Forme farmaceutice specifice medicinei veterinare

Sănătatea animalelor, a celor de companie dar şi a celor de fermă

a preocupat încă din secolul trecut atât medicii veterinari, cât şi
farmaciştii; sănătatea animalelor este legată de sănătatea oamenilor în
ambele cazuri.

! Majoritatea medicamentelor de uz veterinar conţin aceleaşi

substanţe medicamentoase ca formele farmaceutice destinate uzului
uman; există desigur şi substanţe medicamentoase ce se adreseaza însă
numai medicinei veterinare – macrolidele endectocide, benzimidazolii
antihelminticele, piretroizii obţinuţi prin sinteză, salicilanilidele cu
acţiune pe trematode, derivaţii cloramfenicolului, agonişti ai ά2-
adrenoceptorilor (sedative, analgezice) şi antagonişti.

1. Formele medicamentoase destinate uzului veterinar

Ţin seama de variaţia mărimii doză-efect în funcţie de specie,

conform caracteristicilor fiziologice ale fiecărei specii în parte.
! Formele farmaceutice dozate destinate uzului veterinar
includ:
- forme dozate pentru uz parenteral – i.m., cu conţinut de agenţi
antimicrobieni, cu acţiune retard;
- seringi cu produse antimicrobiene ce se aplică pe canal
galactofor la vaci cu mamită;
- paste administrate per os ce conţin substanţe antimicrobiene
sau antihelmintice, destinate cailor, pisicilor etc;
- boluri destinate rumegătoarelor, cu eliberare modificată, ce
conţin substanţe antihelmintice etc;
- granule cu substanţe antihelmintice sau agenţi antiinflamatori
nesteroidieni, utilizaţi pentru obţinerea de furaje medicamentate
pentru porcine sau cabaline;
- produse topice cu conţinut divers, de exemplu ectoparaziticide
destinate diverselor specii de animale;
- fiole cu substanţe antiparazitare folosite prin metoda pour on
sau spot on în parazitologie;
- săgeţi cu substanţe sedative, ce se eliberează cu ajutorul
diferitelor arme (cu aer comprimat, de exemplu) şi care sunt folosite
pentru capturarea animalelor din zoo în vederea efectuarii unor
manevre medicale sau pentru capturarea animalelor exotice din
sălbăticie etc.
- implanturi cu eliberare modificată, cu conţinut de hormoni
destinate unor femele, în special, pentru stimularea activităţii ciclice
a ovarului (la oi).
- zgardă-colier la gâtul animalului cu substanţe antiparazitare
pentru câini şi pisici (Foresto);
 - pipetă sau spray (Frontline);
- clipsuri cu piretroide (la ovine).

! Este importanta de amintit remanenţa substanţelor medicamentoase

sub formă de reziduuri medicamentoase (medicamente şi metaboliţii lor)
în carne, organe (ficat, rinichi), lapte, ouă, miere; aceste reziduuri provin
din medicaţia implementată animalelor de interes economic în scop
terapeutic, pentru prevenirea unor maladii sau, în scopul îmbunătăţirii
performanţelor lor. De aceea trebuie amintită aici şi importanţa respectării
perioadei de aşteptare în cazul utilizării medicaţiei la animalele destinate
consumului uman.
În tabelul 1 sunt prezentate substanţe indicate a fi utilizate numai în
medicina veterinară.
Tabel 1

Substanţe medicamentoase utilizate numai în medicina

veterinară
(Desmond Baggot J.)

Substanţa Clasa Utilizare clinică

medicamentoasă farmacologică
Xilazină agonist α2 (α1) Sedare – medicaţia
adrenoceptor analgetică
preanestezică
Yohimbină agonist antagonist Opus xilazinei
α2 (α1) adrenoceptor
Detomidină agonist α2 Medicaţia
adrenoceptor preanestezică
Atipamezol antagonist α2 (α1) Opus detomidinei
adrenoceptor
Acepromazină derivat fenotiazinic Medicaţia
tranchilizant preanestezică,
sedativ
Etorfină - agonist Neuroleptanalgezie
Acepromazină opioid/derivat
fenotiazinic
Diprenorfină antagonist opioid Opus etorfinei
Droperidol - agonist μ-opioid al Neuroleptanalgezie
Fentanil butirofenonei
Azaperonă butirofenonă Medicaţia
preanestezică.
Modificarea
comportamentului
(la porcine)
Alfadolonă - anestezic steroidic Anestezie
Alfaxalonă (contraindicat la
 om)
Flunixin inhibitor al Antiinflamator;
cicliooxigenazei antipiretic;
analgezic
Metamizol inhibitor al Similar cu alte
(Dipironă) cicliooxigenazei AINS
(antiinflamatoare
nesteroidiene)

2. Forme farmaceutice şi căile de administrare şi aplicare

Formele farmaceutice şi căile de administrare şi aplicare a

medicamentelor la animale sunt asemănătoare cu cele utilizate la om, cu
mici excepţii (vezi zgarda cu substanţe antiparazitare).
Sunt utilizate căile:
- enterală, internă sau per os;
- parenterală (injectabilă) i.m., i.v., s.c., intraperitoneal etc.;
- extern, pe piele şi mucoase.

Medicamente utilizate per os

Ca forme de administrare sunt utilizate cele clasice – comprimate,
tablete, dar şi multe ! forme specifice precum boluri, breuvage (băuturi
forţate), electuarii, paste, geluri etc; acestea sunt administrate cu
ajutorul unor sonde speciale (buco-esofagiană la bovine, naso-
esofagiană la cabaline, ingluvială la păsări).
In plus, la animalele aflate în colectivităţi mari sunt mult utilizate
băuturile şi furajele medicamentate, pentru uşurinţa administrării.
Administrarea formelor farmaceutice destinate căii orale, în
special cu ajutorul sondelor, se face numai de către o persoană avizată
(mai greu la cal şi porc) şi prezintă unele dezavantaje precum:
- posibilitatea înghiţirii false;
- pierderea unei cantităţi de substanţă medicamentoasă;
- inactivarea unei părţi din cantitatea de substanţă activă în
mediul gastro-intestinal.
Conform structurii anatomice a tractului gastro-intestinal al
animalelor, se face o clasificare a acestora, astfel:
- rumegătoare (stomacul este compus format din 3 sau, mai
adesea, din 4 compartimente (ierbar sau burduf, ciur, foios şi cheag),
adaptat la fermentarea hranei nemestecate şi la regurgitarea ei în
gură, pentru a fi rumegată).– bovine, oi, capre, cervide, antilope;
- monogastrice – cai, iepuri, porci, câini, pisici.
La păsări, tratamentele sunt făcute specific; în funcţie de substanţa
activă conţinută de produsul medicamentos, trebuie să se ţină seama de
persistenţa substanţei medicamentoase în ţesuturi şi de diferenţele de
susceptibilitate de intoxicaţie la unele medicamente. În fermele
specializate sunt crescute găini, curci, raţe, gâşte, struţi, prepeliţe, fazani,
bibilici.
În cazul peştilor, reptilelor şi a amfibienilor animale poikiloterme
(animale cu sânge rece), disponibilitatea substanţelor active este
influenţată de temperatura mediului, astfel încât la peşti spre exemplu,
viteza de elimare a substanţei active depinde de temperatura apei în care
trăieşte.
Formele farmaceutice, calea de administrare si locul de
administrare a preparatelor injectabile depind, în mare măsură, de grupul
de animale cu care acestea sunt înrudite (rumegătoare sau păsări
domestice).
Calea per os la care sunt folosite sondele este utilizată cu
precădere la bovine, ovine, caprine, carnivore (şi păsări), iar la cabaline
este de preferat administrarea cu sonda naso-esofagiană şi electuarul, iar
la porc în special electuarul. Bolurile se administrează cu ajutorul
“aruncătorului de bol”; băuturile forţate se administrează fie cu seringa la
animalele de talie mică, sau cu sticla de şampanie la animalele mari.
! Cel mai utilizat mod de administrare per os în tratamentele
colective rămâne administrarea sub formă de furaj sau apă
medicamentată, nefiind nevoie de o administrare forţată şi poate fi făcută
concomitent, întregului lot de animale.

Tipul de forme farmaceutice orale destinate animalelor trebuie să

ţină seama de proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor active, de
specia de animal căreia sunt destinate şi dacă se doreşte efect imediat sau
retard. Sunt cuprinse aici, ca forme destinate administrării orale – soluţii,
emulsii, suspensii, paste, electuarii, geluri, tablete, capsule, boluri,
granule (ce se adaugă în furaje), pulberi solubile – ce se adaugă în apa de
băut, acvarii, premix-uri, bazine. În acest caz apare incertitudinea că doza
de substanţă medicamentoasă ingerată poate fi mai mare sau mai mică
decât se doreşte, animalele putând a avea, sau nu apetit; în plus să aibă şi
gustul preferat de animal.
Formele farmaceutice lichide se absorb uşor, în special la
animalele monogastrice; suspensiile apoase se administrează
preponderent cu ajutorul sondelor la animalele mari şi cu cu seringi
calibrate la animalele mici.
Este foarte important să se ţină seama ca, aceste forme
farmaceutice să posede gustul preferat de animalul căruia forma
farmaceutică îi este destinată – spre exemplu cabalinele preferă aromele
de măr şi mentă.
Formele farmaceutice solide (comprimate) au, în general, o
absorbţie mai îndelungată datorită faptului că mai întâi acestea trebuie să
treacă prin fazele de dezintegrare şi dizolvare; capsulele prezintă
avantajul, comparativ cu comprimatele, că prezintă o dizolvare mai
rapida.
 Bolurile ruminale destinate rumegătoarelor pot fi: cu eliberare
controlată – continuă, a substanţei active sau cu eliberare de doze
intermitente (la intervale bine determinate) şi sunt specifice în funcţie de
greutatea animalului.

Formele farmaceutice injectabile, la fel ca şi în cazul omului,

trebuie să fie sterile şi apirogene.
Pot fi:
- soluţii apoase, uleioase sau în solvenţi organici miscibili cu
apa;
- suspensii uleioase;
- emulsii L/H;
- implant subcutanat cu eliberare condiţionată.
Avantajele preparatelor injectabile depind în special de
formularea acestuia:
- de concentraţia substanţei active din forma farmaceutică şi
implicit volumul injectat (doza);
- de vehiculul utilizat la preparare şi de substanţele auxiliare
incluse – solubilizanţi, stabilizanţi, conservanţi;
- probabilitatea apariţiei unei iritaţii la locul de administrare.
! Calul este specia cea mai sensibilă la efectul iritant al unor
substanţe medicamentoase, de aceea se evită administrarea de soluţii cu
substanţe iritante sau a soluţiilor uleioase.
Administrarea i.m. se face frecvent pe laturile gâtului la bovine,
suine şi caprine unde absorbţia este net superioară comparativ cu
administrarea pe crupă. La cai, administrarea i.m. şi s.c. în partea
craniană a zonei pectorale dă concentraţii plasmatice mai mari decât în
cazul injectării i.m. în regiunea gâtului.

Administrarea subcutanată
Utilizată mai des la câini şi pisici, dar şi la alte animale (cabaline).
Absorbţia pe cale subcutanată este mai slabă decât la cea
intramusculară deoarece vascularizaţia este mai slab reprezentată; unele
preparate injectabile pot determina iritaţii locale, dar mai mult în cazul
administrărilor subcutanate decât cele intramusculare.
În medicina veterinară se folosesc adesea sisteme cu eliberare
modificată, pentru implanturi subcutanate, spre exemplu:
- pompe osmotice cu hormoni de creştere, ce eliberează
substanţa activă timp de 7 zile;
- implant subdermic care eliberează estradiol; este un sistem
matriceal polimeric de difuziune;
- implant cu eliberare modificată de melatonină, destinat oilor,
în scopul devansării activităţii ciclului ovarian.
 Administrarea intravenoasă
Această administrare prezintă avantajul că răspunsul farmacologic
este prompt, iar produsele injectabile s.c. sau i.m. care sunt iritante pe
aceste căi pot fi administrate cu precauţie i.v.
Este important de ştiut faptul că prin administrare i.v. substanţa
medicamentoasă trece şi prin plămâni, organ unde au loc biotransformări,
înainte ca acestea să fie distribuite în întreg organismul.
După administrarea i.v., substanţa medicamentoasă nu mai poate
fi eliminată decât prin procesele de biotransformare şi excreţie.
Locurile de elecţie pentru administrare i.v. sunt dependente de
specie – vena jugulară este utilizată adesea la cabaline, bovine, ovine şi
caprine, safena la câini şi pisici, iar la suine şi leporide venele urechii.

Preparate destinate administrării intramamare la bovine

Se administrează destul de frecvent preparate speciale destinate
tratamentului mastitelor din timpul lactaţiei şi a celor exprimate la
sfârşitul acesteia.
Mastitele sunt frecvent produse de germeni patogeni precum:
Escherichia coli, Klebsiella spp., Streptococcus uberis, Staphylococcus
agalactiae, Staphylococcus aureus, Staphylococcus dysgalactiae.
Infecţiile glandei mamare sunt tratate adesea atât pe cale generală,
cât şi pe canal galactofor; este important ca mai întâi, în cazul
administrării pe canal galactofor, şi mai ales în infecţiile cu colibacili, să
se facă eliminarea laptelui din sfertul sau jumătatea glandei mamare
afectate. În forme clinice mai uşoare ale mastitelor, administrarea pe
canal galactofor poate fi suficientă.
În tabelul 2 sunt prezentate câteva dintre produsele sub formă de
seringi de unică utilizare destinate administrării pe canal galactofor.

Tabel 2
Produse pentru prevenirea şi tratarea mastitelor

Denumire Prezentare Compoziţie Utilizare

Synulox L.C. Seringi cu Amoxicilină O seringă pentru
suspensie Acid clavulanic un sfert mamar
intramamară Prednisolon
Mamifort Seringi Ampicilină Pentru vaci în
Cloxacilină lactaţie, 1 seringă
/sfert/administrare
Pathozone Seringi Cefoperazonă Lactaţie
(cefalosporină
generaţia a III-a)
Cobactan Seringi Cefquinoma Mastite clinice la
(cefalosporină gen. a vaci în lactaţie
IV-a)
Mastijet forte Seringi Tetraciclină Mastite clinice la
 Neomicină vaci în lactaţie
Bacitracină
Prednisolon
Tetra-Delta Seringi Dihidrostreptomicină Lactaţie
Neomicină
Novobiocin
Prednisolon
Procain penicilină
Orbenin Seringi Cloxacilină Repaus mamar
Ampiclox Seringi Ampicilină Lactaţie
L.C. Cloxacilină

Preparatele intramamare trebuie să fie neiritante pentru

parenchimul glandei mamare; există produse cu eliberare rapidă a
agentului antimicrobian şi, preparate cu eliberare lentă pe o perioadă de
timp mai mare.
Preparatele cu eliberare rapidă conţin un vehicul şi au o
vâscozitate a formulării care permit eliberarea rapidă a agentului
antimicrobian, iar perioadele de eliminare din organism sunt relativ scurte
– timp de aşteptare de 7 zile pentru carne şi organe, 3 -5 zile pentru
laptele destinat consumului uman.
Preparatele cu eliberare lentă se aplică în special la sfârşitul
lactaţiei, după ultimul muls sau la vacile cu mamite asimptomatice, fie
pentru a preveni instalarea mastitelor, fie pentru a trata mastitele
asimptomatice.

Preparate parenterale destinate terapiei sistemice în mastite la

bovine
! Agenţii antimicrobieni destinaţi terapiei sistemice trebuie să
îndeplinească câteva proprietăţi, precum:
- să prezinte disponibilitate sistemică crescută dacă sunt
administraţi i.m.;
- să se lege în proporţie mică de proteinele plasmatice;
- să fie liposolubili şi neionizabili (preponderent) în sânge,
- să prezinte reacţii adverse minime la femelele tratate cu doze
eficiente;
- să prezinte timp de aşteptare de scurtă durată, atât pentru lapte,
cât şi pentru carne şi organe, etc.

! 3. Parametrii farmacocinetici ai medicaţiei specifice veterinare

Mecanismul de acţiune a medicamentelor este aproximativ acelaşi

la toate speciile de mamifere. Diferenţele de doze pentru diferite specii –
animale mari, animale de talie mijlocie, animale mici -, sunt atribuite
adesea variaţiilor parametrilor farmacocinetici. În cazul unor analgezice
(xilazina, morfina) susceptibilitatea diferită este atribuită variaţiilor
farmacodinamice.
! Receptivitatea la medicamente a diferitelor specii de animale
este pusă în special pe variaţiile dintre specii, unele fiind rumegătoare, iar
altele monogastrice, dar şi pe faptul că unele sunt erbivore iar altele
omnivore sau carnivore. Viteza de eliminare a substanţelor active din
organism variază în mare măsură şi atunci când speciile sunt poikiloterme
(reptile, peşti) sau homeoterme.
Gradul de legare a substanţelor active de proteinele plasmatice
variază destul de mult între speciile animalelor domestice, însă în cadrul
aceleiaşi specii variaţia este nesemnificativă.
Rinichii reprezintă principala cale de eliminare a substanţelor
active şi a metaboliţilor lor. Variaţiile în ceea ce priveşte viteza de
eliminare a substanţelor active prin excreţie renală sunt atribuite în
principal diferenţelor în viteza de filtrare glomerulară.
Prin secreţia biliară, viteza de eliminare depinde de asemenea de
specie, unele dintre specii – cabalinele de exemplu, neposedând vezică
biliară. Substanţele active şi metaboliţii acestora ajung prin bilă în
duoden, unele putând fi reabsorbite la acest nivel.

Preparate topice specifice şi absorbţia lor

Pielea reprezintă un anumit procent din greutatea corporală atât la
om, cât şi la diferitele specii de animale; la om – 3,7%, la bovine, caprine
şi câini – 7,5%, iar la cabaline – 3,7%.
Absorbţia unui medicament la nivelul pielii implică etapele:
- eliberarea substanţei active din vehiculul în care este
dispersată;
- penetrarea substanţei prin stratul cornos;
- penetrarea substanţei până la derm, de unde este preluată în
circulaţia sistemică.
Grosimea stratului cornos la animale şi om este cuprinsă între 10 şi
35 μm.
Aceasta nu influenţează radical absorbţia, însă, densitatea glandelor
sudoripare şi a foliculilor piloşi pe unitatea de suprafaţă, da, iar această
valoare este foarte diferită la diversele specii de mamifere. La om se
găsesc aproximativ 40- 70 foliculi piloşi şi 200 – 250 glande
sudoripare/cm2 , la bovine 2 000 foliculi piloşi/ cm2 plus glandele sebacee
şi sudoripare, la ovine, în funcţie de rasă, variaţia este de aproximativ 1
000 – 2 000 foliculi/ cm2 .
Deoarece glandele sebacee ale ovinelor (şi bovinelor) secretă
cantităţi relativ mari de substanţe cu caracter lipofil (lanolina la oi), este
crescută dizolvarea şi absorbţia percutanată a substanţelor active aplicate
pe piele.
La oameni şi la cabaline care au un procent semnificativ mai mare
de glande sudoripare comparativ cu bovinele, ovinele, suinele şi canidele,
prin transpiraţie are loc şi procesul de termoreglare. Pentru absorbţie, un
rol important este şi cel dat de gradul de hidratare al stratului cornos;
normal este de 10 – 15%. În cazul în care hidratarea ajunge la 50% viteza
de penetrare ajunge chiar de 10 ori mai mare.
Penetrarea pielii este variabilă în funcţie de specie, chiar şi în cadrul
unei specii putând fi variaţii în funcţie de regiunea corpului.
În ordine descrescătoare, permeabilitatea pielii la speciile de animale
este:
Iepure > şobolan > cobai > pisică > câine > porc > maimuţa Rhezus
> om.

Preparate topice veterinare

Majoritatea preparatelor topice au ca scop un efect local, însă
unele sunt formulate pentru obţinerea de efecte sistemice (cu substanţe
antiparazitare, de exemplu).
În tabelul 3 sunt prezentate câteva forme farmaceutice cu
substanţe paraziticide (piretroizi) şi modul lor de aplicare.

Tabel 3
Forme farmaceutice cu piretroizi de sinteză

Forma farmaceutică Specii de animale Modul de aplicare

Soluţie Bovine, ovine, suine, Turnare, punctare
cabaline, câini şi pisici (tamponare), spray
(câini)
Concentrat lichid Bovine, cabaline, Spray, îmbăieri la
ovine, păsări ovine
Pudră fină Câini, pisici Aplicaţii pe blăniţă
Şampon câini Spălare
Zgardă Câini şi pisici În jurul gâtului
Plasture pe ureche Bovine Fixare pe ureche

Există o gamă largă de ectoparaziticide ceea ce duce la

descreşterea apariţiei rezistenţei paraziţilor asigurând totodată, persistenţa
substanţei active în piele.
Există şi preparate ce conţin substanţe antimicrobiene ce se
utilizează în scop local. Acestea sunt sub formă de:
- spray-uri - cu oxitetraciclină etc.;
- creme – cu neomicină, gentamicină etc.;
- geluri – cu metronidazol etc.;
 - unguente – cu neomicină, zinc-bacitracină, gentamicină etc.;
- pudre – cu clortetraciclină etc.
Tipul preparatului determină stabilitatea şi modul de eliberare a
substanţelor active.
Gelurile şi cremele sunt mai puţin ocluzive decât unguentele
conferind o perioadă de acţiune mai îndelungată.
Infecţiile superficiale ale pielii se tratează frecvent numai prin
aplicarea locală a preparatelor, însă, în infecţiile profunde este necesară
asocierea unui tratament pe cale sistemică; este de preferat să se utilizeze
substanţe cu mecanisme sinergice de acţiune.

Sisteme terapeutice transdermice (T.T.S.) de uz veterinar

Sunt sisteme de eliberare cu viteză controlată a substanţei active, ce
odată aplicat pe piele eliberează continuu substanţa pe o perioadă de timp
specifică (cu fentanil).

Forme farmaceutice OTC

Deoarece există diferenţe în absorbţie, în metabolizarea
substanţelor, a tipurilor de receptori şi alte diferenţe ale sistemului
digestiv, formele farmaceutice destinate mamiferelor sunt adesea foarte
diferite.
Unele dintre medicamentele OTC precum ibuprofenul şi
acetoaminofenul pot fi toxice pentru animalele mici, deoarece pot
determina discrazii sangvine (trebuie administrate numai de către un
medic vetrinar). (discrazie = stare generala morbida care nu are o cauza
definita).
În schimb alte substanţe precum antihistaminicele sunt utilizate la
animalele mici, destul de des, în reacţiile alergice; clorfeniraminul este
preferat altor antihistaminice în combaterea alergiilor la pisici.
Immodiumul (loperamid) se foloseşte în doze mai mari decât la om, la
animale.
Sunt utilizate şi produsele topice sub formă de cremă sau loţiuni la
animale, însă există un mare inconvenient, acela că animalele se pot
linge; se folosesc cu precauţie.