O

r
Doina "Ce te legeni" este o creatie lirica pentru ca exprima
direct sentimentele de dragoste pentru natura, starea de
melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului,
principalul mod de expunere fiind descrierea.

a
In doina, oralitatea si limbajul popular sunt evidentiate prin
muzicalitatea versurilor, cat si prIn prezenta cuvintelor
regionale, arhaismelor, diminutivelor, cuvintelor specifice

l
mediului rural, pastoral.

Autorul anonim exprima in mod direct, nemijlocit, profund si

intens, o varietate de sentimente, idei si aspiratii.

i
Timpul prezent al verbelor: "te legeni", "a venit", "bate",
"aduce", "pica", "lasa", "se duc", "ma clatin", arata ca doina
este o prezenta constanta in sufletul romanului. Intreg neamul
romanesc a supravietuit gasindu-si refugiul sufletesc in

t
creatiile literare ale poporului si in mijlocul naturii ocrotitoare,
care a vibrat la toate simtamintele lui.

In text identificam diminutivele, "valurele", "pasarele" cat si

a
forma arhaica "jele", care impreuna creeaza limbajul popular
specific.

Repetitia adjectivului "amarat" intareste sentimentul de tristete

t
trait de autorul anonim la trecerea anotimpurilor.

Motivul tristetei de la inceputul doinei este marcat prin versul

"Fara ploaie, fara vant". In final, prin utilizarea unei sincope,

e
versul devine motiv al deprimarii "Far' de ploaie, far' de vant".