul aceluiaşi gabarit), concluziile
6 ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
rezultate în urma efectuării încercărilor de tip, asupra maşinii cu putere mai

mare, pot fi extinse asupra maşinii cu putere mai mică.
Încercările de control (de lot) se fac, de regulă, asupra fiecărei maşini
construite cuprinzând un număr mai redus de încercări faţă de programul celor
de tip şi urmăresc să stabilească dacă maşina corespunde standardelor după
care a fost construită. Acestea se execută în fabrica constructoare asupra
fiecărui exemplar de maşină produsă. În cazuri bine justificate, la producţii de
serie mare, pentru unii parametri, se admite, la încercările de lot, şi verificarea
prin control statistic. În cadrul fabricaţiei de serie mare, în cadrul încercărilor
de lot, se admite ca maşinile să se supună încercărilor înainte de vopsire şi fără
elementele sistemului de ventilaţie montate. Influenţa acestora asupra
rezultatelor încercărilor de lot se stabileşte în cadrul încercărilor de tip, cu care
ocazie sunt precizate şi modalităţile de corecţie.
Încercările didactice ale maşinilor electrice au loc în laboratoare
speciale, reprezentând un factor important de pregătire a specialiştilor în
domeniul maşinilor electrice. Acestea au drept scop verificarea experimentală a
anumitor probleme din teoria maşinilor electrice legate de testarea şi
funcţionarea lor. În acest sens, încercările didactice ale maşinilor electrice
trebuie să satisfacă o serie de condiţii şi anume:
- stabilirea încercării programate, cunoaşterea metodei aplicate şi
existenţa aparaturii necesare;
- cunoaşterea temeinică a modului de lucru şi a programului detaliat al
încercării;
- realizarea corectă şi verificarea schemei electrice necesare efectuării
încercării;
- evidenţierea momentelor principale ale încercării şi aspectele fizice
ale fenomenelor ce intervin;
- prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute cât şi aprecierea în
baza acestora a încercării respective.
Deoarece maşinile sunt supuse adeseori la supraîncărcări sau
supraturaţii este necesară o atenţie deosebită a persoanelor ce participă la
încercări. Încercările trebuie să fie clare şi precise, să conţină schema electrică,
aparatele utilizate şi să indice metodele utilizate la măsurători, prelucrarea
datelor precum şi limitele erorilor probabile.
Maşinile electrice se supun încercărilor în stare uscată, complet montate

(inclusiv elementele sistemului de ventilaţie şi reperele care asigură gradele de
protecţie), pregătite pentru darea în exploatare normală.
1.2 METODE DE ÎNCERCARE A MAŞINILOR ELECTRICE
Principial, încercarea maşinilor electrice se poate realiza prin două
metode:
a) metoda directă, în care mărimea căutată este determinată pe cale
directă;
b) metoda indirectă, în care determinarea unei mărimi se face în mod
indirect.
Metoda încercării directe, la care rezultatul căutat se obţine prin
măsurarea directă a mărimilor necesare, este simplă, dar prezintă o serie de
neajunsuri: consum mare de energie, dispozitive de încărcare voluminoase şi
scumpe, durată mare de timp (temperatura maşinii trebuie să atingă nivelul
corespunzător regimului ei nominal). Metoda încercării indirecte presupune
măsurarea altor mărimi ce intervin într-un anume mod în mărimea căutată. De
exemplu, determinarea randamentului se poate face prin măsurarea
independentă a pierderilor din maşină, pierderi ce intervin în calculul valorii
randamentului. Metodele indirecte, pentru a corespunde scopului propus,
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- schemele de montaj să fie cât mai simple şi să nu necesite aparatură
specială şi voluminoasă;
- încercarea să se efectuează cu un consum minim de energie şi timp;
- prelucrarea rezultatelor să nu ridice probleme deosebite de calcul;
- rezultatele finale să prezinte precizie suficientă.
1.3 CALCULUL APARATELOR DE MĂSURĂ, REGLAJ ŞI
CONTROL
Pentru încercările experimentale, alegerea aparatelor de măsură, control
şi reglaj trebuie să se facă corespunzător funcţionării maşinilor electrice şi
transformatoarelor în limitele nominale de tensiune, curent, viteză, etc. Astfel,
aparatele vor prezenta domenii de măsură corespunzătoare circuitului în care
sunt conectate şi tipului încercării din cadrul metodei utilizate. Calculul
aparatelor necesită o cunoaştere temeinică a schemei de montaj, a metodei de
încercare şi a considerentelor teoretice şi practice care stau la baza metodei.
Aceste considerente ce stau la baza alegerii aparatelor necesită o bună

cunoaştere a caracteristicilor tehnice ce caracterizează regimurile nominale de
funcţionare ale maşinilor electrice, mărimi înscrise de regulă pe plăcuţa
indicatoare a acestora, după cum urmează:
a) maşina de curent continuu:
Pn [kW]; Un [V]; In [A]; nn [rot/min]; ηn [%];
b) maşina sincronă:
Sn [kVA]; Un [V]; In [A]; cosφ; fn [Hz]; nn [ro/min]; ηn [%];
c) maşina asincronă:
Pn [kW]; Un [V]; In [A]; cosφ; fln [Hz]; nn [rot/min]; ηn [%];
d) transformatoare:
Sn [kVA]; Uln [V]; U2n [V]; Iln [A]; I2n [A]; ηn [%]; fn [Hz];
Aparatele de măsură, control şi reglaj vor trebui să permită măsurarea
cel puţin până la valorile nominale corespunzătoare fiecărui tip de maşină
electrică supusă încercărilor. În situaţia în care încercarea necesită şi depăşirea
acestor valori, calculul aparatelor va trebui să ţină seama de acest lucru.
1.4 INTERPRETAREA DATELOR DE PE PLĂCUŢA INDICATOARE
A MAŞINII
Înainte de a se începe realizarea schemei de montaj, în vederea
încercării maşinilor electrice, este necesar să se examineze plăcuţa indicatoare
a maşinii pe care se găsesc indicate o serie de date utile pregătirii încercării şi
anume: regimul nominal de lucru şi mărimile caracteristice acestui regim,
respectiv valorile nominale ale puterii, tensiunii, curentului, vitezei de rotaţie,
frecvenţei, factorului de putere, tensiunii de excitaţie, curentului de excitaţie,
etc. Termenul "nominal" poate fi aplicat şi altor mărimi ce nu sunt indicate pe
plăcuţa indicatoare a maşinii dar care caracterizează regimul nominal de
funcţionare, de exemplu cuplul nominal, randamentul nominal, etc.
Puterea nominală, corespunde condiţiilor normale de funcţionare ale
maşinii şi reprezintă:
a) pentru generatoarele de curent continuu: puterea electrică la bornele
maşinii exprimată în waţi [W], kilowaţi [kW] sau megawaţi [MW];
b) pentru generatoarele de curent alternativ: puterea electrică aparentă
la bornele maşinii, exprimată în volţi-amperi [VA], kilovolţi-amperi [kVA] sau
megavolţi-amperi [MVA];
c) pentru motoare: puterea mecanică utilă la arbore, exprimată în waţi

[W], kilowaţi [kW] sau megawaţi [MW];
d) pentru comutatrice: puterea electrică la bornele maşini de pe partea
energiei transformate exprimată în [W], [kW], [MW], când energia
transformată este sub forma curentului continuu, respectiv în [VA], [kVA],
[MVA], dacă energia transformată este sub formă de curent alternativ;
e) pentru compensatoarele sincrone şi asincrone. puterea reactivă la
bornele compensatorului, exprimată în vari [VAR], kilovari [kVAR] sau
megavari [MVAR].
Tensiunea nominală a maşini reprezintă tensiunea sub care
funcţionează maşina în regimul ei nominal de lucru. Pentru sistemul monofazat
se înţelege valoarea efectivă a tensiunii, iar pentru sistemul trifazat valoarea
efectivă a tensiunii între două faze (tensiunea efectivă de linie). Pentru rotorul
maşinii asincrone cu inele colectoare, tensiunea nominală reprezintă tensiunea
între inele cu înfăşurarea rotorică în circuit deschis, rotorul fiind calat, iar
înfăşurarea statorului alimentată cu tensiunea nominală.
Curentul nominal al maşinii reprezintă curentul corespunzător
regimului nominal de lucru al maşinii.
La maşinile de curent continuu, curentul nominal reprezintă curentul
total absorbit inclusiv curentul de excitaţie (pentru motoare), sau valoarea
curentului furnizat (pentru generatoare).
Tensiunea nominală de excitaţie a unei maşini cu excitaţie
independentă reprezintă valoarea tensiunii nominale a sursei de la care se
obţine excitaţia.
Tensiunea nominală de excitaţie a unei maşini sincrone reprezintă
tensiunea la inelele colectoare, pentru curentul nominal de excitaţie a maşinii,
la temperatura standard de lucru a înfăşurării de excitaţie.
Curentul de excitaţie nominal este curentul de excitaţie ce corespunde
regimului nominal de funcţionare.
Toate maşinile electrice trebuie să fie prevăzute cu plăcuţe indicatoare
conform STAS 1893/1-87, cu precizările din STAS 3528-82. Toate datele
indicate pe plăcuţa maşinii se referă la un regim de funcţionare de durată. Dacă
maşina este destinată unui regim de funcţionare de scurtă durată, se va indica
pe plăcuţă intervalul de timp în care maşina poate funcţiona fără supraîncălzire.
Dacă prin repararea maşinilor electrice se aduc modificări în caracteristicile sau
în construcţia lor, executantul acestor modificări este obligat să aplice pe
maşina respectivă o plăcuţă indicatoare suplimentară, cu indicarea

caracteristicilor după modificare.
Marcarea extremităţilor înfăşurărilor, marcarea bornelor (când se
execută) şi corelarea cu sensul de rotaţie trebuie să corespundă prevederilor
STAS 3530-71. Sensul de rotaţie se marchează conform STAS 1893/1-87.
1.5 APARATE ŞI ACCESORII ALE SCHEMELOR ELECTRICE DE
MONTAJ
În schemele electrice de montaj necesare încercării maşinilor, în afară
de cele enumerate anterior, mai intră o serie de accesorii şi aparate fiecare
având un rol foarte bine determinat în procesul încercării cum ar fi:
a) siguranţe fuzibile, întrerupătoare, inversoare;
b) aparate de comandă, de reglaj şi de încărcare, reostate de pornire şi
reglaj, dispozitive de încărcare şi de frânare;
c) aparate de măsură şi control: ampermetre, voltmetre, tahometre, etc.
1.6. REGULI PENTRU REALIZAREA SCHEMEI ELECTRICE DE
MONTAJ
În vederea efectuării încercărilor maşinilor electrice cu cele mai bune
rezultate se recomandă ca schema electrică de montaj să se realizeze cu
respectarea următoarelor reguli:
- alegerea dispozitivelor de protecţie (siguranţe), a aparatelor de
măsură, control, reglaj să se facă pe baza datelor citite pe plăcuţa indicatoare;
- să se verifice starea întrerupătorului (cuţitele întrerupătorului deschis
să fie pe poziţia corespunzătoare şi să nu închidă accidental circuitul sub
acţiunea greutăţii sale);
- siguranţele fuzibile se vor plasa astfel încât să se evite o eventuală
rănire în cazul arderii lor;
- conductorii de legătură, necesari realizării schemei, trebuie aleşi de
secţiuni corespunzătoare curenţilor ce le străbat;
- se recomandă o verificare atentă, înainte de începerea montajului, a
integrităţii izolaţiei fiecărui conductor utilizat în schemă precum şi a
continuităţii conductorului propriu-zis (lipsa întreruperilor interioare). Se va
evita înnădirea conductorilor, iar când se recurge la aceasta, din lipsa unor
conductori suficienţi de lungi, locul de înnădire trebuie bine izolat;
- la executarea schemei trebuie urmărit ca izolaţia la capetele

conductorilor să fie bine asigurată şi să se realizeze un contact sigur între
conductor şi borne;
- înainte de cuplare, conductorii trebuie dispuşi astfel încât să nu poată
fi antrenaţi de părţile în mişcare ale maşinii;
- după efectuarea schemei, toţi conductorii neutilizaţi trebuie înlăturaţi
de pe platforma de încercare;
- aparatele de măsurat se vor aşeza într-o ordine determinată de plasarea
maşinilor pe platformă;
- acele indicatoare ale aparatelor de măsură trebuiesc aduse la zero;
- aparatele electrice de măsurat vor fi aşezate într-o poziţie (orizontală,
verticală sau înclinată) conform indicaţiilor înscrise pe acestea;
- înainte de montarea reostatelor uscate în schemă, acestea vor fi
verificate atent pentru a nu avea întreruperi şi dacă pe toată lungimea
reostatului contactul dintre cursor şi spirele rezistenţei este satisfăcător. În ceea
ce priveşte reostatele cu lichid, acestea se vor manevra cu atenţie evitându-se
plasarea feţei în zona de apariţie a aburilor fierbinţi.
1.7 STANDARDE ŞI CONDIŢII TEHNICE
În general, o maşină electrică poate fi considerată de bună calitate, din
punct de vedere al exploatării, dacă satisface o serie de cerinţe prevăzute în
standardele în vigoare. De asemenea, există o serie de cazuri ce impun
maşinii electrice condiţii suplimentare, prescrise în condiţiile tehnice.
Standardele de stat sunt elaborate de Oficiul de Stat pentru Standarde şi
conţin prescripţii obligatorii, valabile pe întreg teritoriul ţării.
1.7.1.Standarde pentru transformatoarele electrice
Condiţiile tehnice generale de calitate pentru transformatoarele de
putere sunt cuprinse în STAS 1703/1-80 ce are în componenţa sa următoarele:
1. Generalităţi
Acest standard se aplică transformatoarelor de putere (inclusiv
autotransformatoarelor) cu puterea nominală de cel puţin 1kVA (monofazate)
sau 5 kVA (polifazate). În cazul în care documentele tehnice o prevăd el se
aplică întocmai şi transformatoarelor de construcţie sau destinaţie specială:
transformatoare de măsură; autotransformatoare de pornire; transformatoare
pentru încercări; transformatoare de tracţiune montate pe echipamentul rulant;
transformatoare pentru sudare cu arc electric; transformatoare pentru cuptoare

electrice cu arc.
2. Condiţii de funcţionare
Altitudinea trebuie să fie de maximum 1000 m. Temperatura fluidului
de răcire: pentru transformatoarele răcite cu apă , temperatura apei la intrare
25oC ; pentru cele răcite cu aer, temperatura aerului max. 40oC şi min –35oC
(transformatoare pentru exterior), sau min. –15oC (transformatoare pentru
interior). Tensiunea de alimentare trebuie să fie practic sinusoidală.
3. Regimul nominal
- Valori nominale. Valorile nominale sunt acelea pentru care
transformatorul poate să furnizeze un curent egal cu curentul său nominal, în
condiţii de sarcină continuă, fără a depăşi limitele de încălzire specificate în
STAS 1703/2-80 (alimentarea fiind la tensiune şi frecvenţă nominale),
transformatorul fiind montat în condiţii normale de instalare şi răcire.
- Puteri nominale. Puterea nominală se obţine ca produs între
tensiunea nominală, curentul nominal şi factorul de putere corespunzător
(1monofazat şi √3 trifazat) şi corespunde unui regim de funcţionare continuă.
4. Regimuri de suprasarcină. Pentru transformatoarele de putere de
cel mult 100MVA se admit suprasarcini ocazionale care ating 1,5 ori valoarea
nominală (fără restricţii din partea trecerilor izolate, a comutatoarelor de reglaj
sub sarcină sau a altor accesorii). Suprasarcina ocazională apare în următoarele
condiţii: o funcţionare la 1,5 ori curentul nominal timp de 3% din durata de
viaţă, fără schimbarea prizei; schimbări de priză pe baza a 3% din numărul
acestor funcţionări efectuate la curenţi egali cu de 1.5 ori curentul nominal.
Suprasarcinile zilnice care se repetă în mod regulat, suprasarcinile temporare
sau cele accidentale de avarie care depăşesc de 1,5 ori valoarea nominală pot fi
limitate datorită accesoriilor.
- Funcţionarea la o tensiune superioară tensiunii nominale a
înfăşurării. Transformatorul trebuie să poată debita curentul nominal când este
alimentat cu 105% din tensiunea nominală a înfăşurării. În cazuri speciale
conform documentelor tehnice normative, transformatorul trebuie să poată
funcţiona la o tensiune mai mare decât 105% din tensiunea nominală, dar fără a
depăşi 110%. Dacă nu se specifică altfel, tensiunea va fi limitată, atunci când
curentul este egal cu de K ori curentul nominal (0≤ K≤1) la valoarea: U=(110-
5K2 ) [%]
5. Încălzirea conform STAS 1703/2-80.
6. Niveluri de izolaţie conform STAS 1703/3-80

7. Prize şi conexiuni conform STAS 1703/4-80
8. Stabilitatea la scurtcircuit conform STAS 1703/5-80
9. Alte condiţii.
- Dimensionarea conexiunii punctului neutru. Conductorul neutru şi
borna de nul a transformatoarelor (de exemplu transformatoarele de
distribuţie), destinate să alimenteze o sarcină conectată între fază şi punctul
neutru, trebuie să fie dimensionate pentru curentul de sarcină corespunzător şi
pentru curentul de defect de punere la pământ. Conductorul neutru şi borna de
nul a transformatoarelor, care nu sunt destinate să alimenteze o sarcină
conectată între fază şi punctul neutru, trebuie să fie dimensionate pentru
curentul de defect de punere la pământ.
- Declanşarea sarcinii la transformatorul legat direct la generator.
Transformatoarele cu puteri peste 40 MVA destinate a fi legate direct la
bornele generatorului, putând fi solicitate de declanşarea sarcinii, trebuie să
poată rezista la aplicarea timp de 5 s a unei tensiuni egale cu de 1,4 ori
tensiunea nominală la bornele transformatorului; cele cu puteri până la 40
MVA inclusiv, trebuie să poată rezista la aplicarea timp de 5 min a unei
tensiuni egale cu de 1,3 ori tensiunea nominală la bornele transformatorului.
- Declanşarea sistemelor de răcire forţată. În cazul
transformatoarelor cu circulaţie forţată a uleiului şi răcire cu apă sau suflaj de
aer, funcţionarea transformatorului după oprirea pompelor sau ventilatoarelor
nu este admisă mai mult de 10 min la plină sarcină şi de 1 oră la mers în gol.
- Abateri limită de la valorile garantate. Valorile măsurate ale
parametrilor de funcţionare, garantate prin standarde sau normele tehnice de
produs pentru regimul nominal al transformatorului, trebuie să respecte
următoarele abateri limită:
- pierderi totale +10% din pierderile totale;
- pierderi parţiale +15% din fiecare din pierderile parţiale, cu condiţia
ca să nu se depăşească pierderile totale;
- raportul de transformare în gol, pentru priza principală ±0,5% din
raportul de transformare garantat; ±1/10 din tensiunea de scurtcircuit reală la
curentul nominal, exprimată în procente;
- tensiunea de scurtcircuit la curentul nominal, dacă priza principală
este priza mediană sau una din cele două prize mediane în cazul: unui
transformator cu două înfăşurări ±10% din tensiunea de scurtcircuit garantată
pentru această priză; unui transformator cu mai mult de două înfăşurări ±10%
din tensiunea de scurtcircuit garantată pentru o pereche specifică de înfăşurări;
±15% din tensiunea de scurtcircuit garantată pentru o a doua pereche
specificată de înfăşurări; iar în alte cazuri conform STAS 1703/4-80;
- impedanţa de scurtcircuit pentru o priză oarecare, STAS 1703/4-80;
- curentul de mers în gol: +30% din curentul de mers în gol garantat;
- nivelul de zgomot: +3dB.
10. Reguli şi metode pentru verificarea calităţii
Categoriile de încercări la cere sunt supuse transformatoarele ce fac
obiectul prezentului standard sunt: încercări de tip; încercări individuale;
încercări speciale.
11. Marcare, documente, indicatori de fiabilitate, garanţii.
- Marcare. Fiecare transformator trebuie să fie prevăzut cu o placă
indicatoare rezistentă la intemperii, fixată într-un loc vizibil. Marcarea trebuie
să fie lizibilă şi durabilă. Marcarea trebuie să conţină următoarele informaţii:
marca de fabrică; tipul transformatorului; numărul prezentului standard şi, dacă
este cazul, numărul normei tehnice de ramură, anul de fabricaţie; numărul de
faze; puterea nominală ( pentru transformatoarele cu mai multe înfăşurări,
trebuie să se dea putere nominală a fiecăreia); frecvenţa nominală; tensiunile
nominale ale înfăşurărilor; grupa de conexiuni; curenţii nominali; tensiunea de
scurtcircuit la curenţii nominali; modul de răcire. Suplimentar mai pot fi
următoarele informaţii: masa totală, masa uleiului electroizolant; clasa de
temperatură a izolaţiei; încălzirea; schema de conexiuni; nivelul de izolaţie;
masa de transport; masa decuvabilă; natura lichidului izolant (dacă acesta este
altul decât uleiul electroizolant). Detalii referitoare la prize: indicarea
înfăşurării dotată cu prize; tabel cu tensiunea şi puterea de priză a fiecărei
înfăşurări; valoarea impedanţei de scurtcircuit pe prizele extreme şi pe priza
mediană cu indicarea înfăşurării la care este raportată această impedanţă;
eventualele informaţii asupra funcţionării transformatorului la o tensiune
depăşind 105% din tensiunea de priză sau, pentru priza principală, 105% din
tensiunea nominală.
- Documente. La livrare transformatoarele vor fi însoţite de
documentul de certificare a calităţii, întocmit conform legislaţiei în vigoare
precum şi de instrucţiunile de transport, montaj, instalare, întreţinere şi
exploatare.
- Indicatori de fiabilitate. Conform documentelor tehnice normative.
- Garanţii. Conform documentelor tehnice normative.
Standarde române
STAS 10381/1-76 Transformatoare. Terminologie generală.
STAS 10381/2-76 Transformatoare. Subansambluri şi părţi
componente. Terminologie.
STAS 10381/3-76 Transformatoare. Mărimi caracteristice.
Terminologie.
STAS 10381/4-76 Transformatoare. Funcţionare, caracteristici,
încercări. Terminologie.
STAS 1703/1-80 Transformatoare de putere. Condiţii tehnice generale
de calitate.
STAS 1703/2-80 Transformatoare de putere. Încălzirea.
STAS 1703/3-80 Transformatoare de putere. Niveluri de izolaţie şi
încercări dielectrice.
STAS 1703/4-80 Transformatoare de putere. Prize şi conexiuni.
STAS 1703/5-80 Transformatoare de putere. Stabilitatea la scurtcircuit.
STAS 1703/6-77 Transformatoare de putere. Metode de măsurare a
nivelului de zgomot.
STAS 1703/7-80 Transformatoare de putere. Metode de încercare.
STAS 440/1-90 Transformatoare trifazate de putere, în ulei,
16…1600kVA şi 6…20kV. Condiţii tehnice de calitate.
2,5…6,3MVA şi 10…35kV. Condiţii tehnice de calitate.
10…63MVA şi 20…110kV. Condiţii tehnice de calitate.
STAS 4001-65 Transformatoare de putere de la 25 …1600kVA şi până
la 35kV. Gabarite şi distanţe între roţi.
STAS 5680-81 Transformatoare, autotransformatoare, regulatoare de
inducţie, transformatoare de măsură şi transductoare. Grade de protecţie
asigurate prin carcasă.
STAS 11381/17-89 Transformatoare şi bobine de reactanţă- Semne
convenţionale pentru scheme electrice.
STAS 8242-68 Transformatoare de putere. Metode de încercare a
releului de gaze.
STAS 8242-87 Relee de gaze. Condiţii tehnice generale.
STAS 3532-73 Transformatoare mici. Condiţii tehnice generale de

calitate.
STAS 7615-73 Transformatoare mici de siguranţă. Condiţii tehnice
generale de calitate.
STAS 2689-84 Transformatoare pentru sudare cu arc electric. Condiţii
tehnice generale.
STAS 10942-84 Transformatoare pentru maşini de sudat electric prin
presiune. Condiţii tehnice generale.
STAS 2689-84 Transformatoare pentru sudare cu arc electric. Condiţii
tehnice generale.
STAS 11426-89 Transformatoare de putere în ulei. Luarea probelor de
gaz şi ulei pentru analiza gazelor libere şi dizolvate şi a conţinutului de apă.
STAS 811/83 Uleiuri electroizolante Tr. 30.
STAS 10130/75 Uleiuri electroizolante ET 10
Standarde europene adoptate ca standarde române
SR EN 60076-1+A11: 2001 Transformatoare de putere. Partea 1:
Generalităţi
SR EN 60551+A1: 1999 Determinarea nivelurilor de zgomot ale
transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă.
SR EN 60599: 2001 Echipamente electrice în serviciu impregnate cu
ulei mineral. Ghid pentru interpretarea analizei gazelor dizolvate şi a gazelor
libere.
SR EN 60742: 1998 Transformatoare de separare a circuitelor şi
transformatoarelor de securitate. Prescripţii.
SR EN 61558-1+A1: 2000 Securitatea transformatoarelor, blocurilor de
alimentare şi analoage. Partea 1: Prescripţii generale şi încercări.
SR EN 61558-2-2: 2001 Securitatea transformatoarelor, blocurilor de
alimentare şi analoage. Partea 2-2: Prescripţii particulare pentru
transformatoarele de comandă.
Standarde internaţionale adoptate ca standarde române
SR CEI 60050 (421): 1999 Vocabular electrotehnic internaţional 421:
Transformatoare de putere şi bobine de reactanţă.
SR CEI 60296+A1: 2000 Specificaţii pentru uleiuri minerale
electroizolante neutilizate pentru transformatoare şi aparataj de conexiune.
Norme, regulamente şi instrucţiuni pentru transformatoare
- Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii

electrice- PE 116/94 (extras).
- Regulament de exploatare tehnică a echipamentelor electrice din
distribuţia primară- PE 126/82 (extras)
- Instrucţiune elaborată de ICEMENERG, cu privire la interpretarea
funcţionării releelor de gaze în transformatoarele de putere din exploatare, la
verificarea corectitudinii montării releului de gaze şi a stării sale de
funcţionare.
- Regulament de exploatare tehnică a uleiurilor electroizolante –PE
129/1991.
- Instrucţiune tehnologică privind aditivarea uleiurilor din
transformatoarele de distribuţie aflate în exploatare (extras din PE 129/81).
- Stabilirea influenţei suprafeţelor metalice asupra calităţii uleiurilor din
transformator (extras din lucrarea Nr. 5394/77 elaborată de ICEMENERG ).
1.7.2 Standarde pentru maşinile electrice rotative
Standardul de bază în domeniul maşinilor electrice rotative este STAS
1893-87 "Maşini electrice rotative, condiţii generale" care se aplică tuturor
maşinilor electrice rotative cu puteri mai mari de 50W (sau 50VA). Pentru
maşinile de curent alternativ prin această putere se consideră puterea
echivalentă raportată la frecvenţa de 50 Hz. Acest standard nu se aplică în
general pentru maşinile electrice utilizate în tracţiune sau destinate funcţionării
în condiţii speciale, care fac obiectul altor standarde. Maşinile electrice rotative
la care se aplică acest standard mai pot satisface şi o serie de condiţii
suplimentare în ceea ce priveşte sistemul de răcire, de protecţie, de montaj,
rezistenţa de izolaţie la acţiunile mediului înconjurător, precum şi alte condiţii
ce trebuiesc indicate în standardele sau condiţiile tehnice pentru aceste
maşini. De regulă, condiţiile suplimentare vor fi traduse în condiţii concrete de
încercare, ce vor fi realizate la platforma de încercări a fabricii constructoare de
maşini. În general, orice excepţii de la aceste prevederi vor fi convenite de
regulă între furnizori şi beneficiar.
STAS-ul 1893/1-87 cuprinde condiţii tehnice generale şi se compune
din următoarele părţi:
1.Generalităţi
Maşinilor care fac obiectul prezentului standard li se pot aplica
prescripţii noi, modificate sau suplimentare prevăzute în alte standarde. Dacă
este necesar să se modifice anumite prevederi ale prezentului standard în
scopul de a permite aplicaţii speciale, de exemplu pentru maşini supuse

radiaţiilor sau maşini pentru aeronave, toate celelalte prevederi rămân valabile,
cu condiţia să nu fie în contradicţie cu aceste specificaţii particulare.
2. Terminologie specifică
- Caracteristici nominale. Ansamblul valorilor numerice ale
mărimilor electrice şi mecanice, asociate cu durata şi ordinea lor de succesiune
în timp, atribuit maşinii de către producător şi indicat pe plăcuţa indicatoare,
maşina corespunzând condiţiilor specificate.
- Valoarea nominală. Valoarea nominală a unei mărimi care intră în
definirea caracteristicilor nominale.
- Puterea nominală. Valoarea numerică a puterii utile care intră în
definirea caracteristicilor nominale.
- Sarcină. Ansamblul valorilor numerice ale mărimilor electrice şi
mecanice ce caracterizează cerinţele impuse la un moment dat unei maşini
electrice rotative de către un circuit electric sau dispozitiv mecanic.
- Funcţionare în gol. Stare de funcţionare a maşinii rotative la putere
utilă nulă (celelalte condiţii fiind condiţii normale de funcţionare).
- Plină sarcină. Valoarea cea mai ridicată a sarcinii, specificată pentru
o maşină care funcţionează la puterea nominală.
- Putere în plină sarcină. Valoarea cea mai ridicată a puterii,
specificată pentru o maşină care funcţionează la putere nominală (definiţia se
aplică întocmai şi pentru alte mărimi cum ar fi: cuplu, curent, turaţie, etc.).
- Repaus. Absenţa completă a oricărei mişcări şi a oricărei alimentări
electrice sau antrenări mecanice.
- Serviciu. Stipularea sarcinii (sarcinilor) la care este supusă maşina,
inclusiv perioadele de pornire, frânare electrică, funcţionare în gol şi de repaus,
a duratei şi ordinii lor de succesiune în timp.
- Serviciu tip. Serviciu continuu, temporar sau periodic, cuprinzând
una sau mai multe sarcini care rămân constante pe o durată specificată sau
serviciu neperiodic în timpul căruia sarcina sau turaţia variază în general în
domeniu de funcţionare admis.
- Echilibru termic. Starea atinsă atunci când supratemperatura
diferitelor părţi ale maşinii nu variază cu mai mult de 2 K în timp de 1h.
- Durata de acţionare relativă. Raportul, exprimat în procente, între
perioada de funcţionare în sarcină, cuprinzând pornirea şi frânarea electrică, şi
durata ciclului de serviciu.
- Cuplu cu rotorul blocat. Cuplul minim măsurat pe care îl dezvoltă

motorul alimentat la tensiune şi frecvenţă nominale, rotorul său fiind menţinut
blocat.
- Curent cu rotorul blocat. Valoarea efectivă, măsurată în regim
stabil, a curentului absorbit de motor când este alimentat la tensiune şi
frecvenţă nominale, rotorul său fiind menţinut blocat.
- Cuplul minim în timpul pornirii (la un motor de curent alternativ).
Cel mai mic cuplu pe care îl dezvoltă motorul între turaţia zero şi turaţia care
corespunde cuplului maxim, când motorul este alimentat la tensiune şi
frecvenţă nominale. Definiţia nu se aplică motoarelor asincrone al căror cuplu
scade continuu când turaţia creşte. Valoarea se referă la caracteristica uzuală a
cuplului mediu, excluzând efectele tranzitorii.
- Cuplu maxim (de răsturnare) al unui motor de curent alternativ.
Cuplul cel mai ridicat pe care îl dezvoltă motorul la temperatura sa de
funcţionare, la tensiune şi frecvenţe nominale, fără cădere bruscă de turaţie.
Definiţia nu se aplică motoarelor asincrone al căror cuplu scade continuu când
turaţia creşte. Valoarea se referă la caracteristica uzuală a cuplului mediu,
excluzând efectele tranzitorii.
- Cuplu de desprindere sincronă. Cuplul cel mai ridicat pe care îl
dezvoltă un motor sincron la temperatura de funcţionare, la turaţia de
sincronism şi la tensiune, frecvenţă şi excitaţie nominale.
- Răcire. Operaţie prin care căldura provenind din pierderile produse
într-o maşină este cedată mai întâi unui fluid de răcire primar, crescând
temperatura acestuia. Fluidul primar încălzit poate fi înlocuit printr-un fluid
proaspăt la temperatură mai joasă sau poate fi răcit el însuşi de către un fluid de
răcire secundar într-un schimbător de căldură.
- Fluid de răcire. Fluid (lichid sau gaz) prin intermediul căruia este
transmisă căldura.
- Fluid de răcire primar. Lichid sau gaz care, aflat la o temperatură
mai mică decât cea a pieselor maşinii şi în contact cu acestea, transportă
căldura cedată de aceste piese.
- Fluid de răcire secundar. Fluid de răcire care, aflat la o temperatură
mai mică decât cea a fluidului de răcire primar, transportă căldura cedată de
fluidul primar prin intermediul unui schimbător de căldură.
- Înfăşurare cu răcire directă (răcire interioară). Înfăşurarea în care

fluidul de răcire parcurge conductoare goale, tuburi sau canale, care fac parte
integrantă din înfăşurare în interiorul izolaţiei principale.
- Înfăşurare cu răcire indirectă. Înfăşurare răcită prin orice altă
metodă decât răcirea directă. Când nu se indică directă sau indirectă, este vorba
de o înfăşurare cu răcire indirectă. Pentru alte definiţii referitoare la modurile şi
fluidele de răcire, se va consulta şi STAS 10536-76.
- Izolaţie suplimentară. Izolaţie independentă, prevăzută suplimentar
faţă de izolaţia principală, pentru a se asigura protecţia faţă de şocurile electrice
în cazul unui defect apărut la izolaţia principală.
- Moment de inerţie. Momentul de inerţie (dinamic) al unui corp în
jurul unei axe este suma (integrală) produselor maselor sale elementare cu
pătratul distanţelor lor radiale faţă de axă.
- Constanta de timp termică echivalentă. Constanta de timp termică
echivalentă este constanta de timp care, înlocuind mai multe constante de timp
individuale, determină aproximativ evoluţia temperaturii într-o înfăşurare.
- Înfăşurare înglobată. Înfăşurare complet închisă sau încorporată într-
un izolant turnat.
3. Servicii şi caracteristici nominale
- Servicii tip:
1.Serviciu continuu. Serviciu tip S1. Funcţionarea la sarcină constantă
de durată suficientă pentru atingerea echilibrului termic (figura 1).
N
Sarcină
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsă

Figura 1. Serviciu continuu. Serviciu tip S1
2. Serviciu temporar. Serviciu tip S2. Funcţionarea în sarcină

constantă pe o durată de timp determinată, mai mică decât cea necesară pentru
atingerea echilibrului termic, urmată de o perioadă de repaus de durată
suficientă pentru restabilirea cu aproximaţie de 2 K a egalităţii de temperatură
între maşină şi fluidul de răcire (figura 2).
N
Sarcină
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsă
în timpul ciclului
Figura 2. Serviciu temporar. Serviciu tip S2
3. Serviciul intermitent periodic. Serviciul tip S3. Suită de cicluri de
serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de funcţionare la sarcină
constantă şi o perioadă de repaus. În acest serviciu ciclul este de aşa natură
încât curentul de pornire nu afectează în mod semnificativ încălzirea (figura 3).
Durata unui ciclu
N R
Sarcină
Pierderi
electrice
Temperatură Θmax
Timp
N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsă în
timpul unui ciclu
N
Durata de acţionare relativă =N *100%
N+R
Figura 3. Serviciu intermitent periodic. Serviciu tip S3
4. Serviciul intermitent periodic cu pornire. Serviciu tip S4. Suită de

cicluri de serviciu identice cuprinzând o perioadă de pornire de durată
apreciabilă, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă şi o perioadă de
repaus (figura 4).
Durata unui
ciclu
Sarcină
D N R
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă;

Θmax- temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu; R-repaus
D+N
Durata de acţionare relativă = *100%
D+N +R
Figura 4. Serviciu intermitent periodic cu pornire. Serviciu tip S4
5. Serviciul intermitent periodic cu frânare electrică. Serviciu tip

S5. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de
pornire, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă, o perioadă de frânare
electrică rapidă şi o perioadă de repaus (figura 5).
D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă; F-frânare electrică;
Θmax-temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu. Durata de acţionare
D+N +F
relativă= *100%
D+N +F +R
Durata unui ciclu
Sarcină
D N F R
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
Figura 5. Serviciu intermitent periodic cu frânare electrică. Serviciu tip S5
6. Serviciu neîntrerupt periodic cu sarcină intermitentă. Serviciu
tip S6. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de
funcţionare în sarcină constantă şi o perioadă de funcţionare în gol, fără
perioadă de repaus (figura6).
Durata unui
ciclu
N V
Sarcină
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
N-funcţionare la sarcină constantă; V-funcţionare în gol;Θmax- temperatura
maximă atinsă în timpul unui ciclu. Durata de acţionare relativă
V
= *100%
N +V
Figura 6. Serviciu neîntrerupt periodic cu sarcină intermitentă. Serviciu tip S6
7. Serviciu neîntrerupt periodic cu frânare electrică. Serviciu tip
S7. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare o perioadă de
pornire, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă şi o perioadă de frânare
electrică, fără perioadă de repaus (figura 7).
D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă; F-frânare electrică Θmax-

temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu;
Durata de acţionare relativă=100%
Durata unui ciclu
Sarcină
D N F
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
Figura 7. Serviciu neîntrerupt periodic cu frânare electrică. Serviciu tip S7
8. Serviciu neîntrerupt periodic cu modificări corelate cu sarcină şi
turaţie. Serviciu tip S8. Suită de cicluri de serviciu identice cuprinzând fiecare
o perioadă de accelerare, o perioadă de funcţionare în sarcină constantă
corespunzând unei turaţii predeterminate, urmată de una sau mai multe
perioade de funcţionare la alte sarcini constante corespunzând la diferite turaţii
(realizate, de exemplu, prin schimbarea numărului de perechi de poli la
motoarele asincrone). Nu există perioadă de repaus (figura 8).
Durata unui ciclu
Sarcină
D N N2 N3
F1 F2
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Turaţie
Timp
D-pornire(accelerare); N1,N2,N3-funcţionare la sarcini constante;

F1,F2-frânare electrică; Θmax- temperatura maximă atinsă în timpul unui ciclu
D + N1
Durata de acţionare relativă = D + N + F + N + F + N ⋅ 100%
1 1 2 2 3
F1 + N 2
= ⋅ 100%
D + N 1 + F1 + N 2 + F2 + N 3
F2 + N 3
= ⋅ 100%
D + N 1 + F1 + N 2 + F2 + N 3
Figura 8. Serviciu neîntrerupt periodic cu modificări corelate de sarcină
şi turaţie. Serviciu tip S6
Observaţie: Pentru serviciile tip S3….S8 durata unui ciclu este, în
general, prea scurtă pentru atingerea echilibrului termic
9. Serviciu cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie. Serviciu tip
S9. Serviciu la care sarcina şi turaţia au, în general, o variaţie neperiodică în
plaja de funcţionare admisibilă. Acest serviciu include frecvent suprasarcini
aplicate care pot fi mult superioare valorilor de plină sarcină (figura 9). Pentru
acest serviciu tip valorile apropiate de sarcină plină sunt considerate ca bază
pentru noţiunea de suprasarcină. Valoarea limită a suprasarcinii se stabileşte de
comun acord între producător şi beneficiar, prin documentele tehnice

normative.
D R S
L
Turaţie
F
Sarcină
Cp
Pierderi
electrice
Θmax
Temperatură
Timp
D-pornire; L-funcţionare la sarcini variabile; F-frânare electrică;R-
repaus; S-funcţionare la suprasarcină; Cp-plină sarcină; Θmax- temperatura
maximă atinsă
Figura 9.Serviciu cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie. Serviciu tip S9
- Specificarea serviciului.
Serviciul trebuie specificat cât mai precis posibil de către beneficiar. În
anumite cazuri, când sarcina este constantă sau variază într-un mod cunoscut,
serviciul poate fi specificat numeric sau cu ajutorul unui grafic reprezentând
variaţia în funcţie de timp a mărimilor variabile. Dacă succesiunea valorilor în
timp nu este determinată, trebuie aleasă o succesiune în timp echivalentă
(serviciile de la S1 la S8) cel puţin la fel de severă ca serviciul real, sau trebuie
aplicat serviciul S9. Dacă serviciul nu este menţionat, se aplică serviciul tip S1
(serviciul continuu).
- Caracteristici nominale
Clasa de caracteristici nominale aleasă în mod normal trebuie să fie de
tip continuu maximal bazată pe serviciul tip S1 (serviciul continuu) sau de tip
temporar bazat pe serviciul tip S2 (serviciul temporar). Dacă nu este posibil,
caracteristicile nominale trebuie să corespundă unui serviciu tip periodic bazat
pe unul din serviciile tip S3….S8 (servicii periodice) sau unui serviciu tip
neperiodic bazat pe serviciul tip S9 (serviciu neperiodic).
- Alegerea unei clase de caracteristici nominale
Dacă o maşină este construită pentru uz general, ea trebuie să aibă
caracteristici nominale de tip continuu maximal şi să poată funcţiona în
serviciul tip S1.
Dacă serviciul nu a fost specificat de beneficiar, se aplică serviciul tip
S1 şi clasa de caracteristici nominale trebuie să fie de tip continuu maximal.
Când o maşină este prevăzută pentru caracteristici nominale de tip
temporar, caracteristicile nominale trebuie să se bazeze pe serviciul tip S2 şi
simbolizat corespunzător.
Când o maşină este destinată să funcţioneze cu sarcini variabile sau
sarcini cuprinzând o perioadă de funcţionare în gol sau perioade de timp cărora
maşina este în stare de repaus, clasa de caracteristici nominale trebuie să fie de
tip periodic, bazat pe un serviciu tip ales dintre serviciile tip S3…S8,
simbolizate corespunzător.
Când o maşină este destinată să funcţioneze într-un mod neperiodic cu
sarcini variabile la viteze variabile, cuprinzând şi suprasarcini, caracteristicile
nominale pentru serviciul neperiodic trebuie să se bazeze pe serviciul tip S9,
simbolizat corespunzător.
Dacă este necesară o încercare pentru o maşină căreia i se atribuie o
clasă de caracteristici nominale pe baza unui serviciu tip ales dintre serviciile
tip S3…S9, în mod normal este suficient să se efectueze încercarea la
caracteristici nominale de tip continuu echivalent.
În anumite cazuri, prin acord între producător şi beneficiar, poate fi
prevăzută o încercare corespunzând caracteristicilor serviciului real estimat
(dar o asemenea procedură nu se practică în general).
La determinarea caracteristicilor nominale, puterea nominală se
consideră:
- pentru serviciile tip S1…S8 valoarea specificată a sarcinilor constante,
exprimată în waţi pentru motoare şi în voltamperi pentru generatoare ( durata N
din figurile 1…8);
- pentru serviciul tip S9, o valoare apropiată de puterea în plină sarcină
(segmentul Cp în figura 9).
- Clase de caracteristici nominale

La stabilirea caracteristicilor nominale producătorul trebuie să aleagă
una din următoarele clase de caracteristici nominale:
1. Caracteristici nominale de tip continuu maximal. Stipularea, de
către producător, a sarcinii şi condiţiilor în care maşina poate să funcţioneze pe
timp nelimitat şi conform prescripţiilor prezentului standard.
2. Caracteristici nominale de tip temporar. Stipularea, de către
producător, a sarcinii, duratei şi condiţiilor în care maşina poate să funcţiona pe
durată nelimitată, pornind de la temperatura ambiantă şi conform prescripţiilor
prezentului standard.
3. Caracteristici nominale de tip continuu echivalent. Stipularea, de
către producător, în scopuri de încercare, a sarcinii şi condiţiilor în care maşina
poate funcţiona până la atingerea echilibrului termic, realizând astfel
echivalenţa cu unul din serviciile tip periodice S3…S8 sau cu serviciul tip S9 şi
conform prescripţiilor prezentului standard.
4. Caracteristici nominale pentru serviciu de tip periodic.
Stipularea, de către producător, a sarcinilor şi condiţiilor în care maşina poate
să funcţiona în cicluri, conform prescripţiilor prezentului standard. Dacă este
aplicată, această clasă de caracteristici nominale trebuie să corespundă unuia
din serviciile tip periodice S3..S8. Durata unui ciclu trebuie să fie de 10
minute, dacă nu se indică altfel, iar durata de acţionare relativă trebuie să aibă
una din următoarele valori: 15%, 25 %, 40 %, 60%.
5. Caracteristici nominale pentru serviciu de tip neperiodic.
Stipularea, de către producător, a variaţiilor de sarcină care se adaugă
variaţiilor de turaţie şi a condiţiilor, inclusiv suprasarcinilor, în care maşina
poate să funcţiona în mod neperiodic îndeplinind prescripţiilor prezentului
standard. Dacă este aplicată, această clasă de caracteristici nominale trebuie să
corespundă serviciului neperiodic cu variaţii neperiodice de sarcină şi turaţie de
tip S9.
- Simbolizare
1.Servicii tip. Un serviciu tip poate fi notat printr-o abreviaţie a
termenilor indicaţi pentru serviciile tip S1…S9. Pentru serviciu tip S2,
abreviaţia S2 este urmată de indicarea duratei de serviciu. Pentru serviciile tip
S3 şi S6, Abreviaţiile S3 şi S6 sunt urmate de indicarea duratei de acţionare
relativă. De exemplu: S2 60 min; S3 25%; S6 %. Pentru serviciile tip S4 şi S5,
abreviaţiile S4 şi S5 sunt urmate de indicarea duratei de acţionare relativă, a
momentului de inerţie a motorului (JM) şi a momentului de inerţie al sarcinii

(Jext), ambele raportate la arborele motorului. De exemplu: S4 25% JM=0,15
kgm2 Jext=0,75kgm2. Pentru serviciul S7, abreviaţia S7 este urmată de
momentul de inerţie al motorului (JM) şi de momentul de inerţie al sarcinii
(Jext), ambele raportate la arborele motorului. De exemplu: S7 JM=0,4 kgm2
Jext=7,5kgm2. Pentru serviciul tip S8 abreviaţia S8 este urmată de momentul de
inerţie a motorului (JM) şi de momentul de inerţie al sarcinii (Jext), ambele
raportate la arborele motorului, şi de valoarea sarcinii, turaţiei şi duratei de
acţionare relativă pentru fiecare din turaţii. De exemplu: S8 JM=0,5kgm2
Jext=6kgm2 16kW 740 rot/min 30%; 40kW 1460 rot/min 30%; 25kW 980
rot/min 40%.
2. Clase de caracteristici nominale. Simbolurile utilizate sunt
următoarele:
- caracteristici nominale de tip continuu maximal „S1” (sau „cont”)
-caracteristici nominale de tip temporar- durata perioadei de
funcţionare, de exemplu: „60 min” sau „S2 60 min”;
-caracteristici nominale de tip continuu echivalent- „echivalent”;
-caracteristici nominale pentru serviciu tip periodic sau neperiodic- ca
mai sus, de exemplu: „S3 25%”.
Simbolurile menţionate urmează după valoarea puterii nominale. Dacă
după puterea nominală nu urmează nici un simbol, caracteristicile nominale se
consideră de tip continuu maximal.
3. Stabilirea caracteristicilor nominale. Caracteristicile nominale
trebuie să fie stabilite conform prescripţiilor prezentului standard şi marcate pe
plăcuţa indicatoare. În cazul maşinilor prevăzute pentru mai multe ansambluri
de caracteristici nominale, maşina trebuie să corespundă din toate punctele de
vedere prezentului standard pentru fiecare ansamblu de caracteristici nominale
în parte. Când între bornele maşinii şi sursa de alimentare sunt înserate
reactanţe considerate parte integrantă a maşinii, valorile nominale trebuie să se
raporteze la bornele reactanţelor din partea dinspre alimentare, excepţie fac
transformatoarele de putere conectate între maşină şi sursa de alimentare.
Pentru orice maşină, valorile preferenţiale ale puterii nominale, exprimate în
waţi, se vor alege din seria de numere normale R40, rotunjite conform STAS
283-68.
Putere nominală.
- Generatoare de curent continuu. Puterea la borne exprimată în waţi;
- Generatoare de curent alternativ. Puterea electrică aparentă la

borne, exprimată în voltamperi şi completată cu indicarea factorului de putere.
Factorul de putere nominal pentru generatoarele sincrone, dacă nu se specifică
altfel, este de 0,8 supraexcitat;
- Motoare. Puterea mecanică disponibilă la arbore, exprimată în waţi;
- Compensatoare sincrone. Puterea reactivă la borne, exprimată în
voltamperi reactivi, atât în regim subexcitat cât şi în regim supraexcitat.
Tensiunea nominală
Tensiune nominală la borne. Tensiunea între conductoarele exterioare
la bornele maşinii, la puterea nominală.
Generatoare prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ
restrânsă de tensiuni:
- Generatoare de curent continuu. La generatoare de curent continuu
prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ restrânsă de tensiuni, dacă nu
se specifică altfel, puterea nominală şi curentul nominal trebuie să se raporteze
la limita superioară a plajei de tensiuni;
- Generatoare de curent alternativ. La generatoare de curent
alternativ prevăzute pentru funcţionare într-o plajă relativ restrânsă de
tensiuni, dacă nu se specifică altfel, puterea nominală şi factorul de putere
nominal trebuie să se raporteze la fiecare din valorile tensiunilor din plajă.
Maşini pentru mai mult de un ansamblu de caracteristici
nominale.
- Caracteristici nominale pentru maşini cu mai multe viteze. La
maşinile cu mai multe viteze caracteristicile nominale trebuie să fie definite
pentru fiecare viteză.
- Caracteristici nominale pentru maşini cu mărimi variabile. Când o
mărime nominală (putere, tensiune, turaţie, etc.) poate să aibă mai multe valori
sau să varieze în mod constant între două limite, caracteristicile nominale
trebuie stabilite conform acestor valori sau limite, excepţie fac variaţiile
tensiunii de ±5% sau pentru conexiunea stea-triunghi la pornire.
4.Condiţii de funcţionare. Altitudine, temperatură şi fluid de răcire.
Dacă nu se specifică altfel de către beneficiar, maşinile trebuie
concepute pentru următoarele condiţii de funcţionare la locul de montaj:
- Altitudine. Altitudinea maximă se stabileşte la 1000 m peste nivelul
mării. Pentru maşini destinate să funcţioneze în locuri de montaj a căror
altitudine depăşeşte 1000 m, se vor aplica corecţii limitelor supratemperaturilor

pentru a ţine seama de condiţiile de funcţionare.
- Temperatura ambiantă şi temperatura fluidului de răcire.
Temperatura aerului (care poate fi temperatura fluidului primar sau secundar
după sistemul de ventilaţie al maşinii), la locul de funcţionare, este supusă
variaţiilor sezoniere, dar nu depăşeşte 40oC. Temperatura apei la intrarea în
schimbătorul de căldură nu trebuie să depăşească 25oC.
- Temperaturi minime ale aerului ambiant şi fluidului de răcire.
Temperatura minimă a aerului (care poate fi temperatura fluidului primar sau
secundar după sistemul de ventilaţie al maşinii), la locul de funcţionare, este –
15oC, maşina fiind instalată şi în stare de funcţionare sau în repaus. Regula se
aplică tuturor maşinilor cu următoarele excepţii: maşini de curent alternativ cu
puterea nominală peste 3300kW (sau kVA) şi toate celelalte maşini care au
colector sau lagăre cu cuzineţi. Pentru acestea temperatura minimă fiind de
+5oC; maşinile ale căror fluid de răcire primar sau secundar este apa.
Temperatura minimă a apei şi a aerului ambiant este de +5oC.
- Caracteristicile gazului utilizat ca fluid de răcire în maşinile răcite
cu hidrogen. Maşinile răcite cu hidrogen trebuie să poată funcţiona la putere
nominală în condiţii nominale cu un fluid de răcire conţinând min. 95%
hidrogen în volum. Din motive de securitate conţinutul de hidrogen trebuie
menţinut la min. 90%, cu condiţia ca restul de gaz din amestec să fie aer.
- Umiditatea relativă a aerului. Umiditatea relativă a aerului este de
max. 80% la temperatura de 20oC.
Condiţii electrice
- Alimentarea electrică. Condiţiile electrice pentru care sunt concepute
maşinile electrice de curent alternativ sunt cele ale unei reţele electrice trifazate
de 50 Hz. La stabilirea tensiunilor nominale ale maşinilor este necesar să se
ţină seama de căderea de tensiune din reţea între locul de distribuţie şi locul de
utilizare.
- Forma şi simetria tensiunilor şi curenţilor.
În cazul unui motor de curent alternativ, tensiunea de alimentare se
presupune că este practic sinusoidală. Tensiunea este considerată practic
sinusoidală dacă, la alimentarea unui motor de curent alternativ la sarcina
nominală, are o asemenea formă de undă încât diferenţa dintre valoarea sa
instantanee şi valoarea instantanee a fundamentalei nu depăşeşte 5% din
amplitudinea fundamentalei.
În cazul unui generator de curent alternativ, circuitul pe care debitează

este considerat practic nedeformant şi practic simetric. Un circuit este
considerat practic nedeformant dacă, alimentat cu un sistem simetric de
tensiuni, este parcurs de un curent practic sinusoidal, adică la care nici una din
valorile instantanee nu diferă faţă de valoarea instantanee a fundamentalei din
aceeaşi fază cu mai mult de 5% din amplitudinea acesteia.
- Variaţiile tensiunii în funcţionare. Generatoarele care fac obiectul
prezentului standard trebuie să poată furniza puterea nominală la turaţia
nominală şi factor de putere nominal la o tensiune care poate varia între 95% şi
105% din tensiunea nominală. De asemenea, motoarele trebuie să poată furniza
puterea nominală când sunt alimentate, la frecvenţă nominală, cu o tensiune
care poate varia între 95% şi 105% din tensiunea lor nominală.
- Legarea la pământ a neutrului unei maşini. Maşinile de curent
alternativ trebuie să poată funcţiona în regim continuu cu neutrul la un
potenţial apropiat sau egal cu cel al pământului. De asemenea, trebuie să poată
funcţiona în mod accidental în reţele izolate având o fază la potenţialul
pământului, în timpul unor perioade rare, de scurtă durată. Dacă se prevede ca
maşina să funcţioneze permanent sau perioade lungi în aceste condiţii, este
absolut necesar ca nivelul izolaţiei să fie corespunzător.
5. Supratemperaturi
- Condiţii în timpul încercării la încălzire;
- Determinarea supratemperaturii;
- Alegerea metodei de măsurare a temperaturii înfăşurărilor;
- Corecţii pentru măsurările efectuate după oprirea maşinii;
- Durata încercării la încălzire pentru caracteristici nominale de tip
continuu maximal;
- Încercări la încălzire pentru clase de caracteristici nominale altele
decât cele de tip continuu maximal;
- Determinarea constantei de timp termice echivalente pentru maşinile
în serviciul tip S9;
- Metoda de măsurare a temperaturii lagărelor;
- Limitele supratemperaturilor;
- Corecţiile limitelor supratemperaturilor pentru a ţine seama de:
condiţiile de funcţionare, de altitudine şi de temperatura mediului ambiant.
6. Încercări dielectrice. În aceste încercări sunt incluse încercarea la
tensiune a izolaţiei înfăşurărilor. Pe lângă acestea standardul mai prevede şi o
serie de încercări dielectrice suplimentare cum ar fi: izolaţia între spire şi

rezistenţa de izolaţie între înfăşurări şi faţă de masă.
7. Caracteristici diverse.
- Suprasarcina ocazională de curent.
Generatoarele sincrone a căror putere nominală este mai mică sau egală
cu 1200 MVA trebuie să reziste timp de 30 s la un curent egal cu de 1,5 ori
curentul nominal. Generatoarele sincrone a căror putere nominală este mai
mare de 1200 MVA trebuie să reziste la un curent egal cu de 1,5 ori curentul
nominal, pe o durată de timp stabilită de comun acord între beneficiar şi
producător, dar nu mai puţin de 15 s.
Motoarele trifazate de curent alternativ a căror putere nominală este mai
mică sau egală cu 315 kW şi a căror tensiune nominală este mai mică sau egală
cu 1kV trebuie să reziste la un curent de 1,5 ori curentul nominal, timp de cel
puţin 2 min.
Motoarele şi generatoarele de curent continuu şi motoarele de curent
alternativ cu colector trebuie să reziste timp de cel puţin 1 min. la un curent
egal cu de 1,5 ori curentul nominal, la turaţia cea mai ridicată la plină excitaţie
(turaţia nominală a unui generator) şi la tensiunea indusului corespunzătoare.
- Suprasarcină de cuplu la motoare.
Motoarele trebuie să reziste, indiferent de tipul de serviciu şi de
construcţia lor, fără să se caleze şi fără să-şi schimbe brusc turaţia timp de 15 s
la o suprasarcină de cuplu de 60% din cuplu nominal, tensiunea şi frecvenţa (la
motoarele asincrone) fiind menţinute la valorile nominale. Pentru motoarele de
curent continuu suprasarcina de cuplu poate fi exprimată în funcţie de
supracurent. Motoarele sincrone polifazate trebuie să reziste, în funcţie de tipul
constructiv, indiferent de tipul de serviciu, timp de 15 s la o suprasarcină de
cuplu specificată fără a ieşi din sincronism, excitaţia fiind menţinută la
valoarea corespunzătoare sarcinii nominale.
- Cuplul minim în timpul pornirii. Valoarea acestuia este fixată
astfel: motoare trifazate cu o singură turaţie 0,5 din cuplul nominal, dar cel
puţin 0,5 din cuplul iniţial de pornire; motoare trifazate cu mai multe turaţii şi
motoare monofazate 0,3 din cuplul nominal.
- Supraturaţii.
- Dezechilibrul de curent al maşinilor sincrone. Maşinile sincrone
trifazate trebuie să poată funcţiona în permanenţă pe o reţea nesimetrică în aşa
fel încât nici unul din curenţii de fază să nu depăşească curentul nominal.
- Curentul de scurtcircuit. Valoarea de vârf a curentului de

scurtcircuit al maşinilor sincrone, în caz de scurtcircuit pe toate fazele, nu
trebuie să depăşească de 15 ori valoarea de vârf şi de 21 ori valoarea efectivă a
curentului nominal. Verificarea poate fi efectuată prin calcul sau prin încercare
la o tensiune egală cu cel puţin 50% din valoarea tensiunii nominale.
8. Încercarea de comutaţie.
Maşinile de curent continuu sau de curent alternativ cu colector trebuie
să poată funcţiona fără scântei periculoase şi fără deteriorări permanente ale
suprafeţei colectorului sau periilor, periile rămânând fixate în aceeaşi poziţie,
de la funcţionarea în gol până la funcţionarea la suprasarcină de curent sau de
cuplu.
9. Toleranţe.
Sunt stabilite nomenclatura toleranţelor la mărimile cuprinse în
caracteristicile nominale.
10. Plăcuţe indicatoare.
Fiecare maşină electrică trebuie să fie prevăzută cu una sau mai multe
plăcuţe indicatoare care trebuie să fie lizibile şi durabile. Dacă maşina nu poate
funcţiona decât într-un singur sens de rotaţie, sensul de rotaţie trebuie indicat în
mod clar cu ajutorul unei săgeţi.
11. Iregularităţile formei de undă.
Prevederile în acest sens se aplică numai maşinilor sincrone cu puterea
egală sau mai mare de 300 kW (kVA) în scopul reducerii la minimum a
interferenţelor între liniile de transport şi circuitele adiacente.
12. Coordonarea tensiunilor şi puterilor.
Pentru maşinile de curent alternativ se recomandă ca puterea nominală
să fie mai mare decât valoarea nominală minimă stipulată prin standard, în
funcţie de tensiunea nominală: Un între 2-3,3 kV, PNmin=100 kW (kVA); Un
între 3,3-6,6 kV, PNmin=200 kW (kVA); Un între 6,6-11 kV, PNmin=1000 kW
(kVA).
13. Prescripţii de construcţie.
- Borne de legare la pământ. Maşinile trebuie să aibă borne care să
permită racordarea unui conductor de protecţie sau a unui conductor de legare
la pământ, marcate prin semne corespunzătoare conform STAS 11381/2-80.
Dacă în cutia de borne este prevăzută o bornă de racordare la pământ,
conductorul de legare la pământ trebuie să fie din acelaşi metal ca şi
conductoarele de alimentare. Dacă o bornă de racordare la pământ este plasată
pe carcasă, conductorul de legare la pământ poate fi din alt metal (de exemplu
oţel). Conductorul de legare la pământ sau de protecţie trebuie să aibă o
secţiune cel puţin echivalentă cu: secţiunea conductorului de alimentare pentru
secţiuni mai mici de 25 mm2; 25 mm2 pentru secţiuni cuprinse între 25mm2 şi
50mm2 ; 50% din cea a conductorului de alimentare pentru secţiuni mai mari
de 50 mm2.
- Pana la capătul de arbore. Dacă la capătul de arbore este prevăzut
un canal pentru pană, maşina trebuie să fie prevăzută cu o pană întreagă de
formă şi lungime uzuale.
Principalele standarde în vigoare care se referă la maşinile electrice

rotative:
STAS 4861/1-73 Maşini electrice rotative. Terminologie generală
STAS 4861/1-73 Maşini electrice rotative. Glisiere dimensiuni.
STAS 3528-82 Plăcuţe indicatoare pentru maşini electrice rotative.
STAS 4199-88 Maşini electrice rotative. Perii. Dimensiuni.
STAS 7314-80 Demaroare rotorice cu rezistenţe pentru motoare
electrice de joasă tensiune. Condiţii tehnice generale de calitate.
STAS 8198-78 Găuri de centrare şi filetare pentru arborii maşinilor
electrice.
STAS 8457/1,2-79 Plăci de borne pentru maşini electrice rotative.
Condiţii tehnice generale de calitate. Dimensiuni.
STAS 8786/1-91 Maşini electrice rotative. Perii, portperii, colectoare şi
inele. Termeni specifici şi prezentare grafică.
STAS 10089-91 Maşini electrice rotative. Perii. Metode de încercare a
periilor.
STAS 11000-86 Maşini electrice rotative. Perii. Condiţii tehnice
STAS 10223/3-84 Maşini electrice rotative. Metode de determinare a
caracteristicilor funcţionale ale materialului pentru perii.
STAS 12015-81 Maşini electrice rotative. Colectoare şi inele de
contact. Diametre nominale.
STAS 11628- 83 Cutii de borne pentru motoare asincrone de 6kV.
Condiţii constructive şi dimensiuni.
STAS R 12407-86 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi
rutiere.
STAS 4861/3-75 Maşini electrice rotative. Mărimi caracteristice.

Terminologie.
STAS 4861/4-74 Maşini electrice rotative. Funcţionare, caracteristici,
încercări. Terminologie.
STAS 9904/1-81 Maşini electrice rotative. Metode de încercare.
Prescripţii generale.
Verificarea izolaţiei.
Determinarea rezistenţei înfăşurărilor în curent continuu.
Încercarea la încălzire.
Încercarea la suprasarcină de scurtă durată şi la supraturaţie.
Determinarea cuplului şi curentului iniţial de pornire, a cuplului maxim şi a
cuplului minim în timpul pornirii.
Determinarea pierderilor şi a randamentului.
Determinarea momentului de inerţie al rotorului.
Metoda de măsurare a nivelului de vibraţii.
Determinarea creşterii temperaturii cu rotorul blocat.
Determinarea rezistenţei înfăşurărilor fără deconectarea maşinii de la reţea.
STAS 625-85 Maşini electrice rotative. Grade normale de protecţie.
STAS 3998/1-74 Maşini electrice rotative. Simbolizarea formelor
constructive şi a modurilor de montaj. Codul I.
STAS 3998/2-74 Maşini electrice rotative. Simbolizarea formelor
constructive şi a modurilor de montaj. Codul II.
STAS 3530-71 Maşini electrice rotative. Marcarea extremităţilor
înfăşurărilor. Corelarea cu sensul de rotaţie.
STAS 3528-82 Plăcuţe indicatoare pentru maşini electrice rotative.
STAS 7301-74 Maşini electrice rotative. Metode de măsurare a

nivelului de zgomot.
STAS 8274-74 Maşini electrice rotative. Nivele admisibile de zgomot.
STAS 8681-78 Maşini electrice rotative. Niveluri admisibile de vibraţii.
STAS 11614-81 Înfăşurări statorice de înaltă tensiune ale maşinilor
electrice rotative. Condiţii tehnice şi metode de încercare.
STAS 8457/1-79 Plăci de borne pentru maşini electrice rotative.
Condiţii tehnice generale de calitate.
STAS 1893/1-87 Maşini electrice rotative. Condiţii tehnice generale.
STAS 1893/2-87 Maşini electrice rotative. Reguli şi metode pentru
verificarea calităţii.
STAS 1893/3-87 Maşini electrice rotative. Marcare, ambalare, livrare,
garanţii, documente.
STAS R 12407-86. Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi
rutiere. Criterii de apreciere a comutaţiei.
Standarde europene adoptate ca standarde române
SR EN 60034-18-21+A1+A2: 1998 Maşini electrice rotative. Partea 18:
Evaluarea funcţională a sistemelor de izolaţie. Secţiunea 21: Proceduri de
încercare pentru înfăşurări în conductor. Evaluare termică şi clasificare.
SR EN 60034-1+A1+A2: 2000Maşini electrice rotative. Partea 1:
Valori nominale şi caracteristici de funcţionare.
SR EN 60034-9: 2000 Maşini electrice rotative. Partea 9: Limite de
zgomot.
SR EN 60034-12/A11: 2001 Maşini electrice rotative. Partea 12:
Caracteristici de pornire ale motoarelor asincrone trifazate cu rotor în colivie
cu o singură turaţie pentru tensiuni de alimentare mai mici sau egale cu 600V,
50Hz.
SR EN 60034-3:1999 Maşini electrice rotative. Partea 3: Cerinţe
specifice pentru maşinile sincrone tip turbo.
Standarde internaţionale adoptate ca standarde româneşti
SR CEI 60034-6: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 6: Moduri de
răcire.
SR CEI 60034-11-2+A1: 1998 Maşini electrice rotative. Partea 11:
Protecţie termică înglobată. Cap.2: Detectoare termice şi unităţi de comandă
utilizate în dispozitivele de protecţie termică.
SR CEI 60034-15: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 15: Niveluri

de ţinere la impuls de tensiune ale maşinilor electrice de curent alternativ cu
bobine stator performante.
SR CEI 60034-16-1: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 16: Sisteme
de excitaţie pentru maşinile sincrone. Cap. 1: Definiţii.
SR CEI 60072-1: 1994. Dimensiuni şi serii de puteri ale maşinilor
electrice rotative. Partea 1: Carcase între 56 şi 400 şi flanşe între 55 şi 1080.
SR CEI 60072-2: 1994. Dimensiuni şi serii de puteri ale maşinilor
electrice rotative. Partea 2: Carcase între 355 şi 1000 şi flanşe între 1180 şi
2360.
SR CEI 60034-12+A1: 1995 Maşini electrice rotative. Partea
12:Caracteristici de pornire ale motoarelor asincrone cu rotor în scurt circuit cu
o singură turaţie pentru tensiuni de alimentare până la 660V inclusiv.
SR CEI 60349-3: 1999. Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative
pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 3: determinarea pierderilor totale ale
motoarelor de curent alternativ alimentate de la convertizor prin însumarea
pierderilor elementare.
SR CEI 60892:1995. Efectele unui sistem dezechilibrat de tensiuni
asupra caracteristicilor de funcţionare ale motorului asincron trifazat cu rotor în
scurt circuit.
SR CEI 60050(811):2000 Vocabular internaţional. Cap 811: Tracţiune
electrică.
SR CEI 60349: 1997 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative
pentru vehicule pe şine şi rutiere.
SR CEI 60349-2: 1998 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative
pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 2: Motoare de curent alternativ
alimentate de la convertizor electronic.
SR CEI 60349-3: 1998 Tracţiune electrică. Maşini electrice rotative
pentru vehicule pe şine şi rutiere. Partea 3: Determinarea pierderilor totale ale
motoarelor de curent alternativ alimentate de la convertizor prin sumarea
pierderilor elementare.
Standarde pentru maşinile de curent continuu
Verificarea comutaţiei.
STAS 5679/1-76 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi
rutiere. Motoare de curent continuu de tracţiune urbană. Condiţii generale.
STAS 5679/2-77 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi

rutiere. Maşini de curent continuu pentru servicii auxiliare. Condiţii tehnice
STAS 7814-79 Maşini electrice de curent continuu. Metode de
încercare.
STAS 12000-81 Motoare de curent continuu pentru metalurgie.
Condiţii tehnice generale de calitate.
STAS 8143-74 Generatoare şi convertizoare rotative pentru sudarea cu
arc electric. Condiţii tehnice generale de calitate.
STAS 12756-89. Motoare de curent continuu pentru aeronave. Condiţii
tehnice generale de calitate.
STAS 833-72 Tracţiune urbană. Prescripţii pentru reducerea curenţilor
vagabonzi.
STAS 10281/1-82 Vehicule motoare de tracţiune electrică feroviară.
Încercări mecanice.
STAS 10281/2-82 Vehicule motoare de tracţiune electrică feroviară.
Încercări electrice.
STAS 10939-77 Pantografe pentru vehicule motoare de tracţiune
feroviară. Condiţii generale.
Standarde pentru maşinile asincrone
STAS 7246-82 Motoare asincrone trifazate. Metode de încercare.
STAS 881-88 Motoare electrice asincrone trifazate de la 0,06 la
132kW. Puteri, tensiuni şi turaţii nominale.
STAS 6587-79 Motoare asincrone trifazate de la 132 kW la 200 kW.
Puteri, tensiuni şi turaţii nominale.
STAS 10308-75 Motoare asincrone monofazate. Condiţii tehnice.
STAS 6968/1-87 Motoare asincrone trifazate cu inele pentru instalaţii
de ridicat şi transportat. Condiţii tehnice speciale.
STAS 6968/2-88 Motoare asincrone trifazate cu inele pentru instalaţii
de ridicat şi transportat. Corelarea puterilor cu dimensiuni de montaj.
STAS 6991-86 Motoare asincrone trifazate de la 110 la 1600 kW.
Putere. Tensiune. Turaţie nominală.
SR 7246:1998 Motoare asincrone trifazate. Metode de încercare.
STAS 9544/1-74 Motoare asincrone trifazate, închise, de uz general, cu
rotorul în scurt circuit. Corelarea puterilor cu dimensiunile de montaj.
STAS 9544/2-74 Motoare asincrone trifazate, închise, de uz general, cu

rotor bobinat. Corelarea puterilor cu dimensiunile de montaj.
STAS 9544/3-84 Motoare asincrone trifazate cu rotor în scurt circuit, în
construcţie antiexplozivă cu capsulare antideflagrantă . Corelarea puterilor cu
limitele de montaj.
STAS 13377-97. Motoare asincrone trifazate. Metode pentru
determinarea pierderilor în fier şi a randamentului în orice regim de
funcţionare.
Standarde pentru maşinile sincrone
STAS 8211-84 Maşini sincrone trifazate. Metode de încercare.
STAS 9385/1-85 Hidrogeneratoare sincrone. Condiţii tehnice generale.
STAS 9385/2-82 Hidrogeneratoare sincrone. Reguli şi metode de
verificare a calităţii.
STAS 10784/1-77 Turbogeneratoare. Condiţii tehnice generale de
calitate.
STAS 10784/2-87 Turbogeneratoare. Reguli şi metode de verificare a
calităţii.
Nu sunt amintite standardele maşinilor electrice care se referă la acele
probleme ce nu au legătură cu calităţile sau caracteristicile maşinilor electrice
ce necesită o verificare prin încercări, cum ar fi dimensiunile de gabarit şi de
montaj, scările de puteri nominale, de tensiuni nominale etc,.
Oricât de numeroase ar fi standardele acestea nu pot cuprinde în
amănunt toate tipurile posibile de maşini electrice. De asemenea, nu pot fi
supuse standardizării produsele unicate la care condiţiile tehnice diferă de la
caz la caz şi sunt cu totul speciale.
În general, când nu sunt condiţii pentru elaborarea de standarde,
proprietăţile necesare produselor trebuie să fie determinate de condiţii tehnice
ce vor fi stabilite pentru o grupă mică de produse sau chiar pentru o anumită
comandă. Condiţiile tehnice se pot referi la cele mai diferite proprietăţi sau
particularităţi constructive ale produselor care pot fi sau nu prevăzute în
standarde. Este obligatoriu ca aceste prescripţii suplimentare prevăzute în
condiţiile tehnice să fie întotdeauna în concordanţă cu standardele generale sau
cu standardele pentru maşinile de tipul respectiv şi nu trebuie să afecteze
condiţiile prevăzute de acestea.
Standardul de bază în domeniul maşinilor electrice rotative stabileşte,
de asemenea, programul de încercări pentru fiecare tip de maşină în parte.
Ordinea de succesiune a încercărilor, dacă nu este precizată în standardele de

metode de încercare sau dacă nu se specifică altfel în documentele tehnice
normative, rămâne la latitudinea celui care execută încercările.
Metodele generale de încercare ale maşinilor electrice rotative
prevăzute în STAS 9904 (standard pe părţi), fără limitare de putere şi tensiune,
sunt:
- Verificarea tehnică generală (STAS 9904/1-81);
- Măsurarea rezistenţei de izolaţie între înfăşurări şi faţă de masa
maşinii (STAS 9904/2-81);
- Încercarea la tensiune mărită a izolaţiei între înfăşurări şi faţă de masa
maşinii (STAS 9904/2-81);
- Determinarea rezistenţelor înfăşurărilor în curent continuu (STAS
9904/3-75);
- Încercarea la încălzire (STAS 9904/4-81);
- Încercarea la suprasarcină de curent (STAS 9904/5-75);
- Încercarea la suprasarcină de cuplu (STAS 9904/5-75);
- Încercarea la supraturaţie (STAS 9904/5-75);
- Determinarea cuplului şi curentului iniţial (STAS 9904/6-75);
- Determinarea cuplului maxim (STAS 9904/6-75);
- Determinarea cuplului minim (STAS 9904/6-75);
- Verificarea comutaţiei (STAS 9904/7-75);
- Determinarea pierderilor şi randamentului (STAS 9904/8-77);
- Determinarea momentului de inerţie al rotorului(STAS 9904/9-76);
- Determinarea debitului fluidului de răcire(STAS 9904/10-76);
- Măsurarea nivelului de vibraţii (STAS 9904/11-78);
- Determinarea temperaturii cu rotorul blocat (STAS 9904/13-80);
În cazul în care pentru o încercare sunt indicate mai multe metode, se
va folosi metoda de încercare indicată de întreprinderea producătoare.
Verificarea tehnică generală care face obiectul standardului STAS
9904/1-81, are în vedere următoarele:
- Verificarea tehnică generală se execută înaintea tuturor celorlalte
încercări, cuprinzând: verificarea montajului general şi a asamblării corecte a
tuturor subansamblurilor principale ale maşinii electrice, strângerea şuruburilor
şi piuliţelor de fixare, verificarea rotirii libere a rotorului, a existenţei bornei de
legare la pământ, a existenţei unsorii la lagărele maşinii, a marcării
extremităţilor înfăşurărilor, a mărimii şi uniformităţii întrefierului, etc.;
- Verificarea uniformităţii întrefierului se efectuează asupra tuturor

maşinilor la care este posibilă măsurarea întrefierului fără demontarea maşinii;
- Măsurarea întrefierului radial între rotor şi stator se face cu ajutorul
calibrelor sau alte mijloace de măsurare. Pentru lungimi ale statorului de 300
mm şi mai mari, măsurarea se face pe la ambele extremităţi ale maşinii;
- La maşinile cu poli înecaţi, măsurarea întrefierului se face în patru
puncte pe circomferinţa rotorului, situate la 90 grade geometrice unul de altul.
Aprecierea uniformităţii întrefierului se face pe baza raportului dintre diferenţa
maximă a dimensiunilor măsurate pentru întrefier şi valoarea medie a
întrefierului;
- Pentru maşinile cu poli aparenţi, măsurarea întrefierului se face sub
mijlocul fiecărui pol, pentru două poziţii diametral opuse ale indusului, sau la
un anumit pol al maşinii pentru rotiri succesive ale rotorului cu un pas polar;
- La maşinile de puteri mai mici de 100kVA, întrefierul se determină ca
jumătate din diferenţa dintre diametrul interior al statorului şi diametrul
exterior al rotorului, această semidiferenţă determinându-se pentru fiecare
pereche de poli diametrali opuşi.
- În cazul în care în stare montată a maşinii nu este posibilă măsurarea
întrefierului, se va măsura acesta la montarea maşinii.
1.8 REGULAMENTUL DE FUNCŢIONARE A LABORATORULUI
DE ÎNCERCĂRI ALE MAŞINILOR ELECTRICE ŞI NORME DE
TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
Încercările maşinilor electrice se execută pe platforma de încercări a
întreprinderii producătoare sau a întreprinderii care a executat reparaţia sau
modificarea constructivă, sau în laboratoarele de încercări ale unei instituţii
autorizate. Locul unde urmează să se încerce maşinile electrice trebuie să fie
asigurat cu toate condiţiile pentru ca încercările să se poată efectua conform
prevederilor din standarde sau precizărilor din documentele tehnice normative.
Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolului de electrocutare prin
atingere indirectă a echipamentelor şi aparatelor utilizate trebuie să fie
respectate prevederile STAS 6119-78 şi STAS 6616-83 pentru instalaţiile
electrice de joasă tensiune, respectiv STAS 7334-83 pentru cele de înaltă
tensiune. Personalul care efectuează măsurările trebuie să posede echipament
de protecţie adecvat şi să fie instruit pentru efectuerea de lucrări la instalaţii
aflate sub tensiune. La maşinile a căror tensiune nominală este mai mare de
660 V, pe toată durata efectuării măsurărilor nu trebuie atinse elementele

sistemului de măsurare, iar citirea indicaţiilor aparatelor se va face de la
distanţă. Orice intervenţie la sistemul de măsurare se face numai după ce
maşina electrică, care se încearcă, a fost deconectată de la circuitul de
alimentare şi pusă la pământ.
În timpul efectuării încercărilor experimentale pot apărea pericole de
natură mecanică, electrică sau termică. Pentru evitarea tuturor acestor pericole
este necesară respectarea cu stricteţe a unui regulament specific privind
funcţionarea laboratorului de încercări ale maşinilor electrice cât şi a
instrucţiunilor specifice de protecţia muncii:
-Laboratorul de încercări ale maşinilor electrice este destinat studiului
experimental privind funcţionarea şi performanţelor acestora;
-Persoanele care vor participa la realizarea încercărilor trebuie să
efectueze un instructaj specific de protecţia muncii;
-Persoanele care vor participa la realizarea încercărilor trebuie să-şi
însuşească în prealabil cunoştinţele teoretice şi practice necesare efectuării
încercărilor;
-Înainte de începerea efectuării încercării este necesar stabilirea
principiului teoretic al încercării, metoda de încercare, procedeul de realizare
experimentală a încercării, schemele electrice şi montajele ce urmează a fi
realizate;
-Manevrarea întrerupătoarelor în vederea punerii sub tensiune a
montajelor de încercare se va realiza numai după ce acestea au fost verificate
de către un conducător al încercării respective;
-În timpul efectuării încercărilor este interzisă deplasarea de la o
platformă la alta sau de întreţinerea discuţiilor în afara problemelor analizate;
-Părăsirea laboratorului de încercări se va face fără a lăsa montajele sub
tensiune sau maşinile electrice în funcţionare, astfel încât să nu se perturbe
buna desfăşurare a încercărilor;
-Începerea unui nou ciclu de încercări va fi precedat obligatoriu de
efectuarea unui instructaj specific privind normele de securitate ce trebuiesc
respectate pentru evitarea accidentelor ce pot apărea în timpul efectuării
încercării.
-Instructajul trebuie să cuprindă tematica şi durata efectuării lui şi va fi
consemnat într-un proces verbal având semnăturile participanţilor şi a
persoanei care a efectuat instructajul;
-Pentru efectuarea încercărilor experimentale ale maşinilor electrice se

va utiliza numai aparataj de măsură, control şi reglaj în perfectă stare de
funcţionare pentru a oferi garanţii sigure de securitate;
-Periodic se va verifica de către personalul de întreţinere a laboratorului
de încercări, din punct de vedere funcţional şi al protecţiei muncii, starea
cuplajelor, a apărătorilor de protecţie mecanică, starea de ungere, de centrare-
echilibrare mecanică a standurilor, starea colectoarelor, inelelor şi periilor, a
reostatelor, întrerupătoarelor, cablurilor, etc.;
-Personalul de întreţinere va urmări în permanenţă modul în care sunt
păstrate aparatajul de măsură, control şi protecţie, respectiv întreţinerea
spaţiului destinat încercărilor;
-În cazul producerii de accidente se vor deconecta instalaţiile de sub
tensiune, se va opri funcţionarea maşinilor şi se va acorda imediat primul ajutor
folosind materiale şi tehnici corespunzătoare;
-În caz de electrocutare se va realiza respiraţia artificială conform
tehnicilor de prim ajutor până la sosirea medicului şi se va încheia un proces
verbal privind cauzele accidentului.

Cap 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1 CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE 5

1.1 CARACTERUL ŞI SCOPUL ÎNCERCĂRII MAŞINILOR

rezultate în urma efectuării încercărilor de tip, asupra maşinii cu putere mai

Maşinile electrice se supun încercărilor în stare uscată, complet montate

Aceste considerente ce stau la baza alegerii aparatelor necesită o bună

c) pentru motoare: puterea mecanică utilă la arbore, exprimată în waţi

maşina respectivă o plăcuţă indicatoare suplimentară, cu indicarea

- la executarea schemei trebuie urmărit ca izolaţia la capetele

transformatoare pentru sudare cu arc electric; transformatoare pentru cuptoare

6. Niveluri de izolaţie conform STAS 1703/3-80

- Garanţii. Conform documentelor tehnice normative.

STAS 3532-73 Transformatoare mici. Condiţii tehnice generale de

- Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii

scopul de a permite aplicaţii speciale, de exemplu pentru maşini supuse

- Cuplu cu rotorul blocat. Cuplul minim măsurat pe care îl dezvoltă

- Înfăşurare cu răcire directă (răcire interioară). Înfăşurarea în care

N-funcţionare la sarcină constantă; Θmax- temperatura maximă atinsă

2. Serviciu temporar. Serviciu tip S2. Funcţionarea în sarcină

4. Serviciul intermitent periodic cu pornire. Serviciu tip S4. Suită de

D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă;

5. Serviciul intermitent periodic cu frânare electrică. Serviciu tip

Durata unui ciclu

D-pornire; N-funcţionare la sarcină constantă; F-frânare electrică Θmax-

D-pornire(accelerare); N1,N2,N3-funcţionare la sarcini constante;

comun acord între producător şi beneficiar, prin documentele tehnice

- Clase de caracteristici nominale

momentului de inerţie a motorului (JM) şi a momentului de inerţie al sarcinii

- Generatoare de curent alternativ. Puterea electrică aparentă la

altitudine depăşeşte 1000 m, se vor aplica corecţii limitelor supratemperaturilor

În cazul unui generator de curent alternativ, circuitul pe care debitează

serie de încercări dielectrice suplimentare cum ar fi: izolaţia între spire şi

- Curentul de scurtcircuit. Valoarea de vârf a curentului de

Principalele standarde în vigoare care se referă la maşinile electrice

STAS 4861/3-75 Maşini electrice rotative. Mărimi caracteristice.

STAS 7301-74 Maşini electrice rotative. Metode de măsurare a

SR CEI 60034-15: 1994 Maşini electrice rotative. Partea 15: Niveluri

STAS 5679/2-77 Maşini electrice rotative pentru vehicule feroviare şi

STAS 9544/2-74 Motoare asincrone trifazate, închise, de uz general, cu

Ordinea de succesiune a încercărilor, dacă nu este precizată în standardele de

- Verificarea uniformităţii întrefierului se efectuează asupra tuturor

660 V, pe toată durata efectuării măsurărilor nu trebuie atinse elementele

-Pentru efectuarea încercărilor experimentale ale maşinilor electrice se

S-ar putea să vă placă și