Consiliere Total PDF

CONSILIERE
PSIHOLOGICĂ.
INTRODUCERE
Conf. dr. Ovidiu Gavrilovici

PREZENTĂRI – Conf. Dr. Ovidiu Gavrilovici
• Şef de promoţie Psihopedagogie Specială, 1995
• Iniţiere în psihoterapie, consiliere;
– prof. dr. Ion Dafinoiu, prof. dr. Vladimir Gheorghiu (1993-1997)
– cursuri de formare în consiliere psihologică la Case Western Reserve University,
Cleveland, Ohio, SUA (1993).
• Management servicii sociale, masterat Universitatea “Bucureşti”
• Doctorat la Case University (Cleveland, OH, SUA)
– “Expunerea la violenţă a copiilor şi adolescenţilor de 8-17 ani din
centrele de plasament din judeţul Iaşi şi corelatele psihologice
posttraumatice”
• Post-doctorand la UMF Iaşi “Etica politicilor de sanatate”
• Formare în:
– Terapii de familie şi cuplu (APFC-Iasi)
– Hipnoză, Relaxare şi Terapie Ericksoniană (HRTE)
– Terapie narativă (Institute for Narrative Therapy, UK)
0745-55 48 59 gavrilov@uaic.ro ovidiu.Gavrilovici@gmail.com

Albert Schweitzer
• Scopul vieţii este de a servi, de a arăta

compasiune, şi de a dori să ajuţi pe ceilalţi.
Abia atunci vom fi devenit noi înşine adevărate
fiinţe umane.
Vincent Van Gogh
• La urma urmei, nu este nimic mai interesant pe

pământ decât oamenii şi nimeni nu poate să îi
studieze destul niciodată.
Formarea în psihologie clinică si
psihoterapie
• O transformare identitară?
PREZENTĂRI
Întrebări deschise (de răspuns pe o pagina A4) –
• Q1-1: Am ales acest masterat în principal pentru că...

• Q1-2: Există un anumit aspect care mă interesează la
acest curs, iar acesta este...
• Q1-3: La sfârşitul acestui curs aş dori să ştiu mai multe
despre...
• Q1-4: La sfârşitul acestui curs aş dori să pot face cel
puţin acest lucru: ...
• Q1-5: Dacă ar trebui să mă schimb în urma participării la
acest curs sau program de master, această schimbare ar
fi...
Obiectivele cursului
• Cunoaşterea elementelor fundamentale de consiliere

psihologică
• Abilitarea în practici de bază în consiliere
• Sensibilizarea la principalele dileme profesionale relativ

la practica consilierii
Descrierea cursului
• Cursul şi seminarul sunt organizate ca laboratoare

practice interactive. Din acest motiv prezenţa, deşi
neobligatorie, devine extrem de importantă în a atinge
obiectivele învăţării.
Cerinţele cursului
• Cursul este interactiv. Astfel, studentul va avea ocazia să
participe şi să contribuie la realizarea obiectivelor
învăţării.
• Studenţii vor avea de răspuns la un set de exerciţii la

curs şi seminar, de realizat teme pentru acasă
• Cursul se va finaliza cu un examen, cu răspunsri la un

test grilă şi analiza portofoliului dezvoltat la fiecare
curs, seminar şi în cursul activităţii independente
Cerinţele cursului
• Lista exerciţiilor va fi distribuită la curs şi/sau seminar.
• Lista temelor pentru acasă va fi distribuită la curs şi/sau seminar.

EVALUARE
• Un Test grilă (4p) din PPT și carțile menționate la
bibliografie obligatorie (Nicholes, Nelson-Jones, Mearns
& Thorne)
• Un Portofoliu de reflecţie şi autoevaluare (6p) realizat

pe parcursul semestrului şi constituie dovada
experienţelor de învăţare în urma activităţilor de curs,
participare la seminarii şi studiu individual – include
exerciţii, teme, produse ale activităţii personale sau de
grup, o copie după JURNAL.
• Portofoliile se predau în ultima săptămână de cursuri. Nu

se admit întârzieri la predarea portofoliului. Se va aprecia
prezenţa şi calitatea tuturor exerciţiilor, temelor, a
participării în proiectele grupei, precum şi prezenţa şi
calitatea jurnalului.
Evaluarea mediului de învăţare
• Studenţii vor avea ocazia, la ultimul curs, să completeze
un formular (anonim) de evaluare a cursului, seminarului,
cadrului didactic, şi a propriei activităţi.
• Această evaluare va fi folosită pentru îmbunătăţirea

conţinutului şi metodologiei acestui obiect iar sinteza
finală va fi adusă la cunoştinţa şefului de catedră.
Reguli de lucru în grup
• Crearea unui climat suportiv, de încredere
• Respect pentru părerea şi trăirile fiecăruia
• Confidenţialitate
• Înţelegere pentru nevoile diferite de dezvoltare personală
şi profesională
• Investiţie în crearea reţelei de viitori profesionişti
• Participare la formarea unui mediu activ şi recompensant
de formare şi dezvoltare
• Recunoaşterea contribuţiilor fiecăruia şi, în acelaşi timp,
al produsului grupului
• Participare voluntară
CONSILIERUL:
dualitatea rolurilor
de persoană şi
de profesionist
Ovidiu Gavrilovici
CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
Cele 3 picioare ale formării
profesionale
• Cunoştinţe
2 3
4
• Abilităţi
A 7
V
• Valori 6 5
C 1
FERESTRELE SINELUI
CUNOSCUT NECUNOSCUT
NOUĂ
CUNOSCUT
Sine deschis Sine orb
ALTORA
NECUNOSCUT Sine secret Sine necunoscut
Ferestrele Jo & Harry

Condiţii
• Crearea unui climat suportiv, de încredere
• Respect pentru părerea şi trăirile fiecăruia
• Confidenţialitate
• Înţelegere pentru nevoile diferite de dezvoltare personală
şi profesională
• Investiţie în crearea reţelei de viitori profesionişti
• Participare la formarea unui mediu activ şi recompensant
de formare şi dezvoltare
• Recunoaşterea contribuţiilor fiecăruia şi, în acelaşi timp,
al produsului grupului
• Participare voluntară
AUTOEVALUARE
Cine sunt eu ca persoană?
1. Cum îmi evaluez istoria personală de dezvoltare până în acest moment? Care sunt punctele
de succes şi eşecurile?
2. Când mi-am dat seama că sunt adult? Cum am făcut faţă acestei conştientizări?
3. Care sunt primele cinci calităţi ale mele?
4. Care sunt principalele cinci arii din viaţa mea pe care trebuie să le îmbunătăţesc?
5. Dacă un intervievator m-ar întreba care este filosofia mea de viaţă, ce i-aş răspunde?
6. Paharul meu cu apă este pe jumătate plin, sau pe jumătate gol? De ce?
7. În ce dispoziţie mă aflu cea mai mare parte a timpului?
8. Ce cred despre oameni, în general?
9. Ce rol atribui religiei, culturii, valorilor etnice, sexului de care aparţin?
10. Cum răspund celor care sunt diferiţi faţă de mine? Cât de deschis sunt faţă de
multiculturalitate?
11. Care îmi sunt eroii?
12. Cine este cea mai creativă persoană pe care o cunosc?
13. Ce este maturitatea?
14. Care îmi sunt scopurile şi obiectivele personale?
15. Unde mă situez pe un continuum de la cooperare la competiţie?
16. Cine şi ce mi-a influenţat viaţa?
17. Ce ar spune despre mine cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă?
18. Care este critica cea mai importantă pe care o au ceilalţi despre mine?
19. Care trei adjective m-ar caracteriza cel mai bine?
20. Sunt deschis la propria nevoie potenţială de consiliere?
21. Cum îmi găsesc echilibrul personal?
22. Mă bazez pe propria-mi intuiţie? De ce sau de ce nu? Cum mă bazez pe ea?
23. Îmi rezerv timp pentru joacă? Cum mă joc?
24. Care îmi sunt nevoile spirituale? Cum mă influenţează acestea?
AUTOEVALUARE
Cine sunt eu ca (viitor) profesionist?
(având un rol sau
gestionând o situație de consiliere în profesia mea viitoare)
1. Care sunt motivele mele pentru a deveni consilier?
2. Simt că problemele emoţionale vor fi luate în obiectiv şi vor fi tratate prin
formarea mea ca şi consilier?
3. De ce am nevoie să devin consilier?
4. Ce mă face să cred că voi deveni un bun consilier?
5. Care sunt propriile probleme de contra-transfer? Cum fac faţă propriilor
probleme când acestea transpar?
6. Ce aştept de la clienţi?
7. Ce aştept de la profesiune?
8. Ce anticipez că voi primi de la colegi?
9. Care sunt punctele mele forte şi care sunt slăbiciunile mele profesionale?
10. Care sunt scopurile şi obiectivele mele profesionale?
11. Ce ar spune colegii mei (studenţi) despre mine?
12. Ce ar spune profesorii mei despre mine?
13. Cu ce tip de clienţi aş dori să lucrez? De ce?
14. Stiu când si catre cine sa refer un caz?
15. Cum voi face faţă stresului şi epuizării profesionale?
16. Cum voi face faţă laudelor şi criticilor vis-à-vis de munca mea?
17. Pot să mă dedic cu totul clienţilor mei? Cum voi reuşi să le acord întreaga
atenţie?
Tradus şi adaptat după: Faiver, C., Eisengart, S., and Colonna, R. (2000). The counselor intern's handbook. Belmont, CA: Wadsworth.
Secvenţe de formare în elemente de
consiliere psihologică
• Introducere în consiliere
psihologică/psihopedagogică
– Psihologie 2 zi/ID (sem 1)
– PPS3 (sem 2)
RECAPITULARE
• A. Deprinderi de intervievare in
consiliere
– Setul de deprinderi fundamentale

(D1-D4)
• D1. Ascultarea si urmarirea atenta
• D2. Punerea intrebarilor
• D3. Reflectarea emotiilor
• D4. Reflectarea continutului
RECAPITULARE
A. Deprinderi de intervievare in
consiliere
– Setul de deprinderi D5-D8
• D5. Comunicarea emotiilor si a starii de

prezenta
• D6. Confruntarea eficienta
• D7. Autodezvaluirea
• D8. Oferirea informatiilor
RECAPITULARE
A. Deprinderi de intervievare in
consiliere
D3
D2 D4
D1
Ascultarea D8 D5
si urmarirea
atenta D7 D6
O IMAGINE DE ANSAMBLU
RECAPITULARE
B. Deprinderea de structurare a
interviului
D3
D2 D4
D1 Dstr
Ascultarea D8 D5
Structurarea
si urmarirea interviului
atenta D7 D6 pentru
informatii si
actiune
O alta IMAGINE DE ANSAMBLU

Consilierea psihologică
TEORIA SCHIMBĂRII TERAPEUTICE
D3
D2 D4
D1 Dstr
D8
D7 D
D5
Clientul
6
Consilierul
O nouă IMAGINE DE ANSAMBLU

O viziune ecologică a
consilierii psihologice
• Teoria schimbării terapeutice
• Principiile schimbării terapeutice
• Metodele schimbării terapeutice micro
• Tehnicile schimbării terapeutice
• Administrarea serviciului de asistenţă psihologică

• Promovarea serviciului, prevenire (informare,
educare, conştientizare)
• Organizarea serviciului mezo
• Management de caz
• Evaluarea serviciului
O viziune ecologică a
consilierii psihologice
• Sisteme de servicii medico-psiho-sociale

• Legislaţie, norme profesionale
• Afilieri naţionale, internaţionale
MACRO
Responsabilităţi profesionale ale
consilierului psihologic reflectate în
competenţe
• 1. Deprinderi de comunicare
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
• 5. Management de caz
• 6. Operaţii şi administrarea organizaţiei
• 7. Orientare profesională
competenţe
– A. Verbale
– B. În scris
– C. Jargon profesional
competenţe
• 1. Deprinderi de comunicare (detalii)
– A. Verbale
• Clar şi concis; relevant;
• informaţii despre clienţi,
• participare la activităţi de echipă;
• educare clienţi;
• comunicare cu familia şi alte sisteme ale clienţilor,
• respect confidenţialitate şi alte drepturi ale
clienţilor,
• referire cu alte persoane, grupuri sau instituţii
competenţe
– B. În scris
• Evaluare iniţială completă (evaluare stare mentală, istoric
psiho-social, recomandare diagnostică, recomandare terapeutică)
• Note de progres, grafice, administrare dosare şi
documente clinice şi administrative cf. normelor
organizaţionale
• Plan de tratament (probleme, scop, intervenţii)
• Studiu de caz formal
• Utilizare soft - procesoare de texte şi baze de date,
comunicare electronică E-Mail, Chat, Internet
competenţe
– C. Jargon profesional
• Cunoaştere terminologie profesională – consiliere,
psihopatologie, psihoterapie, modalităţi de
tratament, medicaţie psihotropă
• Înţelegerea jargonului profesional şi participare la
dialoguri profesionale
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
• 2. Intervievare
– A. Structurare
– B. Tehnici de angajare client
– C. Tehnici de colectare date pentru evaluarea clinică
• Evaluarea stării mentale
• Istoria psiho-socială completă
• Informaţii relevante despre problemele acuzate
 formarea unei impresii de diagnostic
– D. Abordare holistică
• Integrarea factorilor psihologici, biologici, de mediu,
interpersonali
– E. Înţelegerea perspectivei clienţilor
– F. Sensibilitate la aspectele multiculturale
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
• 3. Diagnostic
– A. Cunoaşterea instrumentelor
• teste de personalitate, de inteligenţă,
• scale de anxietate, depresie
• Inventare de interese, etc.
• Fidelitate, validitate; interpretare în raport cu
diagnosticul şi tratamentul; selecţia instrumentelor
relevante; cunoaşterea limitelor instrumentelor, inclusiv
a validităţii ecologice
competenţe
• 3. Diagnostic
– B. Cunoaşterea DSM-IV
• Familiarizare cu organizarea manualului, identificare
coduri, găsire comportamente, emoţii sau cogniţii pentru
formarea unor diagnostice
• Înţelegerea clasificărilor tulburărilor din DSM IV,
identificarea constelaţiilor de probleme ca fiind specifice
unor anumite criterii diagnostice
competenţe
• 3. Diagnostic
– C. Capacitate de integrare a tuturor surselor de date
pentru realizarea unei impresii de diagnostic
(diagnosticul preliminar)
• Interviuri
• Documente medicale
• Documente psihiatrice anterioare
• Rezultate la teste
• Istoric psiho-social
• Consultaţii
• Clasificări DSM-IV
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
• 4. Tratament
– A. Conducerea terapiei (modalităţi recunoscute)
• 1. identificarea propriului cadru teoretic
• 2. cunoaştere mod recomandare tratament, formulare
plan terapeutic, stabilire contract de tratament,
implementare terapie, încheiere relaţie terapeutică la
momentul potrivit
• 3. tipuri de terapie (principii, probleme, dinamica, rolul
consilierului)
– Terapie individuală
– Terapie de cuplu şi de familie
– Terapie de grup
– Intervenţie de criză
competenţe
• 4. Tratament
– B. Înţelegerea variaţiilor în răspuns la terapie a diferitelor
populaţii de clienţi şi tipurilor variate de probleme:
– 1. Cunoaşterea grupurilor tipice şi problemele lor specifice:
• Adulţi
• Adulţi, copii ai alcoolicilor
• Persoane dependente de substanţe
• Copii, adolescenţi
• Clienţi de etnii şi denominaţii religioase diferite
• Clienţi cu dublu diagnostic
• Persoane cu tulburări alimentare
• Bătrâni
• Homosexuali
• Clienţi cu dizabilităţi – intelectuale, fizice, senzoriale
• Supravieţuitori ai traumelor, abuzului
competenţe
• 4. Tratament
– B. Înţelegerea variaţiilor în răspuns la terapie a diferitelor
populaţii de clienţi şi tipurilor variate de probleme:
– 2. Flexibilitate, capacitate de determinare a relevanţei
tehnicilor de consiliere şi intervenţie după tipul populaţiei
• Folosirea unui evantai larg de instrumente şi tehnici:
– Terapia prin joc
– Terapia prin arta
– Tehnici de management al stresului
– Jocul de rol
– Tehnici gestaltiste
– Terapie experienţială
– Hipnoză, etc.
– C. Sensibilitate la interacţiunea multiculturalităţii şi terapiei
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
• 5. Managementul de caz
– A. Studenţii vor înţelege funcţiile şi scopurile tuturor
departamentelor, programelor, şi serviciilor din cadrul
organizaţiei şi vor fi capabili să lucreze în reţea cu
personalul relevant din sistemul de servicii sociale
– B. Înţelegerea rolurilor, responsabilităţilor şi contribuţia la
îngrijirea clienţilor a fiecărui departament şi program din
organizaţie. Se va cunoaşte care persoană poate fi
contactată pentru a ajuta la rezolvarea diferitelor probleme
ale clientului.
– C. Dezvoltarea unei baze solide de cunoştinţe privitor la
resursele comunitare şi înţelegerea procedurilor
organizaţiei de referire a clienţilor către surse externe de
ajutor
competenţe
• 5. Managementul de caz
– D. Considerarea continuităţii îngrijirii ca fiind cel mai
important scop, începând cu contactul iniţial cu clientul.
• 1. Acţiune ca şi un promotor al clientului în asigurarea calităţii
continue a îngrijirii şi accesului la serviciile sociale.
Promovarea va include, dar nu se va limita doar la explorarea
unor posibile surse de finanţare pentru îngrijire
• 2. Capabili să participe în toate ariile de planificare a terminării
cazului, inclusiv realizarea de vizite de urmărire (follow-up) cu
un specialist în sănătate mentală, comunicarea cu agenţii de
asigurări de sănătate, oferirea de ajutor în ce priveşte
locuinţa, transportul, consiliere vocaţională, asistenţă legală,
grupuri de suport, îngrijire medicală, şi referiri la alte servicii
şi organizaţii.
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
– A. Familiarizare cu structura organizaţională a
organizaţiei şi înţelegerea responsabilităţilor şi
funcţiunilor personalului administrativ
– B. înţelegerea filosofiei, misiunii, şi scopurilor
organizaţiei; cunoaşterea în amănunt a politicilor şi
procedurilor organizaţionale (de obicei descrise într-un
manual al politicilor organizaţionale)
– C. Ar trebui să fie conştienţi de planurile strategice pe
termen scurt şi lung ale organizaţiei (de ex., angajarea
unui specialist în terapia prin artă, dezvoltarea unui
program destinat celor dependenţi de droguri,
construirea unei noi aripi a clădirii, sau evaluarea şi
eliminarea programelor ineficiente)
competenţe
– D. Vor înţelege aspectele financiare ale organizaţiei (de
ex., sursele de finanţare, cuantumul finanţărilor primite)
– E. Vor fi conştienţi de aspectele legale care privesc
funcţionarea familiei, precum cerinţele de atestare la nivel
naţional, judeţean, norme de siguranţă, etc.
– F. Vor înţelege standardele organizaţiei care asigură
calitatea continuă a îngrijirii, inclusiv asigurarea calităţii şi
procesele de evaluare între colegi (“peer review”,
supervizare şi intervizare)
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
competenţe
• 7. Orientarea profesională
– A. Vor cunoaşte toate codurile etice şi legale ale
consilierilor, realizate de asociaţiile profesionale şi cele
impuse prin lege şi vor adera la aceste standarde
permanent
– B. Se vor familiariza cu regulamentele organizaţiei şi cu
politicile legate de problemele etice şi legale şi vor adera
la aceste standarde din organizaţie
– C. Vor cunoaşte legislaţia care protejează drepturilor
omului
– D. vor căuta îndrumare de la supervizorul din organizaţie
şi de la instructorul de la universitatea de care aparţine în
legătură cu orice întrebare care priveşte aspecte etice sau
legale sau comportamentul profesional
competenţe
• 7. Orientarea profesională
– E. vor pune în practică şi vor conştientiza:
• dreptul consilierului de a interveni în viaţa clientului,
• responsabilitatea consilierului din momentul
intervenţiei,
• rolul special pe care îl joacă în procesul de ajutor, şi
• realizarea propriilor resurse ale consilierului atunci
când este de ajutor unui client
competenţe
• 2. Intervievare
• 3. Diagnostic
• 4. Tratament
ÎN SINTEZĂ
• 3-formare profesională
• Ferestrele sinelui
• Condiţii de asigurare a climatului suportiv
• Autoevaluare – persoană, profesionist
• Secvenţe de formare în consiliere
• O viziune ecologică a consilierii psihologice
• Responsabilităţi profesionale ale consilierului
psihologic reflectate în competenţe
CONSILIERE
PSIHOLOGICĂ
de la motivaţia de a fi consilier,
la competenţa terapeutică
Ovidiu Gavrilovici
CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
sumar
• Motivaţii pentru a fi consilier
• Procesul învăţării în terapie
• Trăsături facilitative
• Trăsături negative
• Contratransferul
• Deprinderi de autoconştientizare
• Competenţa terapeutică
Motivaţii pentru a fi consilier
• Dorinţa de a ajuta
• Dorinţa de a schimba lumea
• Dorinţa de a crea un scop şi o semnificaţie
• Dorinţa de a te auto-ajuta
• Dorinţa de a controla sau de a spune celorlalţi
ce au de făcut
• Dorinţa de a împărtăşi cu alţii experienţa
revenirii, a însănătoşirii
• Dorinţa de a împărtăşi din intuiţiile sau din
înţelepciunea ta
• Dorinţa de a avea asigurată securitatea şi
statutul financiar
Procesul învăţării în terapie
inconştientă
incompetenţă - competenţă
incompetenţa 1
conştienţă - inconştienţă
inconştientă
1. Incompetenţa conştientă
inconştientă
2. Incompetenţa
conştientă
incompetenţa
3. Competenţa
1 2
conştientă
4. Competenţa
inconştientă
inconştientă
inconştientă
2. Incompetenţa
conştientă
incompetenţa
3. Competenţa
1 2
conştientă
4. Competenţa
competenţa
inconştientă 3
inconştientă
inconştientă
2. Incompetenţa
conştientă
incompetenţa
3. Competenţa
1 2
conştientă
4. Competenţa
competenţa
inconştientă 4 3
Trăsături facilitative
• Stima de sine şi competenţa
• Respectul de sine şi folosirea adecvată a puterii
• Acceptarea
• Sensibilitatea culturală
• Respectul de alţii
• Empatia
• Toleranţa pentru ambiguitate
• Complexitatea cognitivă
Trăsături facilitative
• Capacitatea pentru intimitate

• Flexibilitatea
• Simţul eticii şi al profesionalismului
• Conştientizarea şi exprimarea unui stil personal
• Abilitatea de a amâna gratificarea nevoilor
• Abilitatea de a amâna exprimarea afectelor
• Sănătate mintală
Trăsături negative
• Teama de eşec
• Teama de a cere ajutor, de a consulta alte
resurse
• Teama de nou
• Dominat de nevoi personale (de a fi admirat,
acceptat, respectat, etc.)
• Lipsa simţului umorului şi a relaxării
• Inabilitatea de a accesa un anume aspect al
experienţei umane (la sine sau la client)
CONTRATRANSFERUL
• Răspunsul consilierului la ceea ce spune

clientul este bazat pe inconştientul
consilierului, în general, şi pe anxietăţile
şi conflictele inconştiente, în particular
(Freud, 1949; Webb, 1989)
CONTRATRANSFERUL
1. Specific problemei
2. Specific stimulilor
3. Specific trăsăturilor
4. Specific clientului
Contratransferul specific problemei
• Apare ca o reacţie ce rezultă din stimularea aspectelor

neexplorate (inconştiente) ale clinicianului ca răspuns la
anumite comportamente, emoţii şi nevoi exprimate de un
client
• Problemele clientului şi ale consilierului sunt

incompatibile, prea asemănătoare sau prea
ameninţătoare
Contratransferul specific stimulului
• Apare ca răspuns la o caracteristică externă sau un

aspect al personalităţii clientului care stimulează material
irelevant problemelor prezentate de client
• Aceste reacţii inadecvate ale consilierului se petrec cu toţi

clienţii sau toate persoanele care au o anumită trăsătură
fizică, psihologică sau emoţională (culoarea pielii, exces
de greutate, etc.) deoarece stimulii interacţionează cu
emoţii sau credinţe (inconştiente) inadecvat explorate
Contratransferul specific trăsăturilor
• Mai general, considerat a fi “un mod habitual de
relaţionare” din partea consilierului - clinicianul
răspunde clientului aşa cum tinde să răspundă
altcuiva în orice moment din viaţa lor
• Acest tip de contratransfer este periculos nu doar

fiindcă e automat şi inconştient, ci mai ales pentru
că influenţează puternic terapia cu orice client,
indiferent de problema prezentată de acesta –
terapia este condiţionată de trăsătura
consilierului, nu de nevoile clientului
Contratransferul specific clientului
• Reacţia consilierului la un anumit client
• Consilierul poate identifica aceeaşi reacţie la descrierea
majorităţii, dacă nu a tuturor relaţiilor clientului
• Poate fi utilă terapiei în măsura în care clinicianul este

conştient de reacţie şi o înţelege ca fiind specifică
clientului
• Clientul, prin caracteristicile lui (de exemplu, negativism

sau dependenţă) provoacă un răspuns similar de la
mediu, inclusiv de la consilier
Deprinderi de auto-conştientizare
• autoconştientizare
– individuală (trăsături, valori, atitudini şi credinţe)
– interpersonală (nevoi în cadrul relaţiilor şi efectele
asupra altora)
– culturală (prejudice, bias, sterotyping)
– fizică (limbajul corpului, nonverbal, paraverbal)
– profesională (deprinderi şi strategii de învăţare,
alegerea deprinderilor şi strategiilor şi individualizarea
terapiei la nevoile clientului)
COMPETENŢA TERAPEUTICĂ
autoconştientizare
cunoştinţe, informaţii deprinderi

recapitulare
• Motivaţii pentru a fi consilier
• Procesul învăţării în terapie
• Trăsături facilitative
• Trăsături negative
• Contratransferul
• Deprinderi de autoconştientizare
• Competenţa terapeutică
Surse
• Brems, C. (2001). Basic skills in
psyhotherapy and counseling. Belmont,
CA: Brooks/Cole/Thomson Learning.
CONSILIERE SAU
PSIHOTERAPIE?
Ovidiu Gavrilovici
Ce este consilierea?
• Procesul de a asista persoane în vederea depăşirii
obstacolelor din calea dezvoltării personale oricând
ar putea apare şi în vederea obţinerii dezvoltării
optime a resurselor personale (APA, 1956)
• Procesul prin care un profesionist pregătit pentru

aceasta formează o relaţie de încredere cu o
persoană care are nevoie de asistenţă. Această
relaţie se axează pe semnificaţia personală a
experienţelor, emoţiilor, comportamentelor,
alternativelor, consecinţelor şi obiectivelor.
Ce este consilierea?
• Oferă persoanelor o ocazie unică de a explora şi
exprima propriile lor idei şi emoţii într-un mediu non-
evaluativ şi ne-ameninţător.
• Este procesul prin care oamenii învaţă să se ajute

singuri, devenind într-un fel, “proprii lor consilieri”
Consilierea şi psihoterapia
• Au obiective şi tehnici similare
• Elementul fundamental cu privire la domeniul proces

se regăseşte la nivelul consilierii şi psihoterapeuţilor
care trebuie să practice doar ceea ce se găseşte în
aria lor de competenţă (Thompson, 2000, p. 18)
Consilierea şi psihoterapia
• Clienţi • Pacienţi
• Tulburări uşoare • Tulburări grave
• Probleme personale, • Probleme de
sociale, vocaţionale, personalitate
de luare a deciziilor
• Prevenire şi dezvoltare • Vindecare
• Instituţii educaţionale • Instituţii medicale
şi de dezvoltare
• Probleme conştiente • Probleme inconştiente

• Metode de formare • Metode de vindecare
Scala accentului în consiliere
Găsirea semnificaţiei şi scopului în viaţă
1 2
Fără Rezolvare
rezolvare de
de probleme
probleme
Cum ar A
4 3
arăta
persoanele
care ni se Absenţa semnificaţiei şi scopului în viaţă
prezintă??
Scala accentului în consiliere
Cum ar arăta persoanele B
1 2
care ni se prezintă??
Fără Rezolvare
rezolvare de
de probleme
probleme
A
4 3
Absenţa semnificaţiei şi scopului în viaţă
Găsesc un sens şi o semnificaţie vieţii dar
nu îşi pot rezolva problemele.
Îşi rezolvă problemele; găsesc un sens
Consiliere orientată spre stabilirea şi o semnificaţie vieţii.
strategiilor de rezolvare de probleme.
“Stele”; de succes;
Sunt relaţii interpersonale bune, dar slab
rezultate academice şi dificultăţi de A nu le sta în cale: ajutor pentru
concept de sine. dezvoltarea potenţialului şi existenţa
suportului şi resurselor
Le lipseşte identitatea succesului.
Fără
rezolvare
12 Rezolvare
de
de
probleme
Cele mai dificile cazuri.
Deprimaţi, stima de sine scăzută, potenţial
43 Se descurcă în situaţii de zi probleme
cu zi dar nu consideră viaţa stimulativă
suicidar. Adesea nu există persoane de sau provocativă. Persoane care tind să fie
referinţă care să îi iubească sau să îi introverte, care se distrează puţin şi care
aprecieze, nici aceştia nu găsesc pe nu au prea multe puncte forte de-a lungul
cineva. Proces remedial dirijat către vieţii
încurajare şi stabilirea unei relaţii pozitive,
apoi spre construirea de succese.
Absenţa semnificaţiei şi scopului în viaţă
Şi o definiţie personală
• Pentru mine, consilierea este...
Terapia centrată pe client
Traducere şi adaptare după
Rowe, W. (1986). In F. J. Turner (Ed.). Social
work treatment. Interlocking theoretical
approaches. (pp. 407-431). NY: The Free
Press.
sumar
• Biografie: Carl Rogers
• Etapele dezvoltării TCC
• TCC
• Contribuţii ale TCC
• Concepte cheie ale teoriei centrate pe persoană
• Presupoziţiile TCC
• Modelul, condiţiile şi procesul TCC
• Formarea în TCC
• Actualitatea TCC
• Dezvoltarea TCC
BIOGRAFIE: Carl Rogers
• Experienţele timpurii ale lui Carl Rogers au marcat
contribuţiile acestuia de mai târziu. Rogers s-a născut în
1902 într-o familie protestantă înstărită.
• A cunoscut viaţa de fermă începând cu vârsta de 14 ani

şi a decis să urmeze facultatea de agricultură, la
Universitatea Wisconsin.
• Imediat după aceea el s-a orientat către religie, dorind să

devină preot, urmând Seminarul Teologic al Uniunii din
New York, unde a organizat un grup de studiu, precursor
al grupurilor de întâlnire de mai târziu.
• Simţind că este îngrădit în dezvoltarea sa personală şi
profesională, Carl Rogers decide să urmeze cursurile de
master în pedagogie şi psihologie de la Universitatea
Columbia din New York.
• Acolo este profund influenţat de filosofia lui Dewey şi de

viziunea asupra educaţiei a lui Kilkpatrick.
• Dezvoltarea modelului centrat pe client a început
devreme în cariera practică a lui Rogers, pe când era la
Clinica de Asistenţă a Copilului de la Rochester.
• A fost influenţat de gandirea promovată de terapia
relaţională (Otto Rank, Jessie Taft) – cu accent pus pe
„situaţia şi experienţele din prezent, pe valorizarea
pozitivă a emoţiilor, pe dezvoltarea persoanei şi pe
minimalizarea relaţiei autoritare în terapie”
• Începând cu 1940, Carl Rogers a intrat în cariera
academică la Ohio State University, în Columbus, Ohio.
În cursul activităţii sale la OSU a început înregistrarea şi
analiza interviurilor terapeutice şi cercetarea rezultatelor
terapiei.
• În 1945 Rogers deschide un centru de consiliere la
Universitatea Chicago unde rămâne următorii 12 ani.
Aici face trecerea de la o consiliere non-directivă, la una
axată pe client.
• În 1957 Rogers a ajuns la University of Wisconsin având
un rol dublu în psihiatrie şi psihologie. A fost ocazia
ideală pentru a încerca aplicarea principiilor teoriei axate
pe client în domeniul psihiatriei şi pentru a apropia
psihologia clinică de psihologia experimentală
• După şapte ani în Wisconsin, în 1964 ajunge la Western
Behavioral Science Institute din California unde a
continuat şi a dezvoltat grupurile de întâlnire, ceea ce
începuse la Universitatea din Chicago.
• În 1968, împreună cu alţi colegi înfiinţează Centrul
pentru Studiul Persoanei în La Jolla, California, instituţie
funcţională şi astăzi.
ETAPELE dezvoltării TCC
• În dezvoltarea teoriei centrate pe client se
identifică patru etape:
– 1. concentrare asupra clientului în contextul
terapeutic
– 2. axare pe aspectele fenomenologice ale percepţiei
şi personalităţii
– 3. studiul terapeutului
– 4. forjarea etapelor 1-2-3 într-o concepţie unitară a
psihoterapiei
TCC
• În rândul orientărilor terapeutice din consiliere şi
psihoterapie, teoria centrată pe client a fost o adevărată
„a treia cale”, o alternativă preferabilă în multe situaţii
psihanalizei sau behaviorismului (Rowe, 1986).
• Printre contribuţiile inedite ale noii orientări teoretice în

terapie se menţionează:
– introducerea termenului de „client” în locul celui uzual de pacient
sau subiect
– descrierea procesului psihoterapeutic
– preocuparea de a putea demonstra eficienţa terapiei prin
urmărirea sistematică a rezultatelor terapeutice
Contribuţii ale TCC
• Termenul de client a indicat atitudinea de
responsabilizare şi dinamizare a persoanei care intră în
terapie,
• descrierea procesului terapeutic a uşurat sarcina
viitorilor terapeuţi în a observa şi a se antrena în
comportamentele de succes terapeutic,
• atitudinea ştiinţifică vis-a-vis de rezultatele terapiei a
ridicat gradul de vizibilitate şi de credibilitate metodelor
asociate teoriei centrate pe client
• Impactul teoriei centrate pe client în domeniul
managementului este vizibil odată cu apariţia teoriilor lui
MacGregor (teoria Y) şi a lui Maslow (teoria Z) şi cu
numeroasele aplicaţii practice din domeniul rezolvării
conflictelor, comportamentului organizaţional, resurselor
umane.
Contribuţii ale TCC
• Gândirea lui Rogers poate fi definită de termenul

„fenomenologie umanistă”.
• În centrul acestei paradigme se află ideea că oamenii

sunt în mod esenţial orientaţi către dezvoltare, creştere,
actualizare a potenţialului lor fundamental
Concepte cheie ale teoriei
centrate pe persoană
1. Persoanele sunt în centrul experienţei în continuă
schimbare şi ei o percep în mod specific.
2. persoanele reacţionează la experienţa aşa cum o
percep, la realitatea „lor”
3. organismul uman are tendinţa de a actualiza, menţine
şi dezvolta această capacitate de percepţie a
experienţelor
4. comportamentul persoanelor este încercarea de a
atinge obiectivele de satisfacere a nevoilor lor,
conform cu percepţia lor a experienţelor; nu există o
„realitatea absolută” ci doar realitatea percepută de
fiecare
5. modalitatea ideală de înţelegere a unui comportament
este preluând perspectiva persoanei respective –
inclusiv senzaţiile, percepţiile, semnificaţiile trăite, etc.
De aici reiese importanţa empatiei
6. conceptul de sine influenţează modelele de
comportament (conceptul de sine, ca modalitate de
organizare a percepţiei interne despre sine, de sine în
relaţie cu alţii, în relaţie cu mediul şi cu valorile ataşate
acestor percepţii); conceptul de sine este un concept
în continuă devenire (Rowe, 1986)
7. discordanţa dintre dorinţele şi comportamentul cuiva
denotă breşa dintre conceptul de sine şi experienţele
persoanei
8. anxietatea este generată de discordanţa dintre conceptul
de sine al cuiva şi experienţele sale cu ceilalţi;
anxietatea poate fi şi rezultatul diferenţei dintre sinele
real şi sinele ideal; pentru diminuarea anxietăţii trebuie
să se ajungă la congruenţa dintre conceptul de sine şi
experienţele actuale ale cuiva
9. persoana complet funcţională este deschisă oricărei noi
experienţe, nu utilizează nici un mecanism de apărare;
această persoană se acceptă pe deplin şi poate arăta
o atitudine pozitivă faţă de alţii
Presupoziţiile TCC:
– „comportamentul este influenţat de percepţia
personală a realităţii; înţelegerea problemei
clientului este aşadar condiţionată de înţelegerea
modului în care acesta o percepe
– suntem toţi motivaţi de nevoia de auto-actualizare –
în condiţii favorabile ne vom dezvolta potenţialul în
mod natural; terapia poate crea aceste condiţii iar
terapeutul se presupune a fi non-directiv
– oricine are nevoie de dragoste şi acceptare;
aceasta rezultă în axarea pe relaţie şi pe
comunicarea empatiei, respectului şi autenticităţii
din partea terapeutului
• conceptul de sine depinde de natura acceptării şi
respectului trăit din partea celorlalţi; există posibilitatea
schimbării conceptului de sine al clientului dacă acesta
este expus unei atitudini pozitive necondiţionate în
terapie”
Modelul terapeutic
• Scop: eliberarea capacităţii existente de auto-

actualizare a unei persoane potenţial competente
• Presupoziţii acceptate:
• persoana este capabilă să se ghideze, rezolve,
dirijeze, şi să se controleze în anumite condiţii
• persoana este capabilă să înţeleagă ce anume din
existenţa sa are legătură cu suferinţa şi anxietatea
trăită
• persoana are potenţialul de a se reorganiza în aşa fel
încât nu numai să elimine suferinţa şi anxietatea
resimţită, ci chiar să ajungă la trăirea împlinirii de sine
şi fericirii
Condiţiile terapeutice
• Elementele necesare şi suficiente unui
succes terapeutic, propuse de Rogers încă
din 1957:
– terapeutul este ingenuu şi congruent în relaţie
– terapeutul indică o atitudine necondiţionat pozitivă
vis-à-vis de client
– terapeutul trăieşte înţelegere empatică a modelului
intern al clientului
– clientul percepe aceste condiţii cel puţin minimal
• În timp, la aceste condiţii ale succesului terapeutic s-

au adăugat şi concreteţea, confruntarea, auto-
dezvăluirea, starea de prezenţă.
Procesul terapeutic
• terapeutul şi clientul stabilesc un contract mutual al
consilierii
• terapeutul prezintă în cadrul terapiei o atitudine care

indică cele patru condiţii ale succesului de mai sus
• cea mai importantă capacitate de rezolvare de

probleme a clientului este deblocată pentru că acesta
se eliberează de anxietate şi nesiguranţa care îi bloca
potenţialul
Formarea în TCC
• Terapia centrată pe client a suferit dezvoltări majore,
de-a lungul timpului (vezi tabel comparativ).
• În formarea terapeuţilor se folosesc scheme de

antrenament pentru creşterea capacităţii lor de a
discrimina între răspunsuri „de nivel scăzut” şi cele „de
nivel înalt” (înţelegere şi direcţie scăzută, respectiv
înaltă) precum şi pentru creşterea modalităţilor de
comunicare a empatiei, autenticităţii şi a atitudinii
pozitive
Formarea în TCC
Nu ştiu dacă este bine să simt aşa ceva, dar simt
că mă retrag din ce în ce mai mult de ceilalţi.
Clientul
Nu mai vreau să interacţionez şi nici să mai joc
micile jocuri fără sens ale celorlalţi.
Consilierul:
• Prietenii de genul ăsta sunt cel mult superficiale
• Eşti în pasa asta pentru că ei nu vor să te lase să fii tu

însuţi
• Te simţi rău pentru că nu poţi să fii tu însuţi, ceea ce

doreşti cel mai mult. Ce-ai putea face mai întâi este să
petreci ceva timp explorând cine eşti, fără prezenţa
celorlalţi
Formarea în TCC
Uneori pun la îndoială capacitatea mea de a creşte
cinci băieţi, mai ales când e vorba de cel mic. Cel
mic, pentru că e ultimul născut. Nu mai pot avea alţi
Clientul
copii, aşa că ştiu că l-am alintat mai mult decât pe
ceilalţi. El nu lasă pe nimeni să facă nimic pentru el.
Doar pe mami!
Consilierul:
• Ai putea să-mi spui dacă ai discutat cu soţul tău despre asta?
• Eşti preocupată pentru că fiul tău cere atât de multe
• Eşti dezamăgită de tine însăţi pentru că nu ţi-ai ajutat fiul să se

dezvolte şi să se maturizeze deşi ai fi dorit-o foarte mult. Acum,
primul pas ar putea fi să creăm un mic program pentru tine şi
pentru el.
De ce este TCC actuală?
Motivele pentru continuarea utilizării terapiei centrate
pe client:
• „e bazată pe o filosofie pozitivă a persoanei
• propune explicaţii ale personalităţii şi
comportamentului uman
• susţine obiective fezabile pentru client
• are o definire clară a rolului consilierului în cadrul
relaţiei terapeutice
• este susţinută de cercetări întreprinse asupra
rezultatelor terapiei
• este comprehensivă şi poate fi aplicată dincolo de
terapia individuală
• este clară şi precisă în ceea ce priveşte
implementarea
• are un substrat fundamentat intelectual şi atitudinal
• se centrează asupra clientului ca persoană şi nu
asupra problemei clientului
• se centrează asupra atitudinii consilierului şi nu asupra
tehnicilor de consiliere
• oferă consilierului un model sistematic de răspuns
• oferă flexibilitate terapeutului pentru a trece dincolo de
reflectarea emoţiilor
• poate fi adaptat şi individualizat nevoilor fiecărui client
• permite schimbarea comportamentului clientului într-o
succesiune naturală de paşi
• poate să fie folosit în cadrul proceselor altor teorii ale
consilierii şi dezvoltării umane”
Critici sau limite ale aplicării abordării centrate pe
client:
• o viziune naivă, unidimensională asupra naturii umane
• minimalizarea importanţei proceselor inconştiente
• atitudine anti-autoritate în administraţie şi societate

TCC în dezvoltare
Obiectivele
Terapia Rolurile terapeutului
terapeutului
1) Crearea unei
atmosfere permisivă,
1) Ascultare pasivă, fără
de acceptare
a se judeca clientul
2) Ajută clientul să-şi
2) Empatic
Orientarea non- clarifice gândurile şi
3) Lipsa confruntării
directivă sentimentele, mai
4) Lipsa auto-
(insight) degrabă decât să le
dezvăluirilor
1940-1950 interpreteze pentru
5) Feedback obiectiv,
acesta
refrazări, repetări,
3) Ajută clientul să-i
clarificări
crească nivelul
cunoaşterii de sine
TCC în dezvoltare
Obiectivele
terapeutului
Orientarea 1) Ascultare activă

1) Dezvoltarea condiţiilor
centrată pe 2) Precis, empatic
necesare şi suficiente
client 3) Lipsa confruntării
pentru schimbarea
sau 4) Prezenţa auto-
constructivă a
Orientarea dezvăluirilor
personalităţii
reflectiv- 5) Lipsa interpretărilor
2) Comunicarea către
emoţională 6) Feedback, subiectiv-
client a empatiei,
(conceptul de indicând cum crede
atitudinii necondiţionat-
sine) terapeutul că se simte
pozitive, şi a francheţei
1950-1957 clientul
TCC în dezvoltare
Obiectivele
terapeutului
1) Stabilirea relaţiei 1) Ascultare activă

terapeutice 2) Precis, empatic
Orientarea
2) Reflectarea 3) Prezenţa confruntării
experienţială
experienţei clientului 4) Împărtăşirea unei
existenţială/”de
3) Exprimarea trăirilor, prietenii autentice
întâlnire”
experienţelor 5) Interpretări, dacă este
(encounter)
terapeutului adecvat
(umanistă)
4) Dezvoltarea clientului 6) Feedback, stimulare-
1957-1970
ca persoană unică şi ca apreciere-recompensare
membru al grupului subiectivă
TCC în dezvoltare
Obiectivele
terapeutului
Orientarea 1) Aplicarea
Comunităţii/insti componentelor eficiente
tuţiei/politicilor Umanizarea şi facilitarea ale abordării centrate pe
centrate pe actualizării comunităţilor, persoană la astfel de
persoană organizaţiilor, sistemelor sisteme
(umanism politice 2) Susţinerea valorilor
militant) umaniste
1970 - prezent 3) „Revoluţionar discret”
DEPRINDERI DE
CONSILIERE
INTERPRETAREA
Conf. Dr. Ovidiu Gavrilovici

Traducere şi adaptare după
Evans, D. R., Hearn, M. T., Uhlemann, M. R., Ivey, A. E.
(1989). Essential interviewing. A programmed approach to effective
communication. (Third ed.). Pacific Grove, CA: Brooks/Cole
Publishing Company
Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Iasi, ROMANIA
RECAPITULARE
• A. Deprinderi de intervievare in
consiliere
– Setul de deprinderi fundamentale (D1-D4)

• D1. Ascultarea si urmarirea atenta
• D2. Punerea intrebarilor
• D3. Reflectarea emotiilor
• D4. Reflectarea continutului
RECAPITULARE
A. Deprinderi de intervievare in consiliere
– Setul de deprinderi D5-D8
• D5. Comunicarea emotiilor si a starii de

prezenta
• D6. Confruntarea eficienta
• D7. Autodezvaluirea
• D8. Oferirea informatiilor
RECAPITULARE
A. Deprinderi de intervievare in consiliere
D3
D2 D4
D1
Ascultarea si D8 D5
urmarirea
atenta D7 D6
O IMAGINE DE ANSAMBLU
RECAPITULARE
B. Deprinderea de structurare a interviului
D3
D2 D4
D1 Dstr
Ascultarea si D8 D5
Structurarea
urmarirea interviului
atenta D7 D6 pentru
informatii si
actiune
O alta IMAGINE DE ANSAMBLU

INTERPRETAREA
• Obiectivele sesiunii:
– 1. identificarea semnificaţiei poveştii clientului
– 2. formularea unei interpretări care sa permita
clientului sa vada povestea sa intr-o noua
perspectiva
– 3. intelegerea momentului si modului de
realizare/punere in act a deprinderii de
“interpretare”
– 4. facilitarea folosirii eficiente a interpretarii de
catre clienti
INTERPRETAREA (1)
• Este un enunt al unei ipoteze pe marginea
unui aspect problematic descris de client
• Este formulata de consilier pe baza povestii
clientului
• Reprezinta comunicarea catre client a unei noi
semnificatii a povestii sale, asa cum a fost
inteleasa de consilier
• Reprezinta O INTERVENTIE CARE DEPASESTE
CADRUL INFORMATIILOR OFERITE DE CLIENT!
INTERPRETAREA (2)
• Ceea ce dorim sa re-interpretam se refera la
orice poate fi in centrul povestii clientului:
– Evenimente
– Comportamente
– Emotii
– Atitudini
– Cognitii
INTERPRETAREA (3)
• Exista doi pasi in realizarea interpretarilor:
– 1) identificarea mesajului implicit din povestea

clientului
– 2) prezentarea catre client a acestui mesaj implicit

in forma unui alt fel de a vedea problema expusa
INTERPRETAREA [continut] C.1.
• Pentru a realiza o interpretare va trebui sa
identifici mai intai mesajul implicit din
povestea clientului.
• In exercitiile urmatoare verifica in ce masura

poti realiza acest lucru:
INTERPRETAREA [Exercitiu] E.1-1
• Clienta (femeie la 50 de ani, discutand despre
problemele ei de sanatate cu medicul de familie).
– Ceea ce m-a adus la dvs. sunt problemele cu somnul. Stau
la orizontala noaptea incercand sa imi amintesc ce am de
facut a doua zi. Am devenit foarte uituca in ultimul
timp… Aproape am dat foc la casa deunazi, cand am uitat
resoul aprins plecand de acasa… nu stiu ce se intampla cu
mine…
• A) Preocupata in legatura cu insomnia
• B) preocupata de o boala foarte serioasa
• C) preocupata de dificultatile de memorie
INTERPRETAREA [Raspuns] R.1-1
• A) Preocupata in • A) E o parte a povestii
legatura cu propriu-zise, nu
insomnia interpretarea acesteia!
• B) preocupata de • B) Corect! Ai identificat
o boala foarte mesajul implicit!
serioasa
• C) preocupata de • C) E o parte a povestii
dificultatile de propriu-zise, nu
memorie interpretarea acesteia!
• Clientul (tata singur cu doi copii la scoala).
– Muncesc non-stop ziua intreaga si cand ajung acasa copiii
ma asteapta. Ii iubesc foarte mult, insa imi cer prea
mult… Tot timpul imi cer sa le fac cate ceva, eu incerc sa ii
fac sa se joace impreuna, insa ei vor sa ma joc eu cu ei…
sunt foarte frustrat. Ma simt absolut neajutorat…
• A) parere de rau ca are copii
• B) bucurie fata de dragostea manifestata de copii
• C) vinovatie pentru ca vrea si timp pentru sine
• A) parere de rau ca • A) Acest mesaj nu apare nici
are copii explicit, nici implicit in cadrul
povestii.
• B) bucurie fata de • B) Ar putea fi adevarat, insa
dragostea nu exista nici o dovada care
manifestata de copii sa sustina aceast mesaj
• C) vinovatie pentru implicit…
ca vrea si timp • C) Corect! Ai identificat un
pentru sine mesaj implicit!
• Clienta (mama a doi adolescenti, casatorita cu un
alcoolic).
– Am incercat sa fac sa mearga aceasta casnicie. Stiu ca
este fara nici un rost, dar nu pot sa las totul balta. Cand
ma gandesc sa-l parasesc, traiesc un sentiment puternic
de panica. Cred ca va trebui sa ma multumesc cu ceea ce
am…
• A) frica fata de ce ar putea sa ii rezerve viitorul, in cazul
separarii de sot
• B) epuizare in urma efortului de adaptare la coabitarea cu
un alcoolic
• C) angajament pentru mentinerea casniciei
• A) frica fata de ce ar • A) Corect! Ai identificat un
putea sa ii rezerve
mesaj implicit!
viitorul, in cazul
separarii de sot
• B) epuizare in urma • B) Ar putea fi adevarat, insa nu
efortului de adaptare la exista nici o dovada care sa sustina
coabitarea cu un alcoolic aceast mesaj implicit…
• C) angajament pentru
mentinerea casniciei
• C) Acest mesaj nu apare nici
explicit, nici implicit in cadrul
povestii.
• Al doilea pas in realizarea unui raspuns de
interpretare este sa prezinti mesajul implicit
identificat de tine in cadrul povestii clientului
in asa fel incat acesta sa poata privi situatia
problematica din alt punct de vedere
• In exercitiile urmatoare verifica in ce masura

poti realiza acest lucru:
• Clienta (se intalneste la serviciu cu seful ei pentru a discuta
lipsa de randament din ultimul timp).
– Incerc sa imi indeplinesc toate atributiile la locul

de munca, insa sunt atat de obosita tot timpul…
Imi este greu sa ma concentrez la ceea ce am de
facut cand tot efortul si aproape toate gandurile
se duc la ce am de facut ca sa antrenez cat mai
bine echipa de canotaj a intreprinderii… Asta imi
da atatea satisfactii!
• (variantele de raspuns ale intervievatorului, pe imaginea ce urmeaza)

• A) date fiind dificultatile tale la serviciu, ar fi

de dorit sa te gandesti la renuntarea la
activitatea de antrenor de dupa orele de
serviciu. Esti o angajata valoroasa pentru noi,
insa productivitatea ta lasa mult de dorit.
• B) Pari sa spui ca angajamentul tau in rolul de

antrenor au o prioritate mai mare pentru tine
decat ce faci la locul de munca. Poate ca daca
realizezi lucrul asta iti va fi mai usor sa
identifici si sa-ti schimbi comportamentul la
serviciu.
• C) Trebuie sa fie, intr-adevar, foarte

recompensant sa ai asemenea activitati
dupa-amiaza, mai ales cand echipa ta este
campioana de atata timp! Ca manager al
echipei de canotaj sunt sigur ca poti aprecia
contributia fiecarui membru al echipei de
canoe.
• A) …renuntarea la • A) se ignora mesajul implicit, nu se
activitatea de stimuleaza clienta pentru a gasi explicatii
antrenor… alternative
• B) …rolul de antrenor … • B) Corect! Ai identificat mesajul
prioritate mai mare… implicit – prioritatea acordata
• C) … poti aprecia canotajului – oferind clientei
contributia fiecarui sansa de a descoperi o alta
membru … explicatie pentru problema ei
• C) Nu pare sa fi identificat nici un mesaj
implicit!
• Raspunsurile de interpretare se bazeaza pe ceea ce
considera consilierul ca este relevant pentru
dificultatile sau problemele descrise de client.
• Intervievatorii intepreteaza atunci cand ajuta clientii
sa faca conexiuni intre enunturi sau parti disparate
ale povestirii, cand identifica modele de
comportament sau teme recurente in naratiune, si
cand dezvolta in clienti noi orientari vis-à-vis de
emotiile si comportamentele acestora, inclusiv in ce
priveste impactul asupra altora din viata clientilor.
• Interpretand, consilierii tradeaza ceva din propriile
observatii, bunul simt, si din propriul model teoretic
• Clientul (un elev de liceu cu rezultate foarte modeste, care nu
isi face temele, absenteaza, si intrerupe orele, prin
comportamentul sau, atunci cand este prezent la cursuri; se
intalneste cu directoarea scolii pentru a discuta viitorul sau ca
elev).
– orele sunt atat de plictisitoare, orarul este
ingrozitor, si nu imi place nici un coleg din clasa.
A avea ora de mate la prima ora dimineata este
stupid. As vrea sa vin la ore, dar nu pot ajunge
atat de devreme la scoala. Intotdeauna am avut
probleme cu ajungerea la timp la primele ore. Pe
mine nu are cine sa ma trezeasca dimineata.
Mama pleaca foarte devreme la serviciu.
• A) poate gresesc, insa ma intreb daca

unele din dificultatile tale nu provin din
aceea ca nu ai invatat niciodata cum sa
folosesti sistemul educational in
avantajul tau personal.
• B) pari sa spui ca responsabilitatile tale

de acasa te impiedica sa te implici pe
deplin in activitatea scolara
• C) Pe masura ce ma gandesc la cele ce

imi povestesti, mi se pare ca tu nu te-ai
decis inca sa-ti asumi responsabilitatea
pentru propria ta educatie.
• A) … nu ai invatat • A) Corect! Ai identificat unul din
niciodata cum sa mesajele implicite –
folosesti sistemul…
• B) … • B) aceasta este o interpretare, insa trece
dincolo de informatiile primite de la
responsabilitatile client. Acest fapt ar putea sa deranjeze
tale de acasa te clientul, care se poate retrage si poate sa
refuze sa mai fie cooperant.
impiedica …
• C) … nu te-ai decis • C) Corect! Ai identificat unul din
inca sa-ti asumi mesajele implicite – in acest caz facand
legatura intre afirmatia elevului ca ar
responsabilitatea … dori sa vina la scoala si necunoasterea de
catre acesta a comportamentului eficient
• Scopul unui raspuns de interpretare este de a oferi
clientilor posibilitatea de a intelege mai pe larg
propriile lor comportamente, atitudini, ganduri sau
emotii.
• Aceaste intelegere mai complexa le va permite
clientilor sa aleaga din alternativele descoperite, sa
se angajeze in comportamente noi, poate mai
eficiente, si sa obtina un sentiment crescut al
responsabilitatii, controlului si stimei de sine.
• Clientul (un barbat care de cateva saptamani are
intalniri programate cu o asistenta medicala in cadrul
cabinetului medical al intreprinderii, fiind implicat
intr-un program de stopare a fumatului fara insa sa
termine vreuna din strategiile adoptate).
– Mi-e teama ca nu am avut timp sa pun la
punct sistemul de monitorizare sugerat de
dvs. M-am gandit la asta, insa nu am gasit
cartonase pentru a confectiona
materialele, asa cum mi-ati aratat.
• A) Din ceea ce am observat pana acum

se pare ca inca nu esti pregatit sa te
angajezi cu adevarat in a te lasa de
fumat. Pari sa fii inca in stadiul
contemplarii, daca sau nu sa faci
aceasta schimbare in viata ta.
• B) Mi-e greu sa cred ca nu ai gasit

cartonase, daca ai dorit asta cu
adevarat. Se gasesc in mai toate
librariile. Trebuie sa faci un efort daca
vrei sa te lasi de fumat.
• C) Se pare ca incetarea fumatului este

importanta pentru tine, insa ai nevoie
de mai mult timp decat ce am planificat
pana acum pentru a duce la bun sfarsit
temele stabilite impreuna. Poate ar
trebui sa ne intalnim la fiecare doua
saptamani si nu saptamanal.
• A) Corect! Ai identificat mesajul implicit
• A) … inca in – lipsa de angajament: astfel, ajuti
stadiul clientul sa poata redefini
dificultatile si sa isi asume
contemplarii … responsabilitatea pentru
schimbare
• B) Trebuie sa faci
• B) Raspunsul ia in considerare doar un
un efort … aspect al mesajului: cartonasele (explicit)
• C) … ai nevoie de
• C) Raspunsul ia in considerare doar
mai mult timp … semnificatia superficiala a mesajului. Dar
care e mesajul implicit?
• Dupa realizarea unei interpretari este util sa
examinezi masura in care aceasta se
dovedeste a fi eficienta. Un client poate sa
accepte, sa nu inteleaga, sau sa respinga
interpretarea propusa de consilier. Raspunsul
clientului poate fi exprimat verbal sau non-
verbal.
• Atunci cand nu apare nici un raspuns din
partea clientului ai responsabilitatea de a
verifica acuratetea interpretarii realizate.
• [continuare la E.4-1]
• Clientul (un barbat … implicat intr-un program de
stopare a fumatului fara insa sa termine vreuna din
strategiile adoptate).
– (cu o privire incurcata, anxioasa, dar fara
sa scoata un cuvant).
• A) Pari ca te simti jenat de comentariul

meu anterior. Hai sa vorbim despre cum
sa mergem mai departe.
• B) Pari ca te simti jenat de comentariul

meu anterior. Eu doar incerc sa te ajut
sa te opresti din fumat.
• C) Pari ca te simti jenat de comentariul

meu anterior. Poti sa imi spui ce ai
simtit ca reactie la ceea ce am spus?
• A) … sa vorbim • A) Ai identificat reactia non-verbala a
despre cum sa clientului, insa ai decis sa mergi mai departe.
mergem mai
departe.
• B) Ai identificat reactia non-verbala a
clientului dar nu ai initiat discutarea acesteia.
• B) Eu doar incerc sa Daca discuti, se poate ajunge la confirmarea,
te ajut … modificarea sau respingerea interpretarii in
favoarea unei alternative.
• C) Corect! Ai identificat disconfortul clientului

si ai realizat o intrebare deschisa pentru a-l
• C) … ce ai simtit …? invita sa comenteze asupra acuratetei
interpretarii propuse.
• Atunci cand realizezi o interpretare, este

recomandabil sa formulezi un raspuns intr-o
maniera indirecta, tentativ. O astfel de
abordare, fata de cea absoluta, are avantajul
ca permite si faciliteaza explorarea clientului si
minimalizeaza respingerea din partea
clientului.
• Clienta (o femeie care lucreaza intr-o organizatie
mare in plina restructurare, se intalneste cu un
consilier de personal pentru a discuta dificultatile
intampinate la serviciu).
– Am devenit extrem de ingrijorata.
Serviciul este foarte important pentru
mine. Vin aici zilnic cu hotararea de a
termina tot ce am de facut, toate dosarele
care se aduna permanent, insa, la sfarsitul
zilei de lucru mi se pare ca am realizat atat
de putin! Cred ca am probleme de
concentrare.
• A) Dificultatile tale se asociaza cu

amenintarea restructurarilor din
intreprindere. Nu te poti concentra
pentru ca esti preocupata de ce ai sa te
faci in cazul in care vei fi concediata.
• B) O explicatie plauzibila este aceea ca

lipsa ta de concentrare se asociaza cu
ingrijorarea ta cu privire la
restructurarile in derulare acum la
nivelul intregii organizatii. Ce parere ai?
• C) Nu cred ca ingrijorarea ta privitor la

restructurari te va ajuta in privinta
rezolvarii sarcinilor de serviciu. E mai
important sa rezolvi totul cum scrie la
carte inainte de a se agrava problema.
• A) Raspunsul ia in considerare un aspect
• A) … Nu te poti implicit al mesajului dar esti prea direct.
concentra pentru ca O varianta indirecta ar fi mai curand
esti preocupata … acceptata de clienta.
• B) O explicatie • B) Corect! Ai identificat mesajul implicit

plauzibila este aceea si ai transmis interpretarea intr-o
ca lipsa ta de maniera indirecta, tentativa, ajutand
concentrare se clienta sa o accepte mai usor.
asociaza cu
ingrijorarea …
• C) Raspunsul ia in considerare doar un
mesaj implicit din poveste (grija relativ la
• C) … E mai important sa restructurare) insa maniera emfatica si
rezolvi totul cum scrie directiva creste
la carte …
• Un raspuns interpretativ este mai degraba

inteles si poate sa conduca la schimbare daca
este usor diferit de punctul de vedere original
al clientului.
• Atunci cand interpretarea este foarte
discrepanta fata de modelul oferit de client
poate sa conduca la a fi considerat
inacceptabil si la a fi respins.
• Clientul (un barbat care munceste pana la epuizare –
“workaholic”; dependent de munca – cauta ajutor
pentru nu isi poate mentine prietenii; el este prea
apropiat de mama sa si distant fata de tata.)
– De-a lungul anilor am incercat sa-mi fac o

serie de prieteni, insa nici unul nu a ramas
prea mult in contact cu mine.
• A) Din ceea ce ati spus reiese ca ati

putea lua in considerare faptul ca
nevoia puternica de securitate izvorata
din respingerea din partea tatalui
interfereaza cu eforturile de a va crea
noi prietenii.
• B) Mie mi se pare ca atasamentul

puternic fata de mama interfereaza cu
dezvoltarea unor relatii de prietenie pe
termen lung. Ce parere ai?
• C) Din ceea ce ai spus pana acum se

pare ca unul din lucrurile la care te-ai
putea gandi este gradul in care
obiceiurile tale de munca interfereaza
cu eforturile tale de a stabili noi
prietenii.
• A) Raspunsul interpretativ este prea
• A) … respingerea din departe de semnificatia mesajului
partea tatalui transmis de client; poate provoca reactii
interfereaza … de respingere
• B) atasamentul • B) Raspunsul este prea departe de

semnificatia originala a povestii
puternic fata de clientului. Daca nu este inteles, creste
mama … probabilitatea respingerii lui
• C) … gradul in care • C) Corect! Ai identificat adecvat mesajul

obiceiurile tale de implicit care este in acest caz doar usor
munca interfereaza diferit de cadrul clientului de referinta. S-
ar putea sa il inteleaga si sa-l accepte.
cu …
• Cand formulezi un raspuns interpretativ trebuie sa te

asiguri ca raspunsul este bazat pe informatii
impartasite de client, este prezentat in mod pozitiv,
care solicita cooperarea clientului.
• Consilierul eficient se abtine de la comentarii care
tradeaza propriile stereotipuri si valori, sau de la
interpretari care ofera scuze pentru comportamentul
sau atitudinea clientilor
• Clienta (o studenta care a cerut sprijin fiindca este
nemultumita de rezultatele academice de pana acum)
– Am fost acasa in weekend si am devenit foarte

deprimata. Tot ce au discutat parintii a fost doar
despre rezultatele fratelui meu care este
rezident la spitalul universitar, si ale sorei mele
care este prim-balerin la opera de stat. Nu au
fost interesati deloc de ceea ce am vrut eu sa
discut.
• A) Am impresia ca tu ai dori ca parintii

tai sa fie mai apropiati cu tine si sa iti
arate aceleasi sentimente ca si fratilor
tai.
• B) Unii frati si unele surori sunt

norocosi. Totul pare sa se incline in fata
lor, indiferent de cat efort depun altii in
situatii similare. Atunci cand acesta este
un model in familie, mai degraba te
distantezi de ea.
• C) Se pare ca parintii tai nu sunt

interesati de tine si de ceea ce faci tu.
Este destul de putin probabil ca vei
putea schimba acest model de
comportament.
• A) Corect! Interpretarea este bazata pe
• A) … ai dori ca informatii prezentate la modul pozitiv, cu
probabilitate mare de a angaja clienta la
parintii tai sa fie discutarea acestor aspecte.
mai apropiati …
• B) Acest raspuns ofera o scuza clientei
(daca este adoptata, aceasta scuza nu va
• B) mai degraba te conduce la schimbare)
distantezi …
• C) Raspunsul este frazat negativ si
include informatii care sugereaza
• C) … putin probabil propriile tale conceptii referitoare la
ca vei putea rezultat. Nu este de ajutor clientei in
schimbarea atitudinii sau
schimba acest comportamentului.
model …
• Un raspuns de interpretare are sanse mai mari de a ajuta un
client atunci cand este oferit in contextul unei relatii
facilitative si cand clientul a demonstrat dorinta de a explora
tematica respectiva.
• Momentul realizarii unei interpretari in cadrul unui interviu
de consiliere este important, de vreme ce pot aparea
raspunsuri emotionale pozitive sau negative. Pentru
discutarea interpretarii intr-o maniera constructiva este
necesar sa oferim clientului suficient timp pentru o discutie
facilitativa. Daca prezentarea unui raspuns interpretativ este
de realizat tarziu in cadrul unei sesiuni de consiliere e mai
profitabil sa se amane.
• Clientul (un atlet care a inceput sa se intalneasca cu un
psiholog sportiv pentru a-si imbunatati performantele)
– M-am gandit la ceea ce am discutat saptamana

trecuta si m-a ajutat foarte mult. Inca nu stiu,
totusi, ce se intampla cand castig si totul se
naruie in jurul meu. Mi s-a intamplat toata viata,
de cand eram mic copil. Tatal meu mi-a spus
intotdeauna ca nu voi fi niciodata de succes.
• A) (la mijlocul sesiunii) Pari sa fii

preocupat ca este o problema genetica
si ca nu vei fi capabil sa o rezolvi.
• B) (la mijlocul unei sesiuni) Ai mentionat

pe tatal tau si influenta sa, in mod
repetat. Ma intreb daca tu te comporti
la nivelul asteptarilor lui, sau la nivelul
asteptarilor tale. Ma intreb daca
influenta lui are ceva de-a face cu
dificultatea ta de a fi campion. Ce
parere ai?
• C) Trebuie sa incheiem curand aceasta

sesiune, dar inainte de a o face, vreau sa vad
reactia ta la urmatorul aspect. Ai mentionat
pe tatal tau si influenta sa, in mod repetat.
Ma intreb daca tu te comporti la nivelul
asteptarilor lui, sau la nivelul asteptarilor
tale. Ma intreb daca influenta lui are ceva de-
a face cu dificultatea ta de a fi campion.
• A) Acest raspuns ofera o scuza
• A) … este
o problema
atletului; oricum, raspunsul
genetica … depaseste informatiile
disponibile.
• B) (la
mijlocul unei
sesiuni) Ai mentionat • B) Corect! Interpretarea este
oferita unui client care a aratat ca
pe tatal tau …
este doritor si ca este capabil sa
exploreze aceste aspecte.
Realizarea interpretarii la mijlocul
sesiunii ofera o buna marja de
• C) Trebuie sa incheiem
timp pentru discutie.
curand … Ai mentionat
pe tatal tau • C) Interpretarea, cat de corecta ar
fi, nu lasa loc discutiilor, la final de
sesiune.
• Clientii reactioneaza la raspunsurile interpretative in moduri
foarte variate. Unii pot discuta semnificatiile indicate, altii pot
respinge sau nega interpretarea, unii pot sa cada in perioade
de tacere sau pot reactiona cu emotii negative. Atunci cand
apare respingerea sau emotiile negative este nimerit, in unele
cazuri, sa intrerupi discutia pe marginea interpretarii respinse,
sa recapitulezi lucrurile pentru a fi sigur de acuratetea
acesteia, si sa o reintroduci cu o noua ocazie, in discutie.
• Interpretarile pot sa fie introduse repetat si in variante

multiple, pana ce ajung clientii sa fie capabili sa le asimileze.
• Clientul (intr-o maniera ostila)
– Nu cred ca dificultatile mele de a castiga

are ceva de-a face cu tatl meu. Mi-am iubit
foarte mult tatal. Acum e mort, dar a fost
un tata foarte bun pentru mine.
• A) Se pare ca il aperi pe tatal tau si ca nu

doresti sa iei in considerare ca acesta ar
putea avea vreo influenta asupra
performantelor tale.
• B) Ai o atitudine foarte respectuoasa si

iubitoare fata de amintirea tatalui tau si
simti ca dificultatile tale provin din alte
cauze.
• C) Furia pe care o resimti si o manifesti

sugereaza ca tatal tau si asteptarile
acestuia in ce te priveste pot sa fie
elemente relevante in explicarea
dificultatilor pe care le traiesti.
• A) Cand un client reactioneaza negativ la
• A) … il aperi
pe tatal tau si
o interpretare, este mai bine sa discutam
ca nu doresti sa iei in
considerare … despre reactie inainte de a continua
discutia pe marginea interpretarii. Desi
corecta, interpretarea prezentata ar
putea fi prea directa.
• B) Corect! Cand un client este ostil sau
respinge o interpretare este indicat sa
• B) …dificultatile tale provin intrerupem pentru moment discutarea
din alte cauze … acesteia. O vom reintroduce repetat, in
alte forme.
• C) Mai bine temporizezi putin inainte de
• C) Furia… sugereaza ca a continua discutarea interpretarii
tatal tau si asteptarile… propuse
elemente relevante
In concluzie
• Deprinderea de interpretare este complexa si provine, spre
deosebire de alte deprinderi de consiliere, din perspectiva
consilierului, si nu cea a clientului.
• Doua sau trei interpretari adecvate pe sesiune sunt de obicei
suficiente pentru a fi asimilate de catre client, dar nu mai
multe
• Incepatorii sa dea dovada de prudenta si asigurandu-se
intotdeauna ca au realizat interpretari corecte.
• Inainte de a realiza un raspuns interpretativ verificati nivelul
stimei de sine al clientului, capacitatea lui de intelegere si de
a folosi interpretarile, si daca nu cumva are probleme
emotionale care ar impiedica folosirea cu utilitate a
interpretarilor. Nu toti clientii pot sa beneficieze de efectul
transformativ al interpretarilor!
INTERPRETAREA: TEST FULGER
• 1. Un raspuns interpretativ conduce la schimbare daca este
departe de perspectiva clientului
• 2. Scopul raspunsului interpretativ este de a reduce
responsabilitatea si controlul clientului
• 3. Un raspuns interpretativ se bazeaza pe mesajul implicit al
clientului, permitand clientului sa ia in considerare situatia
din alta perspectiva
• 4. Este de dorit sa prezentam un raspuns interpretativ intr-o
maniera tentativa, indirecta
• 5. Interpretarea este o deprindere simpla pe care ar trebui sa
o foloseasca toti incepatorii
• 6. Verificarea acuratetei interpretarii este un exemplu de
buna practica .
• 7. Momentul raspunsului interpretativ in cadrul procesului de
intervievare nu este relevant
• 8. Nu conteaza daca raspunsul interpretativ este frazat pozitiv
sau negativ
INTERPRETAREA: TEST FULGER
• Interpretarea…rezultatelor!
– 1. FALS
– 2. FALS
– 3. ADEVARAT
– 4. ADEVARAT
– 5. FALS
– 6. ADEVARAT
– 7. FALS
– 8. FALS
RECAPITULARE: interpretarea (1)
• 1. RASPUNSUL INTERPRETATIV
– Se bazeaza pe perspectiva consilierului cu privire

la povestea clientului
– Prin interpretare, consilierul identifica relatiile
dintre evenimente, modele de comportament,
teme discutate, si propriile observatii cu privire la
client
– Incurajeaza clientul sa considere explicatii
alternative la evenimente, comportamente,
atitudini, sentimente si emotii, ganduri
– Faciliteaza dezvoltarea de noi alternative, de
comportamente functionale, de crestere a
responsabilitatii
• 2. CAND INTERPRETAM
– Ne asiguram ca exista deja o relatie facilitativa

– Identificam mesajul implicit inerent povestii
clientului
– Prezentam mesajul implicit pentru a fi luat in
considerare de catre client
– Verificam acuratetea interpretarii si angajam
clientul in discutarea semnificatiilor interpretarii
• 3. CAND REALIZAM UN RASPUNS INTERPRETATIV
– O facem in maniera tentativa, indirecta

– Mesajul nostru e doar usor diferit de cel comunicat initial
de client
– Mesajul nostru e frazat pozitiv si evitam raspunsurile care
se pot constitui in scuze pentru client
– Ne abtinem de la propriile proiectii si judecati de valoare
– Ne asiguram ca avem suficient timp in cadrul sesiunii
pentru discutarea interpretarii
– Suntem pregatiti pentru o posibila reactie negativa
INTERPREATATI…CU MASURA
Scala RE
Paradise, L. V. & Van Hoose, W. H.
Iasi, ROMANIA
Incidentul 1:
Evadarea din inchisoare
• Esti consilier într-un centru de sănătate mintală a
comunităţii. Un tânăr care a mai fost la tine pentru
consiliere pe termen scurt acum doi ani de zile intră în
birou şi îţi explică că tocmai a evadat din închisoare
unde îşi ispăşea pedeapsa de 10 ani pentru molestare
de minori.
• A evadat de câteva luni. Vine la tine obosit, anxios şi
speriat.
• Iţi spune că nu este hotarât în legătură cu următoarea
mişcare pe care o va face: nu ştie dacă să părăsească
ţara sau dacă să se predea.
1: Evadarea din inchisoare
Actiunea consilierului:
A. Ii spui ca nu lucrezi cu cei ce incalca legea si il
predai imediat autoritatilor.
B. Il ajuti sa inteleaga cat de grave sunt actiunile pe
care le-a savarsit si-l sfatuiesti sa se predea imediat
C. Ii explici ca nu poti lua o decizie dar il vei ajuta sa
gaseasca cele mai bune solutii pentru el.
D. In fata ta este o persoana cu probleme, il ajuti fara a
tine cont de comportamentul si consecintele pe
care le-a avut.
E. Ii spui ca ai sa lucrezi cu el dar ar trebui sa se
predea pentru a evita probleme suplimentare fata
de cele pe care le are deja.
Incidentul 2: Seductia sexuala
• Esti un tanar consilier intr-un cabinet privat.
• O tanara de 28 de ani vine la dumneavoastra spunandu-

va ca a renuntat sa mearga la fostul consilier deoarece
acesta a incercat sa o seduca.
• Ii este teama sa spuna despre asta cuiva deoarece sotul

ei este un tip gelos si ii este teama ca nimeni nu ar
crede-o datorita comportamentului plin de promiscuitate
pe care l-a avut in adolescenta.
2: Seductia sexuala
A. Ii ceri clientei sa-ti spuna numele consilierului
pentru a-l putea raporta comisiei de etica
profesionala
B. Discuti problema cu clienta pentru a determina
daca a contribuit in parte la aceasta situatie, la
actiunile consilierului.
C. Tii cont de dorinta clientei de a nu raporta
comportamentul consilierului si discuti situatia in
termenii motivatiei si scopurilor cu care a venit la
consiliere.
D. Ii sugerezi ca are bazele reale ale unui proces si
actiunile ei pot preveni alte situatii de acelasi fel in
care si altii sa fie victimele acelui consilier.
E. Discuti problema cu clienta din perspectiva
modului in care acest incident a afectat starea
emotionala a acesteia.
Incidentul 3:
Abuz asupra copilului
• In timpul unei sedinte cu mama unui elev, tu ca si
consilier scolar observi ca mama e distrasa si anxioasa.
• Pare ca nu poate vorbi despre fiul ei, care este subiectul

intalnirii, ea incepand sa-si exprime propriile sentimente
si temeri.
• Este insarcinata pentru a cincea oara si nu doreste sa

mai aiba inca un copil. Pretinde ca frustrarile ei o fac sa
se enerveze pe fiul ei pe care l-a abuzat chiar si fizic.
• Cauta modalitati de a scapa de sarcina. Sotul ei nu stie

nimic despre asta si ei ii este teama sa-i spuna.
Incidentul 3: Abuz asupra copilului.
A. O sfatuiesti pe mama sa-i spuna sotului de conditia
in care se afla si-i dai numele unei agentii care o
poate ajuta
B. Ii sugerezi ca faptul de a intrerupe sarcina e cel
mai bun lucru pe care il poate face dar ca este o
decizie pe care o poate lua doar ea.
C. Ii explici ca ti-ar placea sa o ajuti dar consilierul
scolar nu se implica in probleme de familie sau
medicale.
D. O ajuti sa inteleaga cat de serioasa e problema
abuzului asupra unui copil
E. Informezi autoritatile competente ca suspectezi un
posibil caz de abuz asupra copilului.
Incidentul 4:
Conflictul de interese
• Esti consilier la liceu.
• Unul din elevii tai vine sa se planga ca dirigintele clasei i-

a sugerat sa aiba o relatie in schimbul ajutorului pe care
sa i-l dea la cursul pe care il tine.
• Eleva se teme ca daca va refuza va primi o nota proasta

la obiectul dirigintelui.
Incidentul 4: Conflictul de interese.
A. Intrebi eleva cum i-ar placea sa o ajuti si explorezi
consecintele posibile ale acestor actiuni.
B. Sfatuiesti eleva sa renunte la cursul acelui
profesor si astfel sa evite o situatie stanjenitoare
C. Ii sugerezi ca e o problema personala si atata timp
cat nu a fost incalcata nici o lege, regula scolara
scoala nu se poate implica.
D. Afli numele profesorului si il raportezi superiorului
tau pentru a preveni alte situatii similare.
E. O ajuti sa rezolve problema fara a tine cont de
consecintele asupra profesorului.
Incidentul 5:
Consumul de droguri
• Un client cu care lucrati de ceva timp va explica ca a luat
droguri si asta i se pare “super”.
• Va spune confidential ca drogurile i-au crescut

imaginatia si l-au facut mai alert.
• De asemenea i se pare ca gandeste mai bine dar ii e

teama de consecintele medicale pe care le-ar putea
avea, dupa ce a citit despre pericolul drogurilor in ziar.
Incidentul 5: Consumul de droguri
A. Indrumi imediat tanarul la un centru specializat
unde va putea invata sa renunte la dependenta sa.
B. Raportezi acestea autoritatilor specializate.
C. Intaresti ingrijoarea asupra efectelor consumului
de droguri si-l incurajezi sa renunte de indata la
acestea. Ii dai de asemenea literatura specializata
care sa-I intareasca decizia de a se lasa.
D. Il ajuti sa inteleaga ce inseamna sa fii dependent
de droguri.
E. Ii spui ca unele droguri nu sunt asa periculoase si
ca are dreptul sa faca orice simte ca trebuie sa
faca.
Incidentul 6: Este plagiat?
• Esti profesor de consiliere si descoperi ca unul dintre

colegii tai si-a insusit meritul pentru o lucrare pe care o
facuse de fapt un student al sau.
• Studentul nu stie nimic despre toate acestea.
• E a doua oara a unui astfel tip de comportament din

partea colegului tau.
Incidentul 5: Consumul de droguri
A. Uiti de eveniment in masura in care este problema
studentului si a membrilor facultatii s-o rezolve.
B. Faci un raport anonim catre comisia de etica a
facultatii.
C. Iti confrunti colegul in privinta acestui incident si
discutii posibilele consecinte ale
comportamentului acestuia.
D. Ii spui sefului de catedra despre aceasta situatie
fara a mentiona si numele celor implicati.
E. Discuti situatia cu studentul implicat si il asisti sa
decida cum vrea sa rezolve aceasta situatie.
Incidentul 7: Suicidul
• In timpul unei sedinte de consiliere, un client admite ca

planuieste sa se sinucida.
• Este complet dezorientat, rezultatele la scola sunt din ce

in ce mai slabe, nu are prieteni si nu gaseste nici un
scop pentru a continua sa se zbata sa traiasca.
Incidentul 7: Suicidul
A. Consilierul ar trebui sa contacteze centrul de prevenire al
suicidului, acesta poate asista acest caz intr-o maniera
adecvata.
B. Consilierul ar trebui sa ajute clientul sa castige mai multa
incredere in sine scotind in evidenta cele mai puternice calitati
ale sale
C. Datorita importantei situatiei, parintii sau rudele cele mai
apropiate ar trebui contactate de urgenta
D. Consilierul ar trebui sa-l refere la o organizatie pentru tineret
unde acesta sa invete sa interactioneze cu alti tineri cu care sa
impartaseasca interese comune.
E. Consilierul ar trebui sa-i spuna ca este rau sa “iei o viata”,
inclusiv a ta. Datorita faptului ca acesta isi doreste mult sa o
faca totusi ar trebui trimis la un psihiatru.
Incidentul 8:
Confidentialitatea
• Parintii unei tinere de 17 ani planuiesc sa dea in

judecata consilierul acesteia pentru ca acesta refuza sa
le dea informatii in privinta sarcinii si avortului fetei lor
care a avut ca efect suferinta si aparitia unei tulburarari
psihice la aceasta.
Incidentul 8: Confidentialitatea
A. Consilierul ar trebui sa stea pe pozitii in ceea ce priveste
confidentialitatea informatiilor fara a tine cont de consecintele
personale.
B. Consilerul ar trebui sa-si consulte colegii si asociatia
profesionala, in masura in care acesta ar fi putut fi macar in
parte responsabil de situatia tinerei.
C. Ar trebui sa-i convinga pe parinti ca ceea ce a facut pentru fata
lor a fost cu buna credinta.
D. Ar trebui sa le ceara scuze parintilor spunandu-le ca nu a stiut
ce actiune va intreprinde tanara.
E. Ar trebui sa pretinda ca nu poate discuta situatia fara
permisiunea tinerei.
Incidentul 9:
Dreptul la intimitate
• Esti consilier scolar.
• O tanara speriata intra in cabinetul dumneavoastra si

plangand va spune ca avut un comportament plin de
promiscuitate
• Este insarcinata si nu stie cine este tatal pentru ca a avut
numeroase relatii sexuale cu diferiti parteneri.
• Nu mai are bani si ii este rusine sa spuna parintilor
despre conditia sa.
Incidentul 9: Dreptul la intimitate
A. Ii sugerezi ca ai putea sa organizezi o intalnire si cu parintii ei
inainte ca ea sa ia o decizie
B. Ii sugerezi ca ar putea sa identifice cu ajutorul justitiei din
tinerii care ar putea fi responsabili de conditia pe “tata” astfel
incat acesta sa-si asume responsabilitatile financiare.
C. Din moment ce timpul este atat de important o ajuti sa decida
daca vrea sa pastreze sau nu copilul.
D. O ajuti sa vada ca are dreptul sa ia orice decizie doreste in
privinta asta
E. O informezi ca in atributiile tale nu este si aceea de a da sfaturi
medicale.
Incidentul 10:
Minori si parinti
• Un tanar vine la dumneavoastra ca si consilier in

domeniul planificarii familiale.
• El are 15 ani si are o viata sexuala activa.
• A obosit ca parintii sa se tot amestece in relatiile sale.
• Afirma ca acestia sunt forte conservatori in privinta

problematicii sexuale si cauta indrumare la
dumneavoastra.
Incidentul 10: Minori si parinti
A. Ii sugerezi ca relatiile sexuale premaritale sunt nepotrivite si
ca ar putea duce la o multime de probleme ca: bolile venerice,
sarcina, avort, etc.
B. Ii spui ca tu nu te ocupi de probleme medicale si ar trebui sa
se intereseze de asta la un medic
C. Il ajuti sa inteleaga semnificatia si importanta asupra
comportamentului sau.
D. Ii informezi parintii in legatura cu comportamentul plin de
promiscuitate al fiului lor.
E. Ii dai numele unei agentii specializate care il va putea instrui
mai bine.
Incidentul 11:
Dincolo de canapea
• Unul dintre clientii tai care este si el consilier va

marturiseste ca a avut numeroase relatii sexuale cu
clientii sai.
• Se simte vinovat si ii este teama ca cineva ar putea afla

despre toate acestea si ca si-ar putea pierde atestatul de
libera practica in cabinetul sau privat.
Incidentul 11: Dincolo de canapea
A. Il raportati comisiei nationale de etica si deontologie la
Colegiul Psihologilor din Romania
B. Il informati ca nu va mai puteti vedea cu el pana nu inceteaza
cu acest comportament
C. Discutati cu el potentialul rau pe care il poate face clientilor ca
rezultat al actiunilor sale
D. Il ajutati sa inteleaga consecintele legale si etice ale
comportamentului sau
E. Il ajutati in orice mod posibil sa inceteze acest tip de
comportament atentionandu-l ca acest tip de comportament
neetic va va sili sa luati masuri pentru a remedia situatia
Incidentul 12:
Moralitate si furt
• Esti consilier scolar si intr-una din sedintele de consiliere
un elev admite ca a furat o haina scumpa de la un
magazin local.
• Directorul magazinului este prietenul dumneavoastra.
• Tanarul admite ca a luat haina intr-un moment de

slabiciune si doreste sa-si rectifice greseala.
Incidentul 12: Moralitate si furt
A. Ii spui clientului sa-ti dea tie haina si tu ai s-o inapoiezi fara ai
declina identitatea.
B. Ii spui sa le spuna parintilor ce a facut, apoi il predai
autoritatilor pentru a-si plati astfel datoria catre societate
C. Il chemi pe directorul magazinului in cabinet si il confrunti cu
baiatul. Daca acestuia ii pare cu adevarat rau pentru ce a facut,
il convingi pe director sa-I mai dea o sansa
D. Haina furata nu este problema reala si in consecinta
consilierea ar trebui sa se orienteze asupra motivelor pentru
care acesta a facut-o.
E. Ii spui baiatului ca furtul hainei este problema sa personala si
il vei asista in orice mod posibil.
Incidentul 13:
Onestitatea in consiliere
• Un elev de la un liceu a raspuns la un test de

personalitate dat de consilierul sau si rezultatele au scos
in evidenta un individ serios tulburat.
• Clientul vrea sa afle rezultatele testului.

Incidentul 13 : Onestitatea in consiliere
A. Dupa ce va fi intrebat si consilierul, studentului i se va spune
ca rezultatele sunt aproximativ normale. Consilierului ii este
teama ca nu cumva rezultatele la test sa-i agraveze starea
emotionala a elevului si sa accentueze tulburarea.
B. Acestuia ar trebui sa i se dea rezultatele adevarate pentru ca
el a cerut testul si are dreptul legitim sa afle despre ce este
vorba
C. Ar trebui sa-i spuna elevului sa nu-si faca griji in legatura cu
rezultatele dar ca nu i le poate da deoarece este impotriva
regulamentului
D. Parintii tanarului ar trebui instiintati de indata si el ar trebui sa
fie trimis in atentia serviciului psihiatric
E. Ar trebui trimis la un spital psihiatric pentru a i se face teste
suplimentare pentru ca ar putea fi periculos lui insusi si
celorlalti elevi.
Incidentul 14: Abuzul sexual
• In timpul unei sedinte de consiliere cu o tanara de 14

ani, suspectezi ca aceasta a fost abuzata sexual de un
prieten al tatalui ei.
• Totusi tanara vorbeste intr-o maniera foarte favorabila

despre acesta.
Incidentul 14: Abuzul sexual
A. O atentionezi despre cat de serioasa poate fi aceasta situatie
si informezi o organizatie de servicii sociale specializata
B. Discuti situatia cu clienta pentru a determina daca s-a petrecut
ceva ilegal
C. Informezi clientul despre responsabilitatea ta de a raporta
cazurile de abuz aupra minorilor inainte ca ea sa continue
discutia.
D. Discuti situatia cu clientul si daca suspiciunile se adeveresc
discuti posibilele solutii ale acesteia.
E. Discuti situatia cu clienta ajutind-o s-o rezolve asa cum crede
ea de cuviinta.
Incidentul 15:
Dilema avortului
• Esti consilier intr-un liceu.
• O tanara in clasa a IX-a vine sa va ceara sfatul. Are un

prieten de cativa ani si descopera cu stupoare ca a
ramas insarcinata.
• Tanarul este student vrea sa se casatoreasca cu ea si

sa pastreze copilul.
• Ea nu este hotarata deoarece doreste sa-si continuie

educatia si nu vrea responsabilitatea de a avea un copil.
Incidentul 15: Dilema avortului
A. O ajutati pe tanara sa se casatoreasca cu acel tanar si sa
pastreze copilul. Discuti posibilele oportunitati pentru a
continua scoala dupa ce va naste.
B. Ii spuneti ca parintii ei trebuie informati deoarece este minora
C. Deoarece ea ar vrea sa nu aiba copilul, o ajutati sa gaseasca
modalitati de a scapa de sarcina
D. Discutati posibilele aspecte si probleme ce pot aparea in urma
unui avort. O directionati autoritatilor competente astfel incat
sa aiba copilul si sa-l dea ulterior spre adoptie.
E. Aranjati o intalnire cu ea si posibilul viitor tata pentru a discuta
alternativele posibile si consecintele acestora
Incidentul 16: Homosexualul
• Un tanar adolescent vine la consiliere panicat ca a avut

o relatie homosexuala cu un alt barbat.
• Ii e teama ca se va afla si suspecteaza ca a contractat o

boala venerica in urma contactului.
Incidentul 16: Homosexualul
A. Iti ajutati clientul sa inteleaga comportamentul si posibilele
consecinte ale starii sale emotionale.
B. Il puneti in legatura cu un medic care sa se ocupe de problema
lui intr-un mod cat mai confidential.
C. Il predati autoritatilor care se ocupa cu controlul bolilor cu
transmisie sexuala astfel incat sa poate fi identificate
persoanele cu care a avut contacte sexuale.
D. Il consiliati spunand despre comportamentul lui nepotrivit si
ca mai devreme sau mai tarziu va fi descoperit.
E. Ii spuneti ca are o problema medicala si abia dupa ce o rezolva
sa revina la consiliere.
Incidentul 17:
Distribitorul de droguri
• Consilierul ia un interviu unei studente in privinta
consumului de droguri.
• La final ii spune consilierului cine distribuie droguri in

campusul scolar.
• Ea il iubeste pe acest tanar si nu va depune marturie

impotriva lui din cauza a ceea ce simte pentru el si
deoarece si ea este dependenta de droguri pe care altfel
i-ar fi foarte greu sa le obtina fara ajutorul prietenului ei.
Incidentul 17: Distribitorul de droguri
A. Datorita gravitatii problemei, autoritatile ar trebui anuntate
imediat.
B. Consilierul ar trebui sa-I recomande sa-l dea pe prietenul ei pe
mana autoritatilor evidentiind faptul ca va fi ajutata sa renunte
la droguri.
C. Consilierul n-ar trebui s-o raporteze ci in schimb s-o consilieze
sa inteleaga felul in care problema ei cu drogurile si prietenul
ei ii afecteaza viata.
D. Datorita scolii si regulamentelor sale parintii fetei ar trebui
instiintati si numele distribuitorului de droguri dezvaluit
inainte de a i se permite sa se reintoarca la scoala.
E. Consilierul ar trebui tina sub tacere intreaga situatie si sa fie
lasata problema distributiei de drogurilor in scoala autoritatilor
competente astfel incat sa nu se faca publicitate negativa
scolii.
Incidentul 18: Drepturi,
interese si indatoriri
• Esti consilier la un colegiu.
• Parintii unui client cer informatii despre fiul lor care a

parasit colegiul in anul II si acestia nu mai stiu nimic
despre el de atunci.
• Acestia ar dori sa stie natura vizitei fiului la noi pentru a

obtine noi informatii utile in efortul lor de a-l gasi.
Incidentul 18: Drepturi, interese si
indatoriri
A. Informati parintii ca nu stiti unde se afla acesta acum si nu
puteti discuta cu ei cazul fara a avea aprobarea fiului lor.
B. Datorita neplacerilor cauzate parintilor neluand in considerare
sfatul dumneavoatra de a-si discuta planurile cu ei, le spui
numele prietenilor care ar putea sti unde se afla
C. Informezi parintii despre natura confidentiala a relatiei de
consiliere si ii trimiti la director care ii va ajuta sa-l gaseasca.
D. Informezi parintii despre natura confidentiala a actului de
consiliere si ca a fost dorinta fiului de a pleca fara a le spune
unde.
E. Le spui ca fiul lor este major si poate veni si pleca oricand
vrea dar daca sunt ingrijorati in privinta sigurantei lui ar trebui
sa contacteze biroul local de politie.
Incidentul 19:
Prostituata minora
• O tanara minora vine la consiliere si va explica ca se
prostitueaza.
• Abia a implinit 14 ani si nu locuieste cu parintii ei.
• Ar vrea sa renunte la acest mod de viata dar ii este

teama.
• Nu considera ca o astfel de viata merita traita dar e

singura modalitate prin care poate face rost de banii de
care are nevoie.
Incidentul 19: Prostituata minora
A. Pentru ca acesta este minora aranjati o intalnire cu parintii ei
pentru a-I informa despre comportamentul fiicei lor.
B. Ii explicati ca are dreptul sa-si traiasca propria ei viata si ca o
veti asista in privinta conflictelor care vor aparea.
C. O sfatuiti in privinta pericolelor prostitutiei si incercati sa aflati
cum a ajuns in aceasta situatie
D. O ajutati sa inteleaga consecintele legale si religioase ale
comportamentului ei.
E. Ii explicati ca dvs. o puteti accepta, insa societatea condamna
in general acest tip de comportament; prin urmare, te oferi sa-i
pui la dispozitie orice serviciu are nevoie din perspectiva
consilierii
Incidentul 20: Etica si lege
• Un consilier lucreaza cu un client de ceva timp.
• Acesta a comis un delict si judecatoria te-a chemat la

proces, sfatuindu-te sa le pui la dispozitie toate
insemnarile facute despre acest caz.
Incidentul 20: Etica si lege
A. Datorita faptului ca a fost somat ar trebui sa se supuna
cerintelor autoritatilor
B. Consilierul ar trebui sa predea doar informatiile generale
spunand ca acestea sunt singurele inregistrari pe care le
detine
C. In masura in care notitele sau inregistrarile i-ar putea face rau,
consilierul ar trebui sa le ascunda sau distruga imediat.
D. Acesta ar trebui sa apara in fata curtii pretinzand ca sunt
confidentiale.
E. Ar trebui sa refuze sa apara in fata curtii datorita
confidentialitatii relatiei client-consilier.
Incidentul 21: Cuplul
• Esti consilier marital. La tine vine un cuplu.
• Pana acum i-ai vazut individual timp de cateva luni.

Cand sunt impreuna sotul isi confrunta permanent sotia
care il acuza ca a fost cu alte femei spunindu-i ca este
paranoica si nesigura.
• Ea se plange ca doar acest aspect e o piedica

importanta in calea relatiei lor. Tu stii ca ea are dreptate
pentru ca sotul a admis in cadrul sedintelor individuale
relatiile pe care le are. Ea iti cere indrumare.
Incidentul 21: Cuplul
A. Nu tii cont de ceea ce stii deoarece ceea ce ti-a fost spus este
confidential.
B. Ii informezi ca acuzatiile sotiei sunt corecte si pana ce sotul nu
va intrerupe orice relatie extraconjugala casnicia nu va putea fi
salvata
C. Discuti cu sotia despre ceea ce simte astfel incat sotul sa
inteleaga de ce aceasta reactioneaza in acest mod
D. Informezi clientii ca ar trebui sa fie sinceri unul cu celalt
pentru ca aceasta consiliere sa aiba succes.
E. O informezi pe sotie ca in vreme ce ea si-a dat acordul pentru
ceea ce a fost spus in sedintele individuale sa poata fi subiect
de discutie in sedinta de cuplu, sotul ei nu si-a dat acordul.
Incidentul 22: Sub influenta
drogurilor
• Esti consilier scolar, un elev intra in cabinet in timp ce
este sub influenta drogurilor.
• Mintea acestuia opereaza intr-o maniera oe care n-a mai

experimenat-o pana atunci.
• Acesta pare a fi la limita intre furie si teroare. O multime

din cei in aceeasi situatie sunt convinsi ca aceasta stare
va ramane pentru totdeauna, si ca nu vor mai putea
scapa de ea si intra in panica.
Incidentul 22: Sub influenta drogurilor
A. Intrebati clientul daca are un prieten pe care vrea sa-l vada.
B. Il convingeti ca totul va fi in regula si incercati sa-l linistiti
indiferent de cat va dura
C. Il scoateti din scoala si-l conduceti astfel incat nimeni sa nu
anunte autoritatile.
D. Chemati imediat agentul de paza pentru a-l putea controla
E. Chemati parintii sa il ia inainte de a-si face rau siesi sau
altcuiva.
Incidentul 23: Oferirea de
informatii
• Ca si consilier ti se cere sa scrii o recomandare pentru o
angajare pentru un fost client.
• Acesta a semnat un formular prin care se acorda dreptul

angajatorului sa aiba acces la informatiile pe care le
aveti despre el.
• Acestea contin intrebari in legatura cu istoria intelectuala

si emotionala a clientului, informatie care i-ar putea fi o
piedica in obtinerea slujbei.
Incidentul 23: Oferirea de informatii
A. Refuzi sa completezi recomandarea netinand cont de cererea
facuta
B. Completezi recomandarea cu tot ceea ce stii despre client fara
a tine cont de consecintele asupra acestuia
C. Incerci sa contactezi clientul pentru a-l informa ca a formularul
de recomandare contine intrebari pe care le considerati
confidentiale si ca acesta nu ar fi trebuit sa semneze un astfel
de formular
D. Consimtiti dorintei clientului fara a divulga informatii negative
sau confidentiale care ar putea sa-I faca rau
E. Datorita faptului ca acesta a semnat, viitorul angajator ar
trebui sa cunoasca informatiile despre istoria intelectuala si
emotionala a clientului
Incidentul 24: Dreptul de a te
sinucide
• Un client afirma ca planuieste sa se sinucida.
• Consilierul incerca sa-l convinga sa le spuna parintilor

astfel incat acestia sa-l poata proteja atunci cand este in
aceasta stare.
• Clientul refuza.
Incidentul 24: Dreptul de a te sinucide
A. Consilierul ar trebui sa nu tina cont de dorinta clientului si sa-l
convinga sa caute ajutor imediat.
B. Ar trebui sa aranjeze o intalnire cu parintii clientului pentru a
vedea daca acestia stiu ceva despre aceasta situatie.
C. Datorita faptului ca nu tine cont de sfaturile sale consilierul ar
trebui sa intrerupa imediat sedinta
D. Consilierul ar trebui sa-l trimita pe acesta la un Centru de
Prevenire a Suicidului pentru ca acestia sa se ocupe de caz
intr-un mod mai adecvat
E. Prin consiliere acesta ar trebui sa urmareasca impreuna cu
clientul motivele pentru lipsa de comunicare a acestuia cu
parintii sai.
Incidentul 25: Tanarul
infractor
• Ca si consilier esti chemat la un proces pentru a vedea o
tanara inculpata in efortul de a determina daca ar fi mai
bine sa ramana acasa la parinti sau la un centru de
reeducare.
• A fost arestata pentru faptul de a recruta copii mici
pentru materiale pornografice. A mai fost implicata si in
alte probleme ce au implicat autoritatile pentru minori.
• Parintii sunt oameni buni cetateni de vaza in comunitate
si cer sa le fie permisa inca o sansa de a o ajuta.
Singurul centru de reeducare cu locuri disponibile nu are
o reputatie buna in reabilitare.
Incidentul 25: Tanarul infractor
A. Recomanzi ca fata sa fie trimisa la centrul de reeducare dat
fiind faptul ca a avut alte cateva oportunitati de a se schimba
dar a recidivat.
B. Discuti cu ea importanta acuzatiilor si daca pare ca nu vrea sa
coopereze, recomanzi sa fie trimisa in centrul de reeducare
C. O ajuti sa inteleaga consecintele comportamentului ei si de
aceea actiunile trecute cer sanctiuni mai severe pentru
aceasta noua fapta.
D. Te consulti cu ea si parintii pentru a determina daca este vreo
posibilitate ca acestia s-o ajute sa-si schimbe comportamentul
E. Cantaresti importanta situatiei dincolo de regretele pe care le
are acum si iei cea mai buna decizie pentru ea, familia ei si
comunitate.
SCALA RE
RAŢIONAMENTULUI ETIC
• Louis V. Paradise, Ph.D
– Catholic University of America
• William H Van Hoose, Ph. D
– University of Virginia
• Este un instrument dedicat identificării orientării etice a

consilierilor psihologici.
• Se bazează pe modelul dezvoltării etice al consilierului
dezvoltat de Van Hoose (1971) şi de dezvoltarea lui
ulterioară de către Van hoose şi Paradise (1977) şi
Paradise (1976).
Stadiul 1. Orientarea către
pedepsire.
• Deciziile consilierului, sugestiile şi cursul acţiunilor sunt
bazate pe aderarea strictă la regulile şi standardele
existente (cineva trebuie pedepsit pentru comportament
inadecvat şi recompensat, pentru comportament
adecvat).
• Principala preocupare este atenţia strict orientată asupra

consecinţelor fizice ale acţiunii.
Stadiul 2. Orientarea
instituţională
• Deciziile consilierului, sugestiile şi cursul acţiunilor sunt
bazate pe aderarea strictă la regulile şi standardele
existente în instituţie, organizaţie.
• Postura corectă este cea generată de aşteptările

autorităţii.
Stadiul 3. Orientarea societală
• Menţinerea standardelor, aprobarea
celorlalţi, legile societăţii, şi binele celorlalţi
caracterizează această etapă a
comportamentului etic.
• Se manifestă grijă pentru datorie şi

bunăstarea socială.
Stadiul 4. Orientarea
individuală
• Principala preocupare a consilierului este pentru nevoile
individuale a persoanei din consiliere în timp ce se
încearcă evitarea încălcării legilor şi a drepturilor altora.
• Este recunoscută preocuparea pentru legi şi pentru

bunăstarea socială, însă aceasta este secundară faţă de
preocuparea pentru nevoile persoanei.
Stadiul 5. Orientarea către
principii sau către conştiinţă
• Există preocuparea faţă de consecinţele legale,
profesionale sau societale.
• Ceea ce este drept, corect, în acord cu principiile

conştiinţei alese de sine şi cu formulări etice
internalizate, conduc la comportamentul etic al
consilierului.
nr Pedeapsa Institutional Societal Individual Principii
1 A B E C D
2 B A D E C
3 E C A D B
4 B C D A E
5 B A C D E
6 B A D E C
7 E A B D C
8 D C B E A
9 B E A C D
10 D A B C E
11 A B C D E
12 B C A D E
13 D C E A B
14 A C B D E
15 A B D E C
16 A B D C E
17 C B E D A
18 B C E D A
19 A C D E B
20 A B D C E
21 B E D C A
22 D E A C B
23 B A E C D
24 C B E D A
25 A E B C D
Etică şi Deontologie
Profesională în Psihoterapie
Ovidiu Gavrilovici
Iasi, ROMANIA
Obiective:
• 1. să înveţe noi conţinuturi, cunoştinţe despre etică
• 2. să dezvolte abilităţi noi (managementul dilemelor

etice) (de exemplu, raţionamentul etic, ca formă de
gândire critică)
• 3. să conştientizeze responsabilităţile etice ale

ofertanţilor de servicii psihologice
Obiective secundare:
• să provoace dezvoltarea morală a studenţilor
• să permită înţelegerea rolului deontologiei profesionale

în profesiunea de psiholog
• I. INTRODUCERE
• II. CATEGORII ALE ETICII

Argumente contra prezenţei eticii în
rândul obiectelor de studiu în psihologie:
• timpul: alte subiecte îşi găsesc mai degrabă locul, decât
aspectele etice
• relevanţa: ar fi prematur la începutul studiilor în

psihologie
• eficienţa: ar trebui prezentată doar la nivelul

practicienilor care au terminat formarea iniţială
academică şi profesională şi care au experienţe clinice
sau de cercetare directe
Sursele cunoştinţelor etice în
psihologie
Pot deriva din toate domeniile studiate până acum:
• 1. psihologie experimentală – utilizarea animalelor în

cercetări psihologice, formarea operatorilor în
cercetare
• 2. psihologie socială – utilizarea decepţionării

subiecţilor sau a feedback-ului fals
• 3. psihologie clinică şi psihoterapie –

confidenţialitate şi consimţământ informat
• 4. _______________ (?) - ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Exerciţiu de comparare a relevanţei eticii
în raport cu alte subiecte din psihologie:
• Alege subiectul preferat (conceptul sau constructul)
din psihologie. Introduceţi termenul ales în spaţiile
libere din enunţurile care urmează şi evaluaţi pe o
scara de la 1 la 5 (cinci fiind „cel mai important”):
• Predarea şi învăţarea ___________ este importantă

deoarece:
• 1. _______ este o parte integrantă din psihologie.
• 2. _______ este subiectul unor cercetări foarte interesante în
psihologie.
• 3. A cunoaşte _______ este un semn al unei educaţii rafinate.
• 4. Studierea _______ ar fi de folos şi altor studenţi de la alte
facultăţi, nu numai a celor din psihologie.
• 5. _______ are multe aplicaţii practice.
• 6. _______ a fost întotdeauna considerată un subiect important.
• 7. _______ poate fi foarte importantă în viaţa studenţilor.
• 8. Studiul _______ poate ajuta studenţii să fie mai eficienţi.
• 9. _______ poate ajuta studenţii să gândească critic.
• 10. Studiul _______ va face studenţii să fie oameni mai buni.
• 11. _______ ... ... ... (completaţi după dorinţă)... ... ... ... ... ... ... ...
Acum introduceţi cuvântul „etica” ca şi subiect sau concept şi re-evaluaţi fiecare
enunţ pe scara de la 1 la 5.
• 1. _______ este o parte integrantă din psihologie.

• 2. _______ este subiectul unor cercetări foarte interesante în psihologie.
• 3. A cunoaşte _______ este un semn al unei educaţii rafinate.
• 4. Studierea _______ ar fi de folos şi altor studenţi de la alte facultăţi, nu
numai a celor din psihologie.
• 5. _______ are multe aplicaţii practice.
• 6. _______ a fost întotdeauna considerată un subiect important.
• 7. _______ poate fi foarte importantă în viaţa studenţilor.
• 8. Studiul _______ poate ajuta studenţii să fie mai eficienţi.
• 9. _______ poate ajuta studenţii să gândească critic.
• 10. Studiul _______ va face studenţii să fie oameni mai buni.
• 11. _______ ... ... ... (completaţi după dorinţă)... ... ... ... ... ... ... ...
Metodologia de lucru (1)
• Ca strategie de învăţare a eticii se recomandă
controversa academică (Johnson & Johnson, 1997) .
• Aceasta se poate aplica în situaţiile de învăţare în care
se examinează aspecte pentru care nu există soluţii
clare sau unice (de tip „bun” sau „rău”, „adevărat” sau
„fals”).
• Se organizează în grupuri de câte patru studenţi. Cei
patru discută avantajele şi dezavantajele unui subiect
anume în grup. Apoi, doi preiau argumentele pro iar
ceilalţi doi, argumentele contra. În fine, apoi se preiau
poziţiile celorlalţi, fiecare diadă susţinând de această
dată ceea ce adineaori criticau. La final, cei patru
lucrează împreună la realizarea unui raport al exerciţiului
care se poate prezenta şi în plenul clasei.
Metodologia de lucru (2)
• O altă strategie de învăţare este think-pair-share.
• Se prezintă studenţilor o dilemă, întrebare, sau sarcină şi

li se cere acestora să scrie despre aceasta o opinie
personală, individual.
• Apoi studenţii împărtăşesc în diade (cu un coleg din

lateral sau din faţă/spate) ceea ce au scris, ajungând la
o concluzie sau un răspuns care va depăşi răspunsul lor
iniţial individual, luat separat.
• Profesorul alege câteva din perechi să îşi prezinte în

plen răspunsurile.
• I. INTRODUCERE
• II. CATEGORII ALE ETICII

Categorii de etică
• 1. Etica de zi cu zi
• 2. Etica profesională
• 3. Etica formării şi predării
• 4. Aspecte etice specifice psihologiei sau unor domenii

ale acesteia
1. Etica de zi cu zi
• 1. Etica „cotidiană”, de zi cu zi: putere, loialitate,
onestitate, echitate, – doar câteva din conceptele
relevante care ar putea asista în a judeca situaţii etice
mundane.
• întrebări posibile:
– acoperim un coleg care la serviciu se joacă în reţea
pentru a nu fi penalizat de către şef?
– Ce face un student care găseşte înainte de sesiune
cheia răspunsurilor la testul grilă pregătit de profesor?
– Părinţii au dreptul să percheziţioneze camera copilului
lor, adolescent fiind?
– Cât de etice sunt „reality show-urile” televizate?
2. Etica profesională
• După Tristram Engelhardt, totul a început în SUA, în

1943, când la o Supreme Court Hearing s-a pus în
discuţie deprofesionalizarea medicinii prin obligarea
medicilor de a nu impune regulile lor profesionale şi
pacienţilor – s-a cerut să existe un etician dinafara
comunităţii profesionale care sa “judece” situaţiile
dilematice de practică medicală
Etica profesională 2
• Schimbările din valul secund au implicat eliminarea
persoanelor care au fost până în acel moment în posturi
tradiţionale de autoritate, precum medicii
• În 1972, celebrul caz Canterburry vs. Spence a adus
obligaţia de a respecta un nou standard pentru
destăinuirea informaţiilor medicale din partea medicilor
către pacient, un standard diferit de cel profesional
• Astfel, s-a pus un accent crescut pe autonomia
individuală
Etica profesională 3
• Secularizarea americii
– 1931 – Curtea Supremă a SUA definea federaţia
americană ca fiind o “ţară creştină”
– 1950 – SUA era definită ca şi o “ţară religioasă”
– 1960 – SUA a rămas a fi definită ca şi o “ţară
secularizată”
• În anii 1990 bioetica a devenit din ce în ce mai prezentă
într-un sistem de sănătate mai eficient, mai scump, şi
mai plin de provocări ca nicicând
Noua “religie” a bioeticii
• Astfel, bioetica a ajuns să ocupe locul rămas liber al
lipsei “preoţilor secularizaţi”, ai teologilor
• Potter – propune termenul de bioetică cu o viziune
holistă, de “etica ecologiei”
• Termenul de bioetică a fost revendicat mai apoi pentru a
denumi câmpul devenit de acum subiect
• Conform lui Engelhardt, bioetica a devenit odată cu
1973, cu formarea primelor comisii naţionale de bioetică
(nominalizate de către Preşedintele SUA), “bioetica ca şi
biopolitică”
Actele de naştere ale bioeticii
• În 1979 apare cartea lui Bauchamp şi Childress
Principiile bioeticii care propune bazele bioeticii
principliste cu rădăcini în îmbrăţişarea a patru principii
fundamentale
– Autonomie (fiecare ştie mai bine pentru sine)

respectul drepturilor altei persoane şi al deciziei luate
de aceasta
– Beneficienţă (a face bine, să previi răul)
– Non-maleficenţă (a nu face rău)
– Paternalism (altcineva ştie mai bine pentru tine)
Alte principii aplicabile în
psihologie
• Justiţia – să tratezi egalii în mod egal
• Fidelitatea – să îţi ţii cuvântul
• Veridicitatea – să recunoşti adevărul

• Dilemele etice apar adesea datorită conflictului între principii care se
pot imagina simultan însa contradictoriu, într-o situaţie anume.
• În opoziţie cu etica principlistă (bazată pe aderarea la un set de

principii care ar guverna „din exterior” alegerile noastre etice) se
discută tot mai mult de etica virtuţii (Jordan şi Meara, 2000;
Kitchener, 1996).
• Acasta din urmă presupune că oamenii ar trebui să îşi dezvolte

anumite virtuţi precum prudenţa, integritatea, benevolenţa şi
respectul.
• Studenţii pot juca jocuri de rol cu dileme etice profesionale. Se pot

juca roluri diferite ale părţilor aflate în conflict sau se pot juca
alternative etice la problema în cauză.
3. Etica formării şi predării
• Cei 4C ai eticii profesionale:
• C – competenţa, consimţământul, confidenţialitatea şi
conflictul de interese.
• Poate o facultate să ceara unui cadru didactic să predea

un curs pentru care nu este pregătit?
• Predarea implică competenţe dincolo de stăpânirea
materialului şi bunele intenţii?
• Profesorii ar trebui să se pună la curent cu metodele noi
de predare, pe lângă actualizarea cunoştinţelor?
3. Etica formării şi predării (2)
• Notele studenţilor ar trebui să fie publice sau
confidenţiale?
• Studenţilor ar trebui să li se indice dacă există riscul ca
anumite exerciţii să inducă discomfort?
• Ce fel de informaţii despre studenţi pot să fie discutate
între profesori, la catedră?
• Profesorii şi studenţii pot avea relaţii personale, relaţii
romantice?
• Profesorii pot să îşi vândă cărţile studenţilor lor?
• Testele grilă sau examenele orale pot să fie „nedrepte”?
4. Aspecte etice specifice psihologiei
sau unor domenii ale acesteia
• Elemente de etică şi deontologie profesională se pot
identifica în oricare din sarcinile profesionale pe care le
poate avea un psiholog:
• Cercetare, terapie-intervenţie, consultanţă, administrare.
• Unul din pericolele discuţiei despre codurile profesionale

de etică este că există tendinţa de a discuta despre
reguli şi despre sancţiunile asociate încălcării acestora.
• Decât a vedea cazurile de mari încălcări ale eticii şi
deontologiei profesionale se poate aborda o viziune mai
pozitivă şi comprehensivă a eticii - explorarea principiilor
aspiraţionale, care sunt văzute şi trăite ca obiective
dezirabile către care ar trebui să tindem în activitatea
cotidiană profesională.
4. Aspecte etice specifice unor domenii
ale acesteia – ETICA CERCETĂRII
• Studiile lui Milgram asupra obedienţei.

• Confidenţialitatea,
• consimţământul informat,
• debriefingul,
• utilizarea persoanelor aparţinând minorităţilor şi
grupurilor vulnerabile,
• compensaţii pentru participare.
4. ETICA CERCETĂRII (2)
Existenţa conflictelor de valori în psihologie:
• Protecţia drepturilor individului
• Libertatea cercetării ştiinţifice

• Nevoia societăţii de progres ştiinţific
• Dreptul omului de ştiinţă de a avansa în profesia sa
Activităţi ştiinţifice cu risc etic:
• Formularea teoriilor sau problemelor cercetării
• implementarea cercetării şi tratamentul aplicat subiecţilor
• Cadrul instituţional de organizare a cercetării
• Interpretarea şi aplicarea în practică a rezultatelor

Consimţământul informat:
• Cercetarea trebuie să aibă la bază un acord
neexploatativ şi reciproc, un contract social ăntre subiect
şi cercetător
• De la începutul cercetării ar trebui explicate, înţelese şi

verificate, şi acceptate
– Costurile
– Riscurile
– Beneficiile
• Se pune problema compensaţiei pentru participare –

bani, credite suplimentare la cursuri (pt. studenţi), un
raport personalizat sau un raport complet de cercetare,
etc.
Consimţământul informat (cont):
Informaţiile fundamentale într-un document de
consimţământ informat:
1. Natura şi obiectivele studiului
2. Ce anume se va cere participantului
3. Riscurile posibile pentru subiect, dacă e cazul
4. Libertatea de a participa sau a se retrage în orice

moment din studiu
ale acesteia – Integritatea în cercetare
• a) nivelul individual
• - I – angajament pentru onestitate intelectuală şi
responsabilitate personală pentru acţiunile şi practicile care
caracterizează cercetarea de calitate, dintre care:
• onestitate intelectuală în propunerea, aplicarea şi
raportarea cercetării
• acurateţe în reprezentarea contribuţiilor la propunerile de
cercetare şi rapoartele de cercetare
• echitate în „peer review”
• colegialitate în interacţiunile între colegi, inclusiv
comunicarea şi împărtăşirea resurselor
• transparenţă în ce priveşte conflictele de interes sau c.i.
potenţiale
• protecţia subiecţilor umani în cercetare
• aderarea la responsabilitatea mutuală în lucrul în echipă
• b) nivelul instituţional
• - I – angajament instituţional pentru crearea unui mediu care
promovează coomportamentul responsabil al cercetătorilor şi
care sprijină integritatea acestora, prin stabilirea şi
monitorizarea continuă a structurilor, proceselor, politicilor şi
procedurilor care:
• oferă leadership în sprijinul comportamentului responsabil
de cercetare
• încurajează respectul pentru fiecare din cei implicaţi în
procesul de cercetare
• promovează interacţiunile productive între cei în formare şi
mentorii lor
• militează pentru aderarea la reguli în ce priveşte toate
aspectele cercetărilor, în special în cazul folosirii subiecţilor umani şi
al animalelor
• anticipează, identifică şi administrează conflictele de interes
individuale şi instituţionale
• stabileşte proceduri imediate şi clare de anchetă în cazul unor
acuzaţii de comportament neetic ştiinţific şi aplică sancţiunile
administrative corespunzătoare
• oferă posibilitatea formării, educării, în ce priveşte
comportamentul etic în cercetare
• monitorizează şi evaluează mediul instituţional care sprijină
comportamentul etic de cercetare şi foloseşte aceste informaţii
pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii
REFLECŢII
• [Exerciţiul voluntarului asistent cercetător sau operator –
descrieţi o experienţă personală şi comentaţi în ce
măsură s-au respectat aspectele etice relevante]
• [Exerciţiu-temă: realizarea unui ghid pentru participanţii

la cercetările psihologice realizate în cadrul Facultăţii de
psihologie şi ştiinţele educaţiei]
SURSELE PERSONALE ALE ETICII
• INTIMITATEA - Interesul persoanei de a-şi controla

graniţele (psihologice, fizice, politice, economice) dintre
sine şi ceilalţi
• DEMNITATEA - Respectarea demnităţii persoanei

(putem adresa oamenilor orice întrebare?)
– Echilibrul dintre caracterul intruziv al unor întrebări şi beneficiul
obţinut prin adresarea lor
Ortodoxia cost-beneficiu în etica
profesională
• Echilibrul obligaţiilor faţă de cele două părţi:
– Profesia/societatea
– Subiecţii cercetaţi sau asupra cărora se intervine

CAZ
• Etica în terapie. Cazul favorit al lui Handelsman:
• Dr. Ionescu a început practica de psihoterapeut. Tocmai

a venit de la domiciliu (o casă superbă pe care a
cumparat-o cu un mare credit ipotecar) cu maşina sa
sport turbo (vârf de serie de lux în clasa sa) la biroul său
hipercentral (pentru care plăteşte rate lunare
exorbitante).
CAZ (cont.)
• Prima şedinţă este cu o femeie deosebit de atractivă
care a venit să se decidă dacă va începe psihoterapia
sau nu la acest cabinet.
• Ea declară că a început să aibă atacuri de panică în

ultimul timp, de când a moştenit o avere fabuloasă prin
moartea unei mătuşe din Israel.
• Dr. Ionescu nu are experienţă cu cazuri de atacuri de

panică şi ştie un coleg care ar putea prelua cu succes
acest caz.
CAZ (cont.)
• Uitându-se pe fereastră la bolidul sport care trebuie
achitat, psihoterapeutul se hotărăşte nu numai să nu
refere cazul, ci să îl păstreze pentru sine şi, în plus, să
ceara o taxă orară dublă faţa de cea uzuală.
• Mai mult, îi spune clientei că, datorită urgenţei situaţiei

ei, trebuie să vină la terapie de două ori sau chiar mai
des, pe săptămână.
CAZ (cont.)
• Doamna se decide să înceapă terapia cu dr. Ionescu.
• [unii studenţi trebuie să discute cazul din perspectiva

terapeutului iar alţii, din perspectiva unui prieten al
clientei]
Provocari si Dileme Etice in
Psihologie
Iasi, ROMANIA
SCOP
promovarea competenţelor
de management al riscului etic
în psihologia clinică şi psihoterapie
OBIECTIVE
• O1. Creşterea conştientizării cu privire la dilemele etice
intâlnite în practica psihologică clinică şi psihoterapeutică
• O2. Înţelegerea cadrului normativ al Colegiului Psihologilor

din România - codul de etică şi deontologie profesională
• O3. Înţelegerea şi exersarea unor modalităţi de rezolvare ale

dilemelor etice din practica de terapie psihologică
sumar
• Codul deontologic al psihologului cu drept de liberă practică
din România
• Alianţa terapeutică – un parteneriat necesar
• Recomandări - Managementul riscului etic
• Ghid pentru realizarea consimţământului informat
• Stadiile comportamentului etic; soluţii la minitestare
CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG
CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ
• Codul deontologic este un sumum de principii şi standarde

etice
• de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă

practică şi
• care instituie regulile de conduită ale psihologului cu drept de

liberă practică.
CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG
CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ
• Codul oferă o bază consensuală pentru luarea de atitudine

colectivă împotriva unor eventuale comportamente apreciate
a încălca principiile eticii profesionale.
• Comportamentul personal al psihologului poate fi luat în

discuţie numai dacă este de o asemenea natură încât aduce
prejudicii profesiei de psiholog sau ridică serioase îndoieli
privind capacitatea acestuia de a-şi asuma şi îndeplini
responsabilităţile sale profesionale ca psiholog
PRINCIPIUL I
• RESPECTAREA DREPTURILOR ŞI DEMNITĂŢII ORICĂREI
PERSOANE
• orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea

înnăscută de fiinţă umană şi că această valoare nu este
sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare
sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital,
abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic
sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.
PRINCIPIUL II
• RESPONSABILITATE PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ
• Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea

de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori comunităţii
faţă de care îşi exercită rolul de psihologi.
• Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei
indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct
implicaţi.
• Art. II.8. Psihologii vor sesiza Colegiului Psihologilor cazurile de abatere de la

normele de etică şi deontologie profesională, dacă rezolvarea informală, amiabilă
a situaţiei nu a fost posibilă.
PRINCIPIUL III
• INTEGRITATE PROFESIONALĂ
• Psihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt grad de

integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor.
• Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi
calificările sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de
asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi
discriminatorii.
• Art. III.5. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afectează calitatea actului
profesional, fie că e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de
alt tip.
PRINCIPIUL III
• INTEGRITATE PROFESIONALĂ (cont.)
• Art. III.7. Psihologii vor evita relaţiile multiple (cu clienţii, subiecţii, angajaţi, cei
supervizaţi, studenţi sau persoane aflate în formare) şi alte situaţii care pot
prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi
şi imparţiali.
STANDARDE ETICE GENERALE
• STANDARDE DE COMPETENŢĂ
• Cunoaşterea competenţelor
• Servicii psihologice în acord cu competenţa
• Prezentarea onestă a competenţei
• Limitarea competenţei
• Consultarea în caz de limită a competenţei
• Servicii psihologice în afara competenţei
• Pregătirea continuă
• Obiectivitatea
• Delegarea
• Afectarea competenţei
STANDARDE ETICE GENERALE (cont.)
• STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE UMANE
• Respect şi preocupare
• Evitarea hărţuirii
• Evitarea abuzului
• Evitarea relaţiei multiple
• Consimţământul în caz de relaţii cu terţi
• Nonexploatarea
• Participarea activă la decizii
• Neintrarea în rol
• Urgentarea consimţământului
• Asigurarea consimţământului
• Delegarea de consimţământ
• Continuitatea serviciului
• Dreptul la opoziţie
• STANDARDE DE CONFIDENŢIALITATE
• Întreruperea serviciului din motive de confidenţialitate

• Protejarea confidenţialităţii
• Limitele confidenţialităţii
• Dezvăluirea de informaţii
• Confidenţialitatea de colaborare
• Utilizarea informaţiilor
• Confidenţialitatea faţă de terţi
• STANDARDE DE CONDUITĂ COLEGIALĂ
• Conduită colegială
• Respect
• Evitarea denigrării
• Responsabilitatea profesională
• Autosesizarea
• Sprijinul colegial
• Concurenţa neloială
• STANDARDE DE ÎNREGISTRARE, PRELUCRARE ŞI PĂSTRARE A
DATELOR
• Obţinerea permisiunii
• Păstrarea datelor
• Protejarea datelor
• Transferul datelor
• Distrugerea datelor
• STANDARDE PENTRU DECLARAŢII PUBLICE ŞI RECLAMĂ
• Onestitatea în reclamă
• Responsabilităţi de reclamă
• Reprezentarea în declaraţii
• Declaraţii publice
• Situaţii publice
STANDARDE SPECIFICE
• TERAPIE ŞI CONSILIERE
• Intimitatea sexuală cu clienţii sau apropiaţi ai acestora

• Art. XII.7. Psihologii nu se vor angaja în relaţii de intimitate sexuală cu clienţii lor, cu persoanele despre
care ştiu că se află în relaţii apropiate cu clienţii lor (rude, prieteni, alţi cunoscuţi) şi nici nu vor încheia
terapia pentru a nu intra sub incidenţa acestui standard.
• Terapia cu parteneri sexuali

• Art. XII.8. Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.
• Relaţia sexuală cu foştii clienţi

• Art. XII.9. Psihologii nu se vor angaja sub nici o formă în relaţii de intimitate sexuală cu foştii clienţi pentru
o perioadă de cel puţin 2 ani de la încheierea terapiei. Aceasta nu înseamnă că după această perioadă
aceştia pot să întreţină relaţii de intimitate cu foştii clienţi, excepţie făcând doar circumstanţele în care
aceştia pot face dovada că nu a existat nici o formă de exploatare în timpul sau în cei 2 ani de după
terminarea terapiei.
• Încheierea terapiei din lipsă de beneficii

• Încheierea terapiei din alte motive
PROCESUL DE LUARE A UNEI DECIZII ETICE
• Complexitatea dilemelor etice nu permite o ierarhizare fermă
a principiilor.
• Acest proces trebuie să fie unul relativ rapid, conducând spre

o soluţie simplă a unei situaţii cu implicaţii etice.
• Acest lucru e simplu în cazul în care există standarde clare

pentru acele situaţii şi nu apare nici un conflict între principii
sau standarde.
• Pe de altă parte unele aspecte etice (în special cele în care

apare un conflict între principii) nu se pot rezolva uşor şi
necesită timp pentru deliberare.
PROCESUL DE LUARE A UNEI DECIZII ETICE
1. Identificarea aspectelor şi practicilor relevante etic

2. Elaborarea alternativelor posibile
3. Analiza probabilităţii riscurilor şi beneficiilor de scurtă durată, de lungă
durată şi a celor în derulare (prezente) pentru fiecare altenativă de
acţiune asupra individului / grupului implicat şi de asemenea
probabilitatea de a afecta clientul, familia sau colegii clientului, instituţia
în care este angajat clientul, studenţii, participanţii la cercetare, disciplina,
societatea.
4. Alegerea celei mai bune direcţii de acţiune după aplicarea conştientă a
principiilor şi standardelor acestui Cod.
5. Evaluarea rezultatelor acţiunii alese.
6. Asumarea responsabilităţii pentru consecinţele acţiunii, incluzând
corectarea consecinţelor negative, dacă se poate, ori reangajarea în
procesul de luare a deciziei dacă situaţia etică nu a fost soluţionată.
sumar
• Minitestare – reacţia profesională în situaţii dilematice
din România
Alianţa terapeutică –
un parteneriat etic
• Levine, un psihoterapeut de sorginte psihodinamică, descrie încercarea sa de a
provoca o alianţă terapeutică cu unul din clienţii săi în următorii termeni:
• “uite, nu vreau să te domin, nu vreau să arăt că sunt mai bun, sau mai puternic,
însă îţi pot spune, din experienţa pe care o am, că voi comenta modul în care voi
observa cum te blochezi, sau voi comenta ce fel de emoţii trăieşti, astfel încât să
putem vorbi pe marginea lor.
• Nu voi încerca să te pedepsesc sau să te fac să te simţi prost, sau ruşinat. Ce vreau
să spun este aceea că sunt un profesionist pregătit să te asiste pentru a te sprijini,
şi îţi doresc binele, şi ţie, şi celor din jurul tău.
• Pentru a putea realiza acest lucru te voi îndemna să iei în considerare unul sau altul
din aspectele personalităţii tale, sau o atitudine, sau un comportament al tău, o
dată sau de mai multe ori” (Lakin, 1988, p. 72).
sumar
din România
Recomandări - Managementul riscului etic
(Doverspike, 1999)
• Înţelegeţi standardele etice şi normele profesionale în

vigoare: când sunteţi nesiguri, recitiţi documentele
normative!
• Asiguraţi-vă că obţineţi consimţământul informat
• Practicaţi doar în limitele ariei de competenţe atestate
(Doverspike, 1999)
• Folosirea gândirii proiective retrospective (anticipaţi consecinţele
acţiunilor dvs. În situaţia în care, în viitor, ar trebui să le explicaţi unui
coleg psiholog)
• Consultare colegială
• Documentarea acţiunilor
– Ce aţi făcut, şi DE CE, precum şi Ce NU aţi făcut, şi DE CE NU.
– Obişnuiţi-vă cu note zilnice de caz, cu menţionarea datei şi codului
cazului
– Gândiţi “cu voce tare”... în scris. Notaţi dubiile, preocuparea, dilemele
pe care le aveţi, pe parcursul lucrului la caz – ceea ce va demonstra
grija pe care o aveţi pentru bunăstarea clientului şi pentru alegerea
celei mai adecvate căi de a-l asista.
– Gutheil (1980): cu cât aveţi incertitudini mai mari, cu atât mai
documentat trebuie să fie cazul!
(Doverspike, 1999)
• Menţinerea graniţelor clare cu clienţii

– Peste 50% din costurile cazurilor de malpraxis americane se datorează
comportamentului sexual inadecvat al terapeuţilor iar ponderea
acestui tip de delict este de 20% din totalul celor investigate de
comisiile de etică şi deontologie profesională (Stromberg & Dellinger,
1993)
– actul sexual cu un client este supranumit şi “incest profesional”
– Adesea drumul către delictul sexual profesional este iniţiat de lipsa
graniţelor clare în relaţia cu clienţii
– Una din glumele psihiatrilor despre psihologi este aceea că diferenţa
dintre ei este că cei din urmă trebuie să aştepte doi ani până la a putea
să aibă relaţii sexuale cu clienţii lor
(Doverspike, 1999)
• Păstrarea canalelor de comunicare deschise cu clienţii

– Indicarea respectului şi preocupării pentru bunăstarea clientului
• Aspiraţi la cele mai înalte standarde de excelenţă etică
• Reţineţi că este mai uşor şi mai ieftin să previi şi să eviţi o
plângere decât să o dovedeşti incorectă
(Doverspike, 1999)
• Înţelegeţi standardele etice şi normele profesionale în

vigoare: când sunteţi nesiguri, recitiţi documentele
normative!
• Asiguraţi-vă că obţineţi consimţământul informat
• Practicaţi doar în limitele ariei de competenţe atestate
sumar
din România
Ghid pentru realizarea consimţământului
informat 1
• Nivelul educaţional, formarea şi atestarea terapeutului
• Filosofia şi tipul de terapie
• Formarea şi experienţa terapeutului în anumite tulburări
psihologice sau situaţii clinice
• Politicile şi procedurile ofertantului de servicii:
– Costul serviciilor psihologice directe (evaluare, testare psihologică,
psihoterapie)
– Costul serviciilor indirecte (telefoane, scrierea rapoartelor şi
scrisorilor)
– Aranjamentele financiare cu terţi plătitori
– Limitele asigurării medicale
– Durata estimată a terapiei şi a fiecărei sesiuni
informat 1
• Prezentarea posibilelor beneficii ale tratamentului
– Îmbunătăţirea funcţionării în social şi familie
– Îmbunătăţirea performanţelor profesionale
– Diminuarea simptomelor
– Creşterea abilităţii de rezolvare a problemelor
– Creşterea abilităţii de a-şi atinge scopurile
• Discutarea posibilelor riscuri
– Stigmatizare, ruşine sau jenă
– Posibilitatea reamintirii sau retrăirii unor amintiri
neplăcute
– Posibilă afectare a şanselor de angajare
informat 1
• Discutarea alternativelor sau înlocuitorilor terapiei
– Riscul de a nu se modifica condiţia clientului, de a rămâne
netratat, fără asistenţă
– Luarea în considerare a unui consult medical sau psihiatric
• Discutarea chestiunilor legate de intimitate, spaţiu privat, şi
confidenţialitate
– Prezentarea limitelor confidenţialităţii
– Prevederea raportării către terţi a informaţiilor despre caz
– Obligaţii de raportare a informaţiilor private
informat 2
• Tehnicile de intervenţie
– Abordarea terapeutică
– Teme pentru acasă
– Sesiuni comune, sesiuni de grup, de familie
– Utilizarea instrumentelor de evaluare psihologică
– Înregistrarea audio şi/sau video a şedinţelor
confidenţialitate
– Prezentarea limitelor confidenţialităţii, pe parcursul
şedinţelor
– Informarea cu privire la raportarea către terţi a
informaţiilor despre caz
informat 2
• Discutarea alternativelor sau înlocuitorilor terapiei
– Luarea în considerare a unui consult medical sau psihiatric
– Discutarea riscurilor în situaţia întreruperii premature a
terapiei
informat 3
• Discutarea procedurilor de criză
– Situaţiile de apel în criză şi servicii de permanenţă
– Politica vis-a-vis de posibilitatea apelului telefonic de criză
înafara orelor de program
– Politica vis-a-vis de spitalizare

confidenţialitate
– Obligativitatea prezentării unor date despre caz
– Chemări în instanţă şi limitele confidenţialităţii
informat 3
• Discutarea situaţiilor foarte riscante
– Reamintirea unor amintiri neplăcute reprimate
– Protecţia victimei
– Proceduri legale obligatorii
• Discutarea unor tehnici inovatorii, riscante, sau neuzuale

– Proceduri de evaluare nestandardizate
– Tehnici psihoterapeutice nevalidate empiric
– Tehnici psihoterapeutice invazive
sumar
din România
BIBLIOGRAFIE
• Doverspike, W. F. (1999). Ethical risk management. Guidelines for
practice. Sarassota, FL: Professional Resource Press.
• Lakin, M. (1988). Ethical issues in psychotherapies. NY: Oxford University

Press.
• Paradise, L. V. şi Van Hoose, W. H. (1979). The ethical judgment scale

manual.
Stagiul Clinic
1. Alegerea locului de stagiu
Conf. dr. Ovidiu GAVRILOVICI

gavrilov@uaic.ro
Iasi, ROMANIA
Ce este?
• Activitate structurată, organizată în cadrul programului de
masterat sau de formare, sau o componentă a activităţilor de
voluntariat
• Experienţa care conectează învăţarea scolastică de

competenţele profesionale
• O călătorie în “lumea reală” adesea implicând emoţii, nu

întotdeauna doar plăcute, cel mai adesea, emoţii mixte
• Creează ocazii de introspecţie, reevaluare personală şi

dezvoltare personală
La modul ideal SC
• Oferă o experienţă de învăţare într-un mediu sigur, suportiv,

structurat cu scopul de a exersa abilităţi profesionale clinice
• Se derulează sub directa îndrumare a unui îndrumător de

stagiu
Responsabilităţi tipice
• Realizarea unui jurnal zilnic de stagiu
• 1-2 prezentări de caz sau de metodologie din care una

realizată formal la universitate
Alegerea experienţei relevante
• Patru factori:
– 1. Propriile interese şi nevoi
– 2. Recomandările de stagiu din partea programului de
formare sau de master
– 3. Cerinţele CPR (dacă este cazul, pentru atestare)
– 4. Ocaziile existente – didactice şi experienţiale – la locul
de stagiu
Alegerea: 1. Propriile interese şi
nevoi
• În funcţie de tipul grupului ţintă preferat
• În funcţie de tipul problemelor psihologice cu care vrei să te
familiarizezi
• În funcţie de nevoile personale de:

– Autodezvoltare
– Explorare a unor noi domenii
– Aprofundarea cunoaşterii de sine
nevoi (cont.)
• După omogenitatea sau diversitatea clienţilor organizaţiei de

stagiu (recomandare pentru alegerea diversităţii)
• După tipul organizaţiei – medicală, rezidenţială (spital);

medicală ambulator (clinică, policlinică); psihologică; asistenţă
socială/servicii sociale
nevoi (cont.)
• După nivelul implicării
– vizite, discuţii cu profesioniştii,
– observarea unor etape din procesul de asistenţă (preluare clienţi,
interviu preliminar,
– Evaluare psihologică/psihodiagnostic
– interviu, studiul documentelor clinice
– inervenţie/terapie,
– discuţia echipei multidisciplinare, raport/vizită),
– participarea efectivă la realizarea unor etape sau activităţi din procesul

de asistenţă,
– participarea efectivă la realizarea unor documente clinice
• Patru factori:
de stagiu
Alegerea: 2. Recomandările de stagiu din
partea programului de formare sau de master
• Sugestiile de exerciţii sau experimentare practică din partea

programului de stagiu şi din partea profesorilor de la fiecare
curs
• Sugestii şi recomandări de organizaţii relevante, inclusiv de la

ceilalţi studenţi stagiari
• Patru factori:
de stagiu
Alegerea: 3. Cerinţele CPR (dacă este cazul,
pentru atestare)
• Verifică cerinţele CPR pentru atestare
• Identifică tipul de recunoaştere pe care poţi să îl obţii din

partea organizaţiei la care ai putea face stagiul clinic şi/sau din
partea profesionistului instructor de stagiu (poate fi important
ca acesta să fie atestat de către CPR)
• Patru factori:
de stagiu
Alegerea: 4. Ocaziile existente – didactice şi
experienţiale – la locul de stagiu
• Stagiul este o componentă fundamentală a pregătirii tale
pentru cariera clinică prin urmare apreciază tipul de ocazii de
învăţare care ţi se poate oferi în cadrul stagiului:
– Contact direct cu clienţii
– Evaluări psihologice (secvenţe sau întreg protocolul)
– Observare, co-participare sau chiar participare în derularea consilierii
individuale, de cuplu şi familie sau de grup
– Activitate legată de practicile de documentare de caz clinic
– Procentul de activităţi ne-clinice (asistarea profesioniştilor în activităţi
de organizare şi educaţionale)
– Statutul tău vis-a-vis de profesionşti, administraţie, conducere (nivelul
participării şi recunoaşterea)
Alegerea: 4. Ocaziile existente – didactice şi
experienţiale – (cont.)
• Instructorul de stagiu este cel mai important personaj din
dispozitivul de stagiu
– are calităţile dorite de tine
– are disponibilitate de timp pentru interacţiune profesională relevantă
cu tine
– Înţelege, propune şi sprijină atingerea obiectivelor de stagiu pe care ţi
le stabileşti împreuna cu acesta
E timpul pentru o decizie
• Consultă lista locurilor de stagiu ale studenţilor din semestrele
anterioare
• Verifică informările şi mesajele de prevenire din cotidienele
locale (care prezintă noile programe de servicii psiho-sociale)
• Verifică avizierele cu invitaţii la voluntariat la ONG-uri cu
servicii de profil, sau în cadrul unor proiecte în derulare
• Discută cu acei studenţi care au fost deja în locuri de practică
care îţi par interesante
• Cere avizul îndrumătorilor de stagiu de la universitate (din
cadrul Colectivului de Psihologie Medicală şi Psihopedagogie
Specială)
Planifică şi re-planifică
• Revizuieşte-ţi obiectivele de stagiu la care ai ajuns
• Vizitează mai multe organizaţii pentru a face interviuri de
informare şi observaţii cu privire la potrivirea dintre ce oferă
organizaţia/programul de servicii în raport cu propriile
obiective
• Ia cu tine si copii de CV personal şi din obiectivele de practică
pentru a fi gata să le laşi la persoana identificată ca potenţial
instructor de stagiu
• Fii pregătit să răspunzi la întrebări similar cu situaţia în care
cauţi un post: acum cauţi un loc potrivit de stagiu, pregăteşte-
te pentru interviul de recrutare şi selecţie! Atitudinea este cel
mai important factor. Nu uita să mulţumeşti, chiar şi pentru
un NU.
Evaluzează-ţi căutările
• Notează-ţi toate acţiunile de căutare a stagiului potrivit (în
jurnalul de stagiu)
• Locul de stagiu Nu e perfect, ci poate fi doar

potrivit!
• Caută să obţii fişe de post sau realizează-le tu, după

interviurile de informare, pentru a înţelege mai bine aria de
responsabilităţi profesionale ale celor care lucrează efectiv în
acea organizaţie
Înainte de a pleca la stagiul ales
• Revizuieşte-ţi obiectivele de stagiu
• Discută cu îndrumătorul de stagiu de la universitate
• Fă toate documentele cerute la locul de stagiu sau de către

coordonatorul programului de stagiu (adeverinţă de student,
fişa cu obiective de stagiu, CV, etc.)
Brainstorming locaţii
• Psihologie clinică medicală
– Spitalul de Boli Infecţioase
– Spitalul de Urgenţă
– Spitalul de Pediatrie “Sf. Maria”
– Spitalul de Neuropsihiatrie “Socola”
– Etc.
• Consiliere şcolară – CJAPP + Cabinete în şcoli
• Consiliere vocaţională – UAIC/CIPO, etc.
• Psihologie clinică/psihodiagnostic
– Cabinete private acreditate CPR
• Consiliere psihologică şi psihoterapie
– Cabinete private acreditate CPR
– Cabinete publice (ambulator LSM, policlinică)
Brainstorming locaţii (cont.)
• Resurse Umane
• ONG-servicii sociale
– Fundaţia Catharsis
– Fundaţia Alături de Voi România
– Caritas
– World Vision România Iaşi
– Etc.
BIBLIOGRAFIE
• Faiver, C., Eisengart, S., & Colonna, R. (2000). The counselor
intern’s handbook. Belmont, CA: Brooks/Cole.
Stagiul Clinic
2. Instructorul şi Supervizorul
Conf. dr. Ovidiu GAVRILOVICI

gavrilov@uaic.ro
Iasi, ROMANIA
Responsabilităţi generale
• Împreună cu supervizorul sau instructorul de stagiu ai ocazia

să testezi în practică ceea ce ai acumulat în pregătirea de până
în acel moment
• Calitatea relaţiei cu instructorul de stagiu este cel mai

important predictor al ritmului, direcţiei şi tonului experienţei
practice care va urma
• Ronnestad şi Skovholt (1993) descriu că stagiarii valorizează

cel mai mult instructorii care formează şi care oferă o direcţie
de dezvoltare; alte studii indică rolul de sprijin, cel de
încurajare şi cel de feedback în ce priveşte progresul
Ce ne dorim de la SUPER-supervizor
• Să ne simţim confortabil în relaţia cu el

• Să fie un bun model de rol
• Şi tu şi supervizorul să credeţi că stagiul tău va fi de bun augur
pentru amândoi
• Supervizarea are similarităţi cu relaţia de consiliere – ar fi de
dorit să ai parte de un instructor sau supervizor cu orientare
terapeutică, ideologie şi stil similar cu al tău
• Funcţia de bază a instructorului de stagiu este să ofere
feedback asupra performanţei şi a progresului – atât asupra
calităţii cât şi a calităţii activităţii tale
• Un supervizor ideal se lasă cunoscut atât profesional cât şi în
ce priveşte calităţile personal-umane
Ce ne dorim de la SUPER-supervizor ...
• Supervizorul va oferi ocazii altor profesionişti de a interacţiona

cu tine pentru a înţelege stiluri profesionale, abordări şi teorii
diferite
• Supervizorul bun ştie şi poate transmite că abordarea lui nu
este unică şi nici cea mai bună
• Stagiul clinic ar putea fi dincolo de o experienţă de testare a
ceea ce ştii în practică o experienţă plăcută şi
recompensatoare personal
• Va sprijini pasajul personal prin întrebări de tipul “oare chiar
doresc să devin consilier?”, permiţând şi normalizând îndoiala
de sine şi incertitudinea alegerii carierei de clinician
• Supervizorul poate învăţa de la relaţia cu tine
Înainte de a începe
• Posibil să fii întrebat cine eşti, ce obiective de practică ai, ce
obiective personale ţinteşti
• Posibil să fii intervievat, testat în situaţii-tip, provocat să
argumentezi poziţia faţă de terapie sau faţă de anumite
categorii de clienţi şi să descrii emoţiile pe care le trăieşti vis-
a-vis de lucrul cu aceştia
• Posibil să ţi se prezinte politica şi normele organizaţionale şi
profesionale care vor dirija conduita profesională la stagiu
• Posibil să ţi se ofere informaţii şi sprijin pentru inducţia în
stagiu
• Verifică şi re-verifică documentaţia pe care trebuie să o
realizezi pentru stagiu – atât cea pentru program, cât şi cea
cerută de organizaţia la care vei face stagiul
Pe parcursul stagiului clinic
• Stagiul ar fi cea mai bună ocazie de a verifica propriile abilităţi
şi cunoştinţe, în situaţii profesionale sau apropiate de acestea
• Caută să trăieşti toate aspectele clinice existente în cadrul
organizaţiei la care faci stagiul
• Caută să foloseşti “dublarea”, să devii “umbra” instructorului
tău, în toate ocaziile imaginabile. Este foarte greu să obţii
altfel acces la aceste experienţe.
• Încearcă, pe cât posibil, să ai contacte directe cu clienţii;
urmăreşte-ţi reacţiile şi emoţiile.
• Recapitulează cu instructorul tău care este abordarea ta
teoretică şi practică în relaţia cu clienţii; reflectează asupra
filosofiei tale asupra umanităţii şi suferinţei
Pe parcursul stagiului clinic ...
• Supervizorul ar putea să stabilească întâlniri regulate de
supervizare
• La întâlnirile de supervizare aţi putea discuta obiectivele
stagiului şi veţi evalua modul în care aţi reuşit să le urmăriţi, să
le atingeţi, şi progresul către aceasta; aţi putea discuta despre
modul în care trăiţi integrarea în cadrul organizaţiei sau
serviciului respectiv, precum şi aprecieri cu privire la echipă
sau colegi
La finalul stagiului clinic
• Instructorul de practică are rolul şi de a asigura terminarea
experienţei de stagiu pentru tine
• Acesta va oferi feedback final cu privire la modul în care ai
acţionat pe parcursul stagiului
• Supervizorul poate resimţi satisfacţie şi mândrie în situaţia în
care evaluarea sa poate influenţa cariera ta clinică; e posibil ca
instructorul de stagiu să realizeze un raport sau o informare
formală, scrisă, despre calităţile dovedite de tine în stagiu
• La această evaluare scrisă ai avea acces şi ai putea să ai timpul
pentru un comentariu sau pentru întrebări de clarificare
• În fine, este posibil să ţi se ceara (de către organizaţie sau de
către programul de formare) să evaluezi atât locul de stagiu
cât şi instructorul avut.
Relaţia specială cu îndrumătorul de stagiu
de la universitate
• Este de aşteptat că înainte de a iniţia un stagiu de practică
clinică ai deja o relaţie cu îndrumătorul de stagiu de la
universitate
• Acest universitar are şi rolul de persoană de legătură între
programul de formare şi organizaţia de stagiu clinic
• Este posibil ca îndrumătorii de la universitate să organizeze
seminarii clinice cu prezentări formale de caz şi metodologie
de lucru, din experienţele practice ale stagiarilor sau utilizând
documente, înregistrări audio-video, filme;
• La universitate se pot invita practicieni-experţi
• La universitate, pe parcursul stagiului se pot face laboratoare
de abilităţi practice profesionale
• Luaţi legătura şi informaţi periodic îndrumătorii despre stagiu
BIBLIOGRAFIE
• Tradus şi adaptat după:
• Faiver, C., Eisengart, S., & Colonna, R. (2000). The counselor
intern’s handbook. Belmont, CA: Brooks/Cole.
Cine su nt consilierii
şi persoanele care acord ă sprijin?
În cele ce urmează sunt prezentate problematici comune mul

tor oameni:
Eu şi soţul meu ne certăm mult prea mult."

"
Sunt foarte deprimat şi nu vreau să fac nimic."
"
"Sunt o persoană timidă şi aş vrea să mă exteriorizez mai mult."
Mă pierd cu firea mult prea uşor cu copiii."
"
Nu mă pot concentra foarte bine atunci cândînvăţ."
"
Devin mult prea stresat de serviciu şi atunci mănânc prea mult."
"
Vreau să găsesc o carieră care să mi se potriveascăîntr-adevăr."
"
Vreau să mă adaptez, darîn acelaşi timp nu vreau să pierd ceea ce valo
"
rizezîn cultura mea."
Ţin mult la ea, dar nu prea ştiu cum să i-o arăt."
"
De-abia m-am pensionat şi vreau să rămân activ şi fericit."
"
Aş vrea să intru în contact cu punctele mele tari şi să am o atitudine
"
pozitivă."
Există cel puţin şase categorii de persoane care ar putea să ofere

sprijin în astfel de situaţii. În primul rând, este vorba despre psiho
terapeuţii şi consilierii profesionişti. Printre astfel de profesionişti
Manual de consiliere · Cine su nt consili erii şi pe rsoanele care ...

14 în consiliere şi terapie, care au parcurs formări în cadrul unor
cursuri acreditate, se numără psihologii clinicieni, consilierii psi
hologici, psihoterapeuţii, consilierii şi unii dintre psihiatri şi asis
tenţii sociali. În al doilea rând putem aminti paraprofesioniştii
sau cvasiconsilierii, care pot să aibă o formare considerabilă în
consiliere, dar care totuşi nu sunt acreditaţi drept consilieri pro
fesionişti. În al treilea rând sunt cei care se folosesc de consilie
re şi de abilităţi de sprijin ca parte a muncii lor. În acest caz, ac
centul principal al muncii poate fi cel de predare, conducere,
supervizare sau oferire de servicii religioase, de asistenţă socia
lă, medicale, financiare, legale şi sindicale. În cadrul acestor ac
tivităţi este nevoie ca persoanele care le practică să se folosească
uneori de abilităţi de consiliere pentru a putea atinge maximum
de eficienţă. În al patrulea rând, există consilierii şi persoanele
care acordă sprijin psihologic în regim de voluntariat. Volunta
rii beneficiază în mod obişnuit de o formare în abilităţile de con
siliere. Ei le pot oferi tinerilor servicii de consiliere extrem de uti
le, în numeroase agenţii de voluntariat, cum ar fi Samaritenii. În
al cincilea rând este vorba despre oameni care fac parte din re
ţele de ajutorare sau de suport de diferite grade de formalitate.
Astfel de reţele de suport acoperă frecvent arii de diversitate cum
ar fi cultura, rasa, orientarea sexuală, şi sprijin pentru femei şi
bărbaţi. În al şaselea rând există şi persoane care acordă sprijin
în mod informal. Toţi avem ocazia să îi sprijinim pe ceilalţi, fie
că aceasta se înscrie în cadrul rolului de soţ, de părinte, de prie
ten, de rudă sau de coleg de muncă. Pe lângă consilieri şi per
soane care oferă sprijin, există acum şi instructori care se con
centrează asupra nevoilor celor mai puţin afectaţi. De exemplu,
în 2002 şi în 2005 au apărut Asociaţia pentru Instruire şi grupul
de interes în Coaching Psychology al Societăţii Psihologice
Britanice.
RICHARD NELSON-JONES
În paragraful de mai sus, ca şi în limbajul obişnuit, am folo- 15
sit uneori termenii de consilieri şi persoane care oferă sprijin ca

şi cum ar fi interşanjabili. Totuşi, această confuzie este posibil să
devină din ce în ce mai greu de menţinut, dat fiind că profesio-
niştii în consiliere şi psihoterapie devin din ce în ce mai bine de
limitaţi şi reglementaţi. Voi clarifica în cele ce urmează unele din-
tre diferenţele dintre consilieri şi persoanele care acordă sprijin.
Cine sunt consilierii?

Aici îi consider consilieri pe toţi cei care sunt formaţi profe
sional şi acreditaţi pentru a acorda consiliere şi a face psihotera
pie. Terapia derivă din cuvântul grecesc therapeia, care înseam
nă vindecare. Încercările de a stabili diferenţele dintre consiliere
şi psihoterapie nu sunt niciodată pe deplin încununate de suc
ces. Dat fiind că, în fapt, consilierea şi psihoterapia reprezintă
cunoştinţe şi activităţi mai degrabă diferite decât uniforme, ne
este mai folositor să ne gândim la abordări de consiliere şi la te
rapii psihologice sau "conversaţionale".
Modalităţile prin care consilierea se poate distinge de psiho
terapie includ: faptul că psihoterapia are de-a face mai mult cu
tulburările psihice decât consilierea; faptul că psihoterapia este
de mai lungă durată şi mai profundă şi că este predominant aso
ciată cu cadrul medical. Totuşi, lucrurile nu sunt în niciun caz
atât de clar diferenţiate. Mulţi consilieri îşi desfăşoară activita
tea într-un cadru medical sau au clienţi cu tulburări psihice re
cunoscute şi oferă servicii de o durată mai îndelungată, care pot
fi sau nu de natură psihodinamică profundă.
Există o suprapunere foarte mare între consiliere şi psihotera
pie. Ca ilustrare a acestei întrepătrunderi, Federaţia de Psihoterapie
Manual de consiliere· Cine s u nt consi lierii şi persoa n e l e care ...

16 şi Consiliere din Australia promulgă "o singură definiţie a con
silierii şi psihoterapiei". Atât consilierea, cât şi psihoterapia sunt
procese psihologice care folosesc aceleaşi modele teoretice. Fie
care accentuează nevoia de a valoriza clientul ca persoană, de a
asculta cu atenţie şi empatie ceea ce au clienţii de spus şi de a le
spori capacitatea de autoajutorare şi responsabilitatea pentru
propria lor persoană. Date fiind scopurile acestei lucrări, ferme
nii de consiliere şi psihoterapie sunt folosiţi alternativ. Caseta 1.1
schiţează trei exemple de profesionişti din domeniul consilierii
şi psihoterapiei.
Caseta 1.1 Exemple de profesionişti

din domeniul consilierii şi psihoterapiei
Sally, 42 de ani, este consilier psihologic acreditat şi este solicitată

de o mare companie pentru a-i ajuta pe angajaţi în munca pe care
o întreprind şi în ceea ce priveşte dificultăţile personale, astfel
încât să poată fi mai fericiţi şi să aibă o mai mare putere de mun
că. Î n plus, Sally are şi un mic cabinet privat de care se ocupă în
timpul care îi mai rămâne.
Jeff, 38 de ani, este consilier pentru studenţi şi îşi desfăşoară ac

tivitatea într-o universitate. Deşi marea majoritate a clienţilor săi
sunt studenţi, el acordă consiliere şi unora dintre angajaţii aca
demici şi nonacademici. Î n plus, Jeff conduce grupuri de forma
re în domenii cum ar fi abilităţi de studiu, abilităţi asertive şi abi
lităţi de gestionare a conflictelor. O altă parte din timp şi-o ocupă
discutând cu grupuri de studenţi despre consiliere şi cum să ex
ploatezi la maximum viaţa de student.
Mary, 56 de ani, este psihoterapeut acreditat în practică privată.

Cazuistica sa este constituită în mare parte din clienţi adulţi pe
care îi tratează individual, în cuplu şi, ocazional, şi împreună cu 17
copiii lor. Mary activează periodic într-o şcoală privată unde se

ocupă de adolescenţi, atât băieţi, cât şi fete.
Ce înseamnă formare profesională în domeniul consilierii?

Deşi este un subiect supus modificărilor, următoarele aspecte îi
vor oferi cititorului câteva idei în ceea ce priveşte cerinţele. Prin
tre acestea se numără un număr minim de cursuri recunoscute
de Asociaţia Britanică pentru Consiliere şi Psihoterapie (BACP),
de 400 de ore timp de contact între personal şi student, timp în
care studenţii vor fi supuşi unui minimum de 100 de ore de prac
tică supervizată în consiliere. Astfel de cursuri pot avea o dura
tă de un an, în condiţii de normă întreagă de studiu, sau se pot
întinde pe durata a trei sau patru ani în condiţii de normă redu
să de studiu. Pentru cei care doresc să se formeze ca psihotera
peuţi, formările oferite de către membrii Consiliului Marii Brita
nii pentru Psihoterapie (UKPT) nu sunt în mod normal mai
scurte de patru ani, în condiţii de normă redusă de studiu. Ast
fel de formări includ activitate clinică în supervizare şi de obicei
terapie personală în orientarea studiată. Federaţia de Psihotera
pie şi Consiliere din Australia (PACFA) solicită ca acele cursuri
organizate de către asociaţiile membre să aibă un minimum de
250 de ore de formare şi supervizare.
În ceea ce priveşte calificările profesionale, două puncte me
rită în continuare menţionate. În primul rând, un număr de per
soane, cum ar fi unii asistenţi sociali şi unele asistente medicale,
combină calificările profesionale din rolul lor de bază cu anumi
te calificări profesionale în consiliere şi psihoterapie. În al doilea
rând, urmarea unui curs acreditat de formare în consiliere sau
Manual de consiliere • C i n e s u n t consilierii şi pe rsoane le ca re ...

18 psihoterapie nu mai poate fi echivalată cu acreditarea, de vreme
ce consilierii şi psihoterapeuţii profesionişti sunt obligaţi din ce
în ce mai mult să îşi continue dezvoltarea profesională de către
asociaţiile profesionale din care fac parte.
Cine sunt persoanele care acordă sprijin?

Uneori, aşa cum este şi cazul manualului lui Gerard Egan, The
Skilled Helper, termenul de persoană care acordă sprijin este fo
losit ca un termen generic care se referă la toţi cei implicaţi în fo
losirea consilierii şi abilităţilor de oferire a sprijinului, fie ei pro
fesionişti în consiliere sau psihoterapie, fie orice altceva. Aici,
folosesc termenul de persoană care oferă sprijin într-un sens mai
restrâns, pentru a include paraprofesioniştii sau cvasiconsilierii,
cei care folosesc abilităţile de consiliere ca parte a altor roluri pri
mare, cei angajaţi în consiliere şi sprijin în regim de voluntariat
şi cei care fac parte din reţele de ajutorare sau de sprijin.
Consilierii paraprofesionali au formare în abilităţi de consilie
re, dar la un nivel inferior acreditării consilierilor sau psihotera
peuţilor profesionişti. De exemplu, unele asistente medicale au
participat la un număr de cursuri de consiliere şi pot fi abilitate în
gestionarea anumitor categorii de pacienţi. Oamenii cu astfel de
cunoştinţe ar putea fi numiţi consilieri în domeniile lor de lucru,
de exemplu consilieri asistente medicale. Totuşi, dacă termenul de
consilier într-un context dat este limitat doar la cei cu calificări
profesionale recunoscute şi acreditare în aria respectivă, consilie
rii paraprofesionali ajung să fie consideraţi persoane care oferă
sprijin în virtutea calităţii date de abilităţile lor de consiliere.
RICHARD NELSON-jONES
Caseta 1.2 oferă câteva exemple de persoane care acordă spri- 19
jin, care ar putea să nu fie considerate consilieri paraprofesionali,

dar care se folosesc totuşi de abilităţi de consiliere fie ca parte a
activităţii lor, în situaţii de voluntariat, fie ca bază pentru grupu-
rile de suport. Exemplele din Caseta 1.2 sunt ilustrative pentru
vasta gamă de persoane care folosesc abilităţile de consiliere
atunci când activează în rolurile lor de acordare de sprijin.
Caseta 1.2 Exemple de persoane care

oferă sprijin folosindu-se de abilităţile de consiliere
Laura, 27 de ani, este consilier v olun tar cu nonnă redusă într-o

agenţie care este specializată în ajutarea indivizilor, partenerilor
şi cuplurilor căsătorite cu dificultăţi în relaţii. Uneori, Laura tre
buie să se folosească de abilităţile sale pentru a-i ajuta pe clien
ţii care decid să termine o relaţie să o facă într-un mod cât se
poate de constructiv.
Chrissie, 42 de ani, lucrează ca persoană care oferă sprijin într-un

centru pentru femei. Chrissie le ajută pe aceste femei nu numai
să gestioneze mai bine anumite probleme, ci şi să simtă şi să re
acţioneze ca şi cum sunt egale, şi nu inferioare bărbaţilor.
Bruce, 47 de ani, este un preot anglican d intr-o mare parohie. El

se foloseşte de abilităţile de consiliere pentru a-i ajuta pe eno
riaşi atât din punct de vedere spiritual, cât şi în ceea ce priveşte
problemele personale. El se foloseşte de abilităţile de consiliere
şi când ajută cuplurile să se pregătească pentru căsătorie într-un
cadru creştin.
Emma, 35 de ani, este profesor de gimnaziu care a participat şi

la cursuri de abilităţi în consiliere. Ea se foloseşte de abilităţile
ei pentru a ajuta elevii să îşi gestioneze mai bine dificultăţile de
Manual de consiliere · Ci ne s u nt co n si l i e ri i şi pe rsoane le ca re ...

20 învăţare, deciziile privind alegerile ocupaţionale şi probleme
personale.
Tom, 25 de ani, se întâlneşte regulat cu Bill, de 26 de ani, ca par

te a unui grup de suport pentru persoane gay. Tom şi Bill sunt
angajaţi în acordarea de sprijin reciproc, astfel încât, atunci când
se întâlnesc, ei îşi împart timpul, fiind fiecare dintre ei, pe rând,
client şi persoana care acordă sprijin.
Sanjay, 34 de ani, este lucrător în domeniul comunitate şi tineret

într-un oraş în care, în ultimii 50 de ani, un mare număr de imi
granţi au venit din Asia de Sud . Slujba sa include acordarea de
ajutor imigranţilor sosiţi de curând pentru ca aceştia să se adap
teze la o nouă cultură, asistându-i pc părinţi şi copii să rclaţio
neze ma i bine şi ajutându-i pe tineri să-şi găsească activităţi cu
sens şi să nu dea de bucluc. Sanjay îi ajută pe oameni şi să facă
faţă mai bine atacurilor rasiste.
Tina, 51 de ani, este asistent social şi se foloseşte de abilităţile de

consiliere pentru a-i ajuta pe mulţi dintre clienţii săi să facă faţă
mai bine problemelor practice sau de relaţie. Tina poate chiar să
îi determine pe unii dintre bărbaţii care erau iniţial rezervaţi să
se deschidă să îşi discute problemele cu ea.
Haideţi să ne oprim atenţia asupra unor modalităţi în care

persoanele care oferă sprijin pot fi distinse de consilierii şi psi
hoterapeuţii profesionişti. Până acum au fost identificate două
arii principale de diferenţiere. Persoanele care acordă sprijin au
ro/uri diferite faţă de cele ale consilierilor şi psihoterapeuţilor.
Consilierii au ca rol de bază conducerea şedinţelor de consilie
re, fie acestea individuale, de grup sau de familie. Rolul de bază
al persoanelor care acordă sprijin este adesea circumscris altei
RICHARD NELSON-]ONES
arii de activitate, aceştia folosindu-se de abilităţile de sprijin fie 21
în condiţii de voluntariat, fie în grupuri de suport. În ceea ce

priveşte rolurile diferite, persoanele care acordă sprijin se dife
renţiază de consilieri în ceea ce priveşte formarea. Consilierii sunt
în mod fundamental formaţi pentru a consilia, în vreme ce per
soanele care oferă sprijin pot fi fundamental formate pentru a
fi lucrători sociali, asistenţi medicali, supraveghetori ai condam
naţilor puşi în libertate sub supraveghere, preoţi, asistenţi so-
ciali, manageri sau pot avea o mulţime de alte ocupaţii. Mai
mult decât atât, voluntarii au de obicei ca roluri de bază unele
ocupaţii care nu au nimic de-a face cu consilierea, în cadrul că-
rora este foarte posibil ca ei să fi primit mare parte din formare.
Obiectivele sprijinului pot atât să se suprapună peste, cât şi să
difere de cele ale consilierii. Scopul fundamental al consilierii şi
psihoterapiei este de a-i ajuta pe clienţi să vorbească despre pro
blemele psihologice cu care se confruntă în vieţile lor, cum ar fi,
de exemplu, faptul de a deveni mai puţin deprimat sau anxios
sau de a prelucra deciziile şi crizele cu o dimensiune psihologi
că distinctă pentru ei. Uneori, astfel de probleme psihologice sunt
punctele centrale ale sprijinului. Alteori, persoanele care oferă
ajutor se folosesc de abilităţi de consiliere pentru a-i putea ajuta
pe oameni să-şi gestioneze obiectivele atunci când dimensiuni
le psihologice evidente le apar ca fiind secundare, dacă nu irele
vante beneficiarilor serviciului: de exemplu, faptul de a primi
sfaturi legate de sarcină, de punerea în libertate sub supraveghe
re sau sprijinul celor eliberaţi pe cauţiune.
Situaţiile sau contextele pentru acordarea sprijinului pot va
ria faţă de cele în care se desfăşoară consilierea. Cel mai adesea,
consilierea are loc în cabinete, fie acestea private sau instituţio
nale, constituite special pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi.
Manual de consiliere · Ci ne s u nt co n s i l i erii şi persoa n e l e ca re...

22 Decorul unor astfel de cabinete este desemnat să susţină scopul
consilierii, de exemplu, scaune confortabile şi funcţionale, cu o
măsuţă de cafea între ele. Adesea, serviciile de consiliere sunt lo
calizate în arii special amenajate, de exemplu, serviciile de con
siliere pentru studenţi. Persoanele care acordă sprijin pot uneori
utiliza abilităţi de consiliere în spaţii speciale pentru consiliere,
cum ar fi în unele agenţii de voluntariat. Totuşi, în mod frecvent,
persoanele care oferă ajutor utilizează abilităţi de consiliere în
locaţii care reprezintă rolul lor de bază. Astfel de locaţii includ:
cabinete personale, săli de clasă, laboratoare, secţii de spital, cli
nici, biserici, bănci, cabinete de avocatură şi centre comunitare.
Mai mult decât atât, în vreme ce consilierii rareori ies din loca
ţiile lor formale, persoanele care acordă sprijin, cum ar fi preo
ţii, asistentele medicale, lucrătorii sociali sau membrii reţelelor
de suport, pot să utilizeze abilităţi de consiliere chiar la benefi
ciari acasă.
O altă diferenţă este că relaţia în cadrul căreia persoanele care
acordă sprijin utilizează abilităţi de consiliere diferă adesea de
relaţia de consiliere mai formală, care este posibil să aibă grani
ţe clar structurate în jurul sarcinilor de consilier şi, respectiv, de
client. Uneori, relaţia de sprijin poate să aibă graniţe la fel de cla
re în ceea ce priveşte relaţia dintre persoana care acordă sprijin
şi client, deşi activitatea principală poate să fie sau nu consilie
rea psihologică. Totuşi, în mod frecvent, relaţiile de sprijin se des
făşoară în contextul altor relaţii, cum ar fi cele de profesor-elev,
preot-enoriaş, şef de linie de producţie-muncitor, lucrător so
cial-client, asistentă medicală sau medic-pacient. În timp ce re
laţiile duale, în care consilierii desfăşoară mai mult decât un sin
gur rol în relaţia cu clienţii, sunt dezaprobate în consiliere,
acestea pot fi încorporate multor relaţii de sprijin psihologic. Mai
RICHARD N E LSON -]ONES

mult decât atât, după cum s-a menţionat şi anterior, uneori rela- 23
ţiile de sprijin includ şi vizite la domiciliu.
Pe rsoanele care acordă sprijin �i clienţii

Pentru scopurile urmărite de această carte, termenul de per
soană care acordă s prijin este utilizat pentru a se referi la toţi cei
care se folosesc de abilităţi de consiliere ca paraprofesionişti sau
cvasiconsilieri, ca parte a rolurilor lor primare de nonconsiliere,
ca şi consilieri voluntari în agenţiile de acordare de sprijin sau
în reţelele de întrajutorare. Deşi astfel de persoane ar putea fi nu
mite nici mai mult, nici mai puţin decât consilieri, în această car
te termenul de consilier este rezervat consilierilor �i psihotera
peuţilor formaţi profesional şi acreditaţi. *
Termenul de client este folosit pentru a desemna, pe scurt,
numeroşii oameni cu care interacţionează persoanele care oferă
ajutor atunci când se folosesc de abilităţi de consiliere. La unii
dintre aceşti oameni ne putem referi folosind termenul de client.
Totuşi, la fel cum persoanele care acordă sprijin nu au rolul pri
mar de consilier, şi clienţii lor pot să aibă alte roluri primare, cum
ar fi cele de elevi, studenţi, clienţi comerciali, pacienţi, rezidenţi
locali, tineri, bătrâni sau colegi.
• Deoarece în România nu există încă o diferenţiere clară Între consilieri şi per

soane care acordă sprijin şi considerăm că menţinerea acestei distincţii ar în
greuna atât parcurgerea, cât şi înţelegerea cărţii, vom asimila termenul "per
soană care acordă sprijin" celui de "consilier". (N. red.)
Manual de consiliere · Cine s u nt co nsi li erii şi persoa n e le ca re ...

Care sunt abilită tile fund amentale
,
d e consiliere?
Ce este abilitatea de consiliere? Un înţeles al cuvântului abi

litate se referă la aria abilităţilor: de exemplu, abilităţi de ascul
tare sau abilităţi de autodezvăluire. Un alt înţeles se referă la ni
velu l de competenţă, de exemplu, faptul de a fi abilitat sau nu
într-un anumit domeniu. Totuşi, competenţa într-o anumită abi
litate nu este cel mai bine descrisă prin aceea că persoana care
oferă sprijinul fie o posedă, fie nu. Mai degrabă, în cadrul unei
arii de abilităţi, este preferabil să ne gândim la consilieri ca având
abilităţi bune sau mai puţin bune sau un amestec din cele două.
În toate ariile de abilităţi, consilierii este posibil să posede un
amestec de puncte tari şi puncte slabe. De exemplu, în domeniul
abilităţilor de ascultare, persoanele pot fi bune în înţelegerea
clienţilor, dar nu la fel de bune în a arăta acest lucru. În mod si
milar, în aproape toate aspectele funcţionării lor, clienţii vor po
seda un amestec de abilităţi bune şi mai puţin bune.
Un al treilea înţeles al cuvântului abilitate se referă la cuno?
tinţe ?i secvenţa de alegeri folosite în implementarea unei abilităţi
date. Elementul esenţial al oricărei abilităţi este de a crea şi de a
implementa secvenţe de alegeri pentru a atinge obiectivele. De
RICHARD NE LSON-]ONES
exemplu, dacă persoanele care acordă sprijin sunt bune la ascul- 25
tarea profundă şi corectă a clienţilor, acestea trebuie să creeze şi

să implementeze alegeri eficiente în această arie de abilităţi.
Obiectivul formării de abilităţi de consiliere şi al supervizării este
de a-i ajuta pe studenţi în atingerea abilităţilor urmărite de pro
gramele de formare, prin îndrumarea lor către alegerile bune şi
evitarea celor mai puţin bune. De exemplu, în domeniul abilită-
ţilor ascultării active, obiectivul ar fi de a-i deschide pe studenţi
spre alegeri bune nu numai în procesul de înţelegere a clienţilor,
ci şi în modul de a le arăta înţelegere.
Atunci când ne gândim la orice arie de comunicare a consilie
rului sau a clientului, există două consideraţii importante: în pri
mul rând, care sunt componentele unui comportament exterior
calificat şi, în al doilea rând, ce interferează cu sau sporeşte ma
nifestarea acelui comportament. Astfel, o abilitate de consiliere
cum ar fi ascultarea activă constă atât dintr-o abilitate de comu
nicare interpersonală, cât şi dintr-o abilitate de procesare menta
lă intrapersonală. O modalitate de abordare a înţelegerii acestui
lucru este de a ne da seama că, în fapt, comportamentul exterior
îşi are originea în minte şi că, drept consecinţă, atât gândirea, cât
şi comportamentul sunt în mod fundamental procese mentale.
Totuşi, aici disting între două mari categorii de abilităţi ale con
silierilor şi ale clienţilor. În primul rând, avem abilităţile de co
municare şi acţiune sau abilităţile care au drept urmare compor
tamentul extern. În al doilea rând, avem abilităţi mentale sau
abilităţi care au drept urmare comportamentul intern. Cititorii se
pot întreba de ce nu vorbesc despre abilităţile emoţionale sau abi
lităţile fizice de reacţie. Motivul este faptul că sentimentele şi re
acţiile fizice sunt o parte esenţială a naturii animale sau instinc
tuale a oamenilor şi nu sunt abilităţi în sine. Totuşi, consilierii şi
Manual de consiliere · C a re s u n t abi lităţi le fu n d ament a l e de consiliere?

26 clienţii pot influenţa modul în care simt şi reacţionează fizic prin
modul în care comunică/acţionează şi gândesc.
Abiiitătile de com unicare si actiune

, , ,
Abilităţile de comunicare şi acţiune implică anumite compor

tamente observabile. Acestea reprezintă ceea ce fac oamenii şi
modul în care o fac, mai degrabă decât ce şi cum simt sau gân
desc. De exemplu, una este ca persoanele care oferă sprijin să fie
îngrijorate pentru clienţii lor şi este cu totul altceva să acţioneze
în baza acestui sentiment. Cum comunică persoanele care acor
dă sprijin cu clienţii şi cum acţionează astfel încât să le arate sim
patia sau compasiunea pe care le-o poartă? Este nevoie ca ele să
facă acest lucru prin cuvinte, voce şi limbajul corpului. Abilită
ţile de comunicare şi acţiune variază în funcţie de aria de apli
care: de exemplu, abilităţile de ascultare, abilităţile de adresare
a întrebărilor şi abilităţile de oferire a provocărilor. Caseta 2. 1
prezintă cele cinci modalităţi fundamentale prin care consilierii
şi clienţii îşi pot transmite mesaje de comunicare şi acţiune.
Caseta 2.1 Cinci modalităţi fundamentale

de transmitere a mesajelor de comunicare şi acţiune
Mesaje verbale Mesaje pe care oamenii le transmit prin cuvinte.
Mesaje vocale Mesaje pe care oamenii le transmit prin vocile lor:

de exemplu, prin volum, articulare, înălţime, emfază şi cadenţa
vorbirii.
Mesaje corporale Mesaje pe care oamenii le transmit prin cor

purile lor: de exemplu, prin modul în care privesc, contact vizual,
RICHARD NELSON-)ONES
expresie facială, postură, gesturi, proximitate fizică, vestimenta- 27
ţie şi prin gradul de îngrij ire.
Mesaje prin atingere Reprezintă o categorie aparte a mesajelor

corporale. Mesajele pe care oamenii le transmit prin atingere,
prin părţile corpului pe care le folosesc, ce parte a altui corp
ating, cât de delicate sau ferme sunt şi dacă respectivele atingeri
sunt permise sau nu.
Mesaje de iniţiere a acţiunii Mesaje pe care oamenii le transmit

atunci când nu sunt faţă în faţă cu clienţii: de exemplu, atunci
când trimit scrisori, e-mailuri sau facturi.
Abilităti mentale
,
În ultimii 30-40 de ani, a existat tendinţa majoră în consiliere

şi psihoterapie de a încerca schimbarea gândurilor şi proceselor
mentale de apărare, văzută ca un mod de a-i ajuta pe clienţi să
se simtă mai bine şi de a acţiona mai bine. Aceste abordări sunt
cunoscute sub numele de terapii cognitive. Aceleaşi insight-uri
pot fi aplicate şi gândurilor sau proceselor mentale ale studenţi
lor, şi persoanelor care acordă sprijin, de vreme ce ambele cate
gorii învaţă şi folosesc abilităţi de consiliere.
Consilierii pot învăţa abilităţi de consiliere şi îi pot asista pe
clienţi mult mai eficient dacă îşi sporesc potenţialul mental. Cum
îşi pot controla persoanele care acordă sprijin gândurile astfel în
cât să poată influenţa în mod benefic modul în care comunică?
În primul rând, ele pot înţelege că au o minte capabilă de gân
dire superconştientă - sau gândire despre gândire - pe care o
pot dezvolta. În al doilea rând, pot deveni mult mai eficiente în
Manual de consiliere · C a re s u nt abi lităţile fu n d amenta le de consi l iere?

28 gândirea despre gândirea lor dacă îşi văd procesele mentale în
termeni de abilităţi pe care le pot practica şi controla ei înşişi. În
al treilea rând, în viaţa cotidiană, ca şi în timpul formării abili
tăţilor de consiliere, ei pot practica asiduu, folosindu-se de abi
lităţile lor mentale, pentru a influenţa comunicarea.
Abilităţile de consiliere implică procesarea mentală atât în ghi
darea comportamentului extern, cât şi în a se asigura c� gândi
rea mai degrabă susţine decât subminează comunicarea externă
calificată. Să ne oprim atenţia asupra abilităţii de ascultare acti
vă. Într-o anumită măsură, este uşor de descris elementele cen
trale ale comunicării externe implicate. Pe hârtie, aceste abilităţi
de comunicare externe pot părea destul de clare. Totuşi, majori
tatea celor care studiază abilităţile de consiliere şi chiar şi mulţi
dintre consilierii experimentaţi şi multe dintre persoanele care
oferă sprijin fac eforturi foarte mari pentru a asculta bine. Între
barea care se ridică este: "Dacă abilităţile de comunicare externă
referitoare la ascultarea activă sunt atât de simplu de evidenţiat,
de ce nu le pun în practică studenţii şi consilierii experimentaţi?"
Răspunsul simplu este că mintea unei persoane poate să sporeas
că, dar şi să împiedice comunicarea externă a acelei persoane.
Astfel, abilităţile de consiliere sunt atât abilităţi mentale, cât şi
de comunicare.
Caseta 2.2 oferă descrierea a trei procese mentale centrale sau
abilităţi mentale. Aceste abilităţi derivă din munca unor terape
uţi cognitivişti de frunte, cum sunt Aaron Beck şi Albert Ellis.
Cititorii pot găsi referinţe despre munca lor în bibliografia cu
note. Aceste abilităţi mentale sunt relevante atât pentru cei care
studiază tehnicile de consiliere, pentru consilieri, cât şi pentru
clienţi. Conţinutul capitolelor 19, 20 şi 21 ale acestei cărţi, care
se concentrează asupra strategiilor de schimbare a modului de
gândire al clienţilor în aceste arii de abilitate mentală se aplică şi 29
în cazul schimbării modului de gândire al celor care studiază

tehnicile de consiliere sau al consilierilor.
Caseta 2.2 Trei abilităţi mentale fundamentale
Crearea limbajului intern În loc să îşi vorbească lor înşile nega

tiv înainte, în timpul sau după anumite situaţii, oamenii îşi pot
da seama că au de ales şi că pot face autodeclaraţii de învingă
tori, care să-i ajute să rămână calmi şi pe poziţie, să îşi stabileas
că obiectivele, să se instruiască pe ei înşişi în ceea ce au de făcut
şi să îşi scoată în evidenţă punctele tari şi factorii de sprijin. În
plus, oamenii pot să se folosească de limbaj pentru a crea ima
gini vizuale care să le susţină conţinuturile autoadresate verbal.
Crearea regulilor Regulile nerealiste ale oamenilor îi fac să adre

seze cerinţe iraţionale lor înşile, celorlalţi şi mediului: de exem
plu, "Trebuie să fiu întotdeauna fericit. ", "Alţii trebuie să a ibă
grijă de mine." şi "Mediul meu nu ar trebui să conţină suferin
ţă" . În schimb, ei pot dezvolta reguli realiste sau preferenţiale:
de exemplu, "Prefer să fiu fericit în majoritatea timpului, dar este
nerealist să mă aştept să fiu fericit tot timpul" .
Crearea percepţiilor Oamenii pot învăţa s ă testeze realitatea per

cepţiilor lor mai degrabă decât să sară direct la concluzii . Ei pot
să distingă între fapte şi concluzii şi să le formuleze pe acestea
din urmă cât mai corect posibil.
În realitate, abilităţile mentale tind să se suprapună. De exem

plu, toate abilităţile implică limbajul intern. Totuşi, aici, limbajul
intern se referă la declaraţiile autoadresate, relevante pentru lup
ta cu anumite situaţii. Interrelaţiile dintre tehnici pot fi văzute şi
Manual de consiliere · C a re s u nt abi lităţ i l e fu n d amenta l e de consi liere?

30 pe dimensiunea profunzimii. În mod discutabil, consilierii sau
clienţii care cred în regula "Trebuie să fiu întotdeauna fericit"
sunt mai dispuşi să perceapă evenimentele ca fiind negative de
cât cei care nu împărtăşesc această regulă.
Senti mente si reactii fizice

• •
Dacă extrapolăm, oamenii sunt ceea ce simt. Printre sentimen

tele importante se numără: fericirea, interesul, surpriza, frica,
tristeţea, furia, aversiunea sau dispreţul. Definiţiile din dicţionar
ale sentimentelor tind să folosească unele cuvinte cum ar fi "sen
zaţii fizice", "emoţii" şi "conştiinţă". Toate aceste trei secvenţe
ilustrează o dimensiune a sentimentelor. Sentimentele ca senza
ţii fizice sau ca reacţii fizice reprezintă natura animală, fundamen
tală a oamenilor. Oamenii sunt în primul rând animale şi în al
doilea rând persoane. Astfel, ei au nevoie să înveţe să valorifice
şi să trăiască de fapt cu această natură animală fundamentală.
Cuvântul emoţii implică mişcare. Sentimentele sunt procese. Oa
menii sunt subiectul unei continue curgeri de experienţe biolo
gice. Con�tiinţa implică faptul că oamenii pot fi conştienţi de sen
timentele lor. Totuşi, la niveluri diferite şi în feluri diferite,
acestea le pot fi în acelaşi timp necunoscute.
Reacţiile fizice reprezintă şi însoţesc sentimentele şi, într-un
fel, sunt de nedistins. De exemplu, schimbările corporale asocia
te cu anxietatea pot implica răspunsul galvanic al pielii - schim
bări electrice detectabile la nivelul pielii, tensiune arterială cres
cută, palpitaţii şi puls rapid, respiraţie superficială şi rapidă,
tensiune musculară, uscăciunea gurii, probleme ale stomacului
cum ar fi ulcerele, dificultăţi de vorbire, cum ar fi bâlbâiala,
tulburări ale somnului şi probleme sexuale materializate într-o
pierdere completă sau parţială a dorinţei. Alte reacţii fizice in- 31
clud o încetinire a mişcărilor corporale, în depresii, şi dilatarea

pupilelor în momente de furie sau de atracţie sexuală. Uneori
oamenii reacţionează la reacţiile lor fizice. De exemplu, în cazul
anxietăţii şi al atacurilor de panică, aceştia pot să se simtă iniţial
tensionaţi şi anxioşi, pentru ca ulterior să devină şi mai tensio-
naţi şi mai anxioşi, tocmai din cauza acestui sentiment iniţial.
Sentimentele şi reacţiile fizice sunt fundamentale în procesul
de acordare a sprijinului psihologic. Consilierii au nevoie de ca
pacitatea de a experimenta şi de a înţelege atât sentimentele pro
prii, cât şi pe cele ale clienţilor lor. Totuşi, doar pentru că senti
mentele reprezintă natura animală a oamenilor, aceasta nu
înseamnă că persoanele care oferă sprijin şi clienţii lor nu pot ac
ţiona pe baza lor. În acordarea sprijinului psihologic există trei
arii importante în care sentimentele şi reacţiile fizice care le în
soţesc sunt importante: experimentarea sentimentelor, exprima
rea sentimentelor şi gestionarea sentimentelor. În fiecare dintre
aceste trei arii, persoanele care acordă ajutor pot lucra cu acţiu
nile/ comunicările, gândurile sau procesele mentale ale clienţilor
pentru a influenţa modurile în care ei simt şi reacţionează fizic.
Abilităti fundamentale de consiliere

•
Să ne întoarcem la elementele fundamentale. Cuvântul fun

damental, atunci când este folosit în legătură cu tehnicile de con
siliere, implică un repertoriu de tehnici de consiliere centrale pe
care persoanele care acordă asistenţă psihologică îşi pot baza
sprijinul. Un alt înţeles al termenului "fundamental" este acela
de a fi de bază, primar, mai degrabă decât avansat. Calitatea
relaţiei dintre consilier şi client este esenţială în succesul întâlnirilor
Manual de consiliere · C a re s u nt abi lităţi le fu n d ament a l e de co n si l iere7

32 de acordare a sprijinului. În consecinţă, multe dintre tehnicile de
bază vor îmbunătăţi modul în care consilierii şi clienţii comuni
că unul cu celălalt. Printre astfel de abilităţi se numără înţelege
rea cadrului intern de referinţă al clientului şi reflectarea senti
mentelor lui. Alte tehnici de bază ajută clienţii să-şi înţeleagă
problemele şi situaţiile mai clar; de exemplu, consilierii le pot
adresa clienţilor întrebări-cheie privind sentimentele, reacţiile fi
zice, gândurile, comunicarea şi acţiunile lor. Cu toate acestea, alte
tehnici fundamentale se pot concentra asupra unor moduri sim
ple şi directe de a-i ajuta pe clienţi să îşi schimbe modul în care
gândesc, simt, comunică şi reacţionează. Toţi consilierii au nevo
ie de tehnici de consiliere fundamentale pentru a relaţiona cu
clienţii şi pentru a-i ajuta să-şi înţeleagă problemele. Limita până
la care şi modurile în care consilierii îşi extind repertoriul tehni
cilor fundamentale de consiliere utilizate în asistarea clienţilor
în vederea schimbării reprezintă mai degrabă o chestiune care
depinde de ceea ce consideră util fiecare individ în parte.
RICHARD NE LSON-JONES
3
Abord ă ri în consiliere
Acest capitol îi atrage atenţia cititorului asupra faptului că la

baza consilierii există abordări teoretice diferite. Deşi nu pe
aceasta se pune accent aici, totuţ'i înţelegerea teoriei poate fi re
levantă pentru persoanele care acordă sprijin, care, chiar dacă nu
sunt angajate într-un proces de consiliere formală, caută expli
caţii argumentate ale comportamentului clienţilor lor şi chiar al
lor. În acest capitol folosesc termenul de teorii de consiliere şi
sprijin pentru a indica faptul că aceste teorii sunt importante în
consilierea clasică şi chiar şi în formele de sprijin mai puţin cla
sice. Teoriile de consiliere reprezintă cadre conceptuale care le
permit practicienilor să gândească sistematic cu privire la dez
voltarea umană şi la procesul de consiliere.
Teoriile de consiliere pot fi văzute ca având patru mari
etape:
1. o expunere a conceptelor de bază sau a ipotezelor care stau

la temelia teoriei;
2. o explicaţie a achiziţiei de comportament adaptativ şi neadap
tativ;
3. o explicaţie a menţinerii unui comportament adaptativ sau
neadaptativ;
Manual de consiliere • Abo rd ă ri în c o nsi l i e re

34 4. o explicaţie a modului în care clienţii pot fi ajutaţi să î�i schim-
be comportamentul �i să î�i consolideze câ�tigurile atunci
când consilierea ia sfâr�it.
Primele trei etape enunţate mai sus pot fi văzute ca un model

al teoriei dezvoltării, în timp ce ultima ar reprezenta modelul
procedeului. Un model al teoriei dezvoltării este importgnt, fie
că oamenii se angajează în consiliere clasică, fie într-o modalita
te mai puţin formală de consiliere. Un model teoretic al proce
durii este cocneput de către creatorii săi pe baza consilierii for
male �i a psihoterapiei �i necesită unele modificări pentru
consilierea mai puţin formală.
Scoli de consiliere
.
o distincţie necesară este cea dintre �coli �i abordări în consi

lierea psihologică. O abordare teoretică prezintă o singură pozi
ţie privind teoria �i practica consilierii. O �coală de consiliere este
o grupare de abordări teoretice diferite, care sunt similare însă
în termenii unor anumite caracteristici importante care le disting
de abordările teoretice din alte �coli de consiliere.
Probabil că cele trei �coli principale care influenţează practi
ca în consiliere �i psihoterapie sunt �coala psihodinamică, �coa
la umanistă �i �coala cognitiv-comportamentală. Uneori, �coala
umanistă încorporează abordările terapeutice existenţiale �i ca
pătă titlul mai cuprinzător de �coaIă. Să avem însă grijă să nu
exagerăm diferenţele dintre �colile de consiliere �i de terapie, de
vreme ce între acestea există atât similarităţi, cât �i diferenţe. Ca
seta 3. 1 descrie pe scurt câteva caracteristici distinctive ale �co
lilor psihodinamice, umaniste �i cognitiv-comportamentale.
35
Caseta 3.1 Trei şcoli de consiliere
Şcoala psihodinamică Termenul psihodinamic se referă la

transferul energiei psihice sau mentale între diferite structuri
şi niveluri de conştiinţă din psihicul uman. Abordă rile psiho
dinamice accentuează importanţa influenţelor inconştiente
asupra modului în care funcţionează oamenii. Consilierea îşi
propune să sporească abilităţile clienţilor de a practica un con
trol conştient mai mare asupra p ropriilor lor vieţi . Analiza
sau interpretarea viselor poate reprezenta o parte centrală a
consilierii.
Şcoala umanistă Şcoa la umanistă se ba zează pe umanism, un

sistem de valori şi credinţe care accentuează calităţile umanită
ţii şi abilităţile oamenilor de a-şi dezvolta potenţialul uman.
Consilierii umanişti accentuează sporirea abilităţilor clienţilor de
a-şi experimenta sentimentele şi de a gândi şi acţiona în armo
nie cu tendinţele lor fundamentale de a se actualiza pe ei înşişi
ca indivizi unici.
Şcoala cognitiv-comportamentală Şcoala tradiţională de consi

liere comportamentală se concentrează în primul rând asupra
schimbării comportamentelor observabile prin intermediul ofe
ririi unor consecinţe diferite sau recompensatorii. Şcoala cogni
tiv-comportamentală extinde consilierea comportamentală pen
tru a încorpora contribuţia modului în care gândesc oamenii în
crearea, susţinerea şi schimbarea problemelor lor. Î n abordările
cognitiv-comportamentale, consilierii îi asistă pe clienţi şi apoi
intervin pentru a-i ajuta să schimbe anumite moduri de a gândi
şi a se comporta care le menţin problemele.
Manual d e consiliere • Abo rd ă ri în c onsi l i e re

36 Abordări in consi liere
Caseta 3.2 prezintă câte două abordări teoretice principale ale
fiecăreia dintre cele trei şcoli. Pentru ca cititorii să înţeleagă mai
bine istoria dezvoltării ideilor în cadrul consilierii, am inclus anii
naşterii şi ai morţii (acolo unde este cazul) celor care le-au creat.
Descrierile oferite în Caseta 3.2 reflectă, mai degrabă, însăşi po
ziţia creatorilor diferitelor abordări, decât dezvoltările abordări
lor ulterioare.
Caseta 3.2 Şase abordări în consiliere
Şcoala psihodinamică
Psihanaliza clasică Creator: Sigmund Freud (1856-1939)
Acordă o a tenţie d eosebită factorilor inconştienţi legaţi de

sexualita te a infantilă în dezvoltarea nevroze i . P s ihanaliza,
care poate dura mulţi ani, accentuează lucrul cu transferul,
în care clienţii îşi percep terapeuţii ca pe reincarnări ale unor
figuri importante d in copilăria lor, şi cu interpretarea viselor.
Terapia analitică Creator: CarI Jung (1875-1961)
Î mparte inconştientul în inconştient personal şi inconştient

colectiv, cel din u rmă fiind un depozit al a rhetip urilor uni
versale şi al imaginilor primordiale. Terapia include analiza
transferului, imaginaţia activă şi analiza viselor. Jung a fost în
mod special interesat de lucru l cu clienţii aflaţi la maturitate .
Şcoala umanistă
Terapia centrată pe persoană Creator: CarI Rogers (1902-1987)
Pune un mare accent asupra importanţei experienţei subiective

şi a modului în care clienţii pierd contactul cu tendinţa lor reală
RICHARD NE LSON-)ONES
de actualizare, introiectând evaluările altora şi tratându-Ie ca şi 37
cum ar fi ale lor. Consilierea accentuează o relaţie caracterizată

de o empatie corectă, respect şi o căldură nonposesivă.
Terapia Gestalt Creator: Fritz Perls (1893-1970)
Indivizii devin nevrotici, pierzând contactul cu simţurile lor şi

interferând cu capacitatea de a avea un contact puternic cu me
diile lor. Consilierea accentuează sporirea conştientizării şi vita
lităţii clienţilor prin tehnici de conştientizare, experimente, sim
patie şi frustrare şi lucrul cu visele.
Şcoala cognitiv-comportamentală
Terapia raţional-emotivă Creator: Albert Ellis (J 913-2007)
Accentuează ideea că, de fapt, clienţii se reîndoctrinează pe ei

înşişi cu credinţe iraţionale care conduc la sentimentele nedori
te şi acţiuni de autoînfrângere. Consilierea implică discutarea
credinţelor iraţionale ale clienţilor şi înlocuirea lor cu unele mai
raţionale. Consilierea elegantă sau profundă presupune schim
barea filosofiei de viaţă a clienţilor.
Terapia cognitivă Creator: Aaron Beck (1921-)
Clienţii devin tulburaţi pentru că procesează greşit informaţia,

cu tendinţa de a trage concluzii fără nicio garanţie. Terapia con
stă în educarea clienţilor privind modul în care se poate testa re
alitatea gândirii lor, prin intervenţii cum ar fi întrebările socrati
ce şi prin conducerea de experimente reale de viaţă.
Până acum am prezentat diferitele şcoli de terapie şi diferi

tele abordări ca şi cum ar fi separate. În realitate, mulţi consi
lieri se consideră ca lucrând în moduri fie eclectice, fie integra
tive. O discuţie detaliată asupra eclecticismului şi integrării
Manual de consiliere· Abo rd ă ri în co nsili e re

38 depăşeşte scopurile acestei cărţi practice. Pentru moment, ar
fi suficient să spunem că eclecticismul este practica extragerii,
din diferitele şcoli de consiliere, a elementelor necesare pen
tru formularea problemelor clientului şi implementarea inter
venţiilor de tratament. Integrarea se referă la încercarea de a
îmbina conceptele teoretice şi/ sau intervenţiile practice extra
se din diferitele abordări teoretice, în întreguri coerente şi in
tegrate.
O direcţie recentă în consiliere este reprezentată de o mai
mare concentrare asupra aspectelor pozitive ale funcţionării
umane. Acest lucru nu înseamnă că teoreticienii iniţiali s-au con
centrat doar asupra celor negative: de exemplu, Jung s-a con
centrat asupra sporirii calităţii celei de-a doua părţi a vieţii oa
menilor, iar conceptul lui Rogers privind actualizarea de sine a
inclus şi atingerea unor niveluri mai înalte de dezvoltare. Toţi
oamenii au puncte tari şi resurse care pot fi identificate şi culti
vate. Pe măsură ce se pune mai mult accent asupra lucrului cu
aspectele pozitive ale clienţilor în cadrul poziţiilor teoretice exis
tente, trebuie depusă mai multă muncă în direcţia dezvoltării
unui "vocabular de puncte tari", a constructelor pozitive şi a
strategiilor de a le obţine.
Abilităţile de consiliere prezentate în această carte sunt extra
se în mare parte din şcolile şi abordările umaniste şi cogni
tiv-comportamentale.
Moduri de consiliere
O altă cale de a privi consilierea este prin prisma diferitelor
moduri de folosire a tehnicilor de consiliere cu clienţii. Spre de
osebire de consilieri şi psihoterapeuţi, persoanele care oferă sprijin
se folosesc adesea de tehnici de consiliere în cadrul fiecăruia din- 39
tre aceste moduri, în contexte mai degrabă informale decât for

male. De departe cel mai comun mod este acela de consiliere
unu-Ia-unu sau de consiliere individuală. Un alt mod este cel al
lucrului cu cupluri, în care consilierii lucrează cu partenerii sau
soţii. În unele cadre de consiliere, cum ar fi şcolile sau cabinete-
le, lucrul cu cuplul poate fi extins la lucrul cu problemele dintre
doi profesori, studenţi sau muncitori. Un alt mod este acela al
consilierii familiei, în care familiile şi membrii lor sunt beneficia-
rii tehnicilor de consiliere. Un exemplu de consilier care foloseş-
te abilităţile în modul de consiliere a familiei ar fi acela al unui
consilier şcolar care lucrează cu familiile pentru a ajuta elevii ne
fericiţi să aibă rezultate mai bune.
Un alt mod de a folosi tehnicile de consiliere este acela al
consilierii de grup. În consilierea de grup formală, dimensiu
nea optimă pentru un grup este adesea considerată a fi un
număr de la şase până la opt membri, astfel încât să permită
diversitatea, dar în acelaşi timp să nu devină atât de mare în
cât membrii grupului să nu mai primească suficientă atenţie.
Consilierii se pot folosi de abilităţile de consiliere atunci când
lucrează cu grupuri de mărimi diferite şi cu programe diferite,
de exemplu, supervizorii în grupuri de lucru sau lucrătorii ti
neri cu grupuri de tineri. Uneori, grupurile se concentrează asu
pra relaţiei dintre participanţi, dar alteori se pot concentra mai
mult pe antrenarea unor anumite abilităţi, de exemplu abilităţi
de menţinere a sănătăţii, abilităţi de căutare de slujbe sau abi
lităţi de studiu. În ambele tipuri de grupuri, consilierii pot fo
losi tehnici de consiliere.
Consilierii vor folosi din ce în ce mai mult tehnologia pen
tru a-i ajuta pe clienţi. De exemplu, deja mare parte din munca
Manual de consiliere • Abordă ri în consiliere

40 Samaritenilor cu persoane care au probleme se desfăşoară la
telefon. În plus, încet dar sigur, tot mai mulţi consilieri interac
ţionează cu clienţii prin e-mailuri. Mai mult decât atât, în timp,
persoanele care acordă sprijin şi clienţii ar putea să fie capabili
să se vadă mai degrabă prin mijloace video, decât faţă în faţă.
Actualmente, o astfel de facilitate este în principiu restrânsă la
videoconferinţă.
În timp ce accentul în această carte este pus în primul rând
asupra muncii individuale, tehnicile de consiliere de bază sunt
relevante şi pentru alte moduri de lucru cu clienţii. Modurile de
folosire a abilităţilor de consiliere şi abordările teoretice în con
siliere interacţionează cel puţin în două feluri importante. În pri
mul rând, majoritatea abordărilor teoretice de vârf în consiliere
pot fi adaptate de la modul de lucru individual la lucrul cu cu
plul, familia sau grupul. De exemplu, practicienii abordării cen
trate pe persoană pot lucra individual, cu cupluri, cu familii, cu
grupuri sau prin telefon. În al doilea rând, există baze teoretice
speciale care se aplică unor moduri de lucru diferite. De exem
plu, există multe abordări teoretice diferite privind consilierea
familială sau acordarea de asistenţă psihologică pentru familii.
Persoanele care oferă sprijin şi care lucrează şi în alte moduri,
dincolo de activitatea individuală, trebuie să recunoască faptul
că aproape sigur vor avea nevoie de mai multe abilităţi de con
siliere pentru a avea o eficienţă maximă în fiecare dintre modu
rile adiţionale.
Cercetarea si consilierea
.
Afirmaţiile cu privire la abordările consilierii şi asistării psi

hologice se pot baza pe cercetare, dar pot şi stimula cercetarea.
RICHARD N E LSON-]ONES
De exemplu, terapia cognitiv-comportamentală este bazată pe 41
cercetarea privind modul în care gândesc oamenii şi în care se

comportă oamenii şi animalele. Mai mult decât atât, abordările
cognitiv-comportamentale, cum ar fi terapia raţional-emotivă şi
terapia cognitivă, au stimulat cercetarea proceselor şi a rezulta-
telor. Există o tendinţă ascendentă în consiliere şi psihoterapie
de a încerca şi de a identifica tratamente susţinute empiric pen-
tru probleme diferite ale clienţilor. În general, evidenţa cercetă-
rii tinde să susţină parţial, abordările cognitiv-comportamenta-
le, pentru că acestea se bazează pe definirea anumitor probleme
specifice, spre deosebire de abordările umaniste, care se dedică
unor scopuri de creştere personală, mai generale. Nici nu mai
este nevoie să spunem că multe dintre problemele clienţilor nu
se potrivesc în nişte pachete predefinite.
Teoriile le oferă consilierilor şi cadrele în care să elaboreze ipo
teze predictive în timpul activităţii de consiliere. Fie că realizăm
acest lucru sau nu, toţi consilierii sunt cercetători-practicieni.
Aceştia fac ipoteze de fiecare dată când decid cum să lucreze cu
anumiţi clienţi şi cum să răspundă la unul sau mai multe enun
ţuri ale clientului.
Clienţii sunt şi ei, la rândul lor, cercetători-practicieni care fac
predicţii asupra celui mai bun mod de a-şi conduce vieţile. Dacă
teoriile valide ale consilierii sunt transmise clienţilor, aceştia îşi
sporesc acurateţea cu care pot prezice consecinţele comporta
mentelor lor şi, mai mult decât atât, pot obţine mai mult control
asupra vieţilor lor.
Dată fiind presiunea crescută de a controla costurile servicii
lor de consiliere, un domeniu în creştere şi foarte interesant de
cercetare este măsura în care consilierii pot oferi servicii compe
tente pentru anumite probleme mai ieftin decât consilierii şi
Manual de consiliere · Abo rd ă ri în eonsi l i e re

42 psihoterapeuţii acreditaţi. De exemplu, asistentele medicale cu
o formare şi o supervizare aprofundată în ceea ce priveşte mo
dul de abordare a unor probleme specifice de sănătate ar putea
oferi consiliere pentru aceste probleme, care să poată fi compa
rată în mod favorabil cu cea oferită de consilierii şi psihoterape
uţii acreditaţi. Un motiv în sprijinul acestei idei este faptul că
acele asistente ar putea avea ani de experienţă anterioară în lu
crul cu anumite feluri de pacienţi.
4
Consilierii si ci ientii I J
ca persoane d iferite
În ultimii 30 de ani a existat un interes crescut în consilierea

sensibilă la diversitate. Dincolo de istoriile lor personale, toţi con
silierii şi toţi clienţii posedă un amestec de caracteristici diferite
pe care le aduc în relaţiile de consiliere. Ei au, de asemenea, şi
percepţii şi evaluări ale acestor caracteristici diferite ale lor şi ale
celorlalţi. Nu există potrivire perfectă consilier-client, deşi ar pu
tea exista similarităţi importante şi adesea chiar dezirabile, ca de
exemplu în ceea ce priveşte cultura sau rasa. Caseta 4. 1 indică
unele dintre multele arii de diversitate în practicarea consilierii.
Ulterior le voi discuta pe fiecare pe scurt.
Caseta 4.1 Zece arii de diversitate în consiliere
1. Cultura - Originile ancestrale, ale majorităţii sau ale unui

grup cultural minoritar, iar în cazul variantei din urmă, gra
dul de aculturaţie a cuiva.
2. Rasa - Faptul de a poseda caracteristici fizice distinctive în

conformitate cu o subgrupare rasială sau faptul de a fi de o
rasă mixtă .
Manual de consiliere · Consi lierii şi c l i enţii ca persoane dife ri t e

44 3. Clasa socială - Diferenţele provenind din venit, deprinderi
educaţionale şi status ocupaţional.
4. Sexul biologic - Femeie sau bărbat.
5. Identitatea de sex-rol - Diferenţele în sentimente, gânduri

şi comportament, în raport cu clasificarea socială a atribute
lor " feminin" sau "masculin".
6. Starea civilă - Necăsătorit(ă), în concubinaj, căsătorit(ă), des

părţit(ă), divorţat(ă), recăsătorit(ă), văduv(ă).
7. Orientarea sexuală �i afectivă - Heterosexualitate, lesbia

nism, homosexualitate sau bisexualitate.
8. Vârsta - Copilărie, adolescenţă, adult tânăr, vârsta de mijloc,

vârsta de mijloc matură sau bătrâneţe.
9. Dizabilitatea fizică - O deficienţă în structura sau funcţio

narea unor organe sau a unor părţi ale corpului.
10. Religia sau filosofia - Creştin, hindus, musulman, budist

ori alt sistem religios sau de credinţe seculare.
Cultura
Pe la mijlocul anului 2001, populaţia totală a Marii Britanii nu
măra 58,6 milioane de oameni. În 1999-2000 caucazienii formau
93,3% din populaţia totală. Populaţia etnică minoritară, incluzân
du-i atât pe cei născuţi peste graniţe, cât şi pe cei născuţi în Ma
rea Britanie, reprezenta 6,7% sau aproape 1 / 1 5 din populaţia to
tală. Cele patru grupuri minoritare cele mai numeroase erau:
indieni: 1,7% , pakistanezi: 1,2% , negri caraibieni: 0,9% şi negri
africani: 0,7% • Australia şi Statele Unite au fiecare o populaţie
RICHARD N E LSON-] O N ES
minoritară mult mai mare decât Marea Britanie, iar de câţiva ani 45
asiaticii formează cel mai mare grup imigrant către Australia.

Consilierii pot veni din culturi diferite şi se pot situa la dife
rite niveluri de asimilare ale culturii majoritare. Chiar dacă apar
ţin culturii de bază, aceştia pot avea grade diferite de adaptare
sau de respingere a regulilor de bază şi a convenţiilor. Consilie
rii şi clienţii provenind din părinţi imigranţi îşi pot împărţi loia
litatea între atracţia către culturile parentale şi dorinţa persona
lă de a se asimila în cultura de bază.
Consilierii şi clienţii imigranţi pot experimenta diferite grade
de respingere sau de atracţie atât faţă de culturile lor anterioare,
cât şi faţă de cele noi. Imigranţii poartă întotdeauna o parte a cul
turii lor anterioare în ţările-gazdă. Totuşi, imigranţii care îşi idea
lizează culturile anterioare pot suferi o trezire la realitate foarte
dură atunci când se întorc în ţara de origine pentru prima dată.
În plus, faţă de culturile pe care le aduc consilierii şi clienţii,
fiecare dintre ei are experienţe diferite privind măsura în care au
fost adaptate în propria cultură sau în altele. Unii vor fi îndea
juns de norocoşi, astfel încât diferenţele lor culturale să fi fost
deja acceptate şi cultivate, în timp ce alţii au primit feedbackul
conform căruia culturile lor ar fi inferioare.
O problemă culturală importantă este legată de aşteptările cu
privire la rolurile de consilier şi de client. De exemplu, diferite
culturi pot avea reguli diferite pentru persoanele considerate po
trivite pentru acordarea sprijinului în ceea ce priveşte ideea de
a dezvălui informaţii personale străinilor, modul în care ei re
simt emoţii şi simptome diferite şi gradul de îndrumare aştep
tat de la consilieri. În plus, culturile diferă în ceea ce priveşte ati
tudinea faţă de timp sau faţă de stabilirea şi respectarea
programărilor.
Manual de consiliere · Consi l i eri i şi clie nţii ca persoa n e d i ferite

46 Rasa
Consilierii şi clienţii pot proveni din rase diferite. Deşi dife
renţele culturale pot fi subtile, diferenţele rasiale sunt în mod
evident observabile. Atât consilierii, cât şi clienţii pot să fi expe
rimentat deja sau pot să experimenteze discriminare rasială în
relaţie cu majoritatea culturii-gazdă albe. Uneori, cei care· fac par
te din culturile majoritare pot resimţi suspiciune şi ostilitate
atunci când se aventurează în culturile minoritare. Ideea potri
virii consilierilor şi clienţilor (negri cu negri, asiatici cu asiatici
etc.) nu este însă universal susţinută. Totuşi, multe dintre relaţi
ile dintre consilierii şi clienţii care provin din rase diferite impli
că lucrul şi deplasarea dincolo de stereotipurile rasiale. Este im
portant să ajutăm studenţii să îşi însuşească abilităţi sensibile la
rasă, precum şi la cultură: de exemplu, unii dintre clienţi ar pu
tea aprecia permisiunea de a-şi împărtăşi viziunile privind rolul
rasei în vieţile lor şi în relaţia de consiliere.
Clasa socială
Clasa socială încă reprezintă o mare problemă î n Marea Bri
tanie şi, la o scară mai redusă, în Australia şi Statele Unite. Ve
nitul, deprinderile educaţionale şi statusul ocupaţional sunt ac
tualmente trei dintre unităţile de măsură principale ale clasei
sociale din ţările occidentale. Alţi indicatori pot include şcolari
zarea, accentul, manierele, vestimentaţia, natura reţelelor socia
le şi tipul şi locaţia spaţiului de locuit.
Consilierii şi clienţii îşi aduc şi clasa socială în relaţii. Mai mult
decât atât, ei aduc cu sine şi sensibilitatea la efectele pe care le
are clasa socială a altora asupra lor şi clasa lor socială asupra
RICHARD N E LSON-jONES
altora. La persoanele fără abilităţi suficiente, consideraţiile cu 47
privire la clasa socială pot cr:a bariere inutile în stabilirea unor

relaţii de consiliere eficiente. In cazul în care consilierii au senti
mente fie de inferioritate, fie de superioritate în ceea ce priveşte
clasa lor socială, ar trebui să încerce să le elimine. A fi un consi-
lier eficient este destul de dificil şi fără intervenţia unor elemen-
te de clasă socială care pot fi evitate.
Sexu I biologic
Consilierii şi clienţii îşi aduc în relaţii şi sexul biologic. În
majoritatea cadrelor de consiliere, femeile îi depăşesc ca număr
pe bărbaţi, atât în calitate de consilieri, cât şi de clienţi. Acest
lucru este mai puţin probabil în cadrele unde consilierii se fo
losesc de tehnicile de consiliere ca parte a rolurilor lor de bază.
În astfel de cazuri, procentul sexului consilierilor şi al clienţi
lor este posibil să-I reflecte pe cel al contextului specific de lu
cru, fie el educaţional, de sănătate sau de afaceri. Faptul că re
laţia de consiliere există între persoane de acelaşi sex sau de
sexe diferite va influenţa cantitatea şi calitatea comunicării, dar
acest lucru va fi cu atât mai bine sau cu atât mai rău, în func
ţie de cei implicaţi.
Identitatea sex-rol
Aşa cum uneori se referă la sexul biologic, sexul se referă şi
la clasificările sociale şi culturale ale atributelor şi comportamen
telor ca fiind "masculine" şi "feminine". Consilierii şi clienţii îşi
aduc identitatea de sex sau identităţile de sex-rol în relaţie -
modul în care se văd pe ei înşişi şi unii pe ceilalţi în ceea ce
Manual d e consiliere · Con silierii ş i clienţii ca persoane diferite

48 priveşte dimensiunile "masculinitate" şi "feminitate" şi impor
tanţa pe care o ataşează acestor concepte.
Consilierii şi clienţii pot fi împărţiţi în categorii în funcţie
de importanţa pe care o acordă problemelor legate de sex: de
exemplu, în ce măsură şi în ce modalităţi sunt aceştia avoca
ţii problemelor femeilor sau ale bărbaţilor. Mai mult decât
atât, ambele părţi pot varia măsura viziunilor sexiste care pre
supun superioritatea unui sex asupra altuia: de exemplu, în
atitudinile lor privind rolurile bărbaţilor şi femeilor pe piaţa
muncii, hărţuirea sexuală, psihologia domestică şi violenţa
fizică.
Starea civilă
Predominantă printre cei mai tineri, există o tendinţă de a
coabita în afara căsătoriei. Cu toate acestea, majoritatea adulţi
lor din ţările occidentale încă se mai căsătoresc. Totuşi, se pare
că oamenii se căsătoresc mai târziu. De exemplu, în Anglia şi
Ţara Galilor, doar 1 6% dintre bărbaţii care s-au căsătorit în 2000
aveau vârste sub 25 de ani, în comparaţie cu 38% în 1 990, cu
procentul corespunzător de femei singure de 30% şi respectiv
57% . Şi divorţul devine mai comun. La jumătatea anilor 2000,
proporţia persoanelor divorţate în Anglia şi Ţara Galilor era de
9,1 % , comparat cu 5,0% în 1990. În majoritatea cazurilor în care
consilierii se folosesc de abilităţile de consiliere ca parte a altor
roluri de bază, starea lor civilă este posibil să fie considerată ire
levantă de către ei înşişi şi de către clienţii lor. Totuşi, atunci
când consilierii îi ajută pe clienţi în îmbunătăţirea relaţiilor in
time, starea lor civilă ar putea fi o problemă pentru unii dintre
clienţi.
RICHARD N E LSON -)ONES

Ori entarea sexuală si afectivă
.
49
Consilierii şi clienţii îşi aduc şi orientarea sexuală în relaţia de

sprijin, fie că sunt heterosexuali, lesbiene, homosexuali sau bise
xuali. Folosesc sintagma "orientare sexuală" mai curând decât
" P referintă sexuală". În cazul multora, dacă nu al maJ'oritătii les-
I I
bienelor şi homosexualilor, orientarea sexuală este un fapt de via-

ţă bazat pe genetică şi experienţe de învăţare semnificative, mai
degrabă decât o preferinţă bazată pe libera alegere. Uneori, ter
menul "orientare afectivă" este acum folosit ca un mod de a con
ştientiza că în relaţiile între persoane de acelaşi sex, la fel ca şi în
cele dintre persoane de sexe diferite, există multe alte aspecte
dincolo de cele sexuale.
Consilierii şi clienţii nu doar că îşi aduc orientarea sexuală şi
afectivă în relaţie, dar ei îşi aduc totodată şi gândurile şi senti
mentele cu privire la ei înşişi şi la orientarea sexuală a altor per
soane. Consilierii şi clienţii lesbiene, homosexuali şi bisexuali se
pot situa pe niveluri diferite de acceptare a propriei homosexua
lităţii sau a homosexualităţii altora. Clienţii lesbiene şi homose
xuali îşi pot pune întrebări cu privire la orientarea lor sexuală şi
la atitudinile persoanei care le acordă asistenţă psihologică şi se
pot teme ca nu cumva acestea să aibă dificultăţi în a-i accepta.
Probabil că puţini consilieri sunt în mod deschis homofobi,
dar mulţi ar putea, în grade diferite, să fie heterosexişti. Prin he
terosexist înţeleg ca, în mod conştient sau inconştient, astfel de
consilieri să presupună superioritatea demonstrării afecţiunii faţă
de membrii sexului opus. Pe de altă parte, unii consilieri lesbiene
sau homosexuali ar putea întâmpina dificultăţi în a lucra cu
o heterosexualitate reprimată sau cu componentele heterosexu
ale deschise ale clienţilor bisexuali. Vrând-nevrând, ei ar putea
Manual de consiliere · Consi l i e ri i şi clienţii ca pe rsoa n e diferite

50 căuta să îi conducă pe aceşti clienţi spre tiparele lesbiene sau
homosexuale.
Vârsta
Imediat după ce consilierii şi clienţii se întâlnesc pentru pri
ma dată, aceştia vor începe să facă presupuneri cu privire- la vâr
sta celuilalt. Declaraţiile cu privire la vârstă ar putea constitui
punctul de plecare pentru alte gânduri şi sentimente despre ei
înşişi şi despre celălalt. De exemplu, persoanele tinere care acor
dă ajutor s-ar putea percepe ca fiind depăşite atunci când lucrea
ză cu persoane mai în vârstă, de vreme ce nu au suficientă expe
rienţă de viaţă. Clienţii tineri s-ar putea teme ca nu cumva
consilierii mai în vârstă să nu fie în stare să îi înţeleagă, dată
fiind diferenţa dintre generaţii.
Unul dintre aspectele în schimbare ale vârstei este durata de
viaţă: de exemplu, occidentalii trăiesc, în general, cu 20 de ani
mai mult decât acum o sută de ani. Această schimbare implică
multe provocări în ceea ce priveşte consilierea, inclusiv sub
aspectul acordării unei atenţii mai mari nevoilor persoanelor
mai în vârstă. Vârsta este parţial un concept fizic, dar este în
acelaşi timp şi o atitudine a minţii. Persoanele în vârstă pot fi
vii şi vibrante din punct de vedere psihologic, în vreme ce unii
tineri sunt rigizi mental. În acelaşi timp, modul în care consi
lierii şi clienţii comunică poate întări sau diminua presupune
rile despre vârsta fizică. De exemplu, consilierii tineri pot co
munica în modalităţi calme şi confortabile, care să îi liniştească
pe clienţii mai în vârstă, în timp ce consilierii mai în vârstă pot
da dovadă de înţelegere faţă de cultura şi aspiraţiile clienţilor
lor tineri.
Dizabilitatea fizică 51
Fie consilierul, fie clientul, fie ambii pot avea o dizabilitate

fizică într-un fel sau altul. Mulţi oameni suferă în ceea ce pri
veşte aspectul mobilităţii, al auzului, al vederii şi al altor per
turbări. Uneori, aceste perturbări sunt genetice, iar alteori sunt
rezultatul evenimentelor de viaţă, cum ar fi accidentele indus
triale, de maşină sau în urma serviciului militar. Consilierii şi
clienţii vor avea gânduri şi sentimente cu privire la propria lor
dizabilitate sau la dizabilităţile altuia. Unii consilieri se pot simţi
în mod corect necalificaţi pentru a lucra cu anumiţi clienţi cu di
zabilităţi fizice.
Faptul de a fi un consilier cu dizabilităţi fizice ridică multe
probleme. Toate persoanele cu dizabilităţi fizice trebuie să se îm
pace cu limitările lor fizice. Mulţi consilieri cu dizabilităţi au de
venit mai calmi şi mai puternici după ce au parcurs cu succes
toate ramificaţiile emoţionale ale dizabilităţilor lor. Pe lângă in
sight-uri produse relativ la provocările cărora trebuie să le facă
faţă clienţii cu dizabilităţi fizice, astfel de persoane cu dizabili
tăţi pot fi foarte eficiente în sprijinirea persoanelor fără dizabili
tăţi fizice.
Uneori, asupra consilierilor se pot face presiuni de a schimba
natura relaţiei de sprijin din cauza altor elemente legate de clien
ţii cu dizabilităţi: de exemplu, presiuni din partea asigurătorilor
sau a comitetelor de acordare a compensaţiilor pentru muncitori,
pentru consiliere de scurtă durată, sau în ceea ce priveşte alcă
tuirea unor rapoarte despre clienţi. Deşi formează o minoritate,
unii clienţi cu dizabilităţi pot permite ca unele consideraţii de
genul pretenţiilor financiare să saboteze integritatea relaţiilor lor
de sprijin.
Manual d e consiliere · Consi li e ri i ş i cli enţii ca persoa n e diferite

52 Religia sau filosofia
Consilierii şi clienţii îşi aduc credinţele religioase, dorinţele
spirituale şi explicaţiile privind sensul vieţii în relaţiile lor. Ast
fel de credinţe pot fi surse de putere. De exemplu, în culturile
occidentale, mulţi consilieri sunt puternic motivaţi de conceptul
creştin de agape sau dragoste neegoistă. Mai mult decât atât, îm
părtăşirea aceloraşi credinţe religioase cu clienţii poate întări o
relaţie de lucru bazată pe colaborare.
Consilierii diferă din punct de vedere al abilităţilor de a dez
volta relaţii cu clienţii ale căror atitudini, în ceea ce priveşte re
ligia şi spiritualitatea, diferă de ale lor. O problemă pentru mulţi
consilieri religioşi este măsura în care valorile şi învăţăturile bi
sericii lor le influenţează modul în care lucrează. De exemplu,
consilierii romano-catolici ar putea întâmpina conflicte de valori
în domenii cum ar fi divorţul, contracepţia, avortul şi sexul
premarital, lesbian sau homosexual.
În cele de mai sus, am trecut în revistă 10 caracteristici-che

ie pe care consilierii şi clienţii le aduc în relaţiile lor de consi
liere. Caracteristicile personale ale consilierului şi ale clientu
lui suferă diferite permutaţii şi combinaţii. Nu există nicio
relaţie de consiliere în vid. Consilierii trebuie să fie sensibili la
efectul pe care caracteristicile lor personale şi ale clientului îl
au asupra modului în care comunică şi în care îşi pot dezvolta
cel mai bine relaţia de consiliere. Consilierii trebuie să fie
realişti în ceea ce priveşte limitele lor şi să fie pregătiţi să tri
mită clienţii la alte persoane care le-ar putea înţelege mai bine
circumstanţele speciale.
RICHARD N E LSON -]ONES

5
Relatia d e consiliere
I
În capitolul 1 am menţionat faptul că adeseori relaţiile de

sprijin nu sunt atât de formale şi clar structurate precum rela
ţiile de consiliere şi psihoterapie. Un motiy pentru aceasta este
că multe dintre persoanele care acordă sprijin se folosesc de
tehnicile de consiliere în contextul altor relaţii, de exemplu,
asistent social - client sau şef - muncitor. Ideea de şedinţe de
consiliere săptămânale de 45-50 de minute efectuate în cabine
te special amenajate pentru acest scop se aplică rar marelui nu
măr de contacte dintre persoanele care oferă ajutor şi clienţi.
Uneori, cei care acordă sprijin folosesc tehnicile de consiliere în
şedinţe extrem de lungi, să spunem, atunci când oferă suport
după o pierdere grea sau atunci când efectuează evaluări în ve
derea obţinerii unei slujbe. Totuşi, deseori, persoanele care acor
dă sprijin se folosesc de abilităţile de consiliere atunci când au
contacte relativ scurte cu clienţii, să spunem durând între 10 şi
15 minute, şi intermitente, ori de câte ori e nevoie. Mai mult
decât atât, deşi anumite relaţii de sprijin se desfăşoară în cabi
nete de consiliere, mulţi consilieri se folosesc de abilităţile lor
în cabinete, săli de spital, clase, laboratoare, sufragerii sau can
tine de fabrică, printre alte locaţii. În consecinţă, cititorii trebuie
să adapteze discuţia care urmează, privind relaţia de consiliere,
Manual de consiliere · R e l a ţi a de c o n s i l i e re
54 la contextele în care fie deja folosesc, fie vor folosi tehnicile de
consiliere.
Dimensiuni a le relatiilor de consiliere

,
Legătura este caracteristica esenţială a oricărei relaţii. Relaţi

ile de consiliere sunt legăturile umane dintre consilieri şi -clienţi,
atât cele concrete, cât şi cele din mintea fiecăruia. În cadrul rela
ţiei generale dintre consilier şi client există un număr de dimen
siuni sau trăsături.
Relaţia publică sau observabilă constă din toate comunicări
le specifice oricărei rel a ţii consilier-cl ien t . În timpul contactelor
de consiliere, atât consilierul, cât şi clientul transmit şi primesc
numeroase mesaje verbale, vocale şi corporale. Mai mult decât
atât, consilierii le pot oferi clienţilor material scris, pot folosi o
tablă şi uneori pot face casete sau benzi video. După consiliere,
mai poate exista contact faţă în faţă, contact telefonic sau prin
e-mail.
Relaţiile de consiliere au loc atât în minţile participanţilor, cât
şi în comunicarea externă. Mulţi consilieri şi mulţi clienţi au re
laţii de lucru care le preced sau le însoţesc pe cele de consiliere
şi, în consecinţă, au început deja să-şi formeze impresii unii de
spre ceilalţi. În timpul desfăşurării şedinţei faţă în faţă, ambii
participanţi se raportează unul la altul în minţile lor; de exem
plu, clienţii pot să decidă cât de mult pot să aibă încredere în
consilieri, cât de mult să dezvăluie, când şi în ce feluri. În plus,
ambii participanţi formează şi reformează în mod constant con
cepţii mentale unul cu privire la celălalt. Mai mult decât atât, în
perioadele dintre şedinţele de consiliere şi contacte, clienţii şi
consilierii se angajează în relaţii mentale atunci când se gândesc
unul la altul �i când revăd materialul pe care l-au discutat Îm- 55
preună.
Co nditii
. de bază ale relatiilor
. de consiliere
În 1 957, Cari Rogers a publicat un articol fructuos, intitulat
"The necessary and sufficient conditions of therapeutic persona
lity change" (Condiţiile necesare �i suficiente ale schimbării te
rapeutice de personalitate). În acest articol, Rogers a identificat
�ase condiţii pentru schimbarea terapeutică, dintre care la trei
înţelegerea empatică, privirea pozitivă necondiţionată �i congru
en ţa - se referă ca l a n i �te con d i ţi i fu n d a m en ta l e a l e rel a ţi i l or
de consiliere. În această carte nu folosesc sintagmele de înţele
gere empatică, privire pozitivă necondiţionată �i congruenţă, ci
folosesc alţi termeni pentru a surprinde abilităţile de consiliere
acoperite de aceste concepte. Totu�i, descriu aici pe scurt fiecare
dintre condiţiile de bază, din două motive. În primul rând, con
ceptele oferă insight-uri valoroase despre cum să sporim mai de
grabă decât să interferăm cu dezvoltarea relaţiilor de colabora
re cu clienţii. În al doilea rând, sintagmele empatie, privire
pozitivă necondiţionată �i congruenţă fac parte din uzul comun
în profesiunile de sprijin, astfel încât cititorii ar trebui să �tie ce
înseamnă acestea.
EMPATIA
Clienţilor le place să se simtă înţele�i în propriii lor termeni de

către consilieri. Empatia este capacitatea de a se identifica men
tal cu lumea interioară a clientului �i de a înţelege pe de-a-ntre
gul. Consilierii ar putea avea �i ar putea fi percepute ca dovedind
Manual de consiliere • Relaţia de consi l i ere

56 înţelegere empatică pentru afirmaţiile singulare ale clienţilor o
serie de afirmaţii ale clienţilor, o întreagă şedinţă de consiliere
sau în decursul unei serii de şedinţe de consiliere. Rogers a con
siderat că persoanele care oferă ajutor ar trebui să aibă şi să facă
dovada unei atitudini empatice. El a accentuat crearea unui cli
mat emoţional empatic în interviul de consiliere, mai degrabă
decât folosirea empatiei ca pe un set de abilităţi.
Folosirea termenului empatie în concepţia lui Rogers s-a
concentrat în particular pe conceptul experimentării. El a în
cercat să optimizeze cantitatea şi calitatea ascultării interioare
a clienţilor săi, ajungând până la experimentarea, împreună cu
ei, a unui flux continuu psihologic şi fiziologic. Pe lângă fap
tul că îi ajută pe clienţi să intre în contact cu sentimente mai
evidente, el a încercat şi să îi ajute să simtă înţelesurile de care
erau rareori conştienţi. Totuşi, el s-a oprit din încercarea de a
dezvălui acele emoţii de care clienţii nu erau totalmente con
ştienţi, de vreme ce acest lucru putea fi prea înspăimântător.
Empatia este un proces activ, în care consilierii doresc să ştie
şi să ajungă să primească înţelesurile şi comunicările clienţi
lor. A răspunde la afirmaţiile individuale ale clienţilor înseam
nă un proces de ascultare şi observare, de rezonare, discrimi
nare, comunicare şi de verificare a înţelegerii. Nu mai este
nevoie să spunem că dimensiunea finală şi esenţială este că,
într-o oarecare măsură, clientul a perceput empatia consilieru
lui. Caseta 5. 1 , preluată dintr-un film demonstrativ întruchi
pându-l pe Rogers în rol de consilier, ilustrează acest proces.
Clientul, Gloria, vorbeşte despre modul în care tatăl său nu îi
arată niciodată faptul că îi pasă de ea în felul în care i-ar fi plă
cut ei.
57
Caseta 5.1 Dimensiuni ale procesului em patiei
Afirmaţia "Nu ştiu ce este. Ştii că atunci când vorbesc

clientului: despre asta simt o lovitură uşoară . Dacă
stau liniştită un minut, simt ca o mare lo-
vitură aici jos. Ajung să mă simt înşela tă . 1I
Procesul de răspuns al consilierului
Observare Observă şi ascultă comunicarea verbală,

şi asc/lltare: vocală şi corporală a clientului.
Rezonare: Simte o parte din emoţia experienţelor

clientei.
Discriminare: Discriminează ceea ce este cu adevărat im

portant pentru clientă şi formulează acest
lucru într-un răspuns.
Comunicare: " Este mult mai uşor să fie doar o lovitură

uşoară, pentru că atunci nu mai simţi tot
pietroiul acela de durere."
Comunică un răspuns care încearcă să ara
te înţelegerea gândurilor, sentimentelor şi
înţelesurilor personale ale clientei. Însoţeş
te verbalizarea cu o bună comunicare vo
cală şi corporală.
Ver ificare: În acest caz, clienta a făcut rapid următoa

rea afirmaţie, care a urmat firul experien
ţelor şi gândurilor sale. Totuşi, consilierul
putea să fi aşteptat şi să îi acorde clientei
spaţiul de a răspunde sau ar fi putut să o
întrebe dacă răspunsul era corect.
Manual de consiliere • Relaţia de consili ere

58 Percepţia clientului asupra răspunsului consilierului
Modul în care a reacţionat clienta a indicat faptul că ea a per
ceput că, de fapt, consilierul a dovedit o empatie excelentă şi a
fost capabilă să continue să intre şi mai mult în contact cu ex
perienţele sale.
P RIVI R EA POZITIVĂ N E C O N DIŢI O NATĂ
Privirea pozitivă necondiţionată constă din două dimensiuni:

nivelul privirii şi necondiţionalitatea privirii. Nivelul privirii, sau
probabil mai corect spus nivelul privirii pozitive se referă la sen
timentele pozitive pe care consilierul le are faţă de client, cum ar
fi simpatia, faptul de a-i păsa şi căldura. Necondiţionalitatea pri
virii se referă la acceptarea lipsită de judecată a experienţei şi au
todezvăluirii realităţii subiective a clientului. O problemă-cheie
în privirea pozitivă necondiţionată este faptul că persoanele care
acordă sprijin nu încearcă să posede sau să controleze clienţii,
astfel încât aceştia să le împlinească propriile nevoi. În schimb,
asistenţii psihologici respectă diferenţierea clienţilor şi le accep
tă diferenţele unice. O astfel de acceptare le oferă clienţilor per
misiunea de a realiza şi de a experimenta pe de-a întregul gân
durile şi sentimentele.
Un alt mod de abordare a privirii pozitive necondiţionate este
ca persoanele care oferă ajutor să respecte şi să valorizeze fiinţa
profundă a clienţilor lor şi să se identifice mai degrabă cu poten
ţialul lor decât cu comportamentele lor curente. Privirea poziti
vă necondiţionată implică, printre altele, compasiune pentru fra
gilitatea umană şi înţelegerea condiţiilor universale care îi fac pe
indivizi să devină persoane mai puţin eficiente decât ar fi de
dorit. Clienţii sunt mai puţin susceptibili să se dezvolte şi să se 59
schimbe atunci când sunt recompensaţi pentru potenţialul lor

omenesc, decât atunci când sunt respinşi pe baza eşecurilor lor
omeneşti. Deşi realizez că acest lucru ar putea implica standar-
de foarte ridicate, consider că uneori inabilitatea consilierilor de
a simţi şi de a dovedi o privire pozitivă necondiţionată reflectă
propria lor dezvoltare personală insuficientă.
CONG R U ENŢA
Congruenţa sau autenticitatea are atât o dimensiune inte

rioară, cât şi una exterioară. Din punct de vedere interior, con
silierii sunt capabili să îşi conştientizeze în mod corect gându
rile, sentimentele şi experienţele semnificative. Aceştia au un
grad mare de conştiinţă de sine. Conştiinţa de sine poate in
clude faptul că îşi pot da seama ce părţi din ei nu sunt perfec
te pentru acordarea de asistenţă psihologică: de exemplu,
"Mi-e teamă de acest client" sau "Atenţia mea este atât de con
centrată asupra problemelor mele, încât arareori sunt capabil
să îl ascult".
Din punct de vedere exterior, consilierii interacţionează cu
clienţii ca persoane reale. Ceea ce spun consilierii sună adevărat.
Consilierii nu se ascund în spatele unor faţade profesionale şi
nici nu poartă măşti sociale politicoase. Onestitatea şi sincerita
tea caracterizează comunicarea congruentă. De exemplu, consi
lierii plini de compasiune şi de grijă trăiesc aceste calităţi în ca
drul întâlnirilor de consiliere. Limbajul lor verbal, vocal şi corporal
trimite mesaje pline de grijă şi consistente. Ei nu îşi creează un
Manual de consiliere · Rel aţi a de consili ere

60 profil al modului în care cred că ar trebui să fie, ci comunică în
mod real ceea ce sunt în acele momente.
Congruenţa nu înseamnă a "lăsa totul să iasă la iveală". Con
silierii sunt capabili să fie conştienţi de propriile lor gânduri şi
sentimente, pentru a-şi hrăni şi dezvolta clienţii. Deşi congruen
ţa poate include dezvăluiri personale, aceste autodezvăluiri sunt
folosite în beneficiul clienţilor, în interesul umanizării f'rocesu
lui de consiliere şi al avansării acestuia, şi nu pentru a-i face pe
consilieri să se simtă mai confortabil.
Procese �i pattern - u ri de comunicare

Relaţiile de consiliere sunt procese de comunicare în dublu
sens, fie că este pozitiv sau negativ. De exemplu, în timpul şe
dinţelor de consiliere şi de realizare a contactelor, consilierii şi
clienţii sunt într-un proces continuu de trimitere, recepţionare,
evaluare şi interpretare a limbajului verbal, vocal şi corporal.
Un mod de a privi procesele comunicării implicate în relaţii
le de consiliere este felul în care consilierii şi clienţii se recom
pensează unii pe ceilalţi. De exemplu, mesajele consilierului, cum
ar fi ascultarea activă, căldura şi invitarea, adresate clienţilor de
a se implica în proces pot să fie recompensatorii pentru clienţi.
Clienţii oferă şi ei, la rândul lor, recompense consilierilor lor, de
exemplu, zâmbete şi acorduri din cap.
La fel ca în cadrul oricărei relaţii, consilierii şi clienţii pot con
solida pattern-uri de comunicare reciproce, care pot spori sau
împiedica procesul de sprijin. Un pattern de comunicare produc
tiv este unul de colaborare în vederea atingerii scopurilor legiti
me de acordare a consilierii. De exemplu, răspunsurile empatice
bune ale consilierilor conduc la răspunsuri oneste, autoexploratorii
RICHARD N E LSON -]O N ES

din partea clienţilor, care la rândul lor conduc la răspunsuri bune 61
empatice din partea consilierilor �i a�a mai departe.

Pattern-ul întrebare-retragere este un exemplu de pattern de
comunicare neproductiv. În acest caz, consilierii caută continuu
să extragă date personale de la clienţi, care se retrag în mod con
stant în faţa unor astfel de încercări, pentru că nu sunt pregătiţi
să dezvăluie informaţia solicitată. Pe de altă parte, uneori consi
lierii care nu au încredere în ei sunt prea reticenţi în căutarea in
formaţiei. Alt pattern de comunicare negativ este acela care se
instaurează între consilieri carismatici sau dominatori �i clienţi
dependenţi. Un alt pattern de comunicare neproductiv se creea
ză între consilierii care vorbesc mult �i clienţii tăcuţi. Adresând
constant întrebări, ei preiau controlul �i se pot trezi în faţa unor
clienţi care a�teaptă următoarea întrebare, în loc să vorbească li
ber, oferind informaţii despre ei în�i�i.
Relatia de colaborare
.
Un mod bun de a privi relaţiile de consiliere încununate de

succes, mai ales cele care se extind pe parcursul unei perioade
mai mari de timp, este de a vedea dacă acestea constituie relaţii
de colaborare. Criteriul de faţă este unul valoros fie că persoa
nele care acordă sprijin folosesc abilităţile de consiliere în roluri
de cvasiconsiliere, ca parte a altor roluri primare, ca voluntari,
fie dacă î�i oferă una alteia ajutor. Noţiunea de colaborare impli
că faptul ca respectivii clienţi să coopereze cu persoanele care
acordă ajutor pentru că se simt înţele�i de către acestea �i, în ca
drul limitărilor contextului în care se întâlnesc, simt un fel de le
gătură emoţională pozitivă cu acestea. Relaţiile de colaborare
presupun, de asemenea, că persoanele care acordă sprijin �i clienţii
Manual de consiliere · Rel aţia de consi liere

62 lucrează pentru atingerea unor scopuri comune. Mai mult decât
atât, colaborarea atrage după sine faptul că respectivii clienţi se
simt confortabil în ceea ce priveşte sarcinile şi metodele folosite
în procesul de consiliere.
RICHARD NE LSON-jONES
Co n d u ce re a şed i n ţe l o r d e m ij l oc
Acest capitol este util acelor consilieri care folosesc sau sunt
mai susceptibili să-şi folosească tehnicile de consiliere în cadre
unde este posibil să se desfăşoare o serie de şedinţe de consilie
re formale. Cu toate acestea, sper ca cititorii care îşi folosesc teh
nicile de consiliere fie în cadrul unor întâlniri informale, fie ca
parte a altor roluri primare să găsească, de asemenea, ceva util
aici. Accentul este pus pe şedinţele de mijloc, cele care se desfă
şoară după şedinţa iniţială şi înainte de şedinţa finală. Î n orice
caz, următoarea trecere în revistă se concentrează pe conducerea
şedinţelor în care se foloseşte abordarea îmbunătăţirii comuni
cării / acţiunilor şi îmbunătăţirea mentală, mai degrabă decât
abordarea facilitării rezolvării de probleme în stadiul schimbă
rii din modelul de ajutorare RIS (Relaţionare - Î nţelegere -
Schimbare). Totuşi, multe dintre puncte sunt relevante ambelor
abordări.
Şedinţele de consiliere cuprind patru faze: pregătirea, începu
tul, faza de mij loc şi încheierea. Î n caseta 23 . 1 , bazându-ne pe
presupunerea că procesul de consiliere se va desfăşura pentru
cel puţin încă o şedinţă, sunt prezentate tehnici pentru fiecare
fază.
RIC HARD N E LSON-] O N ES

229
Caseta 23.1 Cele patru faze ale şedinţelor de consiliere
1. Faza de pregătire
Tehnici ilustrative
Reflectarea la şedinţa trecută şi şedinţele următoare
Consultarea cu formatori, supervizori şi colegi
Î nţelegerea modului în care pot fi îmbunătă ţite comunica
rea / acţiunile şi gândurile vizate
Punctuali ta tea
Aranjarea camerei
Relaxarea
2. Faza de inceput
Tehnici ilustrative
Întâlnirea, salutul şi aşezarea
Restabilirea relaţiei de colaborare
Verificarea temei
Programarea agendei şedinţelor
3. Faza de mij loc

Tehnici iLustrative
Implicarea activă a clienţilor în procesul de schimbare
Instruirea, demonstrarea şi repetiţia
Verificarea înţelegerii clienţilor
Reactualizarea agendei şedinţelor
Păstrarea ritmului şedinţelor
4. Faza de încheiere
Tehnici iLustrative
Structurarea programului astfel încât să permită încheierea
Recapitularea şedinţelor
Negocierea temei pentru acasă
Aranjarea unui contact ulterior
Manual de consiliere • Cond u ce rea şed i nţelor d e mij loc

230 Faza de pregătire
Pregătirea adecvată a şedinţelor de consiliere este foarte im
portantă . Persoanele care acordă sprijin ar trebui să ajungă mai
devreme la şedinţe, să se asigure de ordinea cabinetului, să ve
rifice echipamentul de înregistrare pe care l-ar putea folosi şi,
dacă este necesar, să se relaxeze. În majoritatea cazurilor, CODsi
lierii nu ar trebui să le permită clienţilor să intre în cabinet până
când nu sunt pregătiţi să le dedice atenţia în întregime.
Atunci când este potrivit, supenrizorii, formatorii şi colegii îi
pot ajuta pe consilieri la recapitularea şedinţei anterioare, să câş
tige insight-uri în ceea ce priveşte modul în care ar putea să o
abordeze pe următoarea. În plus, consilierii pot să îşi revizuias
că strategiile pe care intenţionează să le folosească, astfel încât
să le înţeleagă în întregime conţinutul. Dacă este necesar, consi
lierii pot să practice transmiterea strategiilor. Mai mult decât atât,
consilierii pot să se folosească de timpul din şedinţele de mijloc
pentru a se asigura că au toate materialele scrise, cum ar fi con
spectele şi formularele pentru temele pentru acasă, pregătite. To
tuşi, consilierii ar trebui să evite să fie prea rigizi în conducerea
şedinţelor, de vreme ce consultarea cu clienţii este parte a stabi
lirii unor bune relaţii de colaborare.
Faza de inceput
Faza de început cuprinde trei sarcini principale: restabilirea
relaţiei de colaborare, verificarea temei şi programarea şedinţe
lor. Odată ce clienţii sunt aşezaţi confortabil, vor începe uneori
să vorbească din proprie iniţiativă. Totuşi, în majoritatea cazuri
lor, este nevoie ca persoanele care acordă sprijin să facă o afirmaţie
RIC HARD N E LSON -JON ES

de deschidere. Exemple de afirmaţii de deschidere sunt oferite 231
în Caseta 23.2. Sugerez o abordare "indulgentă", care începe prin

verificarea "locului unde se situează clientul", mai degrabă de-
cât trecerea directă la schimbarea comportamentului. Consilierii
ar trebui să le creeze clienţilor siguranţa şi spaţiul psihologic în
care să le transmită informaţiile pe care le consideră importan-
te, din cadrele lor interne de referinţă.
Odată ce consilierii le-au oferit clienţilor timpul necesar pen
tru a spune ce aveau de spus, pot să le solicite şi alte informaţii
care îi pot ajuta în evaluarea modului în care clienţii au progre
sat în efectuarea temei negociate în cadrul şedinţei trecute. Ca
seta 23 .2 oferă câteva afirmaţii pe care persoanele care acordă
sprijin le pot face în situaţia în care clienţii nu au expus deja pro
gresul înregistrat prin efectuarea temei. Dacă este cazul, consi
lierii pot să pună şi alte întrebări care să clarifice şi să sporească
înţelegerea lor şi a clienţilor privind măsura în care fac progre
se. Mai mult decât atât, consilierii îi pot încuraja pe clienţi să-şi
admită implicarea conştientă sau influenţa personală în schim
bările pozitive de pe parcursul efectuării temei. De exemplu,
Callum, 27 de ani, lucrează împreună cu persoana care îi acordă
sprijin la îmbunătăţirea abilităţilor sale de exprimare a afecţiu
nii faţă de partenera sa, Bethany, de 28 de ani, într-un mod mai
deschis. Bethany i-a spus nu de mult lui Callum că, în ceea ce o
priveşte, consideră că se înţeleg mai bine. Consilierul lui Callum
îl încurajează să admită că, prin schimbarea comportamentului,
de exemplu, prin lipsa de reţineri în a-i spune că o iubeşte şi în
a o săruta cu căldură, a înregistrat deja o îmbunătăţire. Callum
ar putea să-şi spună că "Atunci când îmi folosesc abilităţile de
autodezvăluire şi sunt mai deschis în declararea şi arătarea dra
gostei pentru Bethany, pot să îmi îmbunătăţesc relaţia cu ea."
Manual d e consiliere · Cond ucerea şedi nţelor d e m ij loc

232 La începutul fiecărei şedinţe din stadiul schimbării, consilie-
rii ar trebui să se consulte cu clienţii pentru a stabili conţinutul
şedinţei. Astfel de progran1ări ale conţinutului şedinţei pot fi fă
cute pentru unele şedinţe sau pentru toate. De exemplu, pot de
cide împreună ce vor lucra mai întâi şi apoi, mai târziu, pot lua
o altă decizie asupra a ce să lucreze în continuare. Alternativ, în
cadrul discuţiei iniţiale despre agenda şedinţelor, ei pot să stabi
lească un obiectiv cu care să înceapă şi apoi să cadă de acord să
se deplaseze către altul. Totuşi, atât consilierii, cât şi clienţii ar
trebui să fie flexibili odată ce stabilesc agenda şedinţelor, astfel în
cât să poată răspunde la evoluţiile care survin în timpul şedinţelor.
Atunci când se stabileşte agenda şedinţelor, eu susţin acorda
rea unei atenţii sporite dorinţelor clienţilor, de vreme ce doresc
să le încurajez motivaţia şi implicarea. Dacă personal consider
că există un motiv important pentru a începe cu un obiectiv de
îmbunătăţire a comunicării sau a gândurilor clientului, împărtă
şesc această observaţie clienţilor mei. Totuşi, tind să le las lor ul
timul cuvânt în stabilirea programului şedinţelor. Caseta 23.2
exemplifică tipul de afirmaţii privind stabilirea programului şe
dinţelor, ce ar putea fi folosite aproape de începutul celei de-a
doua şedinţe. Agendele şedinţelor ulterioare tind să fie puternic
influenţate de activitatea şi temele negociate în şedinţa anterioară.
Caseta 23.2 Câteva exemple de afirmaţii

din faza de început
Afirmaţii de deschidere
Cum ţi-a mers săptămâna asta?
Cum te-ai mai descurcat?
Cu ce ai vrea să începem astăzi?
Verificarea temei 233
Ce progres ai făcut odată cu această temă?
Ce s-a întâmplat atunci când ai încercat să aplici gândurile/ mo
durile de a comunica modificate?
Lucrurile nu s-au întâmplat pur şi simplu, ci tu le-ai făcut să se
întâmple prin faptul că ai schimbat (specificaţi ce).
Stabilirea agendei unei şedinţe - consilier către tată

În prima noastră şedinţă am stabilit două obiective care se refe
ră la abilităţile mentale necesare pentru a vă înţelege mai b ine
cu Luke (fiul de 13 ani): mai precis, punerea la îndoială şi apoi
schimbarea regulii exigente că "Luke nu trebuie niciodată să fie
nepoliticos cu mama sa " şi evaluarea şi, dacă este posibil schim
barea percepţiei tale că "Luke nu face niciodată nimic prin casă " .
Am stabilit, de asemenea, câteva scopuri legate de îmbunătăţi
rea componentelor mesajelor verbale, vocale şi corporale pentru
o mai bună comunicare cu Luke în timpul meselor. Asupra că
reia ai dori să lucrezi mai întâi?
Faza de mijloc
Odată ce agendele şedinţelor au fost stabilite totuşi în mod
informal, consilierii pot folosi strategii de a-i ajuta pe clienţi la
atingerea unuia sau a mai multor obiective. O modalitate de a
vedea această fază de mijloc este de a considera faza de lucru a
şedinţei. Totuşi, nu am folosit sintagma de fază de lucru pentru
că ar putea scădea din meritele activităţii valoroase din fazele de
pregătire, început şi de sfârşit.
Am accentuat deja importanţa instruirii centrate pe client
atunci când asistăm clienţii în îmbunătăţirea abilităţilor lor. Î n
faza de mijloc, persoanele care acordă sprijin pot să îi implice pe
Manual de consiliere • Condu cerea şedi nţelor d e mij l oc

2 34 clienţi în alegerile care au loc atunci când se lucrează asupra unor
anumite abilităţi, de exemplu numărul de repetiţii necesare pen
tru a dezvolta mesajele verbale, vocale şi corporale vizate. Mai
mult decât atât, consilierii îi pot implica pe clienţi în alegerile
privind urmărirea anumitor puncte din agenda şedinţelor şi re
vizuirea acestora după cum este cazul. Î mpreună, ei pot să facă
schimburi şi compromisuri privind petrecerea timpului alocat
şedinţelor: de exemplu, reducerea timpului petrecut doar pen
tru o anume abilitate mentală sau abilitate de comunicare, astfel
încât să aibă timp disponibil pentru o alta.
Consilierii trebuie să menţină ritmul potrivit al şedinţei, nici
prea rapid, nici prea lent. Există riscuri în ambele direcţii. Pe de
o parte, ele s-ar putea grăbi, spre a oferi strategii de consiliere în
moduri care ar putea induce în eroaree clienţii, făcând ca aceş
tia să rămână cu prea puţin la sfârşitul şedinţei. Mai mult decât
atât, ar putea face prea multe presiuni asupra clienţilor, ca aceş
tia să se dezvăluie şi să lucreze într-un ritm nepotrivit.
Pe de altă parte, consilierii pot permite derularea de "şedin
ţe în derivă" - şedinţe care curg încet, fără scop, cu rezultate
puţine palpabile. Uneori, această derivă a şedinţei se petrece pen
tru că persoanele care acordă sprijin au slabe abilităţi în ceea ce
priveşte menţinerea echilibrului dintre relaţie şi sarcină, în de
trimentul celei din urmă. Ar putea fi nevoie ca aceştia să dezvol
te abilităţi asertive pentru a reduce conversaţiile lungi şi nepro
ductive. Mai mult decât atât, ei au nevoie de un repertoriu de
expresii de verificare şi avansare. Caseta 23.3 oferă exemple de
astfel de afirmaţii.
Deşi responsabilitatea ar trebui împărţită, până la urmă este
responsabilitatea consilierului să vadă dacă timpul şedinţei este
alocat în mod productiv. Acesta ar trebui să fie atent să nu facă
RICHARD N E LSON-JONES
afirmaţii de avansare dacă nu are timp suficient pentru gestio- 235
narea în mod adecvat a itemilor ulteriori din programul şedin-

ţei. În general, cel mai bine este să se evite abordarea unor noi
subiecte la sfârşitul şedinţelor, în loc să se înceapă lucrul asupra
lor în grabă.
Caseta 23.3 Exemple de fonnulări pentru

fazele de mij loc şi de sfârşit
Formulări pentru faza de mijloc

Doreşti să petreci mai mult timp acum lucrând pe acest aspect
sau eşti pregătit să mergem mai departe?
Simt că am lucrat la schimbare (specificaţi) pe
cât de mult a fost posibil, ce părere ai?
Doreşti o altă repetiţie pentru a comunica mai b ine în această
situaţie sau crezi că te poţi descurca destul de bine?
Formulări pentru faza de sfârşit

Observ că va trebui să terminăm în 10 minute . . . şi presupunând
că doreşti să revii, poate ar trebui să petrecem o parte din acest
timp uitându-ne la ceea ce ai putea face înainte de următoarea
întâlnire.
Înainte de a încheia, ar putea fi o idee bună să revedem ce a m
făcut astăzi ş i s ă vedem cum poţi s ă construieşti pe această bază,
până ne întâlnim data viitoare.
Ai mai dori să aduci ceva în discuţie înainte de a încheia?
Faza de final
Există diferite sarcini implicate în terminarea calificată a şe
dinţelor în stadiul schimbării din cadrul modelului de acordare
Manual de consiliere · Conduce rea şedi nţelor de m ij l oc

236 a asistenţei psihologice RIS (Relaţionare - Înţelegere - Schim
bare). Consilierii trebuie să încheie la final orice activitate lega
tă de o anumită abilitate, desfăşurată în timpul fazei de mijloc.
Ei ar putea dori să organizeze pentru ei înşişi sau pentru clien
ţii lor, şedinţe recapitulative. În cazul în care clienţii nu au făcut
deja acest lucru, aceasta ar putea constitui o oportunitate pentru
ca ei să scrie pe hârtie principalele învăţăminte. În plus, consi
lierii ar trebui să lase timp suficient pentru a negocia şi clarifica
toate temele pe care clienţii le vor avea de făcut. Mai mult decât
atât, consilierii şi clienţii ar trebui să discute clar aranjamentele
pe care le fac pentru şedinţa următoare.
Pentru a aloca timp executării adecvate a sarcinilor din cadrul
fazei de final, adesea este o idee bună realizarea din timp a unei
afirmaţii structurate, care să permită o tranziţie lină de la faza
de mijloc către faza de final a şedinţei. Aţi putea face o astfel de
afirmaţie cu aproximativ 5-1 0 minute înaintea finalului unei şe
dinţe de 45 de minute. Primele două formulări din Caseta 23.3
sunt exemple de afirmaţii pe care consilierii le pot face în aceas
tă privinţă.
Uneori, recapitularea şedinţelor îi ajută pe clienţi să-şi clarifi
ce şi să-şi consolideze ceea ce au învăţat din acestea. Totuşi, re
capitulările şedinţelor nu sunt întotdeauna necesare, mai ales
când consilierii şi clienţii au lucrat în profunzime pe parcursul
şedinţei. Mai mult decât atât, atunci când consilierii negociază
tema, ar putea să acopere oricum unele problematici.
Î n capitolul anterior, am menţionat câteva modalităţi de a
spori complianţa clienţilor în efectuarea activităţilor ca temă pen
tru acasă. Cu riscul repetiţiei, printre aceste modalităţi se numă
ră negocierea, mai degrabă decât impunerea temei, verificarea
RICHARD N E LSON -]O N ES

modului în care clienţi i ştiu cum să pună în act gândurile şi 237
comunicările modificate, notarea instrucţiunilor şi a punctelor

cheie ale activităţilor şi discutarea cu clienţii tuturor dificultăţi-
lor pe care le pot anticipa în îndeplinirea activităţilor.
Atunci când şedinţele se încheie, consilierii ar putea verifica
dacă există aspecte neterminate, semne de întrebare sau puncte
nerezolvate pe care clienţii ar dori să le menţioneze. Unor con
silieri le place să verifice cum au experimentat clienţii şedinţa şi,
dacă aceştia au vreun feedback, doresc să îl împărtăşească cu ei.
Î n sfârşit, consilierii ar trebui să aibă înţelegeri clare cu clienţii
privind oportunitatea şi data următoarei întâlniri. Consilierii ar
putea de asemenea să dorească să le spună c lien ţilor v ulnerabili,
aflaţi " la risc", în ce condiţii şi cum pot să îi contacteze între
şedinţe.
Activitatea 23.1 Practica rea conduce rii celei de-a doua şedi nţe
Lucrezi în echi p ă . Pa rte n e ru l A joacă ro l u l consi l i e ru l ui , i a r pa rten eru l B, pe

cel a l c l i e n t u l u i . C l i e n t u l a l ege o si t u a ţi e - p ro b l e m ă rel eva ntă pentru e l . Să
p resu p u n e m că a i cond u s d ej a o şed i nţă i niţi a lă, în ca re consi l i e ru l şi c l i e n
tu l a u pa rc u rs dej a p ri m e l e d o u ă stadii a l e model u l u i d e consi l i e re R e l a ţi o
n a re - Î nţelegere - Schi m ba re . M a i m u l t decât atât, să pres u p u ne m că tu
şi c l i e ntu l aţi i d e nti ficat cel puţin un ti p d e co m u nica re / acţi u n e şi cel puţin
un gâ n d ca re poate să fie îm bu n ătăţit în ti m p u l sta di u l u i schi m bă rii, sta d i u
ca re a r putea d u ra c e l puţi n încă o şed i nţă d u pă aceasta . D e vre m e c e a cea s
ta n u este o a d o u a şed i nţă rea l ă , va fi n evoie să d i scutaţi mod u l în ca re fi e
ca re di ntre voi îşi poate j u ca mai bi ne ro l u l .
Co n d u a poi o a d o u a şed i nţă d e acord a re d e s p rij i n con stâ nd d i n u rmătoa
re le patru faze:
Manual de consiliere • Cond ucerea şedi nţelor de mij loc

238 • O fază d e p regăti re (acest l uc ru poate i nc l u d e a bo rd a rea de p ro b l e m e aso-
ci a te cu rol u ri le respective)
• o fază d e început
• o fază d e m ij l oc
• o fază de fi na l .
U l te ri o r, o rga n i zează o d i sc u ţ i e d e î m p ă rtăşi re a pă reri l o r ş i d e feed bac k .

Apoi, dacă este cazu l , schi m baţi rol u ri le şi re petaţi această activitate.
Fol osi rea u nei î n regi st ră ri a u d i o sa u video şi d e ru l a rea acestei a pot a d u ce
un p l u s de va loa re a ctivităţi i .
24
Te r m i n a re a co n si l i e ri i
Acest capitol se adresează problematicilor care vizează termi

narea şi conducerea şedinţelor finale. La fel ca şi capitolul pre
cedent, acesta se bazează pe p res u p une rea că persoanele care
acordă sprijin au oportunitatea să lucreze cu clienţii pe parcur
sul unei serii de şedinţe - să spunem trei sau mai multe . Din
nou, sper ca acei cititori pentru care această presupunere nu este
valabilă din cauza naturii diferite a contactelor cu clienţii lor să
obţină ceva din această discuţie.
Când să se incheie procesul de sprijin

În cadrul procesului Relaţionare - Înţelegere - Schimbare,
care este momentul în care consilierii termină procesul de con
siliere? Uneori, clienţii pot termina din proprie iniţiativă, înain
te ca persoanele care acordă sprijin să considere că aceştia sunt
pregătiţi. Acest lucru se poate întâmpla fie din cauza unei nepo
triviri consilier - client, fie din cauza faptului că persoanele care
acordă sprijin nu au dovedit suficiente abilităţi pentru a-i face să
revină asupra deciziei, însă nu neapărat. Clienţii pot să fi consi
derat şedinţa sau şedinţele ca fiind productive, dar cred că pot
continua pe cont propriu. Uneori, circumstanţele exterioare, cum
Manual de consiliere • Termina rea consi lierii

240 ar fi schimbarea slujbei sau boala, îi pot împiedica să continue.
În plus, unii clienţi rezistă pur şi simplu ideii că ar trebui să se
schimbe şi ideii de a beneficia de consiliere.
Multe situaţii-problemă au propriile lor cadre temporale.
Atunci când anumiţi clienţi sunt consiliaţi să gestioneze anumi
te evenimente din viitor, aceştia ar putea să dorească să continue
doar până la evenimentul respectiv. Î n consilierea informală, Con
tactul ar putea să se încheie atunci când clienţii părăsesc cadre
le respective, cum ar fi spitalele sau unităţile rezidenţiale pentru
delincvenţii juvenili. Alteori, consilierea se poate încheia atunci
când clienţii au făcut destule progrese, fie în facilitarea rezolvă
rii de probleme, fie în îmbunătăţirea modului de comunicare i de
acţiune şi gândire din al treilea stadiu al modelului Relaţiona
re - Înţelegere - Schimbare. În plus, consilierea se poate înche
ia, aşa cum am menţionat deja, conform contractului făcut cu
clientul, care stipulează numărul de şedinţe.
În continuare sunt prezentate patru principale surse de infor
maţie pe care consilierii şi clienţii le pot folosi pentru stabilirea
momentului în care să se încheie consilierea. În primul rând, in
formaţia privind ceea ce raportează clienţii cu privire la senti
mentele şi progresul lor. Sunt aceştia mulţumiţi de progres şi
simt că pot face faţă mai bine situaţiilor de viaţă? Î n al doilea
rând, este vorba de propriile observaţii ale consilierilor privind
progresul clienţilor. În al treilea rând, există şi un feedback din
partea persoanelor semnificative în vieţile clienţilor, de exemplu
parteneri de viaţă, şefi sau persoane de aceeaşi vârstă. Uneori,
acest feedback ajunge direct la clienţi şi apoi este transmis con
silierilor. Î n sfârşit, consilierii şi clienţii pot să termine procesul
de consiliere pe baza evidenţei atingerii unor obiective măsura
bile. Un exemplu l-ar putea constitui acela al unei mame singure
şi al fiului său adolescent, anterior în conflict, care raportează 241
faptul de a beneficia de 10 minute de "discuţii fericite" în fieca-

re zi, timp de o săptămână, faptul că băiatul a tuns peluza aşa
cum fusese stabilit, iar mama şi-a exprimat dragostea şi aprecie-
rea cel puţin o dată pe zi.
Formate pentru terminarea consilierii

Uneori, consilierii şi clienţii au puţine alegeri în ceea ce pri
veşte momentul în care să se termine consilierea. Astfel de exem
ple includ situaţiile în care clienţii părăsesc oraşul, atunci când
termenele s-au scurs şi când consilierea se adresează unor situa
ţii din viitorul apropiat, cum ar fi examenele importante sau o
înfăţişare în cazul unui divorţ. Alteori, consilierii au mai multă
libertate în ceea ce priveşte momentul terminării. Î n continua
re sunt prezentate câteva formate posibile pentru terminarea
consilierii:
• Terminare fixă. Consilierii şi clienţii pot avea contracte în care
se stipulează că vor lucra împreună timp de, să spunem, opt

şedinţe asupra uneia sau a mai multor probleme sau abilităţi
problematice. Printre avantajele terminării fixe se numără re
ducerea riscului dependenţei şi motivarea clienţilor să se fo
losească în mod optim de procesul de consiliere. Printre po
tenţialele dezavantaje sunt incluse o acoperire restrânsă a
problemelor şi o insuficientă antrenare a clienţilor în îmbună
tăţirea ah ilităţilor specifice.
• Terminare deschisă, atunci când obiectivele sunt atinse. Î n ceea ce
priveşte terminările deschise, consilierea se încheie atunci

când consilierii şi clienţii consideră că respectivii clienţii au
făcut suficiente progrese în atingerea principalelor obiective
Manual de consiliere • Term i n a rea con silierii

242 propuse. Printre astfel de obiective se numără gestionarea mai
bună a problemelor respective şi dezvoltarea de abilităţi îm
bunătăţite pentru rezolvarea problemelor curente şi viitoare.
• Terminarea treptată. În acest caz, încetarea consilierii este trep
tată. De exemplu, în loc de întâlniri săptămânale, şedinţele fi
nale se pot desfăşura la intervale de două săptămâni sau lunar.
• Terminarea cu ?edinţă/e de sprijin. Î n şedinţele de sprijin, desfă
şurate, să spunem, după trei luni, nu se vor învăţa noi abili
tăţi, ci se va verifica progresul clienţilor în consolidarea celor
învăţate, în motivarea şi susţinerea acestora să treacă peste di
ficultăţile din procesul de desprindere de consiliere şi să-şi fo
losească în m ed i u ] d e acasă abi l i tăţile form a te.
• Programarea unui c011tact ulterior după terminare. Consilierii pot
programa contacte telefonice ulterioare sau o corespondenţă
poştală sau prin e-mail cu clienţii. Astfel de telefoane sau co
respondenţa pot îndeplini unele dintre funcţiile şedinţelor de
sprijin.
Asistarea mentinerii schimbării

,
Aspectele privind menţinerea schimbărilor în situaţiile-pro

blemă ar trebui să fie lăsate pentru şedinţele finale. Consilierii îi
pot ajuta pe clienţi să menţină schimbările din timpul consilie
rii, identificând abilităţile mentale şi de comunicare cheie pe care
clienţii au nevoie să le dezvolte, formându-i cu conştiinciozitate
şi negociind teme pentru acasă relevante, care să îi ajute să trans
fere ceea ce au învăţat în cadrul procesului de consiliere la situa
ţiile-problemă din exterior.
Î n timpul procesului de sprijin, consilierii pot face afirmaţii
care să indice terminarea acestuia : de exemplu, comentariile
RICHARD N ELSON-JON ES
privind faptul că temele pentru acasă sunt utile pentru dezvol- 243
tarea abilităţilor îmbunătăţite, care le vor fi de folos după înche-

ierea consilierii. Astfel de comentarii pot încuraja clienţii să ob-
ţină rezultatul maxim din şedinţele curente şi din timpul dintre
ele. Consilierii pot introduce în discuţie subiectul terminării prin
una sau mai multe afirmaţii de tranziţie, care semnalează în mod
clar că procesul consilierii se apropie de sfârşit. Caseta 24. 1 ofe-
ră exemple de astfel de afirmaţii de tranziţie.
Caseta 24.1 Exemple de afirmaţii de tranziţie în vederea

terminării consilierii
Ne mai rămân doar câteva şedinţe. Poate că ar trebui să discu

tăm nu doar ceea ce ne-am propus pentru această şedinţă, ci să
ne gândim şi la cum am putea să folosim cel mai bine timpul
care ne-a mai rămas împreună.
Şedinţa următoare este ultima şedinţă. Ar fi în regulă pentru tine

să petrecem ceva timp discutând cum să te ajut să păstrezi şi să-ţi
consolidezi abilităţile îmbunătăţite pentru a-ţi gestiona problema?
Poate că ceea ce ne-am propus pentru această şedinţă finală ar

trebui să se bazeze în principal pe modul în care să te foloseşti
de abilităţile pe care le-ai dobândit aici pe mai târziu. De exem
plu, putem recapitula cât de mult te-ai schimbat, unde mai este
loc de îmbunătăţiri, cum ai putea să le faci şi să întocmim un
plan în care să surprindem modul de a aborda orice situaţie di
ficilă pe care o anticipezi.
Principala sarcină în terminarea consilierii este ca respectivii

clienţi să fie asistaţi în vederea consolidării celor învăţate, astfel
Manual de consiliere • Term i n a rea consi lierii

244 încât să poată continua să se ajute singuri mai târziu. O metodă
de a intensifica procesul de consolidare este ca persoana care
acordă sprijin sau clientul să rezume principalele puncte învăţa
te pentru gestionarea situaţiilor-problemă în viitor. În plus, con
silierii şi clienţii pot să petreacă ceva timp anticipând dificultă
ţile şi obstacolele şi să dezvolte strategii pentru a le gestiona.
Unele dintre aceste strategii se pot concentra pe comunicare: de
exemplu, cum să caut mai bine sprijin atunci când încerc să fac
faţă unei situaţii problemă dificile.
Consilierii pot să accentueze clienţilor importanţa conştienti
zării posibilităţii de a-şi repara greşelile şi de a învăţa întotdea
una din acestea. Împreună, consilierii şi clienţii pot dezvolta afir
maţii de dialog intern pentru a îndrepta căderile şi le pot nota
pe o foaie de hârtie sau pe cartonaşe de tip "Nu uita ! " . Mai mult
decât atât, consilierii pot să prevină descurajarea, făcând dife
renţa între un proces de succes şi un rezultat de succes: chiar
dacă respectivii clienţi au folosit abilităţi productive într-o situa
ţie-problemă (proces de succes), ar putea să nu obţină ceea ce do
resc (un rezultat de succes). Faptul că nu au obţinut ceea ce au
dorit nu neagă faptul că au îndeplinit totul cu competenţă şi că
pot să facă acelaşi lucru în viitor.
În plus, atunci când este cazul, consilierii pot să pună la în
doială regulile exigente ale clienţilor, conform cărora "schimba
rea trebuie să fie uşoară" şi "menţinerea schimbării nu trebuie
să implice efort" . Consilierii ar trebui să îi încurajeze pe clienţi
să înlocuiască aceste reguli cu unele mai potrivite, care să accen
tueze faptul că schimbarea şi menţinerea schimbării implică
efort, exerciţiu şi obstacole. Consilierii pot, de asemenea, să sub
linieze asumarea responsabilităţii personale a clienţilor pentru
continuarea gestionării situaţiilor-problemă la capacitatea maxi
mă a abilităţilor lor.
RICHARD N E LSON -JON ES

Uneori, este potrivit ca respectivii consilieri să exploreze îm- 245
preună cu clienţii unele dintre aranjamentele privind un sprijin

ulterior. Acesta poate lua forma participării la un grup de spri-
j in sau curs de formare, citirii de literatură de autoajutorare şi
urmăririi unor casete audio sau video care cuprind materiale de
autoajutorare. În plus, aşa cum s-a menţionat anterior, consilie-
rii pot oferi şi posibilitatea şedinţelor ulterioare de sprijin.
Alte sarcini �i abilităţi de terminare a procesului

de acordare a asistenţei psihologice
Pe lângă sarcina majoră a consolidării comportamentelor îm
bunătăţite, există şi alte sarcini în momentul terminării consilie
rii. Modul în care consilierii le gestionează variază în funcţie de
lungimea procesului de consiliere, de natura problemei /proble
melor şi abilităţilor problematice şi de relaţia consilier--client.
G ESTIONAR EA S ENTI M ENTELOR
Sentimentele clienţilor privind terminarea consilierii se înscriu

în două mari categorii: sentimente legate de întrebarea cum se
vor descurca fără consilieri şi sentimente care vizează consilierii
şi procesul de consiliere. Clienţii au sentimente ambivalente pri
vind modul în care se vor descurca după terminarea consilierii.
Pe de o parte, se simt mai competenţi, însă pe de altă parte au
încă îndoieli în ceea ce priveşte abilităţile lor de implementare a
tehnicilor. Consilierii pot să dea curs unor discuţii deschise, vizând
sentimentele clienţilor cu privire la viitor. Modul în care aceştia
îşi pot menţine cel mai bine abilităţile rezolvă şi problematica
Manual de consiliere · Termi n a rea consi lierii

246 îndoielilor persistente ale clienţilor. Alţi clienţi se vor simţi încre
zători în faptul că pot face faţă acum pe cont propriu, ceea ce re
prezintă, din fericire, un semn al lucrului bine făcut.
Consilierii ar trebui să le acorde clienţilor oportunitatea de
a-şi împărtăşi sentimentele privind contactul cu ei. Ei pot obţi
ne un feedback valoros atât legat de felul în care ei apar, cât şi
privind reacţiile clienţilor la diferitele aspecte ale consilierii. Con
silierii pot umaniza terminarea procesului, împărtăşindu-şi şi ei
unele sentimente clienţilor: de exemplu, "Mi-a făcut plăcere să
lucrez cu tine" sau "Admir curajul cu care faci faţă situaţiei" sau
"Sunt foarte încântat de progresul tău. "
TERMINAR EA CONSILI ERII ÎN MOD ETIC
Consilierii ar trebui să-şi propună să spună " la revedere"

într-un mod profesional şi în acelaşi timp prietenesc, specific mai
degrabă relaţiilor de afaceri decât celor personale. Printr-o înche
iere siropoasă a consilierii, persoanele care acordă sprijin pot să
cauzeze o diminuare a influenţei lor în asistarea clienţilor în ve
derea menţinerii abilităţilor dobândite.
Există un număr de aspecte etice importante privind termi
narea consilierii. De exemplu, este nevoie ca persoanele care
acordă sprijin să se gândească la responsabilităţile pe care le au
după încheierea procesului. Prea mult sprijin ar putea genera de
pendenţă, prea puţin ar putea duce la un eşec în ceea ce priveş
te îndeplinirea obligaţiilor profesionale. Fiecare caz trebuie jude
cat în parte. Un alt aspect etic este comportamentul consilierilor
atunci când cred că respectivii clienţi au alte probleme, asupra
cărora ar fi nevoie să lucreze. Eu sugerez ca aceste perspective
să fie aduse cu tact în atenţia clienţilor.
RIC HARD NE LSON-JONES

o altă serie de aspecte etice vizează limitele din tre relaţiile 247
personale şi profesionale. Majoritatea asociaţiilor profesionale au

coduri etice referitoare la oferirea de servicii de consiliere. Con
silierii care permit celor două laturi, personală şi profesională,
să se întrepătrundă atunci când termină procesul de consiliere
nu numai că acţionează neetic, dar pot face ca asistarea clienţi-
lor pe viitor să fie mult mai dificilă.
EVALUAREA ABI LITĂŢILO R DE CONS I LI E R E
Atunci când consilierea i a sfârşit, consilierii au multe surse de

informaţie pentru a-şi evalua tehnicile. Printre aceste surse se
numără: prezenţa, feedbackul intenţional şi neintenţional al
clienţilor, percepţiile privind progresul clienţilor, notele din şe
dinţe, posibilele casete video sau audio din timpul şedinţelor,
complianţa clienţilor, succesul în efectuarea temelor pentru aca
să şi feeback-ul de la terţele părţi, cum ar fi supervizorii.
Consilierii pot face o evaluare finală a activităţii cu fiecare din
tre clienţi, la puţină vreme după încheierea contactului curent.
Întrebările pe care consilierii şi le pot adresa includ : "Î n ce mă
sură s-a descurcat mai bine clientul cu problema sa şi şi-a îmbu
nătăţit abilităţile?" şi "Cât de bine am folosit abilităţile din fieca
re stadiu al modelului Relaţionare - Î nţelegere - Schimbare?"
Dacă persoanele care acordă sprijin amână mult timp întreprin
derea unei astfel de evaluări, riscă să uite informaţii valoroase.
Atunci când îşi evaluează tehnicile, consilierii ar trebui să fie con
ştienţi de caracteristicile lor în perceperea greşelilor: de exemplu,
ar putea să fie prea critici sau prea puţin autocritici. Ar fi bine ca
ei să caute o apreciere echilibrată a abilităţilor productive şi ne
productive, care să îi îndrume în lucrul cu viitorii clienţi.
Manual de consiliere • Termi n a rea consilierii

248 Activitatea 24.1 Consideraţii privi nd termi n a rea proces u l ui
de consi liere
1. Discută în mod c ritic i m portanţa şi v a l i d i tatea fi ecă reia d i ntre u rm ătoa
re l e consi d e ra ţ i i p rivi n d m o m e nt u l în ca re a r t re b u i să se î n c h ei e co n
si l i e rea :
• a utoeva l u a rea c l i entu l u i
• o bse rvaţii le co nsi lieru l u i
• feed backu l ofe rit d e te rţe pă rţi
• ati nge rea o bi ective l o r m ă s u ra bi le
• a lţi facto ri ca re nu a u fost m e nţion aţi mai s u s.
2. Discută în mod critic m e ritele fiecă ruia di ntre u rm ătoa rele fo rmate de ter
m i n a re a co nsi l i e ri i :
• fi n a l fix, d ecis în cad ru l p ri mei şed i nţe
• fi n a l desc h i s, n egoci a t între consi l i e r şi c l i e nt.
3 . Discută în m od c ritic va loa rea fi ecă rei a d i ntre u rm ătoa re l e moda l i tăţi de
a asi sta c l i enţii să m e nţi nă com po rta m e ntele î m b u n ătăţite:

• rez u m a rea p ri nci pa l e l o r învăţă m i nte
• a nti ci pa rea difi c u ltăţi l o r, obstaco l e l o r şi d ezvo lta rea de strategii pentru
a l e face faţă
• concentra rea pe m od u l în ca re clienţii pot gâ ndi efi cient d u pă term i n a
rea p roces u l u i d e consi l i e re
• ex p l o ra rea a ra nj a mente l o r pentru s p riji n u l u lteri o r
• a l te moda l i tăţi ca re n u a u fost m e nţion ate m a i s u s .
I
Activitatea 24.2 Termi n a rea u n ei serii de şedi nţe de consi liere
Lucrezi în ech i pă cu acel aşi partener cu ca re a ţi efectuat Activitatea 2 3 . 1 . Di n

nou pa rteneru l A joacă rol u l consi lieru l ui, i a r pa rteneru l B joa că rol u l clientu l ui .
RIC HARD NELSON-jONES

Pentru situaţi a - p ro b l e m ă a s u p ra că rei a s - a l uc ra t în Activitatea 23.1, p resu - 249
pu ne că s u nteţi a c u m în a t rei a şi u lti m a şed i nţă . Î n a ceastă şed i nţă de fi -

n a l te concentrezi a s u p ra
• asi stă ri i c l i e nt u l u i , să me nţi n ă sc hi m bă ri l e
• term i n ă ri i p roces u l u i de consi li ere fă ră p ro b leme
• d espă rţi rii .
U l teri o r, s u sţi ne o d i sc u ţi e d e î m p ă rtăşi re a opi n i i l o r ş i d e oferi re d e feed

back. A poi, d a că este posi b i l , i nversaţi ro l u ri l e şi repetaţi acea stă a ctivitate.
Fo l osi rea u nei î n regi stră ri a u d i o sau vi d eo poate a d u ce un p l u s de v a l o a re
a ctivităţii în si ne.
Manual de consiliere · Term i n a rea con si lierii

am â"-&■¥?$
Michael P. Nichols
Ascultă-mă
ca să te ascult
Capacitatea de ascultare
poate îmbunătăţi relaţiile
noastre
Traducere din engleză de
Ioana Bădulescu
TRd
Scanned by CamScanner
Epilog
E
pilogul este locul unde se aşteaptă ca autorul
să devină filosofic. Aici, de exemplu, ţi-aş pu
tea spune că ascultatul de calitate nu transfor
mă doar relaţiile personale şi profesionale (ceea ce este
adevărat), dar poate aduce înţelegere şi între persoane
le de sexe diferite, de rase diferite, între bogaţi şi săraci,
chiar între naţiuni. Toate aceste lucruri pot fi adevărate,
dar, dacă o să îmi permit dreptul nemeritat de a ţine o
predică, poate că ar trebui să mă rezum la lucruri mai fa
miliare. La urma urmei, sunt psiholog, nu filosof.
După ce ai citit până aici, probabil că ţi-ai amintit de
unele lucruri pe care le ştiai deja, dar poate ai ajuns să re
alizezi că ascultatul este chiar mai important şi mai dificil
decât îşi dau oamenii seama. Nevoia de a fi auzit este atât
de mare, încât chiar şi atunci când ascultăm nu o facem cu
intenţia de a înţelege, ci de a răspunde. Şi de parcă acest
lucru nu ar face ascultatul destul de greu, în momentele
de conflict este nevoie de un efort real să depăşim sau mă
car să ne controlăm reactivitatea emoţională care ne arun
că în nelinişte şi în absenţa înţelegerii faţă de celălalt.
452 Michael P. Nichols
Puţine lucruri pot face atât de mult pentru a ucerea

înţelegerii reciproce în relaţie precum ascultatul recep
tiv — auzirea şi recunoaşterea gândurilor şi sentimen
telor celuilalt înainte de exprimarea celor personale. Poţi
face un obicei din acest tip de ascultare, dar, ca orice obi
cei nou, trebuie exersat.
Una dintre observaţiile care îmi displac a venit din
partea unor persoane aflate în terapie pentru îmbună
tăţirea relaţiilor. S-au plâns. Am ascultat cu înţelegere.
Apoi am sugerat lucruri pe care ar putea să le facă pen
tru a putea să ofere şi să primească înţelegerea pe care
şi-o doreau. Apoi vine Comentariul: „De ce trebuie să
fie totul atât de artificial? De ce nu putem să ne vorbim
pur şi simplu?" Nu pot să suport chestia asta! Vorbeau,
dar nu funcţiona.
Este enervant când oamenii spun că nu este natural
să nu răspundă până nu l-au ascultat pe celălalt, din ca
uză că acest lucru pare atât de neproductiv şi de dău
nător faţă de propriile interese. Dar lucrul care mă de
ranjează cu adevărat la această observaţie este că e ade
vărată: ascultatul de calitate nu apare natural.
Ascultatul este o abilitate şi, ca oricare alta, ea trebuie
dezvoltată. Dar, deşi ascultatul poate fi văzut din acest
punct de vedere — ca o performanţă —•, poate fi privi
tă şi din altă perspectivă, ca o dezvoltare naturală a iu
birii şi a grijii faţă de oameni.
•••
Grija faţă de oameni nu presupune multă gândire;

este ceva ce simţi. Grija faţă de ceilalţi te împinge aproa
pe imediat să acţionezi cu respect faţă de ei. Acest res-
Epilog 4 53
pect nu este pe deplin altruist, deoarece grija faţă de alt

cineva presupune că binele tău este legat de al lor.
Atunci când i se întâmplă un lucru rău persoanei iubi
te, ceva rău ţi se întâmplă şi ţie. Dar să arăţi că îţi pasă,
să îţi amâni propriile interese şi să devii receptiv, nu este
întotdeauna uşor.
Ascultarea mai atentă — extinzând ceea ce facem în
m od automat, extinzându-ne pe noi un pic mai mult —
este una dintre cele mai bune modalităţi prin care pu
tem să fim buni faţă de ceilalţi. Să te ocupi un pic mai
mult de ceilalţi — suficient cât să le auzi sentimentele,
suficient cât să le iei în considerare punctul de vedere —
pentru acest lucru este nevoie de puţin efort.
Să îţi pese suficient de mult ca să asculţi nu înseam
nă să fii deschis faţă de orice persoană pe care o întâl
neşti. Mai degrabă, înseamnă să fii atent la acele situa
ţii în care o persoană la care ţii are nevoie să fie ascul
tată.
•••
în mod ironic, capacitatea noastră de ascultare este

adesea cea mai slabă cu persoanele care ne sunt cel mai
apropiate. Conflictul, obiceiul şi presiunea emoţiilor ne
fac să ascultăm cel mai prost acolo unde este nevoie. Pe
măsură ce ieşim din cercul familial, cu cei de care ne
pasă, dar cu care nu trăim, avem tendinţa să fim mai
deschişi, mai receptivi şi mai flexibili. N u este vorba de
spre faptul că — aşa cum suntem uneori acuzaţi — ne
pasă mai mult de prieteni decât de familie, dar aceste
relaţii sunt mai puţin încărcate de conflict şi resenti
ment.
N u vei ajunge departe cu eforturile tale de a asculta

m ai bine fără să dai de problem a propriei emotivităţi.
Ascultatul mai bun nu presupune doar o m ai mare des
chidere faţă de ceilalţi, ci şi o mai m are realizare a sine
lui. Te exprim i într-o m odalitate care îi nelinişteşte pe
ascultători şi îi face să reacţioneze defensiv? Dacă aşa
stau lucrurile, ce poţi să faci? (Dacă răspun sul este ni
mic, atunci aceasta este îm bunătăţirea p e care o vei
primi în ascultarea ta de către ceilalţi.) în ce circumstan
ţe reacţionezi exagerat sau oferi sfaturi, întrerupi sau
glumeşti în loc să asculţi?
•••
Grija faţă de ceilalţi este o expresie instinctivă a ce
lei m ai bune părţi din noi. Din păcate, frustrările de
acasă şi sentimentul de neputinţă în lum e, înseam nă
că nu putem să ne purtăm întotdeauna cu grijă şi ge
nerozitate.
•••
Peste tot în jurul nostru suntem încurajaţi să ne ce
rem dreptul de a fi victime şi de a ne exprim a am ără
ciunea. Acest sentiment de rană îndreptăţită poate fi în
ţeles ca rezultat al unei griji emoţionale insuficiente. Oa
menii cărora le-a lipsit atenţia au suferit, au fost evitaţi
şi făcuţi de ras. Intr-un fel, alţii i-au făcut să afle că ne
voia de a fi ascultaţi este exagerată. Şi în acest caz ce se
întâm plă? Devin disperaţi să prim ească atenţie. Şi aşa
problema ascultatului, la fel ca toate problemele uma
ne, este circulară: aprecierea neadecvată ne face nesiguri
şi mai puţin deschişi faţă de ceilalţi. Ascultatul pe care
nu îl primim este ascultatul pe care, la rândul nostru nu
îl oferim.
Epilog 455
Propria incapacitate de a primi atenţia pe care ne-o

dorim ne face să ne simţim neputincioşi — un sentiment
întărit de viaţa trăită într-o. lume marcată de declinul eco
nomic, crime, poluare şi absurditate birocratică. Aşa că
nu este de mirare că ne-am pierdut încrederea în pute
rea noastră de a schimba lucrurile. Deziluziile publice şi
dezamăgirile personale ne epuizează şi ne descurajează.
Ne simţim păcăliţi şi decepţionaţi, aşa încât, normal, ne
îndreptam resentimentele în exterior şi înţelegerea spre
interior.
Atunci când te simţi atacat şi nesigur, este normal să
te gândeşti să ai grijă de cea mai importantă persoană.
Din păcate, egocentrismul este contrar propriilor inte
rese. Prinşi în capcana conştiinţei de sine, devenim
fragmentaţi şi ranchiunoşi. Din păcate, furia şi dispe
rarea au alimentat un declin al grijii faţă de ceilalţi şi o
retragere spre im pasul creat de preocuparea faţă de
sine.
Neînţelegerea nu este un proces pe care să-l anulezi
pur şi simplu, dar poţi să realizezi că problemele din re
laţie sunt circulare, iar tiparele circulare pot fi întrerup
te — dacă cineva este dispus să facă prima mişcare.
Marea răsplată oferită de acest pas este că ascultatul
ne permite să fim deschişi, generoşi şi conectaţi; să in
fluenţăm vieţile celorlalţi şi să le îmbogăţim şi pe ale lor
şi pe ale noastre. Ascultatul — ascultatul empatic — fa
vorizează dezvoltarea ascultătorului, a celui ascultat şi
a relaţiei dintre ei.
Faptul că ascultatul mai atent ne îmbunătăţeşte sta
rea de bine este perspectiva norm ală a psihologiei, în
care toate comportamentele umane sunt considerate ca
fiind motivate de propriile interese. D ar atunci când
restrângi relaţiile um ane la o colecţie de individuali

tăţi şi propriul sine la condiţia timpurie de copil, ceea
ce îţi răm âne sunt caracterele fixe, cu care răm âi blo
cat.
O teorie a vieţii americane afirmă că toate acţiunile
sunt motivate de propriul interes. Dar această teorie este
falsă. Tendinţa de a ne vedea vieţile pe Pământ din per
spectiva individualismului eclipsează perspectiva mai
largă că suntem parte din sisteme în cadrul sistemelor:
familia, familia lărgită, comunitatea, naţiunea — reţele
vaste de asocieri. Adevărul este că introspecţia ne poate
arăta doar o parte din motivul din cauza căruia ne sim
ţim goi şi neîmpliniţi.
Ar trebui ca ideea de interes faţă de sine să cuprindă
şi interesul faţă de ceilalţi? Da. Interesul binevoitor de
sine m erge mână în mână cu interesul faţă de ceilalţi.
Dar este doar o problemă de interes de sine clar definit
pentru a fi interesat şi de alţii?
Schimburile îşi au locul în dirijarea vieţii. Dar ar ră
mâne prea multe în afara istoriei interacţiunilor umane
dacă ne-am apleca către ceilalţi doar în termeni de utili
tarism.
Grija faţă de ceilalţi, fapt care se profilează în justiţia
politică, eliberarea de suferinţă şi dragostea familiei şi a
prietenilor, este fundamentală în sensul a ceea ce suntem
noi de fapt şi a ceea ce ne determină să trăim împreună.
Presiunile care blochează sau împiedică acest impuls ne
scad valoarea sau chiar ne dăunează.
Respectul pentru demnitatea umană nu se referă doar
la înţelegerea arătată celorlalţi sau a grijii faţă de ei. în
seamnă să îi respecţi suficient de mult ca să îi asculţi, să
auzi şi să dai valoare vocilor lor — să îi vezi ca pe nişte
Epilog 4 57
fiinţe demne să fie auzite, nu doar ca pe nişte obiecte ale

nevoilor noastre.
A-i asculta pe ceilalţi reprezintă un bine din punct de
vedere etic, o parte din ceea ce înseamnă a avea relaţii
oneste şi corecte cu ceilalţi. A asculta face parte din an
gajamentul moral pe care îl avem unii faţă de alţii.
•••
A-i asculta mai bine pe cei cu care eşti cel mai apro
piat devine mai uşor atunci când îţi aduci aminte de fap
tul că suntem persoane diferite. Deschiderea şi autono
mia sunt corelate. Dacă ai curajul de a fi tu însuţi, de a
rămâne ferm pe propriile poziţii, atunci trebuie să ac
cepţi faptul că şi ceilalţi au dreptul la propriul punct de
vedere. Ideea nu este aceea de a te separa de ceilalţi, ci
de a le permite să fie ei înşişi în timp ce tu continui să fii
tu însuţi.
A învăţa să asculţi implică un paradox al stăpânirii
de sine: a te controla şi a da la o parte controlul asupra
relaţiei. E ca şi cum ai lăsa pe altcineva să conducă. Pen
tru a asculta, trebuie să cedezi.
A încerca mai bine să asculţi punctul de vedere al ce
luilalt implică efort, dar nu este vorba doar de o abilita
te care poate fi studiată şi aplicată. A asculta pe cineva
este o expresie a faptului că îţi p asă într-atât, încât să-i
acorzi atenţie.
Unul dintre lucrurile pe care am sperat să-l realizez
prin această carte este acela de a ajuta la restabilirea echi
librului în m odul în care gân dim despre relaţii. In pri
mul rând, pentru că atunci când privim relaţiile ca fiind
definite reciproc, ne perm item să schim băm ceea ce ob
ţinem, schimbând ceea ce punem în ele. Şi în al doilea
rând, fiindcă, recunoscând faptul că trăim într-0 reţea de

relaţii, care conferă sens şi împlinire vieţilor noastre, ne
poate inspira m ai m ultă generozitate şi preocupare faţă
de ceilalţi.
O are discuţiile despre a reechilibra relaţiile şi a re
descoperi preocuparea sună cam pios? Până la urm ă, aţi
ales această carte pentru a învăţa m ai m ulte despre as
cultare, nu pentru a citi o predică despre binefacere. îmi
p are rău. D ar poate că înţelegerea faţă d e cei cu care
ne-am născut este ceva de care trebuie să ne reamintim
pentru a o exprim a din când în când.
C u toţii credem în echitatea şi respectul faţă de drep
turile celorlalţi. Credem în com pasiune şi dreptate şi în
fap tu l că fiecare are dreptul de a fi ascultat. D esigur,
aceste standarde sunt deseori încălcate. R ăm âne doar
faptul că sunt standarde validate. Şi din cân d în când,
ne determină să acţionăm — cum se întâm plă, de exem
plu, atunci când reuşim cum va să ascultăm în loc să ne
contrazicem într-o discuţie aprinsă sau atunci când ne
am intim să ne oferim răgazu l pentru a asculta ceea ce
se petrece în viaţa altcuiva.
O bligaţia de a asculta poate fi trăită ca o povară, cu
toţii o sim ţim în acest fel. însă este cu totul altceva să fii
gh idat de sentimentul că oamenii din jurul nostru meri
tă cu prisosinţă să fie ascultaţi, un sentim ent al dem ni
tăţii şi al valorii lor. înţelegerea este un lucru pe care cu
toţii îl putem adăuga — respectul, com pasiunea şi corec
titudinea, valorile fundam entale transm ise de ascultare.
•••
A şa cum spun eam la începutul acestei cărţi, m otivul
pentru care tânjim atât de m ult să fim ascultaţi este ace-
Epilog 459
la că nu putem scăpa de nevoia de a comunica cum este

să trăieşti în lumi diferite. Din nefericire, nu este nevo
ie de nicio paralelă pentru a asculta. Poate acesta este
m otivul pentru care ascultarea pare infimă. Ascultarea
nu este o nevoie pe care o simţim, este un dar pe care îl
oferim.

Consiliere Total PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consiliere Total PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSILIERE

Conf. dr. Ovidiu Gavrilovici

0745-55 48 59 gavrilov@uaic.ro ovidiu.Gavrilovici@gmail.com

• Scopul vieţii este de a servi, de a arăta

• La urma urmei, nu este nimic mai interesant pe

• Q1-1: Am ales acest masterat în principal pentru că...

• Cunoaşterea elementelor fundamentale de consiliere

• Abilitarea în practici de bază în consiliere

• Sensibilizarea la principalele dileme profesionale relativ

• Cursul şi seminarul sunt organizate ca laboratoare

• Studenţii vor avea de răspuns la un set de exerciţii la

• Cursul se va finaliza cu un examen, cu răspunsri la un

• Lista exerciţiilor va fi distribuită la curs şi/sau seminar.

• Lista temelor pentru acasă va fi distribuită la curs şi/sau seminar.

• Un Portofoliu de reflecţie şi autoevaluare (6p) realizat

• Portofoliile se predau în ultima săptămână de cursuri. Nu

• Această evaluare va fi folosită pentru îmbunătăţirea

NECUNOSCUT Sine secret Sine necunoscut

Ferestrele Jo & Harry

– Setul de deprinderi fundamentale

– Setul de deprinderi D5-D8

• D5. Comunicarea emotiilor si a starii de

O alta IMAGINE DE ANSAMBLU

TEORIA SCHIMBĂRII TERAPEUTICE

O nouă IMAGINE DE ANSAMBLU

• Tehnicile schimbării terapeutice

• Administrarea serviciului de asistenţă psihologică

• Sisteme de servicii medico-psiho-sociale

• Capacitatea pentru intimitate

• Răspunsul consilierului la ceea ce spune

• Apare ca o reacţie ce rezultă din stimularea aspectelor

• Problemele clientului şi ale consilierului sunt

• Apare ca răspuns la o caracteristică externă sau un

• Aceste reacţii inadecvate ale consilierului se petrec cu toţi

• Acest tip de contratransfer este periculos nu doar

• Poate fi utilă terapiei în măsura în care clinicianul este

• Clientul, prin caracteristicile lui (de exemplu, negativism

cunoştinţe, informaţii deprinderi

• Procesul prin care un profesionist pregătit pentru

• Este procesul prin care oamenii învaţă să se ajute

• Au obiective şi tehnici similare

• Elementul fundamental cu privire la domeniul proces

• Probleme conştiente • Probleme inconştiente

Cum ar arăta persoanele B

• A cunoscut viaţa de fermă începând cu vârsta de 14 ani

• Imediat după aceea el s-a orientat către religie, dorind să

• Acolo este profund influenţat de filosofia lui Dewey şi de

• Printre contribuţiile inedite ale noii orientări teoretice în

• Gândirea lui Rogers poate fi definită de termenul

• În centrul acestei paradigme se află ideea că oamenii

• Scop: eliberarea capacităţii existente de auto-

• În timp, la aceste condiţii ale succesului terapeutic s-

• terapeutul prezintă în cadrul terapiei o atitudine care

• cea mai importantă capacitate de rezolvare de

• În formarea terapeuţilor se folosesc scheme de

• Eşti în pasa asta pentru că ei nu vor să te lase să fii tu

• Te simţi rău pentru că nu poţi să fii tu însuţi, ceea ce

• Ai putea să-mi spui dacă ai discutat cu soţul tău despre asta?

• Eşti preocupată pentru că fiul tău cere atât de multe

• Eşti dezamăgită de tine însăţi pentru că nu ţi-ai ajutat fiul să se

• o viziune naivă, unidimensională asupra naturii umane

• minimalizarea importanţei proceselor inconştiente

• atitudine anti-autoritate în administraţie şi societate

Orientarea 1) Ascultare activă