Cum să redai un citat

1. Citatul scurt

a) În cazul unei lucrări, veți folosi citate din diferite surse primare sau secundare. Dacă citatul
este mai scurt de 2 rânduri, îl veți încadra în curgerea alineatului, încadrându-l între
ghilimele. Cuvintele citatului NU se italicizează:

Iată un exemplu:

De fapt, această idee a dorului fost întărită și de Eminescu, atunci când a spus: „Mai am un
singur dor”.1 Despre dorul acesta....

ATENȚIE LA SEMNELE DE PUNCTUAȚIE! Observați unde am pus punctul de la finalul

citatului lui Eminescu: DUPĂ ce am încheiat citatul cu ghilimele (”.), pentru că citatul nu este
complet, este redat doar un fragment („Mai am un singur dor, În liniștea serii,” etc). Apoi, după
punct, se trece referința la nota de subsol.

b) Dacă, însă, redați un citat complet, o propoziție plină, atunci semnele de punctuație (punct
sau semnul întrebării/exclamării) vor fi puse ÎNAINTE de ghilimele.

Iată un exemplu:

Asta declara și regele francez Ludovic al XIV, când afirma „Statul sunt eu.”2 Prin asta, el se
punea pe sine peste toți și peste toate.

ATENȚIE LA SEMNELE DE PUNCTUAȚIE! Punctul face parte din citat. Deci, se trece între
ghilimele (.”)! După ghilimele, se trece referința notei de subsol, apoi se scrie direct primul
cuvânt din următoarea propoziție.
2. Citatul mono-bloc (de sine stătător)

Dacă un citat este mai lung de 2 rânduri de text, va deveni citat de sine stătător. Adică va fi
inclus într-un paragraf propriu, fiind scris cu fonturi Times New Roman de 10, la un singur
spațiu între rânduri și FĂRĂ (!) ghilimele. Citatul va fi încadrat mai la dreapta, la un „tab”

(↹) distanță. De asemenea, veți lăsa un spațiu liber între citat și rândurile care îl încadrează!

Iată un exemplu:

Referitor la creștinismul de azi, căruia nu îi mai place crucea, nici suferința, câtă dreptatea avea
teologul medieval Thomas à Kempes, atunci când afirma în clasica sa scriere Imitatio Christi
(Urmarea lui Hristos):

Mulţi sînt acum iubitori ai împărăţiei lui Cristos din ceruri; puţini sînt însă gata, cu adevărat, să poarte
pe umerii lor povara crucii. Mulţi îşi doresc de la Isus alinare, puţini sînt cei ce vor să împartă cu El
pătimirea; mai toţi ar pofti să şadă cu El la masă, puţini doresc, în schimb, să slujească. Toţi ar dori să se
bucure cu Isus, puţini ar sări să rabde pentru El vreo caznă. Mulţi nu pregetă să-l urmeze pe Isus pînă la
frîngerea pîinii, puţini cutează să meargă pînă la paharul pătimirii Sale. Mulţi îi proslăvesc din gură
minunile, puţini sînt cei care să-şi însuşească, în fapt, ocara crucii.2

Dacă ținem seama că adevărurile de mai sus au fost scrise prin anul 1418, observăm că unele
lucruri nu se schimbă niciodată. Nici atunci, nici acum, mesajul crucii nu a fost foarte popular.
Dar noi trebuie să rămânem fideli acestui mesaj, cu orice preț.