Factorii educabilitatii

1. ereditatea
2. mediul
3. educatia
4. omul insusi/sinele
1.Ereditatea
Pedagogia contemporana accepta ca reditatea este un prim factor care intervine în
determinarea dezvoltarii psihologice. Ereditatea este un fenomen de natura biolo
gica ce consta în transmiterea de la parinti la urmasi a unor însusiri morfofunction
ale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un sistem de înregistrare în co
mpozitia nucleului si citoplasmei din celulele organismului a unor informatii pr
ivind caracteristicile ce urmeaza sa fie transmise urmasilor. Sistemul este iden
tic pentru toate organismele; informatia genetica transmisa este diferita în funct
ie de specia, familia, parintii carora le apartine individul.
Pe cale ereditara se transmit :
* caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologica specifica
, tipul de metabolism etc.)
* caracteristici ale familiei caruia îi apartine subiectul (pigmentatie, compo
zitie chimica a sângelui s.a.);
* caracteristici ale parintilor (caracteristici functionale ale analizatoril
or, particularitati ale motricitatii, memoria bruta, temperament, inteligenta s.
a.).
Exista :
1. ereditate generala, a speciei, ce se transmite genetic (de exemplu: bipedi
smul, conformatia corporala, elemente generale legate de structura si functionar
ea analizatorilor etc.)
2. ereditate speciala, ce presupune transmiterea anumitor caractere individua
le urmasilor.

Trebuie observat faptul ca mostenirea ereditara se refera mai degraba la un comp

lex de predispozitii, decât la o transmitere a însusirilor antecesorilor. De exemplu
, anumite caracteristici functionale ale analizatorului auditiv, nu reprezinta c
onditia suficienta pentru ca un copil sa se afirme ca un talent muzical, fiind n
evoie de identificarea acestor predispozitii si de o stimulare educativa adecvat
a. Altfel, nedescoperita si needucata, mostenirea ereditara ramâne un potential ne
valorificat. In plus, aceleasi predispozitii ereditare pot fi valorificate în mod
diferit: de exemplu o buna motricitate poate sta la baza obtinerii unor performa
nte deosebite în domeniul sportului, dar la fel de bine conditioneaza reusita în art
a coregrafica, sau în profesii care presupun fine coordonari ale miscarilor.
Nu exista particularitati psihice ale unei persoane despre care sa se poata afir
ma ca ar fi în intregime determinate ereditar. De exemplu, cercetarile pe gemenii
monozigotici, cu potential ereditar prezumat identic, dar pe care viata i-a sepa
rat de la vârste foarte mici si i-au facut sa traiasca în medii sociale diferite, au
scos în evidenta ca la vârsta maturitatii, atunci când au fost supusi unor teste de i
nteligenta, au obtinut scoruri care se situau la nivele apropiate, dar nu identi
ce. In consecinta nu se pune problema care dintre însusirile psihice ale unui om s
unt în întregime datorate ereditatii si care sunt datorate influentelor mediului si
educatiei. Ar fi ca si cum s-ar discuta daca aria unui romb depinde de înaltimea l
ui sau de latimea pe care o are. In mod similar, dezvoltarea psihica este determ
inata de mai multi factori si se pune doar problema masurii în care intervin unii
sau altii din acesti factori.
Trebuie precizat ca fiinta umana poate depasi limitele unei eventuale mosteniri
ereditare mai putin favorabile pentru realizarea performanta a unei anumite acti
vitati. Prin motivatie, vointa, determinare o persoana poate sa compenseze, într-o
anumita masura, absenta unor calitati cu alte calitati, la fel cum este posibil
ca o alta persoana, cu o mostenire genetica favorabila, sa obtina performante m
ai scazute într-un domeniu pentru care are înclinatii native, dar de care nu se simt
e atras, nu persevereaza, nu exerseaza etc. Mostenirea ereditara nu poate fi asa
dar considerata o predeterminare biologica fatala a dezvoltarii viitoare a unei
persoane în planul psihologic. Ea face doar ca învatarea sa se produca mai usor în anu
mite domenii, reusitele sa fie obtinute cu mai putin efort, iar nivelul performa
ntelor posibil de atins în urma unei educatii adecvate sa fie foarte înalt.
Sa ne imaginam doi înotatori care au de parcurs aceeasi distanta. Unul însa trebuie
sa înoate împotriva curentului apei, celalalt, purtat de cursul apei. Si unul si cel
alat vor parcurge distanta: primul depunând mai mult efort, cu vointa, mai încet; ce
lalalt, cu mai putin efort, mai repede si cu resurse de a ajunge înca si mai depar
te. Lucrurile se petrec în mod similar cu cei mai putin dotati pentru un domeniu,
dar hotarâti, sau cu cei pe care o mostenire ereditara favorabila îi poate purta spr
e realizari deosebite, caci le va înlesni eforturile de învatare.
Ereditatea este esentiala în orice proces formativ (de instruire educare a individ
ului).
Exemplificam sumar doar:
* capacitatea senzorio-perceptiva depinde de particularitatile anatomo-fizio
logice ereditare si înnascute ale analizatorilor;
* memoria, depinde de însusirile biofizice si biochimice ale celulei nervoase,
de însusirile acizilor nucleici (mai ales ARN) precum si alte elemente determinat
e de particularitatile SNC;
* inteligenta ca predispozitie (în dimensiunea ei aptitudinala) e determinata
genetic.
* formula temperamentala individuala se bazeaza pe biotipul determinat de si
stemul cerebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin si metabolism.
* kinestezia ca si capacitate potentiala, este dependenta de particularitati
le biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare si nervoase.
Daca în ceea ce priveste particularitatile analizatorilor si ale SNC, evidenta con
ditionarii genetice este indiscutabila iar implicatiile asupra educatiei sunt re
levate, în raport cu sistemul instinctual problemele sunt mai complicate. Cu toate
acestea, s-a dovedit ca instinctele desi relativ rezistente la schimbare nu au
caracter fatal si invariabil la om; ele pot suferi transformari calitative sub i
nfluenta structurilor psihice superioare, a conditiilor e mediu (în sensul general
al termenului) si a educatiei.
Astfel instinctul de explorare, curiozitatea, trebuintele de varietate si nou, n
evoia interioara de satisfactie/placere/bucurie sunt fundamentale în formarea dezv
oltarea capacitatii de creatie.
Câteva aspecte privind conditionarea genetica a evolutiei personalitatii:
* fondul genetic limiteaza actiunea factorilor educationali dar nu o anuleaz
a;
* ereditatea induce predispozitii ale proceselor psihice structurate nu proc
esele si trasaturile psihice;
* aceste predispozitii sunt polivalente iar polivalenta acestor date ereditar
e constituite premisa biologica a educatiei si educabilitatii (de aceea în acest s
ens, dar numai în acest sens se poate spune ca educabilitatea este înnascuta) ;
* în educatie e important ca receptivitatea maxima la influentele educative es
te programata genetic pentru anumite perioade ale vietii.
Aceste observatii sunt premise teoretice de la care trebuie sa porneasca orice a
ct educational. Deci, prin ereditate se transmite îndeosebi capacitatea individului
de a reactiona plastic la influentele mediului .
2.Mediul

În sens general mediul include toti factorii naturali, artificiali si socio-umani

(socioculturali) care pot influenta individul; mediul si individul constituie dou
a entitati corelative cu functii complementare, prima oferind posibilitati nelim
itate pentru actiunea celeilalte, iar aceasta îmbogatind si diversificând componente
le celei dintâi .
Din punct de vedere al teoriei educatiei intereseaza ca acest mediu poate fi con
siderat mediu educational (în sens larg); el poate fi potrivit ca mediu pedagogic ca
re include ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali anga
jati în activitatea de formare dezvoltare a personalitatii umane conform unor obie
ctive stabilite în mod explicit si/sau implicit la nivelul comunitatii educative n
ationale, teritoriale, locale .
A delimita strict influentele acestui mediu asupra personalitatii, pe dimensiuni
le fizica (naturala), sociala, culturala etc. este destul de dificil. În mod real,
interferentele, interinfluentele, interactiunile sunt atât de puternice, inerente
, încât decelarile nu-si au adesea sensul. Nuantând însa putem sublinia câteva aspecte ref
eritoare la ceea ce în literatura de specialitate se desemneaza prin sintagma medii
educationale .

Mediul , ca factor al educabilitatii, poate fi analizat din doua perspective:

* determinarile provenite din partea mediului natural;
* determinarile din partea mediului social.
Omul se afla sub influenta acestor tipuri de mediu. Mediul natural si ecologic i
nfluenteaza dezvoltarea si sanatatea omului prin clima, relief, radiatii si polu
are. Mediul socio-cultural permite umanizarea si socializarea individului prin a
sigurarea conditiilor materiale, de civilizatie si cultura, prin relatiile inter
-umane, institutii, ideologii, traditii, conceptii, stiluri de viata etc.
Mediul natural (fizic ,mediul natural si ecologic)- totalitatea conditiilor bioc
limatice (relief, clima, fauna, flora etc.) în care se naste si traieste un subiec
t uman- influenteaza indirect dezvoltarea psihica a oamenilor, prin problemele a
daptative pe care le creeaza, prin ocupatiile pe care le favorizeaza si care îi ob
liga sa-si dezvolte anumite capacitati si abilitati.
Influentele acestui mediu devin din ce în ce mai putin observabile direct, dar ele
exista.
Daca initial mediul fizic a determinat diviziunea sociala a muncii si implicit,
influentele educationale derivate, astazi problemele legate de degradarea echili
brului ecologic conduc spre noile educatii (educatia ecologica si pentru mediu, ed
ucatia nutritionala etc.). Mediul fizic actioneaza corelativ cu cel social, prin
intermediul lui cel mai adesea.

Cercetarile de pâna acum nu au putut pune în evidenta existenta unor influente direc
te ale mediului natural asupra dezvoltarii structurilor psihice individuale. Pre
judecati, cum ar fi acelea ca, de exemplu, o clima foarte calda determina o inte
ligenta scazuta, sunt fara nici un temei stiintific. In toate zonele climatice a
le planetei exista oameni foarte inteligenti si mai putin inteligenti. Doar atun
ci când un înalt grad de poluare a mediului natural produce mutatii genetice la nive
lul organismului, se poate vorbi de o influenta directa a mediului natural asupr
a dezvoltarii psihice a oamenilor.
Mediul social (mediul social-global si psihosocial)
Mediul social include conditiile sociale în care vietuieste individul (elementele
economice, politice, culturale, relationale si grupale, institutionale, organiza
tionale, ideologice etc.). Cum caracteristic speciei umane este faptul ca achizi
tiile se fixeaza nu doar în modificari organice ci si (mai ales) în fenomenele cultu
rale, este evidenta importanta influentelor educative sociale. Sunt cercetatori
care sustin ca acestea sunt preponderente întrucât ele umanizeaza.
În raport cu ereditatea, actiunea mediului nu este transformatoare, ci mai degraba
modelatoare permisiva sau restrictiva dar cu un rol considerabil de stimulare si
amplificare a dispozitiilor genetice. Acestea sunt deschise influentei modelatoar
e a mediului socio-cultural .
Mediul social poate influenta direct dezvoltarea psihica a oamenilor. Se poate o
pera o distinctie între mediul social restrâns al unei persoane (familia, grupul de
prieteni, colegi, vecini etc) si mediul socio-cultural în sens larg, caracteristic
pentru societatea în care traieste un subiect uman.
Mediul social restrâns influenteaza evolutia psihologica a unei persoane prin tot
ceea ce subiectul preia de la parinti si din familie cu privire la modalitatile
de comportare, aspiratii, atitudini, valori. Multe dintre gusturile, opiniile, a
titudinile unei persoane sunt influentate de grupurile de prieteni, de colegi pe
care le frecventeaza.
Mediul socio-cultural în sens larg influenteaza posibilitatile de actiune transfor
matoare ale subiectului uman prin instrumentatia sociala pe care i-o pot oferi c
ultura si civilizatia unei epoci: limba, stiinta, tehnologie, unelte, mijloace t
ehnice etc. De exemplu, posibilitatile de actiune transformatoare asupra mediulu
i de care au dispus membrii unei societati primitive au fost mult mai mici în comp
aratie cu cele de care dispune o persoana care a avut sansa sa se nasca în mijlocu
l unei societati cu un înalt grad de evolutie al stiintei si al civilizatiei ( pri
n uneltele, cunostintele pe care le gaseste deja create el poate vindeca boli, s
fredeli munti, învinge gravitatia etc). Faptul de a te naste într-o societate cu un în
alt grad de cultura si civilizatie nu este, prin sine însusi, de natura sa confere
superioritate posibilitatilor de actiune transformatoare ale unui subiect uman.
De pilda, în societati cu o civilizatie extrem de avansata pot exista oameni care
nu au facut prea mari eforturi de a-si însusi instrumentatia sociala a epocii lor
, motiv pentru care au un nivel de cultura extrem de scazut, în comparatie cu ceea
ce le-ar putea oferi societatea în care traiesc. Omul nu se poate elibera de serv
ituti naturale si sociale decât printr-un efort constient de cunoastere a legilor
obiective care guverneaza natura si societatea, prin intrarea în posesia unor mijl
oace de actiune care sa-i permita emanciparea lui treptata de asemenea servituti
. Cunostintele si mijloacele sale de actiune depind de bogatia instrumentatiei s
ociale pe care i-o ofera societatea în care traieste. Insusirea acestei instrument
atii sociale se realizeaza prin intermediul educatiei.
În ceea ce priveste rolul mediului în dezvoltarea psihica a individului, subliniem a
spectele cele mai importante:
* Mediul reprezinta factorul care transforma potentialul ereditar în component
a psihica reala;
* Mediul umanizeaza fiinta si functiile sale biologice;
* Mediul nu actioneaza direct asupra dezvoltarii, ci ofera circumstantele si
 oportunitatile pentru dezvoltare (împrejurarile si conditiile de viata, informati
ile si modelele de conduita, prilejurile de comunicare si schimburile afective c
u ceilalti semeni).
În dezvoltarea psihica a individului, importanta nu este doar simpla prezenta sau
absenta a factorilor de mediu, ci, îndeosebi, masura, maniera si rezonanta interac
tiunii dintre acesti factori si individ.
Actiunea factorilor de mediu poate fi simultana sau succesiva, astfel ca interac
tiunea lor poate genera doua categorii de consecinte: o dezvoltare fara probleme
, daca actiunea acestor medii este convergenta si pozitiva; blocaje majore în dezv
oltare daca actiunea mediilor este divergenta (situatia conflictului valoric între
mediul familial si cel scolar).
Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El treb
uie conservat, protejat, îmbunatatit în legatura cu tot ceea ce este favorabil vieti
i omului, prevenindu-se sau înlaturându-se tot ceea ce reprezinta poluare a lui. Asi
gurarea puritatii mediului implica educatia, cea care instruieste si formeaza oa
meni, care sa previna si la nevoie sa înlature orice situatie poluanta, fie ca est
e vorba de mediu natural, fie de cel social.
Deoarece contributiile ereditatii si mediului sunt necesare dar nu suficiente, în
procesul dezvoltarii depline a fiintei umane este determinanta contributia singu
rului mediu cu valente exclusiv pozitive mediul educational.
Mediul social actioneaza prin intermediul diferitilor factori educationali (fami
lia, scoala, institutii si organizatii culturale (si/sau educative), mass media
etc.), neomogen (influentele pot fi spontane sau organizate) dar actioneaza fund
amental.
Prin urmare, principalele medii educationale sunt: familia, scoala, institutiile
de ocrotire sociala, institutiile extrascolare culturale, mediul si comunitatea
profesionala, comunitatea religioasa, extracomunitatea, comunitatea nationala s
i cea internationala. În masura în care aceste medii circumscriu paliere institution
alizate, ele reprezinta si factori educationali.
3.Educatia
In raport cu natura originara (dependenta de ereditate), educatia înseamna influen
tare selectiva, care vizeaza dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor p
ermite individului sa participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor treb
uinte si realizarea acelor idealuri, considerate dezirabile.
De exemplu, pornirile naturii umane care sunt în contradictie cu valorile spre car
e se orienteaza la un moment dat umanitatea nu vor fi stimulate prin educatie. P
osibilitatea unor asemenea porniri negative de a se transforma, din caracteristi
ci potentiale, în însusiri de personalitate sunt astfel diminuate.
Teza de larga circulatie potrivit careia educatia îndeplineste rolul de factor con
ducator în dezvoltarea personalitatii unui om, trebuie sa fie interpretata în sensul
ca, în cazul omului, aceasta dezvoltare este influentata de propriile sale optiun
i valorice. Fiinta umana are capacitatea de a actiona transformator nu numai asu
pra mediului natural înconjurator, ci-daca este nevoie chiar asupra propriei sale f
iinte. Intreg potentialul biologic (ereditar) disponibil va fi activat pentru a-
si dezvolta acele capacitati adaptative considerate necesare (valoroase) de catr
e individul însusi. Din tot ceea ce îi ofera cultura si civilizatia epocii în care tra
ieste (mediul social), el va selectiona doar ceea ce considera ca este în acord cu
trebuintele si idealurile sale. Acestea, la rândul lor, sunt puternic influentate
de orientarile valorice existente în societatea din care face parte.
Educatia consta tocmai în influentarea deliberata a optiunilor valorice personale în
acord cu ceea ce se considera, într-o anumita societate, ca este de dorit sa fie
adoptat ca ideal personal de atins.
Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea
puteri nelimitate (nu poate compensa în totalitate o ereditate afectata si nici u
n mediu total defavorabil).
Într-o anumita masura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea
experientelor de învatare care-si propun reducerea decalajului între capacitatile pr
ezente ale individului si un nivel superior al acestora.
Copilul devine om social numai prin educatie. Prin intermediul educatiei omul îsi în
suseste limbajul social, cultura generala si comportamentul moral-cetatenesc, îsi
formeaza conceptia despre lume, îsi dezvolta potentialul creator si se pregateste
pentru integrarea socio profesionala. Individul care traieste într-o comunitate um
ana beneficiaza atât de o educatie spontana, care actioneaza habitudinal asupra lu
i, cât si de educatia organizata, realizata prin institutii specializate, dintre c
are cea mai importanta este scoala. Iata de ce este foarte important pentru toti
factorii educationali sa cunoasca temeinic personalitatea copilului, gradul sau
de educabilitate si, pe aceasta baza, sa structureze întregul proces educational.
Ereditatea ofera sau nu potentialul de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofer
a sau nu anumite conditii, iar educatia dirijeaza, prin procesul învatarii, formar
ea armonioasa si integrala a personalitatii, fiind factorul determinant al acest
eia.
Prin intermediul educatiei, individul uman îsi extinde existenta dincolo de limite
le biologice, devenind personalitate. Personalitatea este individualitatea confi
rmata de comunitatea sociala în interiorul careia traieste pentru a-i sluji sau îmbo
gati valorile.
În concluzie, dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, având urmatoarele
particularitati:
* se sprijina pe ereditate,
* foloseste datele oferite de mediu
* este dirijata de educatie;
* se desfasoara în contextul activitatii proprii de învatare, fiind impulsionata
de motivatie;
* este deplina în conditiile interactiunii optime între cei trei factori, respec
tiv atunci când exista o corespondenta în timp între desfasurarea programului ereditar
si cantitatea si calitatea influentelor externe;
* are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si
imprevizibila;
* este individuala în sensul ca prezinta numeroase aspecte de diferentiere, di
ncolo de legile general-umane de dezvoltare;
* este sistemica, în sensul ca orice schimbare produsa într-o anumita zona va av
ea efecte asupra întregii dezvoltari;
* este stadiala, în sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schi
mbari cantitative si calitative specifice.
Se vorbeste adeseori despre limitele educatiei: biologice, sociale, pedagogice.
Aceasta înseamna, pe de o parte, ca posibilitatile de actiune transformatoare ale
unei persoane asupra propriei persoane si asupra lumii exterioare- esenta umana-
pot fi limitate, în dezvoltarea lor, de potentialul biologic disponibil, de instr
umentatia sociala pe care o gaseste în cultura si civilizatia mediului social caru
ia îi apartine, dar si de îndrumarea propriului efort de modificare operativa a capa
citatilor personale de actiune adaptativa. Aceasta îndrumare exprima rolul esentia
l el educatiei : orientarea valorica a efortului personal, recomandarea modalita
tilor de actiune cele mai eficiente în raport cu scopurile urmarite si crearea uno
r conditii favorabile dezvoltarii personalitatii .
Limitele educabilitatii
La nivel individual, educabilitatea poate fi limitata biologic, social si pedago
gic.
KRIEKEMANS A. considera ca se poate vorbi de o limita inferioara a educabilitati
i si de o limita superioara.
* Limita inferioara se gaseste acolo unde este imposibil de a trezi o viata m
orala, oricât de elementara ar fi ea .
* Limita superioara tine de libertatea omului, care- nu este exclus- sa refu
ze sa se educe. In acest caz, educatorul va gasi în libertatea elevului sau limita
activitatii sale educative. Se poate spune ca limita superioara a educabilitati
i e determinata de libertatea celui care se formeaza.
La întrebarea daca, în asemenea cazuri, educatia poate atinge nucleul existential al o
mului, autorul considera ca acest lucru este posibil în anumite momente favorabile
, mai ales momentele de criza , care suscita bunavointa celui care se educa si dori
nta lui de a transcede. Nu înseamna ca trebuie sa practicam intentionat o pedagogie
a crizei , cum sugereaza unii pedagogi existentialisti. Trebuie asteptate momente
le favorabile, momentul fertil sau explozia copilului (MONTESSORI)
Limitarea sociala a educabilitatii se produce atunci când mediul social în care se d
ezvolta copilul nu-i ofera, de la vârsta cea mai frageda, cele mai favorabile cond
itii pentru dezvoltarea propriilor sale resurse originale. De exemplu, nivelul s
cazut de aspiratie spre studii superioare din mediul familial se poate transmite
copilului diminuînd disponibilitatea lui de a depune eforturi scolare îndelungate s
i valorificarea superioara a potentialului sau nativ superior într-un anumit domen
iu. Este acea limita superioara a educatiei care tine de libertatea omului.
Limitarea pedagogica se produce atunci când copilul are nesansa de întâlni educatori c
are prin modul lor de actiune reusesc contraperformanta de a distruge interesul
copilului pentru un domeniu al cunoasterii sau al creatiei. Este cazul, acelor e
levi care declara, de exemplu, ca dupa atâtea suferinte îndurate pentru a promova un
anumit obiect de studiu, atunci când vor termina scoala, nu vor mai pune niciodat
a mâna pe o carte din domeniul acela. Poate fi un alt motiv al aparitiei limitei su
perioare a educabilitatii.

http://psihopedagogie2010.blogspot.com/2010/08/tema-iv_12.html