Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODE ACTIVE
PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA
CALITĂŢII ŞI A MOTIVAŢIEI
ÎN SITUAŢII DE ÎNVĂŢARE
Pucioasa, 2007
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 2
Cuvânt înainte
INTRODUCERE
Metodele active constituie, în abordarea educaŃiei individuale şi colective colectiv,
ceea ce generează o formă puternică a angajării şi a înŃelegerii ei ca extensie a experienŃei
participanŃilor.
FiinŃa umană are în însăşi natura sa „dorinŃa acŃiunii”. Metodele active – exerciŃii
care slujesc acestei nevoi şi, concomitent, promovează crearea de grupuri bune şi o bună
atmosferă de grup. O bună cooperare în cadrul grupului presupune deschidere, dialog şi
participare, iar obiectivul metodelor active propune aceste elemente.
Grupurile bune sunt, de asemenea, grupuri sigure; există sentimentul securităŃii, iar
siguranŃa fizică trebuie să fie în permanenŃă o certitudine. ExerciŃiile care sunt utilizate
trebuie să ofere speranŃa că ceva plăcut şi pozitiv poate fi realizat, altfel există probleme sau
conflicte sau conflicte de stăpânit sau provocări cărora trebuie să li se facă faŃă.
ExerciŃiile trebuie să fie distractive şi să nu umilească. Râsul este un lucru foarte
relaxant; neurologul francez Henri Bernstein afirmă că un minut de râd este la fel de relaxant
ca o meditaŃie profundă. Trebuie să nu râdem însă de cineva, ci cu cineva.
ExerciŃiile metodelor active ajută la cunoaşterea celuilalt, îndepărtarea tensiunii şi a
agresiunii, relaxarea atmosferei, exprimarea emoŃiilor, dezvoltarea calităŃilor şi a
sentimentelor, împrospătare şi varietate, oferă posibilitatea de a participa, învaŃă lucruri noi,
dezvoltă cunoştinŃele şi competenŃele/abilităŃile, sprijină descoperirea propriilor capacităŃi şi
talente, dau încredere în sine, dezvoltă intuiŃia, stârnesc şi oferă plăcere.
În fiecare exerciŃiu există sentimentul confidenŃialităŃii. Când foloseşti aceste
exerciŃii trebuie să nu spui înainte prea multe despre ceea ce vrei să faci sau despre ceea ce se
va petrece: acestea sunt surprize. După exerciŃiu este bine de reflectat la ceea ce s-a întâmplat
şi cum a fost, dar întotdeauna după experienŃă.
Când folosim aceste exerciŃii, trebuie să existe un lider în grup. Acesta poate fi din
afara exerciŃiului sau poate participa la exerciŃiu. El/ea dă energia şi cu întreaga sa fiinŃă
promite că se va petrece ceva bun. Liderul de grup trebuie să gândească pozitiv.
Este foarte important ca liderul să experimenteze aceste exerciŃii şi să le folosească
aşa cum i-ar plăcea să fie folosite asupra sa.
ExerciŃiile pot fi folosite în maniere selective cu orice grup şi în orice lecŃie, ca parte
a unei învăŃări experimentale. Este bine să le folosim când un grup se formează, dar şi acolo
unde este nevoie să se redea energia sau motivaŃia fiecăruia în parte.
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 4
Metodele active trebuie utilizate de asemenea pentru a sprijini elevii foarte activi şi
tinerii ori adulŃii (…), adolescenŃii, vârstnicii etc. înainte de a utiliza un anumit exerciŃiu este
bine să reflectezi ce obiective vei atinge prin acesta, care este finalitatea sa.
ORIGINEA EXERCIŢIILOR
Astfel încât învăŃarea să se poată realiza şi la alte nivele decât cele verbal şi
intelectual
În mod repetat astfel încât să intensifice sentimentele pozitive în cadrul
grupului după fiecare exerciŃiu
Pentru a crea grupuri cărora oamenii să dorească să aparŃină
Pentru a corecta experienŃa grupului
Pentru a păstra atmosfera de lucru într-un cadru emoŃional pozitiv.
Chiar sper că după acest stagiu în Malta veŃi avea curajul de a folosi aceste metode
şi că le veŃi considera ca fiind foarte utile în crearea unei bune atmosfere în cadrul grupului şi
la şcoala Dumneavoastră, alături de colegi şi de elevi.
Dacă aveŃi nevoie de îndrumări sau ajutor când intenŃionaŃi să utilizaŃi aceste
metode, mă puteŃi contacta oricând.
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 5
Vine lupul! În acest joc atingem Ńinte. O persoană, care este lupul, are o pernă. El/ea
încearcă să prindă pe altcineva din grup atingându-i burta cu perna. Celălalt poate încerca
să evite întorcând prinderea lupului îmbrăŃişând pe altcineva atât de strâns încât lupul să nu
poată plasa perna între ei. Când lupul se întoarce, el/ea strigă: „Vine lupul!!!” toŃi trebuind
să-şi schimbe perechile, deoarece nu sunt permise păstrarea lor în timpul acestui joc. Jocul
se termină atunci când este gălăgie prea multă şi/sau când sunteŃi epuizaŃi.
ToŃi stau pe scaune, într-un cerc mare. Fiecare primeşte o bucată de hârtie pe care este scris
numele unui fruct. Există cinci sortimente de fructe (de exemplu: măr, banană, portocală,
strugure, vişine). Liderul grupului stă în mijlocul cercului şi nu are scaun. El/ea strigă
numele unui fruct iar aceia care au scris pe hârtie numele acelui fruct trebuie să schimbe
scaunul cât mai curând posibil. Liderul procedează la fel şi dacă reuşeşte să se aşeze,
altcineva rămâne fără scaun şi ajunge în mijlocul cercului iar jocul porneşte de la început.
Odată la un anumit interval este posibil să se strige „Salată de fructe” şi atunci toŃi trebuie să
schimbe scaunul. Nu este permisă aşezarea pe un scaun vecin.
Jocul se termină atunci când toŃi au obosit.
Grupul mare este împărŃit în grupe mai mici (fiecare având un număr aproximativ egal de
membri). Toate grupurile stau, la început, în linie. Grupurile trebuie să definească cel mai
rapid curier. Fiecare grup trimite un reprezentant (curier) să îndeplinească, într-un anumit
timp, o anumită misiune.
Liderul dă Ńintele de atins: „Adu-mi ceva galben!” iar membrii grupurilor trebuie să
găsească ceva galben şi să îi dea. Liderul păstrează ceea ce a adus cel mai rapid curier.
Alte Ńinte pot fi: „Adu-mi ceva ud!”, „Adu-mi ceva comestibil!”, „Adu-mi ceva vechi!”,
„Adu-mi ceva care miroase!” sau „adu-mi ceva viu!”
Când toŃi curierii şi-au realizat misiunea, liderul numeşte grupul cu cel mai rapid curier.
Pe podea sunt împrăştiate mai multe reviste deschise. ParticipanŃii se pot deplasa doar pe
reviste, fără a păşi pe podea. Fiecare trebuie să se mişte sau să danseze tot timpul. După un
timp revistele se împăturesc, iar dansul/mişcarea continuă; revistele se împăturesc în
continuare până când nimeni nu se mai poate mişca şi toŃi trebuie să stea cât mai aproape
unii de alŃii.
Pe podea sunt două rânduri de scaune. FaŃă în faŃă, la o distanŃă aproximativă de un metru
şi cu suficient spaŃiu împrejurul lor. Grupul stă pe scaune şi liderul spune că pe scaune stau
două familii Johnson, faŃă în faŃă: mai întâi tatăl, apoi mama, fiicele, fiii, bunicile, bunicii,
câinii şi pisicile (în funcŃie de dimensiunea grupului), precum şi mătuşile, unchii, verii etc.
Liderul le spune că de fiecare dată când va menŃiona numele cuiva, acela trebuie să stea în
picioare şi să meargă în jurul rândurilor cât mai repede posibil şi să stea pe scaunul
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 7
Membrii grupului mare sunt împărŃiŃi în grupuri mai mici (3-4 grupuri).
1. Liderul cere tuturor să spună grupului o poveste despre aşteptările sale.
2. După aceea fiecare schimbă grupul astfel încât se realizează noi grupuri mici şi în
acestea ei povestesc ce au făcut până atunci în acea zi (dacă întâlnirea se desfăşoară
seara) sau ceea ce fac de obicei în week-end (dacă întâlnirea se realizează într-o zi
obişnuită de şcoală).
3. Din nou, în noile grupuri, fiecăruia dintre ei i se cere să spună trei scurte povestiri
despre sine însuşi, dar una dintre ele să fie o minciună. CeilalŃi trebuie să ghicească
care dintre povestiri este minciuna. Liderul grupului mare va da un exemplu şi va
cere întregului grup să identifice povestea mincinoasă.
Liderul trebuie să se plimbe printre grupuri şi să identifice momentul pentru a da o nouă
sarcină. După aceea activitatea poate continua cu alte exerciŃii de cunoaştere a celuilalt.
Liderul plasează multe cărŃi poştale (orice formă şi cât mai multe modele) pe podea şi cere
fiecăruia să îşi aleagă o carte care descrie cât mai bine felul în care se simte în acel moment.
Nu este o problemă dacă doi membri ai grupului aleg aceeaşi carte.
După ce fiecare şi-a ales o carte se aşează în cerc şi explică tuturor de ce şi-a ales acea carte
poştală /acea imagine.
ExerciŃiul se poate desfăşura înlocuind imaginile/cărŃile poştale cu diferite obiecte – de
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 8
1.9. PANTOMIMA
Fiecare se plimbă în clasă şi acolo unde se întâlneşte cu altcineva începe să-i arate prin
pantomimă ceva ce el/ea poate face foarte bine. Cineva care priveşte încearcă să ghicească
şi să ofere un feed-back pozitiv. Rolurile se pot schimba.
ExerciŃiul trebuie să dureze suficient de mult astfel încât fiecare să aibă ocazia să
experimenteze toate situaŃiile şi să spună ceva bun despre sine.
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 9
Grupul este aşezat în cerc. Liderul şade în apropierea grupului într-o poziŃie cât mai
relaxată şi spune: Aceasta este poziŃia relaxantă a mea! După aceea fiecare imită acea poziŃie şi
toŃi spun împreună: aceasta este poziŃia relaxantă a lui X! Apoi fiecare se aşează în poziŃia sa
relaxantă, pe care ceilalŃi o repetă spunând cuvintele Aceasta este poziŃia relaxantă a lui X!
Liderul spune: Numele meu este A iar alături de mine (în stânga) se află Z! Atunci persoana
următoare (cea din dreapta) spune: Numele meu este B, iar lângă mine se află A şi Z! Şi astfel,
încetul cu încetul se adaugă tot mai multe nume, încât ultimul (Z) spune toate numele –
care atât de mult repetate sunt în mod sigur învăŃate.
2.4. EU PE PIAŢĂ
Fiecare ia cinci bucăŃi de hârtie pe care sunt scrise diferite adjective. Ei se plimbă prin
cameră şi observă ce fel de adjective au ceilalŃi, trebuind să le schimbe pe ale sale astfel încât
să realizeze – cu ajutorul a 5 adjective – o imagine cât mai apropiată de realitate a
caracterului său.
Liderul pune restul adjectivelor pe o „tarab㔺i spune că dacă cineva nu îşi găseşte
adjectivele de la ceilalŃi, poate să le ia de la tarabă.
Când toŃi au cele cinci adjective corecte, unul câte unul spun ce fel de persoane sunt (de
exemplu: Mă numesc A şi sunt drăguŃ/ă, calm/ă, somnoros/somnoroasă, activ/ă, atent/ă).
Fiecăruia i se cere să aducă o fotografie a sa din copilărie. Fotografia este pusă pe podea şi
fiecare dintre participanŃi ia una şi încearcă să ghicească a cui este.
După ce fotografiile au fost identificate, fiecare persoană poate spune ceva drăguŃ din
perioada respectivă şi să arate fotografia.
Grupul stă în picioare în cerc cu faŃa îndreptată spre exteriorul cercului. Pe rând, fiecare
spune un hobby dintre ale sale şi dacă altcineva are acelaşi hobby se întoarce, astfel încât să
se vadă unul pe celălalt pentru un timp (scurt).
Grupul este împărŃit în perechi. Perechile se plimbă oriunde vor. Pentru câteva minute unul
dintre cei doi vorbeşte despre sine diverse lucruri, pe care le consideră semnificative, dar nu
foarte personale, iar celălalt ascultă; după aceea rolurile se inversează.
Când toŃi s-au întors în cameră (dacă au plecat), perechile rămân împreună şi fiecare îl
prezintă pe celălalt, încercând să îşi amintească cât mai multe din ceea ce tocmai i s-a spus.
2.8. VISUL
Fiecare îşi alege un vis pe care îl are. Celălalt are posibilitatea de a încerca despre ce vis e
vorba adresând întrebări în legătură cu acesta. Visătorul poate indica doar dacă ghicitorul se
află aproape sau departe de adevăr (fierbinte / rece). Acest exerciŃiu se consideră încheiat
atunci când visul a fost identificat.
ParticipanŃii sunt rugaŃi să îşi amintească cea mai frumoasă aniversare a lor dintotdeauna.
Ei pot alege o persoană care o cunosc cel mai puŃin pentru a-i descrie prin pantomimă, iar
ceilalŃi trebuie să ghicească.
Pe podea se găsesc bucăŃi de hârtie pe care sunt scrise numere de la 0 la 9. Fiecare alege un
număr şi spune de ce este important acel număr pentru el/ea.
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 12
3.1. HĂRŢILE
Liderul grupului se plimbă pe podea şi „desenează” harta unei Ńări, a continentului sau a
lumii ori a unui loc relevant pentru realizarea scopului. Apoi el/ea cere elevilor să aleagă
locul în care s-a născut sau unde s-a distrat (plictisit) ultima oară, locul cel mai rău de pe
hartă sau cel mai bun, pe care ar dori să îl viziteze ori să realizeze ceva interesant.
Dacă grupul este bine închegat, toŃi pot asculta povestirile celorlalŃi; dar dacă grupul nu este
unit ei trebuie să îşi spună poveştile în grupuri mici. Dacă profesorul vrea să identifice
valorile, întrebările trebuie să vizeze valorile – de exemplu le va cere elevilor să se aşeze
acolo unde au văzut că s-a întâmplat ceva rău.
Grupul şade în cerc. În mijloc se află un scaun gol. Liderul explică: Acest scaun reprezintă pe
cineva căruia voi trebuie să-i spuneŃi ceva important, dar pe care nu l-aŃi mai spus. Liderul le cere
membrilor grupului să meargă împrejurul scaunului şi să se gândească la faptul că ar putea
fi o persoană. Apoi stau pe scaun, unul câte unul, şi spun gândurile acelei persoane. Acest
lucru nu este neapărat obligatoriu: lucrul poate fi spus în minte.
Dacă toŃi membrii grupului tac, este evident că aceştia nu se simt în siguranŃă suficient de
mult pentru a îşi împărtăşi sentimentele, iar acest fapt trebuie acceptat. În schimb, discuŃia
se poate concentra pe relaŃionare şi pe problemele din cadrul acesteia, precum şi cum pot fi
acestea rezolvate ş.a.
3.3. DA – NU
consecinŃe
Descrierea exerciŃiului
Liderul cere membrilor grupului să se plimbe în cerc şi să se gândească la ceva care îi este în
mod cert favorabil. Când ei se întâlnesc cu altcineva trebuie să spună „DA” iar celălalt să
spună „NU”, continuând să îşi spună DA şi NU din ce în ce mai tare şi chiar să Ńipe în final
şi să exprime DA – ul sau NU – ul cu toată fiinŃa lor.
Când acest lucru s-a întâmplat îndeajuns, perechile se schimbă şi jocul se reia până când
liderul spune STOP.
Membrii grupului formează o linie şi urmează liderul, făcând acelaşi lucru ca şi acesta.
Liderul se plimbă pe afară, pe stradă şi în apropierea oamenilor, făcând lucruri caraghioase,
pe care ceilalŃi le repetă întocmai. Este foarte simplu când nimeni nu-i cunoaşte pe cei de
afară. Pentru cei tineri uneori este suficient să îi vadă pe alŃii făcând lucruri caraghioase.
După exerciŃiu este foarte importantă o discuŃie despre sentimente
Elevii sunt organizaŃi în grupuri mici şi stau pe podea în cerc. Fiecare grup are un zar şi o
foaie pe care sunt scrise şase emoŃii, fiecare număr semnificând anumite emoŃii. (De
exemplu: 1 = ură, 2 = supărare, 3 = teamă, 4 = plăcere, 5 = iubire, 6 = surpriză).
Fiecare dintre membrii grupului aruncă zarul şi, în funcŃie de numărul care apare, el/ea
povesteşte celorlalŃi când şi de ce a simŃit ultima oară sentimentul respectiv.
Elevii stau în cerc, pe scaune; există cu un scaun mai puŃin decât numărul de persoane
prezente. Cineva din grup stă în mijloc şi coordonează (de exemplu: toŃi cei care au părul lung
se mută cinci scaune la dreapta). Dacă scaunul respectiv este ocupat, persoana respectivă îşi
păstrează locul. Apoi jocul continuă până când pe un scaun stau cât mai multe persoane şi
în timpul altor runde.
3.9. OGLINDA
Pe podea sunt împrăştiate mai multe foi, pe care se găsesc litere ale alfabetului, izolate sau
grupate. Fiecare membru al grupului ia suficiente foi pentru a realiza un cod secret al unui
lucru sau al unei persoane importante pentru el. (de exemplu – numele unui prieten/unei
prietene).
După aceea, toŃi pot spune unei persoane în care au încredere despre codul secret.
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 17
4.1. FAMILIARITATE
1. Cercul numerelor: membrii grupului mare se mişcă în cerc. Liderul spune diferite
numere, iar membrii trebuie să creeze cât mai rapid posibil grupuri alcătuite astfel
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 18
încât numărul de membri să fie egal cu cel anunŃat de lider. În final, liderul trebuie
să spună numărul care conduce la realizarea corectă a grupului.
2. Cercul hobby-urilor: liderul numeşte nişte hobby-uri, iar membrii grupului iniŃial
aleg grupul mai mic în concordanŃă cu hobby-urile lor. Acelaşi lucru se poate face
înlocuind hobby-urile cu Ńări vizitate, oraşe etc.
3. Animalele: liderul ia bucăŃi de hârtie pe care sunt scrise numiri de animale (cal, vacă
etc.). Liderul poate forma uşor grupuri folosind această metodă în funcŃie de situaŃie
Metode active pentru îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei în situaţii de învăţare | 19
5.1. PUZZLE – UL
Jumătate din membrii grupului sunt legaţi la ochi, cealaltă jumătate nu sunt. Cei legaţi la
ochi trebuie să realizeze un puzzle bazându-se doar pe îndrumările pe care le oferă cei care
nu sunt legaţi la ochi. Numai cei „orbi” pot mânui piesele de puzzle. Când puzzle-ul este gata
se schimbă rolurile.
În punctul cu acest nume sunt atâtea locuri marcate câte mâini şi picioare există în grup.
Obiectivul este ca toţi membrii grupului să îşi aşeze mâinile şi picioarele în punctele marcate
corespunzător, astfel încât mâinile şi picioarele tuturor membrilor să fie plasate pe punctele
reper în acelaşi timp. Exerciţiul este realizat atunci când întregul grup a stat astfel timp de 5
secunde. Unii membrii trebuie să îşi aşeze picioarele pe pereţi sau mâinile pe podea, dar şi să
îşi depăşească şi să îşi îmbogăţească limitele.
5.3. MASA
5.4. FILEUL
5.5. COMPANIA
Într-o cameră (literalmente) întunecată, pe podea, pe masă, pe scaun sau agăţate de tavan,
se găsesc diferite obiecte (jucării, haine, fructe şi legume etc.). Important este ca ele să pară
diferite şi, de asemenea, să fie de dimensiuni diferite, precum şi să nu provoace rănirea
membrilor grupului.
Obiectivul grupului este să încerce să identifice în această cameră unde şi care sunt aceste
obiecte.
După 7 minute, grupul iese din cameră şi desenează imaginile lor pe hârtie. După aceea, pot
vedea camera.
5.7. CURSA
Elevilor li se cere să îşi aleagă un partener care să aibă o înălŃime apropiată. Unul dintre ei
este „orb”, iar celălalt să îl prindă. Li se cere să meargă prin cameră astfel încât cel care nu
este legat la ochi să aibă grijă de cel „orb” pentru ca acestuia să nu i se întâmple nimic sau
să nu se rănească. Rolurile pot fi schimbate după un timp.
Elevilor li se cere să îşi aleagă o pereche care are pe mâna stângă linii asemănătoare. Cu
acea pereche ei trebuie să meargă. Unul este „orb”
Elevilor li se cere să îşi aleagă o pereche care are aproximativ aceeaşi înălŃime. De la
începutul exerciŃiului se stabileşte că unul dintre cei doi este orb, iar celălalt surd. Perechile
alcătuiesc o linie în faŃa liderului grupului şi merg într-o lungă şi solicitantă călătorie.
Înainte de aceasta, perechile decid modalitatea de comunicare cât timp ei nu pot vorbi.
Perechile merg de-a lungul unui coridor, coboară pe scări, trec prin spatele unor mese, de-a
lungul unui teren, prin grădină sau pădure etc. Înainte de schimbarea rolurilor pentru o
altă plimbare, ei pot avea o scurtă discuŃie despre ce înseamnă a fi orb sau surd, despre
încredere etc.
La final, grupul va avea o discuŃie de reflecŃie.