CURS VI

ALUNECAREA PE SCHIURI:
COBORÂRILE
 Această sarcină se realizează pe parcursul procesului de învăţare
şi perfecţionare a tehnicii schiului, până la dobândirea simţurilor
specializate (simţul zăpezii, al schiului, al alunecarii). Acest lucru se
realizează prin însuşirea coborârilor.
In tehnica schiului, coborârile constituie elementul de baza, din care se
execută de la cele mai simple la cele mai complexe procedee tehnice.
Aparent simple, coborârile pe schiuri creează dificultaţi atât
începătorilor, cât şi schiorilor avansaţi. Aceste dificultaţi rezultă din
caracterul variat al pârtiilor, din viteza crescută cu care se parcurg, ca
şi din necesitatea menţinerii şi mai ales, a restabilirii echilibrului, atunci
când factorii externi îl dereglează.
In procesul învaţării procedeelor de coborare, se va urmari:
• dobândirea poziţiei corecte pe schiuri;
• invăţarea repartizării corecte a greutăţii corpului pe schiuri;
• dezvoltarea şi perfecţionarea echilibrului pe schiuri.
 1. COBORÂREA DIRECTĂ

Coborârea directă este o coborâre executată pe linia pantei sau pe o

direcţie paralelă cu linia pantei.
Mecanismul tehnic:
schiurile sunt cu vârfurile la accelaşi nivel şi paralele, la o departare de 20-30 cm,
aşezate pe toată talpa, egal încărcate;

greutatea este egal repartizată pe toată lungimea schiurilor.

articulaţiile gleznelor, genunchilor şi soldurilor sunt uşor flexate.

bustul uşor înclinat spre înainte, spatele este rotunjit şi umerii relaxati.
 braţele sunt uşor departate lateral şi spre înainte, coatele flexate, iar
pumnii ţin beţele orientate oblic spre înapoi;

privirea se află îndreptată la 20-30 m înainte;

poziţia pe schiuri trebuie să fie cât mai naturală, suplă şi

echilibrată;

centrul de greutate este proiectat în mijlocul poligonului de

susţinere (delimitat de suprafaţa de contact a picioarelor pe schiuri)
permiţând încărcarea egală a schiurilor, şi deci, o poziţie echilibrată şi
relaxată.
• Principalele greşeli:
- rigiditatea generală a corpului;

- schiurile sunt prea departate si inegal încărcate;

- schiurile nu sunt la acelasi nivel;

- corpul are o poziţie rigidă, cu picioarele întinse şi depărtate;

- membrele inferioare arcuite sau in “X”;

- poziţia pe spate a corpului;

- braţele ţinute rigid, prea intinse sau cu coatele scoase în lateral,

trase înapoi sau foarte apropiate de corp;

- privirea îndreptata prea aproape, la vârful schiurilor.

Cauzele principalelor greşeli:

teama de pantă şi grija pentru modul în care se va realiza oprirea;

încercarea de a obţine o poziţie corectă prin contracţia exagerată

a musculaturii;

pregătire fizică slabă;

alegerea unor pârtii necorespunzatoare nivelului de pregătire;

gradarea neraţională a mijloacelor în cadrul lecţiilor;

calitatea slabă a schiurilor, bocancilor şi legăturilor;

montarea gresită a echipamentului.

Exerciţii:

• exercitii de pe loc, cu şi fără schiuri: pentru învăţarea celor poziţii

de coborâre (inalta, medie si joasa);

• balansări pe verticală şi în sens antero-posterior;

• cu şi fără sprijin în beţe, executarea de sărituri succesive cu oprire

in poziţie de coborâre directă;

• din mers oprire in poziţie de coborâre directă;

• ghemuiri şi ridicări înlănţuite, variind amplitudinea mişcărilor;

• coborâre directă cu balans vertical (ghemuiri si ridicări înlanţuite),

variind amplitudinea miscarilor in ritmuri diferite;

• coborâre directă cu trecerea greutăţii de pe un schiu pe celălalt;

• coborâre directă cu departarea si apropierea braţelor, menţinând
beţele orientate spre înapoi;

• coborâre directă fără beţe, cu balansarea braţelor in plan

antero-posterior, simultan şi alternativ;
• coborâre directă cu executarea unor sărituri succesive pe
verticală, desprinzând schiurile de zăpadă (fie numai cozile sau
numai vârfurile schiurilor, fie toată talpa);

• coborâre directă cu sărituri succesive executate in plan lateral,

într-o parte şi în cealaltă;

• din coborâre directă, trecerea greutaţii de pe un schi pe celălalt cu

săritură;

• coborâre directă cu balans antero-posterior (încarcarea succesivă

a cozilor şi a vârfurilor schiurilor, prin ducerea corpului spre
înainte şi spre înapoi);

• coborâre directă executată pe un singur schi celălalt fiind ridicat

la diferite nivele;

• coborâre directă, imitand mersul alternativ, greutatea corpului

trece pe schiul deplasat înainte, sau poate ramâne pe cel din
spate;

• coborâre directă cu oprire prin pasi succesivi spre deal;

• fără beţe, coborâre directă pe sub un tunel construit din beţe;

• exerciţii pe perechi şi jocuri pe schiuri;

Indicaţii metodice:

alegerea terenului şi pregătirea lui este foarte importantă,

alegându-se pentru început o pantă cu o înclinaţie de 15-200,
fără denivelări,şi prevăzută cu o contrapantă;

se va acorda o atenţie sporită însuîirii corecte a poziţiei de

coborâre directe;

coborârile directe şi exerciţiile folosite în învăţare se vor

executa pe pârtii cât mai lungi, care să fie acoperite cu o
zăpadă uniformă;

în funcţie de progresele copiilor, panta va fi schimbată,

alegându-se terenuri mai înclinate cu denivelări şi zăpadă
variată.

Obiective:

dobândirea unei poziţii corecte pe schiuri

repartizarea corectă a greutăţii corpului pe schiuri

educarea echilibrului şi formarea “simţului alunecării”