Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
INSTANŢA
………………………………………………………………………………………..
Analizând actele și documentele depuse la dosarul cauzei, instanța constată
următoarele:
În fapt, în vederea modernizării unui drum comunal, între Agenţia SAPARD din cadrul
Ministerului Agriculturii, pădirilor, Apelor şi Mediului, în calitate de parte contractantă şi
Consiliul Local al Comunei .....,în calitate de beneficiar, a fost încheiat la data de 29.03.2009,
Contractul nr. ......., având ca obiect modernizarea Drumului Comunal .... (DN 24A)-.... în
lungime de 6,524 km din comuna ......... Costul proiectului a fost estimat la 27.769.384.148
lei, din care 75% contribuţie a Uniunii Europene şi 25% contribuţie de la bugetul de stat.
Acest contract a fost modificat ulterior prin două acte adiţionale, unul
prin care s-a desemnat responsabilul beneficiarului privind proiectul şi unul
prin care s-a redus valoarea proiectului.
Modalitatea de plată aleasă de către beneficiar (Consiliul Local …..) a
constat în plata sumei în 4 tranşe, în baza cererilor de plată autorizate de
către SAPARD formulate de beneficiar însoţite de documente justificative.
A fost declanşată procedura achiziţiei publice în vederea atribuirii
contractului de execuţie lucrări, contract ce a fost atribuit către Compania
…….. S.A. Iaşi. Cu această societate a fost încheiat contractul de lucrări nr.
……….. care avea ca obiect ,,executarea lucrărilor de construcţie, modernizare,
reabilitare, refacere de drumuri, inclusiv alte lucrări”.
Termenul de execuţie a fost stabilit ca 12 luni de la momentul emiterii
ordinului de
Lucrări. În baza acestui contract au fost efectuate lucrări pentru care s-au
întocmit cereri de plată de către Consiliul Local … către BRIPS INE. La data
de 17.01.2006 a fost formulată cererea pentru cea de a IV-a şi ultima tranşă
pentru suma de 854.878,15 lei. Această sumă a fost plătită de către Agenţia
SAPARD în urma analizării actelor ce însoţeau cererea de plată a celei de a
IV-a tranşe.
Această cerere a fost însoţită de procesul-verbal de recepţie lucrări
61/14.12.2005 pe care instanţele de judecată l-au catalogat ca fiind
rezultatul unui fals intelectual, întrucât cuprindea menţiuni neadevărate.
Aceste menţiuni neadevărate priveau stadiul lucrărilor ce au făcut obiectul
proiectului şi care nu erau finalizate la acea dată, astfel că ultima tranşă nu
putea fi solicitată şi plătită. În urma acestei fapte s-a creat un prejudiciu în
patrimoniul Agenţiei SAPARD, aşa cum s-a reţinut prin procesul verbal de
constatare a neregulilor nr. 2149/30.01.2012 - titlu de creanţă întocmit de
APDRP conform OG 79.2003 . S-a constatat că suma de 854.696, 84 lei
(tranşa a IV a ) decontată către Consiliul Local ….i este neeligibilă şi trebuie
recuperată de la debitorul Consiliul Local …., iar potrivit art. 43 lit. a) din
OUG 66/2011, s-a reţinut că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi
de stabilire a creanţelor bugetare constituie titlu executoriu.
Totodată, prin hotărârile penale pronunţate în dosarul .. de către
Curtea de Apel Iaşi ( Decizia ……) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
(Decizia ……) s-a stabilit că prejudiciul de 854.696,84 lei (solicitat de către
reclamanţi) a fost produs în dauna Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale- Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ( care s-a
constituit parte civilă în dosar ), de către pârâţii din prezenta cauză,
inculpaţi în dosarele penale.
Rezultă că Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia
pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ( A.F.I.R.) deţine două titluri executorii pentru suma de
854.696,84 lei : unul împotriva Consiliului Local ...., în baza răspunderii civile contractuale şi
unul împotriva pârâţilor din prezenta cauză, în baza răspunderii civile delictuale.
Având în vedere că suma de 854.696,84 lei reprezintă o creanţă bugetară, executarea
silită a unităţii administrativ teritoriale comuna ...... şi a Consiliului Local .... se realizează
potrivit Codului de procedură fiscală, fiind întocmit dosarul de executare silită nr. ..... de către
A.J.F.P. Vaslui- Serviciul Municipal Huşi .
Până la data închiderii dezbaterilor în prezentul dosar, creditoarea A.F.I.R nu a
recuperat nici o sumă de bani de la reclamnate şi nici nu a procedat la declanşarea executării
silite împotriva pârâţilor.
În raport de situaţia de fapt reţinută şi prevederile art. 248 C.proc.civ., Tribunalul va
analiza cu prioritate excepţiile invocate şi asupra cărora a rămas în pronunţare.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor UAT .... şi
Consiliul local al comunei ...., Tribunalul reţine că este neîntemeiată. Aceasta întrucât
calitatea procesuală activă presupune existenţa identităţii între subiectul activ al raportului
juridic dedus judecăţii şi cel care a formulat acţiunea. Or, reclamantele pretind că au suferit un
prejudiciu ca urmare a faptei pârâţilor, de a întocmi în fals procesul-verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor nr. 61/14.12.2005, justificându-şi astfel calitatea procesuală. Apărările
pârâţilor, în sensul că aceştia au prejudiciat un alt titular al raportului juridic, nu presupune
înlăturarea automată a reclamantelor din raportul juridic dedus judecăţii, ci analizarea chiar pe
fondul cauzei a acestor susţineri.
Cu privire la excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, Tribunalul
apreciază această excepţie ca neîntemeiată. Astfel, răspunderea pârâţilor este o răspundere
solidară, în temeiul unei fapte ilicite. Fapta prejudiciabilă a fost săvârșită de mai multe
persoane, aşa cum s-a reţinut prin hotărârile penale anterior menţionate. Aşadar, reclamantele
pot opta pentru a chema în judecată, unul sau mai mulţi pârâţi, dintre autorii faptei, fără a li se
putea opune coparticiparea procesuală obligatorie ( respectiv beneficiul de diviziune).
Şi excepţia lipsei de interes este neîntemeiată, în opinia Tribunalului. Aceasta rezultă
din faptul că A.F.I.R. a întocmit procesul verbal de constatare a neregulilor nr.
2149/30.01.2012, stabilind că debitor este Consiliul Local ……. Se prezumă
că reclamantele au interes în promovarea acţiunii, din moment ce pot fi
executate silit pentru suma de 854.696,84 lei. Este adevărat că potrivit art.
33 C.proc.civ., interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim,
personal, născut şi actual, însă textul de lege prevede şi ipoteza potrivit
căreia se poate formula o cerere cu scopul de a preveni producerea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Or, odată cu demararea
procedurii de executare a reclamantelor pentru suma de 854.696,84 lei,
acestea au interes de a acţiona în judecată pârâţii, pe care îi consideră
răspunzători pentru acestă situaţie.
Excepţia prematurităţii formulării acţiunii, nu va putea fi primită,
întrucât nu este necesar împlinirea vreunui termen pentru promovarea
acţiunii, din contra reclamantele trebuie să acţioneze în mod diligent în
valorificarea intereselor lor, în scopul evitării prescripţiei dreptului material
la acţiune.
Cea din urmă excepţie analizată este cea a prescripţiei dreptului
material la acţiune, susţinută de mai mulţi pârâţi. În opinia Tribunalului,
termenul de prescripţie nu poate curge de la data consemnării în fals a
finalizării lucrării de către pârâţi, în anul 2005, prin procesul-verbal de recepţie
la terminarea lucrărilor şi nici din momentul încheierii procesului-verbal de
constatare a neregulilor nr. ……. de către A.F.I.R.. Aceasta întrucât doar
instanţa penală putea statua asupra vinovăţiei pârâţilor, pe latură penală,
care a atras şi răspunderea delictuală a acestora. Practic, doar de la
rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare a pârâţilor se poate
aprecia că s-a ştiut că aceştia sunt vinovaţi de comiterea prejudiciului în
sumă de 854.696,84 lei, respectiv de la data de 24.03.2014, data la care s-a
pronunţat prin Decizia 327/89/2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
asupra recursurilor formulate de pârâţii din prezenta cauză, în dosarul nr.
…….. Având în vedere că acţiunea reclamantelor a fost depusă la poştă la
data de 23..03.2017, aşadar înainte de împlinirea termenului general de
prescripţie de 3 ani, Tribunalul va respinge excepţia prescripţiei dreptului
material la acţiune ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul urmează a analiza îndeplinirea
condiţiilor răspunderii civile delictuale. Întrucât fapta ilicită a fost săvârşită
în anul 2005, lege aplicabilă este potrivit art. 6 din Codul civil, coroborat cu
art. 5 din Legea 71/2011, legea în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv
Codul civil de la 1864.
În drept, condiţiile răspunderii civile delictuale care se desprind din
prevederile art. 998-999 C.civil 1864 sunt: existența unei fapte ilicite, existența unui
prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența
vinovăției celui care a cauzat prejudiciul : „Orice faptă a omului, care cauzează altuia
prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. Omul este
responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin
neglijenţa sau prin imprudenţa sa.”
În ceea ce priveşte fapta ilicită, reclamanta arătă că prin întocmire şi semnarea
procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 61/14.12.2005, pârâţii au atestat în
mod nereal că lucrările contractate au fost executate conform proiectului şi dispoziţiilor de
şantier, fapt care rezultă din Decizia nr. …….. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Tribunalul nu va putea reţine apărarea pârâţilor, conform căreia obiectivul investiţiei
a fost realizat integral, drumul comunal fiind folosit în prezent, întrucât acesta este un aspect
lipsit de relevanţă, în contextul în care o instanţă judecătorească a stabilit vinovăţia şi
răspunderea acestora. Pârâţilor nu li s-a reproşat că lucrarea nu a fost finalizată, aceasta fiind
obligaţia constructorului, ci faptul că deşi nu erau îndeplinite condiţiile, pentru ca beneficiarul
să primească suma de 854.696,84 lei din fonduri nerambursabile, au atestat în
mod nereal că lucrările au fost executate în totalitate, iar tranşa de bani a
fost încasată de beneficiar pe nedrept. Există, aşadar o faptă ilicită.
În ceea ce priveşte prejudiciul, reclamantele afirmă că suma de
854.696,84 lei urmează a fi recuperată din patrimoniul U.A.T. …… de către
AFIR în baza procesului-verbal ce constituie titlu executoriu. Tribunalul
reţine că până în prezent, reclamantele nu au achitat nici o sumă de bani
către A.F.I.R. şi deşi s-a început executarea silită încă din anul 2012,
conform somaţiei nr. ….., aflată în copie la fila …, nu rezultă din cuprinsul
dosarului de executare silită că s-ar fi recuperat vreo sumă de bani de la
U.A.T. ……. Rezultă că patrimoniul U.A.T. …. nu a fost diminuat în vreun
fel.
Or, prejudiciul reprezintă consecinţele negative patrimoniale suferite
de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de altă persoană. Printre
caracterele prejudiciului sunt acelea că trebuie să fie cert, să reprezinte
consecinţa directă a faptei ilicite, să aibă caracter material sau moral, după
caz, să fie personal.
Caracterul cert al prejudiciului are în vedere atât existenţa în sine a
prejudiciului, cât şi posibilitatea de a se stabili întinderea lui. În mod
evident, prejudiciul reclamat nu este unul actual. Jurisprudenţa nu a exclus
posibilitatea reparării unui prejudiciu viitor, dacă există siguranţa producerii
sale, precum şi elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea.
Prejudiciul viitor nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, deoarece
acesta din urmă este lipsit de certitudine.
Tribunalul reţine că A.F.I.R. are pentru aceeaşi creanţă, două titluri
executorii: unul împotriva pârâţilor din acestă cauză, în baza răspunderii
civile delictuale şi unul împotriva Consiliului Local …. ( şi implicit împotriva
U.A.T. ……, entitate care are personalitate juridică şi patrimoniu propriu), în
baza răspunderii contractuale.
Deşi avea toate pârghiile necesare pentru recuperarea sumei de
854.696,84 lei de la beneficiar, întrucât deţinea împotriva acestuia un titlu
executoriu a cărei executare silită nu a fost nicicând suspendată, fiind
suspendată doar contestaţia împotriva acestuia, creditoarea nu a reuşit
până în prezent, de mai bine de 5 ani, să îşi îndestuleze creanţa.
Coroborând toate aceste date, Tribunalul ajunge la concluzia că
prejudiciul reclamat nu este unul viitor, ci unul eventual, fiind la latitudinea
creditorului dacă va înţelege să se îndrepte împotriva persoanelor fizice sau
dacă va stărui în executarea silită a reclamantelor.
Dacă s-ar admite că reclamantele au suferit un prejudiciu, prin
admiterea acţiunii s-ar ajunge în situaţia în care pârâţii să fie executaţi silit
fără ca bugetul U.A.T. …….. să fi fost diminuat.
În doctrină, s-a reţinut că, din art. 1086 C.civ.,rezultă caracterul
direct al prejudiciului, Deşi textul se referă la răspunderea contractuală,
constituie o normă generală a răspunderii civile, aplicabilă aşadar şi în cazul
răspunderii delictuale. Admiterea prejudiciilor indirecte ar permite existenţa
unor răspunderi nelimitate. Jurisprudenţa a dispus întotdeauna ca
prejudiciul să fie consecinţa directă a faptei ilicite.
Chiar dacă am admite că prejudiciul este viitor şi nu eventual, acesta
nu este direct. S-a stabilit cu putere de lucru judecat că fapta pârâţilor a
produs un prejudiciu în patrimoniul A.F.I.R., această entitate fiind cea
prejudiciată în mod direct de fapta pârâţilor şi nu U.A.T. ……., care în
prezent beneficiază de un drum modernizat. Tot cu putere de lucru judecat
s-a stabilit că lucrarea contractată nu a fost la timp şi corect executată de
constructor. Totuşi, se pare că reclamantele nu au înţeles să ceară nici o
despăgubire acestuia pentru situaţia creată şi nici să supună controlului
judiciar relaţia contractuală, pentru a se verifica dacă nu cumva
constructorul are vreo culpă în pierderea finanţării nerambursabile de către
reclamante.
În mod evident, în lipsa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantelor,
nu se poate stabili o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a pârâţilor şi nici
nu se mai impune analizarea vinovăţiei acestora. De altfel, legătura de
cauzalitate nu ar putea fi stabilită, chiar dacă prejudiciul ar
exista, pentru considerentele pe care le-am expus mai sus.
Reclamantele ar fi pierdut finanţarea nerambursabilă şi dacă nu
ar fi existat fapta ilicită a pârâţilor, întrucât din cauza
nefinalizării lucrărilor şi a deficienţelor existente, nu mai puteau
fi respectate clauzele contractului de finanţare.
În considerarea celor expuse, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată
acţiunea reclamantelor şi va obliga pe acestea, ca părţi care au căzut în
pretenţie, în temeiul art453 C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată
către pârâţi, reprezentând onorarii avocaţiale, potrivit chitanţelor depuse la
dosar, astfel : suma de 4760 lei către …., suma de 900 lei către ….., suma
de 6948 către ……, suma de 2800 lei către ……………..