Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Contractul colectiv de muncă

-Iaşi-
-2007-
Contractul colectiv de muncă

Cuprins

I.Noţiune, cadrul legislativ şi caracteristici..............................................................3


Aspecte introductive.............................................................................................................3
Noţiune..................................................................................................................................3
Caracteristici.........................................................................................................................3
II.Negocierea contractului colectiv de muncă...........................................................4
Obligativitatea negocierii conbtractului colectiv de muncă..................................................4
Reprezentarea părţilor ..........................................................................................................5
Desfăşurarea negocierii ........................................................................................................6
III.Încheierea şi înregistrarea contractului colectiv de muncă.................................7
Încheierea contractului colectiv de muncă............................................................................7
Înregistrarea contractului colectiv de muncă........................................................................8
Conţinutul de contractului colectiv de muncă .....................................................................8
Efectele contractului colectiv de muncă...............................................................................9
Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea ...............................................10
Executarea contractului colectiv de muncă.........................................................................10
Modificarea contractului colectiv de muncă.......................................................................10
Suspendarea contractului colectiv de muncă.....................................................................10
Încetarea contractului colectiv de muncă...........................................................................10
IV.Bibliografie .........................................................................................................11
11

2
Contractul colectiv de muncă

I. Noţiune, cadrul legislativ şi caracteristici

 Aspecte introductive

Contractele reprezintă acorduri de voinţă încheiate cu scopul de a produce efcete


juridice, mai exact de constitui sau de a stinge raporturi juridice cocrete.Ele nu constituie izor
de drept deoarece nasc drepturi şi obligaţii numaI pentru părţile semnatare. Se poate aprecia,
deci, că un contract reprezintă „legea părţilor”.
De la regula prezentată anterior fac excepţie contractele conlective de muncă.
Ccontractele colective de muncă reprezintă alături de statutele profesionale şi disciplinare,
regulementele de ordine interioară izvoarelor specifice pentru dreptul muncii.
Contractele colective muncă pot fi considerate ca fiind o categorie de izovare de
natură specială deoarece ele nu sunt adoptate de legiuitor ci sunt rezultatul negocierii
partenerilor la relaţiile de muncă. Stabilirea condiţiilor de muncă se face aşadar pe bază
contractuală şi nu în puterea legii. Totuşi Deşi în periada comunistă a avut un rol
nesemnificativ, după revoluţia din 1989, odată cu trecerea la econmia de piaţă contractele
colective de muncă au devenit cea mai importantă categorie de izvoare interne ale dreptului
muncii.
În ceea ce priveşte cadrul juridic al acestui tip de contract trebuie în primul rând
menţionată Constituţia României, care preved la art. 41, alin. (5) „Dreptul la negocieri
colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”
De asemenea trebuie menţionată Legea contractului colectiv de muncă 130/1996
modificată prin Legea 143/1997, precum şi Legea 53/2003 cu modificările ulterioare- titlul
VIII „Contractele colective de muncă ”.
 Noţiune

Conform Codul actual al muncii titlul VIII, atr. Art. 236. - (1) Contractul colectiv
de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de
o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte,
prin care se stabilesc clauze privind condiţiile d e muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi
obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
Trebuie reţinut faptul că pacturile şi acordurile încheiate între Guvern şi sindicate pe de
o parte şi patronate pe de lată parte, nu reprezintă contracte colective de muncă încheiate la
nivel naţional.

 Caracteristici

3
Contractul colectiv de muncă

În calitate de izvor al dreptului muncii, contractul colectiv de muncă întruneşte, ca orice


alt izvor de drept următoarele trăsături:
 general- vizarează raporturile de muncă ale tuturor salariaţior de la un anumit
nivel şi nu a unui sigur individ.
 permanent-pe durata valabilităţii se aplică de un număr nedefinit de ori
 obligatoriu.
Deoarece au calitate de izvor de dreptul muncii, contractele colective de muncă
încheiate la nivel naţional sunt obligatorii pentru contractele de la nivelele inferioare, pe baza
lor urmând a se încheia şi contractele individuale de muncă.
De asemenea contractul colectiv de muncă, asemănător tuturor contractelor de drept
civil, mai are şi următoarele caracteristici:
Bilateral-presupune existenţa şi manifestarea de voinţă a două părţi;
Numit- continutul său este reglementat în mod expres reglenatat în Codul muncii şi
Legea 130/1996
Sinalagmatic- reciprocitate de prestaţii. Într-adevăr, atât patronul (patronatul), cât şi
salariaţii au drepturi şi obligaţii proprii care corespund celor avute de către cealaltă parte.
Solemn- forma scrisă fiind impusă de natura sa juridică (contract normativ) precum şi
de lege (art. 25 din legea nr. 130/1996) ;
Cu titlu oneros-părţile realizează reciproc anumite prestaţii în schimbul acelora pe care
s-au obligat să le efectueze în favoarea celeilalte, fiecare dintre părţi urmărind un folos propriu;
Cumulativ- prestaţiile la care se obligă părţile fiind cunoscute încă de la început , de la
încheierea contractului, iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert.
Trebuie reţiunut faptul ca spre deosebire de alte tipuri de contracte contractul colectiv
de muncă produce efecte şi asupra altor persoane decât cele semnatare, ceea ce îl face o
excepţie de la principiul relativităţii contractelor.

II. Negocierea contractului colectiv de muncă

 Obligativitatea negocierii conbtractului colectiv de muncă

În conformitate cu dispoziţiile Legii 130/1996 cu modificările uterioare, atr. 3 alin.(1)


„negocierea colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepţia cazului în care unitatea
are mai puţin de 21 de salariaţi.”
Obligaţia de a iniţia negocierea colectivă, conform legii, revine patronatului,
care în mod contrar este pasibil de plata unei amenzi contravenţionale. Săvărşirea contravenţiei
se stabileste de către agenţii constatatori din cadrul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale,
din direcţiile generale de muncã şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, împuternicit prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.
Astfel, potrivit actului normativ în domeniu precum şi principiului libertăţiii
contractuale, angajatorul poate sau nu încheia un contract colectiv de muncă, dar negocierea
este obligatorie, ca modalitate prevăzută de legiutor de a se ajunge la un consens în rezolvarea
unor probleme comune ale patronatului şi alte angajaţilor prin dialog.Prin urmare, negocierle
privitoare la contractul colectiv de muncă se pot determina următoarele trei situaţii:
 încheierea, prin acord comun, a contractului colectiv de muncă;
 dezacordul, parţial sau total, al angajatorului cu revendicările salariaţilor,
situaţie care poate da naştere unor proteste, greve etc;
 stabilirea de comun acord al celor două părţi, prin negociere, că nu este cazul
încheierii unui contract colectiv de muncă.

4
Contractul colectiv de muncă

 Reprezentarea părţilor

Trebuie în primul precizat faptul că în conformitate cu art. 7, alin.(1) din Legea


contractului colectiv de muncă „La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective
de munca, partile sunt egale si libere”.
Chiar dacă legea prevede în mod expres obligativitatea negocierii unui contract colectiv
de muncă pentru unităţile cu peste 21 de angajaţi, pe cele cu un număr de salariaţi mai mic de
aceasta, dacă părţile consideră necesar, se poate încheia un contract colectiv de muncă,
deoarece nihi lobstat (nimic nu se opune).
În conformitate cu cu Legea contractului colectiv de muncă 130/19996 art. 22
negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă în instituţiile publice, reprentarea
părţilor se realizează de către:
 conducătorul instituţiei bugetare sau de către înlocuitorul de drept al acestuia;
 sindicatele reprezentative, în sensul actului normativ menţionat, sau de către
reprezentanţii salariaţilor.
Tot în conformitate cu aceeaşi lege, art. 14 din lege, părţile contractului colectiv de
muncă vor fi reprezentate astfel:
 patronul:
 la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege,
statut ori regulament de funcţionare, după caz;
 la nivel de grup de unităţi, de ramură şi la nivel naţional, de către asociaţiile
patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
salariaţii:
 la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi
reprezentantive ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanţii
aleşi ai salariaţilor;
 la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, de către organizaţiile sindicale de
tip federativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
 la nivel naţional, de către organizaţiile sindicale de tip confederativ, legal
constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, de ramură sau de grup de
unităţi participă asociaţiile patronale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
la nivel naţional:
 au independenţă organizatorică şi patrimonială;
 reprezintă patroni ale căror unităţi funcţionează în cel puţin jumătate din
numărul total al judeţelor;
 reprezintă patroni ale căror unităţi îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din
ramurile de activitate;
 reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 7% din efectivul
salariaţilor din economia naţionalã;
la nivel de ramură:
 au independenţă organizatorică şi patrimonială;
 reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 10% din numărul
salariaţilor din ramura respectivă.
Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constată de cãtre Tribunalul
Municipiului Bucureşti, la cererea asociaţiei patronale. Asociaţiile patronale reprezentative la

5
Contractul colectiv de muncă

nivel naţional sunt reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unitãţi prin


intermediul organizaţiilor de tip federativ, componente.
La negocierea contractelor colective de muncã la nivel naţional, de ramurã şi de unitate
participă organizaţiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, urmãtoarele condiţii:

la nivel naţional:
 au statut legal de confederaţie sindicală;
 au independenţă organizatorică şi patrimonială;
 au în componenţă structuri sindicale proprii, în cel puţin jumãtate din numărul
total al judeţelor, inclusiv în municipiul Bucureşti;
 au în componenţă federaţii sindicale reprezentative din cel puţin 25% din
ramurile de activitate;
 organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un numãr de membri cel puţin
egal cu 5% din efectivul salariaţilor din economia naţionalã;
la nivel de ramură:
 au statut legal de federaţie sindicală;
 au independenţã organizatorică şi patrimonială;
 organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un numãr de membri cel puţin
egal cu 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectivã;
la nivel de unitate:
 au statut legal de organizaţie sindicală;
 numărul de membri ai sindicatului reprezintã cel puţin o treime din numãrul
salariaţilor unităţii.
La cererea organizaţiilor sindicale, îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a de către
acestea se stabileşte, de cãtre instanţele judecătoreşti, astfel:
la nivel naţional şi de ramură, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti
la nivel de unitate, de către judecătoria în raza teritorială a cărei se găseste sediul unităţii
angajatoare.
Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional vor fi considerate ca având această
calitate şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi în care au organizaţii componente de
tip federativ. Similar, organizaţiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor sunt
reprezentative şi la nivelul grupurilor de unitãţi în care au organizaţii sindicale proprii.
Contractul colectiv de muncã se poate încheia şi în unităţile în care nu există organizaţii
sindicale sau acestea nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate stabilite de lege şi detaliate
mai sus prevăzute. În acest caz, salariaţii îşi aleg reprezentanţii la negociere prin vot secret. La
alegerea reprezentanţilor salariaţilor vor participa cel puţin jumătate plus unu din numărul total
al salariaþilor. Reprezentanţii salariaţilor sunt desemnaţi în raport cu numărul voturilor
obţinute.
 Desfăşurarea negocierii

Articolul 3 al Legii contractului colectiv de muncă reglementează mnomentele în cre


că negocierea colectivă are loc în fiecare an, şi anume:
 după cel puţin 12 luni de la data negocierii precedente, nesoldată cu încheierea
unui contract colectiv de muncă;
 după cel puţin 12 luni de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de
muncă;
 cu cel puţin 30 de zile anterior expirării contractelor colective de muncă
încheiate pe un an.

6
Contractul colectiv de muncă

În conformitate cu prevederile legale, obigaţia de a iniţia negocierea colectivă revine


patronul, care în mod contrar este pasibil de plata unei amenzi contravenţionale,iar dacă acesta
nu angajează negocierea, aceasta are loc la cererea organizaţiei sindicale sau a reprezentanţilor
salariaţilor, după caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii.
În termen de 15 zile de la data formulării cererii de către organizaţia sindicală sau de
către reprezentanţii salariaţilor, patronul trebuie să convoace părţile în vederea negocierii
contractului colectiv de muncă.
La prima reuniune a părţilor se precizează:
 informaţiile pe care patronul le va pune la dispoziţie delegaţilor sindicali sau ai
salariaţilor şi data la care urmează a îndeplini această obligaţie;Prin intermediul informaţiilor si
documentaţiei primite reprenetanţii sindicali sau cei ai salariaţilor, după caz¸ trebuie să
realizeze o analiză comparată a situaţiei locurilor de muncă, a clasificării profesiilor şi
meseriilor, a nivelului de salarizare, a duratei timpului de lucru şi a organizării programului de
lucru;
 locul şi calendarul reuniunilor.
Legea nu stabileşte numărul persoanelor - din partea patronului (asociaţiei patronale) şi,
respectiv, sindicatului (reprezentanţilor salariaţilor), federaţiei, confederaţiei sindicale - care
participă la negocierea contractelor colective de muncă. În această situaţie numărul
participanţilor se stabileşte de către părţi, de comun acord (în acelaşi fel se poate proceda şi
pentru stabilirea numărului de experţi).
Durata negocierii colective nu poate depăşi 60 de zile. În cadrul negocierilor colective
trebuie, conform legii, atinse în mod obligatoriu cel puţin următoarele probleme: salariile,
durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.

III. Încheierea şi înregistrarea contractului colectiv de muncă

 Încheierea contractului colectiv de muncă

În primul rând trebuie precizat ca şi aspect important faptul că dacă în stiaţia refuzării
demarării negocierilor patronul este sancţionat prin amendă contravenţională, nu acelaşi lucru
se întâmplă şi în cazul refuzului de a încheia contractul. În acest caz pot apărea unele conflicte
care la rândul lor ar da naştere la greve şi proteste ale salariaţilor.
Contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă(cerută ad validitatem, adică
pentru însăşi validitatea contarctului), se semnează de către părţile care au participat la
negocieri, se depune şi se înregistrează la direcţia generală de muncă şi protecţie socială
judeţeană sau a municipiului Bucureşti. Contractele colective de muncă încheiate la nivelul
grupurilor de unităţi, al ramurilor de activitate sau la nivel naţional se depun şi se înregistreazã
la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel
naţional şi de ramură se va publica în Monitorul Oficial al României (partea a V-a), în termen
de 30 de zile de la înregistrare. În toate cazurile contarctele colective de muncă produc efecte
de la data înregistrării lor.
Conform art. 23 din lege, contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă
determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate. Dacă
părţile au început negocierea noului contract colectiv de muncă, se poate conveni prelungirea
aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile în care acesta a fost încheiat anterior, sau
cu unele modificări ce vor fi negociate.
Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării, cu excepţia situaţiei în
care părţile au convenit ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară zilei de
înregistrare a contractului.

7
Contractul colectiv de muncă

 Înregistrarea contractului colectiv de muncă

Contractele colective de muncă se înregistrază după cum urmează:


 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul unei unităţi se
depune şi se înregistrează la Direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a
municipiului Bucureşti.
 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de
unităţi, al ramurilor de activitate sau la nivel naţional se depun şi se
înregistrează la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru aceste nivele contarctele
colective de muncă se vor publica în Monitorul Oficial al României (partea a V-a), în termen
de 30 de zile de la înregistrare.
Contractele colective de muncă nu se vor înregistra dacă:
 sunt încheiate fără precizarea unităţii la care urmează să se aplice;
 nu se poate face dovada întrunirii condiţiilor de reprezentativitate de către una
sau ambele părţi;
 nu sunt semante de toate persoanele prezente la negociere.
În mod excepţional, contractele colective de muncă se pot înregistra chiar dacă nu sunt
semante de toţi reprenzentanţii părţilor, în urmtoarele situaţii:
 dacă, deşi invitate, unele organizaţii sindicale reprezentative sau asociaţii
patronale reprezentative nu s-au prezentat la negocieri;
 dacă, unele organizaţii sindicale reprezentative sau asociaţii patronale
reprezentative deşi s-au prezentat la negocieri şi au fost de acord cu clauzele contractuale,
refuză să semneze.
La înregistarea unui contract colectiv de muncă, la Direcţia generală de muncă şi
protecţie socială judeţeană sau a municipiului Bucureşti sau Ministerul Muncii şi Protecţiei
Sociale, după caz, au obligaţia de a verifica dacă prin clauzele contratuale nu se încalcă limitele
şi condiţiile legale şi să sesizeze în acest sens păţile
Până la renegociere, clauzele contratuale nu se încalcă limitele şi condiţiile legale,
lovite de nulitate absolută, sunt înlocuite cu prevederi mai favorabile din legislaţia muncii sau
din contractul colectiv de muncă de la nivel superior.
Dacă părţile persisită în menţinerea clauzelor declarate nule, personalul de la la
Direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a municipiului Bucureşti sau
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, după caz, pot sesiza organele de justiţie a muncii în
vederea desfiinţării lor.
Angajaţii Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a municipiului
Bucureşti sau cei ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale înregistrează contractele numai
în condiţiile prevăzute expres de lege. În sitaţia refuzării înregistrării unui contract colectiv de
muncă, pările interesate se pot adresa instanţelor judecătreşti, în condiţiile Legii contenciosului
administrativ 554/ 2 decmbrie 2004.

 Conţinutul de contractului colectiv de muncă

Indiferent de nivelul la care este încheiat, contractul colectiv de muncă trebuie să


conţină în mod obligatoriu cel puţin următoarele clauze:
 clauze care privesc drepturi de personal (şi cuantumurile lor) în măsura în care
actele normative din domeniul legislaţiei muncii prevăd că acestea se stabilesc prin negocieri
colective;

8
Contractul colectiv de muncă

 clauze privind acordarea unor drepturi de personal încuantumuri superioare


celor prevăzute de legislaţia muncii;
 clauze în legătură cu unele drepturi de personal (şi sfera cuantumurile lor)
referitor la care actele normative în domeniul legislaţiei muncii nu conţin nici un fel de
reglementări;
 clauze prin care se diminuează anumite obligaţii ale salariaţilor, în măsura în
care obligaţiile respective sunt stabilite prin norme legale dispozitive .
Posibilitatea includerii tuturor acestor categorii de clauze nu este interzisă de lege,
dimpotrivă art. 8 alin. 4 din Legea 130/1996 aduce precizarea fundamentală conform căreia, la
încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile
salariaţilor au un caracter minimal (după cum prevederile referitoare la obligaţiilelor cu
salariaţilor stabilite prin norme imperative - cum ar fi durata timpului de lucru - au caracter
maximal).
Posibilitatea includerii tuturor acestor categorii de clauze reprezintă o necesitate a
practicii ce, decurge:
 sub aspect economic, din specificul economiei de piaţă;
 sub aspect juridic, din principiul libertăţii contractuale.
De exemplu Actualul contractul colectiv de muncă la nivel naţional încheiat conform
art. 10 si 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii
Sociale şi Familiei cu nr. 2.895 din 21 din 29 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea a V-a, nr. 5cc din 29 ianuarie 2007 cuprinde următoarele capitole:
Capitolul 1 - Dispoziţii generale
Capitolul 2 - Timpul de muncă
Capitolul 3 -Sănătatea şi securitatea în muncă
Capitolul 4 - Salarizarea şi alte drepturi bănesti
Capitolul 5 - Concedii si zile libere
Capitolul 6 - Contractul individual de muncă
Capitolul 7 - Formarea profesională
Capitolul 8 - Alte prevederi privind drepturile şi obligaţiile părţilor
Capitolul 9 - Dispoziţii finale

 Efectele contractului colectiv de muncă

Contractele colective de muncă produc efecte numai în urma înregistrării, la Direcţia


generală de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a municipiului Bucureşti sau Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale, după caz.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă
produc efecte, după cum urmează:
 pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă
încheiate la acest nivel (indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie
sindicală din unitate);
 pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de
angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
 pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru
care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
 pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului
colectiv de muncă de la nivel naţional (chiar dacă, într-un caz dat, la un anumit angajator nu s-a
încheiat contractul colectiv de muncă).

9
Contractul colectiv de muncă

Se desprinde din prevederile Codului muncii astfel, concluzia logică referitoare la


aplicabilitatea contractelor colective de muncă, care este generală indiferent de tipul de
contract individual de muncă (pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, cu timp de
lucru integral ori cu timp de lucru parţial etc).
De asemenea este esenţial de reţinut faptul că în situaţia în care la nivel de unitate nu
s-a încheiat un contract colectiv de muncă- fiind de acord în acest sens şi salariaţii-totuşi
contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional se aplică şi în unitatea respectivă.

Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea

 Executarea contractului colectiv de muncă

Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi. Dacă se pune
problema interpretării clauzelor unui contract colectiv de muncă, acest lucru poate avea loc
nuami dacă există:
acordul părţilor;
aplicarea regulilor de drept comun referitoare la interpretarea convenţiilor cuprinse în
Codul civil;
aplicarea regulii potrivit căreia sensul anumitor clauze echivoce trebuie interpretate în
favoarea salariaţilor; dar, dacă angajatorul nu este de acord cu o clauză interpretată astfel, se
poate adresa instanţei pentru a obţine interpretarea judcătorească obligatorie.

 Modificarea contractului colectiv de muncă

Modificarea contractului colectiv de muncă se realizează în formă scrisă prin acordul


părţilor şi trebuie comunicată la Direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a
municipiului Bucureşti sau Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, după caz.

 Suspendarea contractului colectiv de muncă

Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată:


 prin acordul de voinţă al părţilor;
 în caz de forţă majoră;
 pe durata grevei, dacã nu este posibilã continuarea activitãţii de către salariaţii
care nu participă la grevă.
Încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncã va fi notificatã, în termen de
5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare.

 Încetarea contractului colectiv de muncă

Contractul colectiv de muncă încetează:

10
Contractul colectiv de muncă

 la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat,


dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
 la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;
 prin acordul părţilor.
 prin reorganizarea persoanei juridice angajatoare (în cazut comasării pri fuziune
si absobţie, precum şi în cazul dizolvării totale).
Contractul colectiv de muncă nu poate înceta prin denunţare unilaterală deoarece un
astfel de contract se încheie întotdeauna pe o perioadă determinată , spre deosebire de
contractul individual de muncă a cărui încheire se realizeză pe o perioadă nedeterminată.

IV. Bibliografie

♣ Constituţia României, ed . Steaua Nordului, Bucureşti, 2003;


♣ Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, CODUL MUNCII, publicată în Monitorul Oficial
al României,Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003 acualizată- titlul VIII „Contractele
colective de muncă”;
♣ Legea contractului colectiv de muncă 130/1996 cu modificările ulterioare;
♣ Ion Traian. Ştefănescu, „Tratat de dreptul muncii : lucrare elaborată pe baza
literaturii juridice, practicii judiciare şi a actelor normative apărute până la 1 martie
2007” ed. Lumina Lex, Bucureşti 2007;
♣ Alexandru Ticlea , “Tratat de dreptul muncii - Editia a II-a,”ed.Universul Juridic,
Bucureşti 2007

11