Motto:  “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la
casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu
motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de
care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam,
când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi
farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !” – Ion Creangă,
„Amintiri din copilărie”
Duminică, 1 martie, se împlinesc 183 de ani de la naşterea lui Ion Creangă, scriitorul pentru
„copii între 7 şi 90 de ani”, un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria poveştilor şi
basmelor şi sale, cel mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat acest neam.
Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, la Humuleşti, judeţul Neamţ, sau, conform actului
din mitrica satului, moşia Mănăstirii Neamţului, Ocolul de sus, ţinutul Neamţului, partea I,
care indică drept dată a venirii sale pe lume 10 mai 1839. Părinţii săi au fost Ştefan a Petrii
Ciubotariul şi Smaranda Creangă, „răzeşi fără pământuri” din ţinutul Neamţului. Ion a fost
primul născut dintre cei opt copii ai familiei sale.

                                 Casa memorială Ion Creangă, Humuleşti, august 2012

La 1 septembrie 1846, începe cursul primar în satul natal, la şcoala înfiinţată de preotul Ion
Humulescu (Nemţeanu), cu dascălul Vasile a Ilioaei (Vasilicăi), iar în perioada 1848 – 1850
învaţă la şcoala din Broşteni.

În perioada 1950 – 1951, studiază la Biserica Adormirea din Tg. Neamţ. Despre această
perioadă, Creangă afirma: „Biata mama, crezând că am să ies un al doilea Cucuzel, s-a pus
cu rugăminte pe lângă tata şi m-a dat să învăţ psaltichie la un psalt de la Adormirea din
Târgul Neamţului peste baltă la vreo două azvârlituri de piatră de satul nostru. O iarnă am
învăţat şi la această şcoală, căci iarna ce mai puteam învăţa; iar vara nu făceam purici prea
mulţi pe la şcoală; trebuia s-ajut acasă la tors în pieptănaşi, la nevedit, la făcut ţevi cu
sucala şi la tras la roată”.

În toamna anului 1852, se înscrie la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ, iar doi ani mai
târziu este înscris la Şcoala catiherică din Fălticeni.

În iunie 1855, trece primul examenul public la Şcoala din Fălticeni, calificându-se astfel
pentru Seminarul de la Socola din Iaşi.

La 28 iunie 1858 moare Ştefan a Petrii Ciubotariul, tatăl său, iar Ion Creangă, fiind cel mai
mare dintre copii, devine „capul familiei”, în sarcina sa intrând îngrijirea celorlalţi fraţi,
renunţând pentru moment la cursurile seminarului.

                                     Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi, octombrie 2012

La 25 ianuarie 1859, sărbătoreşte alături de foştii colegi de seminar şi cu profesorii săi
unionişti, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi înfăptuirea Marii Uniri, iar în acelaşi an,
se va căsători – la 23 august, cu Ileana Grigoriu, fata preotului Ioan Grigoriu, şi va intra în
rândul clericilor, fiind hirotonit diacon la Biserica Sf. Paraschiva din Târgu Frumos. Este
perioada în care evenimentele sociale, politice şi familiale îl maturizează rapid, marcând
personalitatea scriitorului, făra a-i altera, însă, umorul irezistibil.

La 12 ianuarie 1860, începe calvarul vieţii de diacon, acesta fiind momentul în care socrul
său, preotul Ioan Grigoriu, încearcă să-l sugrume. Despre acest moment, Creangă avea să
noteze: „12 zile ale lunii ianuarie, orele bătute unul după 12 noaptea, au venit şi stăpânul
casăi, aflându-mă eu dormind, pe când toată suflarea să odihneşte, lângă a me soţie; fără
să ştiu când au intrat în casă, s-au repezit şi mi-au pus unghiile în gât (ghiarale), de a mă
sugruma cu totul ! …”.

O zi mai târziu, Creangă scrie o jalbă adresată Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, ba
dimpotrivă, este arestat şi închis în beciurile Mitropoliei.

La 2 mai 1860, diaconul Ion Creangă obţine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica
Sf. 40 de Mucenici unde locuia, tocmai în casa socrului său, iar leafa se stabileşte la 700 de
lei pe an.

                                               Programul de radio, 21 februarie 1957

În octombrie, acelaşi an, devine student în anul I la Facultatea de Teologie din Iaşi, o
instituţie care nu după multă vreme avea să se închidă, iar în decembrie 1860 i se naşte
fiul, Constantin.

La 30 aprilie 1863, obţine mutarea la Mănăstirea Barboi din Iaşi, iar la începutul anului
1864, după întoarcerea lui Titu Maiorescu ca director la Şcoala Normală de învăţători de la
Trei Ierarhi din Iaşi, acesta, descoperind calităţile extraordinare ale diaconului, cere
ministerului să-l numească învăţător suplinitor până la terminarea studiilor de doi ani ale
şcolii.

În noiembrie 1864, prin decretul domnesc nr. 1501, semnat de către domnitorul Alexandru
Ioan Cuza, Ion Creangă este numit provizoriu institutor.

În anul 1865 este, pentru o perioadă, diacon la Biserica Sf. Pantelimon din Iaşi, iar în iunie
încheie cursurile de doi ani la Institutul Vasilian din Iaşi, primind Atestatul cu nota
„eminentă” la toate materiile.