Economia intreprinderii – note de curs

ORGANIZAREA INTREPRINDERII

Organizarea reprezintă un ansamblu de

măsuri, metode şi mijoace, cu caracter tehnic, B. Organizarea structurală
economic şi social în vedera folosirii cu maximă Organizarea strucurală a firmei constă în
eficientă a mijloacelor productive şi a potenţialului gruparea elementelor componente le organizarii
uman. procesuale supa anumite criterii în subdiviziuni
Organizarea are două componente: organizatorice, pe grupuri şi persoane, în vederea
- Organizarea formala asigurării unor condiţii cât mai bune pentru
- organizare procesuala îndeplinirea obiectivelor firmei.
- organizare structurala Rezultatul organizării structurale îl
- Organizarea informala. reprezintă structura organizatorică.
Structura organizatorică reprezintă
1. Organizarea formala ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor
Organizarea formala are o structura clar organizatorice şi a relaţiilor dintre ele, astfel constituite
definita, ea descriind normele, pozitiile si rolurile încât să asigure premizele stabilirii şi realizării
specifice relatiilor dintre membrii aceslei obiectivelor.
organizatii.Structura organizatieiformale statueaza,de Structura organizatorică se divide în două
asemenea ierarhia obiectivelor, relatiilor de autoritate, nivele:
putere siresponsabilitate, relatiile de comunicare,etc. a) Structura de conducere – care reuneşte
A.Organizarea procesuală ansamblul persoanelor şi relaţiilor
Organizarea procesuală constă în stabilirea organizaţionale, situate la nivelul
principalelor categorii de muncă, a proceselor superior şi care îndeplinesc procesul
necesare realizării ansamblului de obiective. managerial
Componentele organizării procesuale b) Structura activităţii sau structura
sunt : operaţională – alcatuită din totalitatea
a) Funcţia sau funcţiunea – reprezintă ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor
proceselor de muncă omogene asemănătoare operaţionale, în cadrul cărora se
sau complementare desfaşurat de persoane realizează obiectul de activitate al firmei:
de o anumită specialitate, contribuind la producţie sau servicii.
realizarea aceloraşi obiective. Fiecare Componentele structurii organizatorice:
funcţiune se divide în mai multe activităţi 1. Postul - reprezintă elementul de bază şi
b) Activitatea – Domeniu limitat în care este definit ca ansamblul obiectivelor,
acționează cineva sau ceva - reprezintă sarcinilor, competenţelor şi
ansamblul proceselor omogene sau înrudite, responsabilităţilor care revin spre
este realizată de către personalul ce posedă exercitare titularului acestuia.
cunoştinţe de specialitate dintr-un domeniu 2. Responsabilitatea – reprezintă obligaţia
mai restâns în vederea realizării unor de a îndeplini anumite sarcini sau atribuţii
obiective specifice. În cadrul lor deosebim în scopul realizării obiectivelor ce revin
atribuţiile fiecărui post
c) Atribuţia – este un proces de muncă precis 3. Funcţia – reprezintă totalitaea posturilor
conturat care se exercită periodic şi uneori care au aceleaşi caracteristici din punct
continuu, ce implică cunoştinţe de specialitate de vedere al ariei de cuprindere al
şi concură la realizarea unui obiectiv specific. autorităţii şi responsabilităţii. Funcţiile pot
Ea se divide în mai multe sarcini fi împărţite în:
d) Sarcina – reprezintă o componentă de bază a - Funcţii de conducere care
unui proces de muncă complex sau simplu ce au o pondere ridicată a
contribuie la realizarea unui obiectiv atribuit competenţlor,
unei singure persoane responsabilităţilor şi
e) Operaţiile – reprezintă elementul cel mai sarcinilor
simplu al unui proces de muncă, divizat în - Funcţii de execuţie a
microelemente: mânuiri, mişcări, faze, etc. căror desfăşurare implică
transpunerea în fapt a
Economia intreprinderii – note de curs

deciziilor emise de titularii de conducere şi

funcţiilor de conducere. cei de execuţie
- Competenţa organizaţională - este o - Relaţii funcţionale
componentă esenţială a postului, care care reprezintă
exprimă limitele în cadrul cărora titularii de modalitatea prin
posturi au dreptul de a acţiona în vederea intremediul căreia
realizării obiectivelor individuale si a serviciile si
exercitării atribuţiilor. birourile
- Compartimentul - reprezintă ansamblul funcţionale
persoanelor, posturilor şi funcţiilor cu influenţează
conţinut similar sau complimentar, situate activitatea altor
pe acelaşi amplasament şi contribuind la compartimente
realizarea aceloraşi obiective. În cadrul lor - Relaţii de stat
se desfăşoară activităţi care solocită major care iau
cunştinţe specializate de un anumit tip. naştere în urma
Compartimentele pot fi: delegării
- Compartimente funcţionale sarcinilor
(servicii, birouri) a căror activitate autorităţii şi
se concretizează în asigurarea responsabilităţii
asistenţei de specialitate tuturor unor persoane de
compartimentelor firmei către conducerea
- Compartimente operaţionale care superioară a
contribuie la realizarea firmei
obiectivelor prin realizarea b) Relaţii de cooperare care
obiectului de activitate al firmei: reprezintă relatiile ce se
producţie sau servicii. stabilesc între posturi
6. Ponderea ierarhică - reprezintă numărul situate pe acelaşi nivel
presoanelor conduse nemijlocit de un ierarhic, dar în
cadru de conducere, considerată ca o compartimente diferite
modalitate de ordonare a posturilor şi c) Relatii de control care
funcţiilor în cadrul compartimentelor. apar şi funcţionează între
7. Nivelul ierarhic – defineşte ansamblul compartimente
subdiviziunilor organizatorice plasate la specialezate pe activităţi
aceeaşi distanţă de conducerea de control (financiar,
superioară a firmei. El ordonează nivelul calitate, etc.) şi celelalte
atribuţiilor şi competenţa cadrelor de compartimente ale
conducere, pe linii orizontale, structurii organizatorice
compartimente sau posturi situate la d) Relatii de reprezentare
anumite distanţe faţă de conducere şi care se stabilesc între
care sunt dependente de dimensiunea reprezentanţii
unităţii. împuterniciţi de
8. Relatiile organizatorice - sunt definite ca conducerea firmei şi
raporturile dintre subdivizunile persoanei fizice sau
organizatorice instituite prin reglementări juritice din afara acesteia
şi raporturi organizatorice oficiale. În
funcţie de condiţiile lor ele pot fi: Organigrama de structura
a) Relaţii de autoritate Reprezentarea grafică a structurii de
stabilite prin reglementări conducere este denumită organigramă.
ofciale, iar execuatrea lor Organigrama este reprezentarea grafică a
este obligatorie. În rândul structurii organizatorice a unei unităţi economico-
lor pot fi: sociale, sau a unor componente ale acestora, care
- Relaţii ierarhice arată modul cum au fost constituite şi grupate
care exprimă compartimentele de muncă, subordonarea acestora
raporturile dintre unor funcţii de conducere (manageriale), precum şi
titiularii posturilor legăturile de autoritate ierarhică din cadrul structurii
organizatorice.
Economia intreprinderii – note de curs

În stabilirea organigramei trebuie ţinut cont de complexe etc.).

particularităţile întreprinderii, de obiectivele ei, de Acestea au rolul de a face o descriere
dezvoltarea în perspectivă, de acceptarea delegării de detaliată a elementului structural respectiv,
autoritate. Fiind o reprezentare grafică, în construirea fără a încărca organigrama generală,
organigramei se folosesc simboluri figurative, literale, uşurând astfel înţelegerea acesteia.
numerice şi cromatice. 3.După forma de reprezentare (descriere) a
Organigrama, ca reprezentare grafică a structurii organizatorice :
structurii de conducere a unei întreprinderi are ca  Organigramele piramidale sunt
obiectiv punerea în evidenţă a: reprezentări grafice ale structurii
-funcţiilor, a întinderii lor şi a repartizării între organizatorice în care nivelurile ierarhice
diferite servicii operaţionale a funcţiilor; sunt ordonate de sus în jos, iar filierele
-responsabilităţilor serviciilor cu nivelul lor ierarhice sunt redate prin linii continue,
ierarhic, numele şi întinderea autorităţii; frânte, care pornesc din vârful
-relaţiilor (legăturilor) serviciilor care pot fi piramidei spre baza acesteia,
ierarhice sau funcţionale. reprezentând legăturile de autoritate
ierarhică.
Tipologia organigramelor După numărul de niveluri ierarhice se pot
1. Dupa dimensiunea intreprinderii distinge:
-Organigrama ierarhică sau liniară  organigrame piramidale în
- Este alcătuită dintr-un număr redus de formă de evantai, caracterizate
compartimente cu caracter operaţional de un număr mare de niveluri
referitoare la principalele activităţi, sau ierarhice, unui manager
poate fi fară compartimente revenindu-i un număr relativ
- Managementul firmei şi al fiecărui mic de subordonaţi.
compartiment exercită toate funcţiile
managementului şi trebuie să posede
cunoştinţe în toate domenile (tehnic,  organigrame piramidale în
personal, organizatoric, etc.) formă de grilă (greblă),
- Organigrama funcţională caracterizate de un număr
- Este alcătuită atât din compartimente redus de niveluri ierarhice, unui
operaţionale cât şi funcţionale manager revenindu-i un număr
- Executanţii primesc decizii şi răspund mare de subordonaţi manager
atât faţă de şefii ierarhici cât şi faţă de coordonator unic
compartimentele functionale
- Managerul general nu mai trebuie să  Organigramele circulare sunt construcţii
posede cunoştinţe şi pregătire (reprezentări) grafice ale structurii
universale. organizatorice în care nivelurile ierarhice
- Organigrama ierarhic funcţională sau mixtă sunt aşezate în inele concentrice pornind
- Reprezintă o îmbinare a celor două din centru spre exterior, iar filierele
tipuri anterioare ierarhice sunt redate cu linii continue
- Este alcătuită atât din compartimente frânte, ce pornesc de asemenea din
operaţionale cât şi funcţionale centru spre exterior.
- Executanţii primensc decizii şi răspund  Organigramele ordonate de la stânga la
numai la şeful erarhic superior
dreapta se caracterizează prin aceea că
nivelurile ierarhice sunt ordonate în
2. După gradul de cuprindere a componentelor
coloane de la stânga la dreapta în ordinea
sistemului se disting:
des-crescătoare a importanţei acestora.
 Organigramele generale reprezintă Filierele ierarhice sunt linii continue frânte
întreaga structură a sistemului unitate care pornesc din partea stângă spre
economică (întreprindere, firmă). dreapta.
 Organigramele parţiale descriu structura
organizatorică a unei părţi a sistemului Factorii care influenţează alegerea unei structuri
unitate economică, de regulă componente organizatorice:
complexe, reuniuni de compartimente de - Factori organizaţionali interni
muncă sau subunităţi (fabrici, secţii - Mărimea firmei
Economia intreprinderii – note de curs
- Diversivitatea activităţii desfăşurate
- Factori de mediu exeterior
- Incertitudinea pieţei
- Interdependenţa în cadrul sistemului
şi între subsisteme
Instrumentele de exprimare ale structurii
firmei
Structura organizaţională este similară unei
construcţii formate dintr-o mulţime coerentă de
componente. Pentru ai asigura o bună exploatare ea
trebuie deschisă şi dotată cu diverse instrucţiuni
specifice activităţii. Instrumentele de exprimare ale
structurii organizaţionale sunt:
1. Regulamentul de organizare şi
funcţionare a firmei care este un
document foarte important, prin care se
realizează mecanismul de funcţionare al
firmei, prin stabilirea atribuţiilor ce le revin
compartimentelor, iar în cadrul acestora
ale atribuţiilor şi sarcinilor ce le revin
diferitelor funcţii. El este considerat ca un
manul al firmei. Are următoarele elemente
componente:
f) Organigrama structurii firmei
g) Diagramele de relaţii
h) Descrierea postului
i) Proceduri şi tehnici administrative
asociate
2. Fişa postului este un document care
cuprinde următoarele aspecte:
- Denimirea şi obiectivele postului
- Codiţiile pentru ocuparea postului
- Relaţiile ierarhice funcţionale şi de
cooperare
- Sarcinile
- Limitele de competenţă şi
responsabilitate
2. ORGANIZAREA INFORMALĂ
Organizarea informală este definită ca
ansamblul formaţiunilor şi interacţiunilor umane cu
caracter organizatoric care apar spontan şi natural
între membrii firmei spre satisfacerea unor interese
personale.
Cauzele care generează apariţia şi
funcţionarea organizării informale sunt legate de:
- Afectivitate
- Satisfacţii
- Interese
- Aspiraţii şi preocupări comune
- Gradul de pregătire şi nivelul calificarii
- Comunitatea profesiei
- Originea socială
- Convingerile politice, entice, religioase
etc.
Elementul component al structurii informale îl
reprezintă grupul informal. Grupul informal ia naştere
din forme spontane condiţionate de similitudini de
interese, raporturi dominant afective şi nevoi comune.
Ele au un număr restrâns de membrii şi o durată
variabilă în timp.
Clasificarea grupurilor informale
a) Grupe de rudenie sau de prietenie la care
sociabilitatea este obiectivul esenţial în cadrul
muncii şi în afara acesteia.
b) Clici - acestea sunt compuse din persoane
aflate cooperare strânsă la desfăşurarea unei
activităţi
c) Subclici – care includ câteva persoane care
au o influenţă puternică în cadrul unui grup
formal şi asupra unui număr mare de oameni
din cadrul firmei.
Comunicarea interpersonală sau itergrupuri
se realizează prin intermediul relaţiilor informale.
Relaţiile informale sunt definite ca ansamblul
interdependenţelor dintre membrii grupurilor informale
şi dintre grupuri reglementate pe bază de percepţii
comune şi bun simţ. Ele contituie factori de mobilitate
a grupurilor informale şi se manifestă într-o diversitate
de forme. În funcţie de modul în care circulă
informaţiile distingem:
- Relaţii liniare de tip şuviţă – în care
transmiterea informaţiei se face succesiv
de la un membru la altul al grupulu
- Relaţii tip margaretă - în care o persoană
foarte activă respectiv liderul grupului
informal, deţinător de informaţii comunică
cu fiecare membru în parte
- Relaţii necoerente – în care circulaţia
informaţiei are un caracter şi o intensitate
aleatoare.
- Relaţii tip ciorchină – în care liderul
grupului comunică numai anumitor
persoane selectate care la rândul lor
transmit informaţia altor indivizi selectaţ
Influenţele organizării informale asupra celei
formale:
a) Influenţă pozitivă – atunci când grupurile
informale se suprapun subdiviziunilor
formale, şeful grupului formal fiind identic
cu liderul grupului informal
b) Influenţa negativă – apare atunci când
grupurile informale se concentrează spre
realizarea propriilor interese neglijând
sarcinile de serviciu. Managementul
Economia intreprinderii – note de curs

firmelor trebuie să găsească modalităţi integrarea acestora în cadrul organizării

favorabile pentru identificarea şi utilizarea formale.
valenţelor organizării informale şi