COMPONENTA

SOCIALĂ –implicarea personalului

-participare PREMIILE DE EXCELENȚĂ
(Deming, Malcom Baldrige, EFQM, Juran)

MANAGEMENTUL
TOTAL AL CALITĂȚII

ASIGURAREA
CALITĂȚII

COMPONENTA – imaginea intreprinderii

CONTROLUL ECONOMICĂ - reducerea costurilor Q
CALITĂȚII
-ameliorarea continuă
INSPECȚIA
CALITĂȚII
1950 1960 1970 1980 1990 2000

Fig. 1.6 – Evoluția conceptului de calitate

Conform standardului SR EN ISO 9000:2015, calitatea este definită ca: „Măsura în care
un ansamblu de caracteristici intriseci ale unui obiect îndeplinește cerințele” (pct.3.6.2 din
standard).

1.3.2. Caracteristici de calitate ale produselor

Conform standardului SR EN ISO 9000:2015, cerința reprezintă: nevoie sau așteptare

care este declarată, în general implicită sau obligatorie (pct. 3.6.4.)

Conceptul de calitate, având un caracter complex, necesită luarea în considerare a unui

număr mare de proprietăți sau însușiri. Pentru aprecierea cantitativă a calității se impune, în
primul rând, identificarea tuturor caracteristicilor unui produs. Conform SR EN ISO 9000:2015
caracteristica reprezintă o trăsătură distinctivă a unui produs (pct. 3.10.1), iar caracteristica
referitoare la calitate, reprezintă caracteristică inerentă a unui obiect referitoare la o cerință.
Astfel, aceste caracteristici conduc la formarea de grupe tipologice în funcție de diferite criterii,
așa cum este redat în figura 1.10, [49].

9
 -proprietăți fizice
-proprietăți chimice
Tehnice -proprietăți biologice

Caracteristici -efecte estetice

-efecte organoleptice
de calitate ale Psiho-senzoriale
-efecte ergonomice
produselor

DISPONIBILITATE -FIABILITATE
-MENTENABILITATE

-costul de producție
Economice și tehnico- -prețul
economice -cheltuieli-mentenanță
-randamentul
-gradul de valorificare al materiilor
prime

-mediul natural
De ordin social
-protecția oamenilor
general
-sănătate fizică
-sănătate psihică

Fi
g.
1.
10
–
C
ar
ac
te
ris
tic
i
de
ca
lit
at
e
Indiferent de gruparea
utilizată se poate spune că aceste
caracteristici sau însușiri conferă
produsului calitatea.
 1.4. Locul și rolul activităților de
mentenanță în cadrul ciclului de viață al
produselor
1.4.1. Importanța, locul și rolul activității
de mentenanță industrială
În condițiile existenței conjuncturii
economice actuale majoritatea societăților
comerciale se află în condiții de concurență care
presupune impunerea unor condiții specifice după
cum urmează:
- pe plan investițional este necesar a nu se
comite erori de ordin cantitativ sau calitativ, iar
pentru aceasta este necesară o nouă gândire
tehnologică cu referire la îmbunățirea tehnologiilor
prin modernizarea și automatizarea echipamentelor.
În aceste condiții se impun criterii economice prin
care investițiile efectuate să fie cât mai eficiente.
- din punct de vedere organizatoric se
impun măsuri de îmbunătățire a activității
resurselor umane, în special la instruirea
angajaților, respectiv perfecționarea tuturor
specialiștilor în scopul formării microcolective de
lucru pe diferite trepte ierarhice.
- din punct de vedere economic, respectiv
al cheltuielilor de producție se impune o
restructurare a planificării costurilor în vederea
reducerii și îmbunătățirii permanente a costurilor

10
referitoare la întreținerea și mentenanța echipamentelor din dotare, în condițiile creșterii
performanțelor angajaților cu activități directe în realizarea calității.
În aceste condiții crește rolul și importanța activităților de mentenanță a echipamentelor
industriale, aceasta determinată de următorii factori:
 perfecționarea prin modernizare constructivă și funcțională, cu scopul
creșterii valorii echipamentelor;
 creșterea complexității prin îmbunătățirea gradului de automatizare a
acestora;
 existența unor pierderi de natură economică și financiară ca urmare a
avarierii sau staționării echipamentelor tehnologice în vederea reparațiilor;
 creșterea continuă a cheltuielilor de mentenanță, în consecințe economice și
financiare ale produselor fabricate;
 se remarcă că odată cu creșterea activăților de mentenanță are loc și
mărirea gradului de implicare a personalului specializat în activitățile specifice.

1.4.2. Definirea, evoluția și obiectivele mentenanței

De-a lungul timpului, termenul de mentenanță s-a confundat cu termenul de întreținere și
reparații, de aceea este necesară explicarea acestor concepte după cum urmează:
 a întreține înseamnă asigurarea continuității funcționării în condiții
corespunzătoarea, iar a repara un echipament înseamnă readucerea acestuia în stare de funcționare;
Conform standardului SR EN ISO 9000:2015 (pct. 3.12.9) repararea este definită ca
„acțiune asupra unui produs sau serviciu neconform pentru a-l face acceptabil pentru utilizare
intenționată”.
„O reparare de succes a unui produs sau serviciu neconform, nu face neapărat produsul sau
serviciu conform cu cerințele. Se poate ca împreună cu o reparare să fie cerută și o derogare după
fabricație (NOTA 1 standard)”.
„Repararea include acțiuni de remediere întreprinse asupra unui produs sau serviciu, anterior
conform, pentru a-l repune în uz, de exemplu ca parte a mentenanței (NOTA 2 standard)”.
În urma activităților de reparație există situații în care anumite părți ale produsului pot fi
afectate, dar funcționarea produsului să nu fie afectată.
- „mentenanța” implică alegerea mijloacelor de prevenire, de corectare sau de renovare
având ca scop monitorizarea uzurii echipamentului în vederea reducerii costurilor, situație în care se
poate considera că mentenanța înseamnă „supravegherea” utilajului. Justificarea din punct de
vedere tehnic și economic ia în seamă următoarele aspecte:
- mașinile și echipamentele de producție încep să prezinte un grad tot mai ridicat de
automatizare, fiind caracterizate prin compactizarea subansamblurilor și creșterea complexității
componentelor, fapt ce conduce la o creștere a complexității echipamentelor și a personalului
specializat pentru aceste activități;
-echipamentele prezintă durate de amortizare reduse și costuri de achiziție tot mai
mari;
- apariția opririlor datorate funcționării echipamentelor conduce la creșterea costurilor de
producție și a timpilor aferenți reparațiilor, cu implicații în creșterea prețului produselor.