Sunteți pe pagina 1din 2

PERIOADA MARILOR CLASICI

O scrisoare pierdută
de I.L. Caragiale

1. Prezintă într-un eseu argumentativ de 2-3 pagini trăsăturile operei dramatice folosind ca
suport un text studiat la clasă.

Opera dramatică este scrisă sub formă de dialog și menită să fie reprezentată pe scenă
deoarece textul conține acele indicații date de dramaturg și numite didascalii, prin care el solicită
prezența unui public. Este strucutrată în acte și în scene iar dialogul dramatic ține locul firului
narativ. Fiecare replică a dialogului dramatic este precedată de numele personajului. În incipitul
oprei dramatice există o listă cu numele personajelor care participă la acțiune, în dreptul fiecăruia
precizându-se, după caz, vârsta, statutul social, relațiile dintre personaje.
Am ales pentru a prezenta trăsăturile operei dramatice O scrisoare pierdută de I.L.
Caragiale, considerând că acesta este cretorul teatrului modern prin cele patru comedii: O scrisoare
pierdută, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și prin drama
Năpasta.
Mai întâi, incipitul textului contine o listă cu personajele sau „persoanele”, cum le spune
Caragiale. Aici se precizează, alături de numele lor, statutul social, relațiile dintre aceste personaje
și ocupația acestora. Tipătescu este prefectul județului, Dandanache „vechi luptator de la 48”,
Trahanache prezidentul tuturor “comitetelor si comitiilor”, Farfuridi si Branzovenescu sunt avocati
si membrii ai „comitetelor si comitiilor” conduse de Trahanache, Catavencu este avocat, directorul
ziarului „Racnetul Carpatilor”, prezident al Societatii enciclopedice-cooperative Aurora Economica
Română, Pristanda, politaiul orasului, si Cetateanul turmentat. Ultima pe lista este Zoe Trahanache
prezentata echivoc „sotia celui de sus”.
În al doilea rând, textul este structurat în acte și în scene. Actul este unitatea de bază, fiind
marcat de o ridicare și de o cădere de cortină, scena marchează intrarea și iesirea personajelor iar
unitatea minimală a operei dramatice este replica, intervenția unui personaj în dialogul dramatic.
Actul I se joacă acasa la Tipatescu, prefectul judetului, într-un salon somptuos. Tipatescu si
Trahanache care sustin candidature lui Farfuridi in alegerile locale pentru functia de deputat sunt
santajati de Catavencu care doreste si el aceeasi functie, dar neavand sustinere decat din partea celor
mai putin influenti. Catavencu are o scrisoare de amor care da in vileag relatia dintre prefectul
judetului si nevasta prietenului sau Trahanache. Avocatul Catavencu se preface indignat și îi arată
scrisoare lui Trahanache. Acesta nu îi dă importanță, o considera o plastografie, iar pe Catavencu il
considera un „mișel”. El chiar are un document prin care il poate contrașantaja pe Catavencu,
dovedind că este un hoț, care a delapidat societatatea Aurora Economică Română, prescurtată AER,
al cărei preșdinte se pretinde a fi.
ACTUL al doilea se joacă tot in salonul lui Tipatescu. El urmareste mai mult de dragul Zoei să
recupereze scrisoare, ii da ordin lui Pristanda sa il aresteze pe Catavencu, si apoi ii cere sa ii
scotoceasca prin casa. Zoe, mai prudenta, da ordin aceluiasi Pristanda sa il elibereze pe Catavencu
si sa il invite la Tipatescu acasa unde vor negocia pretul scrisorii. Tipatescu nu ii promite lui
Catavencu functia, fiind obligat să-l susțină pe Farfuridi, dar Catavencu încapatanat, respinge orice
alta oferta, facuta de prefect. Zoe il convinge pe Tipatescu sa il sustina pe Catavencu, pt. ca
scrisoarea de dragoste sa nu fie publicata in ziarul „Răcnetul Carpatilor” si în cele din urmă atât
prefectul, cât și Trahanache, soțul Zoei, acceptă să-l susțină pe intrigantul Cațavencu. Cetățeanul
trumentat tocmai intră nedumerit la Tipătescu să întrebe cu cine va vota iar răspunsul ironic al
acestui: „Pentru așa alegător, mai bun ales nici că se putea.” dovedește că pe moment Cațavencu a
obținut ceea ce și-a dorit. Farfuridi și Brânzovenescu se consideră trădați și amenință că vor pleca la
PERIOADA MARILOR CLASICI

București să dea în vileag trădarea prefectului. Insă Tipatescu este chemat la telegraf, unde i se
anunta de la centru numele candidatului care va fi sustinut și ales cu majoritatea voturilor.
Actul al treilea se joacă într-o sală a primariei, unde Zaharia Trahanache tine adunarea
electorală in timpul căreia trebuie să anunțe numele candidatului. Intre Farfuridi si Catavencu iese
invingator Agamemnon Dandanache, cel impus de la centru, iar sedinta se incheie intr-o incaierare
generala provocată chiar de polițaiul Pristanda, la ordinele lui Trahanache.
Actul al patrulea se joacă în grădina familiei Trahanache. Zoe se lamenteaza in legatura cu
disparitia misterioasa a lui Catavencu si asteapta cu sufletul la gura ca ziarul „Racnetul Carpatilor”
sa ii publice scrisoarea. Intalnirea cu Dandanache o nelinisteste si mai mult, deoarece acesta ii
marturiseste ca a obtinut functia tot prin santajul cu o scrisoare de amor, pe care nu a dat-o inapoi,
gandindu-se ca poate ii trebuie si altadata. In incaierarea de la primarie, Catavencu pierduse
scrisoarea pe care o gaseste cetateanul turmentat și i-o inapoiază Zoei pe motiv că scrisoarea are
„adrisantul cunoscut”. Infrant si dezarmat, Catavencu devine ligusitor, ii cade Zoei in genunchi si ii
spune: „Madam Trahanache, esti un inger”, iar lui Tipatescu „Sa ma ierti si sa ma iubesti pentru că
toti ne iubim patria, toti suntem romani, mai mult sau mai putin onesti.
În al treilea rând, dialogul dramatic ține locul firului narativ și, mod special, la Caragiale
dialogul creează comicul de limbaj. Comicul de limbaj este creat de catre Caragiale prin contrastul
dintre esenta si aparenta. Personajele vor sa para oameni culti, instruiti, dar limbajul ii tradeaza
dovedind ca sunt niste mahalagii, abia scoliti. Campionul greselilor este Catavencu, el foloseste
gresit neologismele, capitalistii sunt locuitorii capitalei, foloseste echivocul in exprimare “in orasul
asta de gogomani in care eu sunt cel dintai..”, alte personaje au ticuri verbale dovedind schematism
in gandire. Trahanache repeta: „Ai putintica rabdare”, Farfuridi repeta “fix”, Pristanda repeta
“curat” dupa fiecare replica a interlocutorului pana la nonsensul “curat murdar”, iar Dandanache
prin incorenta lui demonstreaza senilitatea `famelia mea, care la 48.. si da-i si lupta si da-i si
lupta”.
În ultimul rând, specific operei dramatice este prezența în text a indicațiilor scenice date de
dramaturg, care devine primul regizor al piesei. Fiecare act este precedat de descrieri ale decorului,
care compltează mesajul textului. De exemplu, salonul lui Tipătescu sugerează statutul social al
prefectului, sala primăriei, în care se ține adunarea electorală este slab luminată, dovadă că nici cei
care participă la adunare nu sunt mai luminați la minte.
Replicile personajelor în momente tensionate au indicații cum ar fi „cu patimă” sau „cu energie
crescândă”, ceea ce subliniază elementele paraverbale și constituie și un mod de caracterizare
indirectă a personajelor.
În concluzie, textul O scrisoare pierdută aparține..........