Uniunea European

Concepte de baza privind politica sociala

Cu o istorie relativ scurta, de aproximativ un secol, cu un suport teoretic chiar si mai tanar, de
aproape jumatate de secol, aflate intr-un proces continuu de transformare, completare si redefinire,
politicile sociale necesita in continuare clarificari teoretice inainte de a analiza politicile sociale
europene.Termenul de politici sociale se refera la activitatile desfasurate prin intermediul statului
(strategii, programe, proiecte, institutii, actiuni, legislatie) care influentează bunastarea individului,
familiei sau comunitatii intr-o societate.
Evident, politicile sociale europene sunt acelea promovate de catre Uniunea Europeana ca
institutii suprastatale, dar si cele promovate de fiecare dintre statele Europei, cel mai adesea numite
in literatura de specialitate „state ale bunastarii sociale”.
Uniunea Europeana (UE) este o uniune economica si politica, dezvoltata in Europa, ce este
compusa din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului (CECO) si din Comunitatea Economica Europeana (CEE), formata din sase
state în 1958. In anii urmatori Uniunea Europeana s-a largit prin aderarea unor noi state membre si
si-a crescut puterea prin adaugarea de domenii economice, sociale si politice in abilitatile sale.
Tratatul de la Maastricht a infiintat Uniunea Europeana sub prezenta denumire în 1993. Ultima
amendare a bazelor constitutionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat in vigoare la
1 decembrie 2009.
Uniunea functioneaza printr-un sistem de institutii supranationale independente si
interguvernamentale care iau decizii prin negociere intre statele membre. Cele mai importante
institutii ale UE sunt Comisia Europeana, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea
Europeana de Justitie si Banca Centrala Europeana. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani
de cetatenii europeni.
Uniunea Europeana a dezvoltat o piata unica in cadrul unui sistem standardizat si unificat de legi
care se aplica tuturor statelor membre. In cadrul Spatiului Schengen controalele vamale au fost
desfiintate. Politicile UE sprijina si garanteaza libera miscare a persoanelor, bunurilor, serviciilor si

1
a capitalului, au fost emise legi in domeniul justitiei si afacerilor interne si se pastreaza politici
comune in domeniul comertului, agriculturii, in domeniul pescuitului si dezvoltarea regionala. A
fost infiintata de asemenea si o uniune monetara, Zona Euro care este compusa in prezent din 17
state. Prin Politica Comuna pentru afaceri externe si securitate, UE si-a dezvoltat un rol limitat in
relatiile internationale si de securitate. Au fost infiintate si Misiuni Diplomatice Permanente in mai
multe state din lume, iar UE este reprezentata in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatia
Mondiala a Comertului, G8 si G-20.
Cu o populatie combinata de peste 500 de milioane de locuitori, care reprezinta 7,3 % din
populatia lumii, Uniunea Europeana genereaza un PIB de 17,6 trilioane de dolari americani in
2011, care reprezintă 20% din PIB-ul estimat in termeni de paritatea puterii de cumparare la nivel
mondial. La 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. In acelasi
an Slovenia a adoptat euro, urmata in 2008 de Cipru si Malta, de Slovacia in 2009 si de Estonia in
2011.

Sistemul politic

Uniunea Europeana functioneaza conform, in cadrul competentelor acordate de tratate si pe

principiul subsidiaritati (care dicteaza ca o actiune va fi luata doar atunci cand un obiectiv nu poate
fi atins de statele membre fara interventie comunitara). Legislatia elaborata de institutiile Uniunii
Europene sunt trecute in forme variate. In general, ele pot fi clasificate in doua grupuri: cele care
intra in vigoare fara necesitatea implementarii de masuri nationale si cele care necesita masuri de
implementare nationale. Uniunea Europeana are sapte institutii: Parlamentul European, Consiliul
Uniunii Europene, Comisia Europeana, Consiliul European, Banca Centrala Europeana , Curtea
de Justitie a Uniunii Europene si Curtea Europeana de Conturi. Competenta de examinare si
amendare a legislatiei este divizata intre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, pe
cand atributiile executive sunt in sarcina Comisiei Europene si cu o capacitate limitata, a
Consiliului European.
Politica monetara a zonei euro este coordonata de Banca Centrala Europeana. Interpretarea si
aplicarea legislatiei europene si a tratatelor este asigurata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
Exista de asemenea un numar de organisme auxiliare care opereaza in anumite domenii.

2
 La baza Uniunii Europene se afla conceptul de economie sociala de piata. Ocuparea deplina a
fortei de munca, progresul social, incluziunea si protectia sociala, solidaritatea si coeziunea se
numara printre obiectivele prioritate incluse in Tratatul privind functionarea Uniunii
Europene. Intr-adevar, Tratatul prevede ca U.E. trebuie sa tina cont in elaborarea si implementarea
politicilor sale de cerintele legate de ocuparea la un nivel cat mai ridicat a fortei de munca, de
garantarea unei protectii sociale adecvate si de combaterea excluziunii sociale.
Societatea europeana este in schimbare, fiind influentata de diversi factori, cum ar fi: progresul
tehnologic, globalizarea comertului si imbatranirea populatiei. Politicile europene in materie de
ocupare a fortei de munca, afaceri sociale si egalitate de sanse contribuie la imbunatatirea
conditiilor de viata ale cetatenilor, avand drept obiectiv o crestere durabila si o mai mare coeziune
sociala. Uniunea Europeana (UE) detine un rol de stimulare in domeniul social. Aceasta a introdus
un cadru juridic menit sa protejeze cetatenii europeni. U.E. incurajeaza cooperarea intre statele
membre, coordonarea si armonizarea politicilor nationale, precum si participarea autoritatilor
locale, a sindicatelor, a organizatiilor patronale si a tuturor partilor implicate.
Obiectivele prioritare ale acestei politici sunt cresterea gradului de ocupare a fortei de munca,
imbunatatirea mobilitatii lucratorilor, a calitatii locurilor de munca si a conditiilor de munca,
informarea si consilierea lucratorilor, combaterea saraciei si a excluziunii sociale, modernizarea
sistemelor de protectie sociala si promovarea egalitatii intre barbati si femei. Noua iniţiativa este o
expresie a angajamentului U.E. in favoarea egalitatii de gen, atat pe teritoriul sau, cat si dincolo de
acesta. Egalitatea intre femei si barbati implica, printre altele, drepturi egale, accesul la resurse
precum pamantul si educatia, participarea la procesul decizional. U.E. furnizeaza 60% din ajutorul
mondial pentru dezvoltare si foloseste acest instrument pentru a promova egalitatea de gen.
Strategia europeana privind ocuparea fortei de munca le ofera statelor membre un cadru („metoda
deschisa de coordonare”) pentru a face schimb de informatii, pentru a discuta si pentru a-si
coordona politicile in domeniul ocuparii fortei de munca. Comisia propune o noua strategie
politica „Europa 2020” pentru a sustine cresterea numarului locurilor de munca, a productivitatii si
a coeziunii sociale. Uniunea Europeana (UE) trece in prezent printr-o perioada de transformare,
care rezulta in principal din globalizare, schimbarile climatice si imbatranirea populatiei. In plus,
criza financiara din 2008 a repus in discutie progresele sociale si economice inregistrate de tarile
U.E. Astfel, reluarea cresterii economice incepute in 2010 trebuie sa fie insotita de o serie de
reforme pentru a asigura dezvoltarea durabila a U.E. in deceniul urmator.

3
 Protectia juridica in statele membre ale UE

In opt state membre (Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Austria, Romania, Slovenia si
Slovacia) legislatia impotriva discriminarii pe motive de orientare sexuala nu acopera doar
incadrarea in munca, ci si toate domeniile suplimentare specificate in directiva privind egalitatea
rasiala.
In zece state membre (Republica Ceha, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Tarile de
Jos, Finlanda, Suedia si Regatul Unit) legislatia impotriva discriminarii a fost extinsa partial pentru
a acoperi alte domenii in afara incadrarii in munca.
In noua state membre (Danemarca, Estonia, Grecia, Franta, Italia, Cipru, Malta si Polonia)
legislatia impotriva discriminarii acopera doar domeniile mentionate in directiva privind egalitatea
de tratament la incadrarea in munca. Estonia, Franta, Grecia si Polonia dezbat, in prezent, o
extindere a legislatiei.
Organismele nationale pentru egalitate promoveaza egalitatea de tratament, efectueaza cercetari
privind discriminarea si ofera consiliere victimelor. Legislatia U.E. obliga statele membre sa
infiinteze organisme pentru egalitate doar in domeniul discriminarii rasiale si al discriminarii
sexuale. Directiva privind egalitatea de tratament la incadrarea in munca nu impune infiintarea
unor astfel de organisme în legatura cu alte motive de discriminare, inclusiv orientarea sexuala. Cu
toate acestea, multe state membre au depasit cerintele legislatiei U.E. pentru a institui o protectie
suplimentara pentru persoanele L.G.B.T.

DREPTUL EGAL LA EGALITATE DE TRATAMENT

Articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene contine o interzicere
generala a discriminarii pe o gama larga de motive, inclusiv orientarea sexuala. Acesta nu creeaza
o „ierarhie a motivelor” atunci cand pentru anumite forme de discriminare exista protectie in mod
neuniform. Persoanele individuale au dreptul egal la egalitate de tratament. Aceasta inseamna ca
interzicerea discriminarii pe motive de orientare sexuala ar trebui extinsa in sensul oferirii
protectiei in afara domeniului ocuparii fortei de munca si includerii accesului la bunuri si servicii,
in acelasi mod ca in cazul celor discriminati pe motive rasiale sau etnice.

4
5