Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării ştiinţifice

al Republicii Moldova
Colegiul de Constructii din orașul Hîncești
Catedra : ”Obiect de profil”

Portofoliu
Disciplina: Tehnologia informației
Temele: Instalarea aplicațiilor frecvent utilizate;
Softuri de comprimare;
Organizarea fizică și logică a datelor pe purtătorii de informații.

Realizat: Ioniță Gheorghe

Verificat: Țurcan Sergiu.
 Cuprins
1. Gestionarea datelor specific sistemelor de operare.....3
1.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE...............................................................................3

1.2 DEFINIREA UNUI SISTEM DE OPERARE........................4

1.3. FUNCTIILE UNUI SISTEM DE OPERARE..............................................................................................5
1.4 CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE..........................................................................................5

2. Crearea copiilor de rezervă...........................................7

2.1 Efectuarea manuală a copiilor de rezervă, a fișierilor și a setărilor pe un suport amovibil sau într-o
locașie de rețea.......................................................................................................................................7
2.2 Utilizarea caracteristică Easy Transfer pentru a efectua copia de rezervă a fișierelor pe un
altcomputer.............................................................................................................................................8

3.Configurarea modului de access în rețea.....................11

Bibliografie......................................................................14

2
 1. Gestionarea datelor specific sistemelor de operare
1.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE
Prin SISTEM DE OPERARE se înţelege un ansamblu de programe care
gestionează activitatea calculatorului. Aceasta înseamnă că, în esenţă gestionează
resursele calculatorului şi asigură interfaţa cu utilizatorul.
Informaţia procesată – la nivel intim – de către un SNC, este o A mmuneAt
numerică. Mai mult, majoritatea SNC-urilor prezintă structură Aommune, fapt care
conduce la reprezentări numerice binare. Astfel, spre exemplu, atunci când prin
intermediul unui program de editare de text se o A mmuneAt în memorie versurile:
„La Aommun care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă...”, Aommune se stochează de
fapt la locaţiile corespunzătoare sunt secvenţe de 0 şi 1 (de forma
011010011101001010000101001). Cifrele binare 0 şi 1 sunt reprezentate prin
nivele distincte de tensiune AommuneA (de exemplu +5V pentru 1 şi 0V pentru 0).
Aceste nivele de tensiune corespund reprezentării fizice a informaţiei, în timp ce
cifrele binare 0 şi 1 corespund reprezentării logice a informaţiei. Din acest motiv
se utilizează deseori exprimarea “zero şi/sau unu logic”. Informaţia stocată la
nivelul memoriei, transferată la nivelul magistralelor sau procesată la nivelul
microprocesorului, în formatul Aommun în care apare, constituie informaţie
internă SNC. Această informaţie internă se află în corespondenţă cu informaţia
externă sistemului numeric de calcul, informaţie ce trebuie prelucrată de către
acesta. Dacă informaţia internă prezintă formate de reprezentare bine definite la
nivel fizic şi logic, informaţia externă nu îndeplineşte astfel de condiţii. Informaţia
externă poate fi reprezentată prin intermediul diverselor mărimi fizice, cum ar fi
presiunile, vitezele, densităţile, temperaturile, intervalele temporale, deplasările
spaţiale etc. Conversia formatului în care apare informaţia externă în formatul de
reprezentare internă a SNC este realizată prin intermediul unor DESCRIEREA
SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS 3 interfeţe hardware şi software. Odată
ajunsă în format intern, informaţia trebuie organizată în vederea lansării ei în
procesare. Entitatea informaţională adusă la starea în care ea poate fi trecută în
faza de procesare poartă numele de Aomm. Într-un SNC, datele sunt stocate în
memorie ca ansambluri de pachete de opt biţi (octeţi, bytes) sau multipli de opt
biţi (cuvinte). Rezultă că datele sunt o A mmuneA informaţiile utile, necesar a fi
procesate, AommuneAte informaţiile rezultate în urma procesării (spre exemplu,
rezultatul unei operaţii de calcul poate constitui Aomm de intrare întro nouă
operaţie de calcul).
Alături de date, Aommune ca informaţie utilă, efectivă, putem vorbi despre
adrese sau informaţia de adresare. Informaţia de adresare prezintă un AommuneAt
auxiliar în raport cu datele, servind la localizarea acestora din urmă. Astfel, o

3
locaţie de memorie poate conţine o informaţie utilă, adică o Aomm, care poate
însă fi accesată doar dacă se cunoaşte o informaţie auxiliară de adresare – adresa.
Ca şi datele, adresele sunt reprezentate la nivel intern în format Aommun, ele fiind
transferate prin intermediul magistralei de adrese.
Cea de-a treia clasă de entităţi informaţionale o constituie informaţia de
control (semnalele de control). Informaţia de control are rolul asigurării unui
cadru optim de desfăşurare a procesului de prelucrare a datelor de către SNC.
Semnalele de control asigurăsincronismele cerute de structura hardware a SNC şi
protocoalele de procesare impuse de structura software. Magistrala de control
constituie suportul fizic prin care aceste semnale sunt transferate între
subsistemele SNC.
1.2 DEFINIREA UNUI SISTEM DE OPERARE
Un commun de operare (SO) este un ansamblu de fişiere ce conlucrează în
asigurarea gestionării eficiente a tuturor resurselor software şi hardware ale SNC.
Fişierele unui SO sunt distincte de fişierele de aplicaţie create de utilizatori.
O clasificare a fişierelor după tip, poate fi făcută astfel :
- fişiere de text
- fişiere grafice
- fişiere de sunet
- fişiere executabile
- fişiere speciale
După funcţionalitate, fişierele se clasifică astfel:
- fişiere de aplicaţie
- fişiere utilitare
- fişiere de system
În mod evident, fişierele de aplicaţie sunt cele create de utilizator,
constituind realizarea aspectului suprem de funcţionalitate către care tinde orice
SNC. Un exemplu de fişier aplicaţie poate fi un program de rezolvare a ecuaţiei de
gradul 2 cu coeficienţi întregi. Fişierele de Aommun sunt cele care constituie în
ultimă instanţă sistemul de operare, rezolvând probleme cu tangenţă hardware şi
software de care utilizatorul trebuie să fie degrevat. Un exemplu de astfel de fişier
poate fi considerat interpretorul de comenzi al sistemului de operare MS-DOS. În
fine, fişierele utilitare se situează la graniţa dintre celelalte două clase
menţionate.
Exemple de sisteme de operare:
- *BSD
- BeOS
- DOS
- Linux
4
 - Mac OS
- UNIX 36
- Windows

1.3. FUNCTIILE UNUI SISTEM DE OPERARE

Un sistemul de operare asigură în principiu următoarele funcţii:
- gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice;
- gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire;
- gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;
- controlul încărcării în memoria internă, lansarea în execuţie, execuţia şi
încheierea execuţiei aplicaţiilor utilizatorului;
- sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei unei aplicaţii şi
tratarea acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare);
- asigurarea interfeţei cu utilizatorul, accesul acestuia în controlul programului,
examinarea stării sistemului.
Orice SO prezintă două componente majore:
- nucleul (kernel)
- interfaţa (shell)
La rândul ei, interfaţa prezintă două subcomponente:
- interfaţa cu utilizatorul
- interfaţa cu hardware-ul maşinii
Nucleul sistemului de operare conţine programele care gestionează resursele
software ale SNC şi fişierele auxiliare corespunzătoare. Funcţiile nucleului sunt:
- gestionarea datelor pe suportul de memorie externă;
- transferul datelor la nivelul magistralelor de Aommun;
- sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei aplicaţiilor şi
tratarea acestor evenimente;
- gestionarea proceselor de intrare/ieşire în/din execuţie a aplicaţiilor.
Interfaţa sistemului de operare asigură pe de o parte comunicaţia între
utilizator şi SNC, iar pe de altă parte adaptarea nucleului SO la nivelul maşină
(hardware-ul maşinii).

1.4 CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE

Din punctul de vedere al interacţiunii cu componentele hardware ale SNC şi
după modul de implementare a software-ului, sistemele de operare sunt
organizate pe două nivele:
A. Nivelul fizic – Include componenta firmware a sistemului de calcul. Acest nivel
oferă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi
cuprinde acele elemente care Aommun de structura hardware a sistemului. Tot în
5
 cadrul nivelului fizic sunt incluse programele a căror execuţie este indispensabilă,
de exemplu programul care lansează încărcarea o A mmuneA a sistemului de operare
la pornirea calculatorului.
B. Nivelul logic – Include partea de programe a sistemului de operare şi
oferăutilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul.
Comunicaţia între utilizator şi sistemul de calcul se realizează prin comenzi
adresate sistemului de operare sau prin intermediul instrucţiunilor programelor
executate, cât şi prin intermediul mesajelor transmise de sistemul de operare
către utilizator
O caracteristică AommuneAt a unui Aommun de operare este măsura în care
poate asigura execuţia concurentă a proceselor. După acest criteriu, sistemele de
operare pot fi:
- monotasking – nu asigură execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor între
mai multe procese. Sub controlul unui Aommun de operare monotasking, la un
moment dat, în sistemul de calcul se poate executa o singură aplicaţie (task),
aceasta rămânând Aommun din momentul lansării ei în execuţie şi până la
terminarea AommuneA. Cât timp este în execuţie, aplicaţia are Aommun la toate
resursele SNC. Exemplu: Sistemele de operare MS-DOS şi CP/M sunt sisteme de
operare monotasking.
- multitasking – sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia concurentă a
mai multor aplicaţii o A mmuneAteA. Exemplu: Sistemele de operare Windows şi Unix
sunt sisteme multitasking.
Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la SNC şi al gradului de
interacţiune a acestora cu sistemul, sistemele de operare pot fi:
- Aommun – acele sisteme de operare pentru care gradul de interacţiune cu
utilizatorul, în timpul prelucrărilor, este nul.
- interactive – sistemele de operare care permit comunicarea Aommun între
utilizator şi sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop
(limbajul de comandă al sistemului de operare sau interfaţa grafică utilizator). În
plus, utilizatorul poate urmări modul în care se o A mmune programul său şi poate
influenţa, în anumite condiţii, execuţia acestuia. Un Aommun de operare
AommuneAteA presupune o arhitectură specifică pentru sistemul de calcul, care să
cuprindă echipamente standard de intrare/ieşire dedicate comunicaţiei
utilizatorului cu sistemul de operare (terminale I/O).
După configuraţia hardware deservită, sistemele de operare pot fi:
- SO pentru microsisteme
- SO pentru minisisteme
În Aommune se constată tendinţa de apropiere a performanţelor
microsistemelor de cele ale sistemelor de nivel superior lor, în o A mmuneA cu
6
tendinţa de apropiere a caracteristicilor sistemelor de operare pentru sistemele
de calcul mari de cele ale sistemelor de operare pentru mini sau microsisteme.
În acelaşi timp, se realizează o integrare funcţională tot mai accentuată a
diferitelor tipuri de sisteme de calcul în platforme de lucru comune, de obicei prin
conectarea acestora în reţele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu în
această direcţie este reţeaua Internet care realizează legătura între cele mai
diferite tipuri de sisteme de calcul funcţionând sub controlul diverselor SO.
Din punctul de vedere al dezvoltării sistemului de operare, tendinţa actuală
este de dezvoltare a SO portabile, adică acele SO care funcţionează pe arhitecturi
hardware diferite. Un exemplu în acest sens este sistemul de operare UNIX. O altă
direcţie este dezvoltarea de familii de SO - de exemplu familia SO Windows.
Au fost astfel dezvoltate SO interactive, multitasking, asigurând şi funcţiile
pentru lucrul în reţea. Între aceste SO, unele sunt specializate pentru un anumit
mod de utilizare, cum ar fi Windows NT Server pentru serverele de reţea sau
Windows NT Workstation pentru staţiile de lucru din reţea.

2. Crearea copiilor de rezervă.

2.1 Efectuarea manuală a copiilor de rezervă, a fișierilor și a
setărilor pe un suport amovibil sau într-o locașie de rețea.
Pierderea datelor din cauza unei probleme a computerului sau a unității de
hard disk este cel puțin descurajantă. Puteți pierde fotografiile familiei, colecția
de muzică sau datele financiare. Și, după ce aduceți computerul la starea dorită,
poate dura mult timp până când reconfigurați setările personale pe un computer
nou: fundalul desktopului, economizoare de ecran și configurațiile rețelelor fără
fir, ca să dăm câteva exemple.

Totuși, puțină prevenție vă poate scăpa de aceste necazuri. Pentru a vă ajuta

să economisiți timp și să evitați neplăcerile, vă recomandăm să luați măsuri de
precauție, efectuând regulat copia de rezervă a datelor și setărilor.
Acest articol tratează modul de efectuare manuală a copiei de rezervă pentru
fișierele și setările personale în Windows 7, Windows Vista, Windows XP și

7
 Windows Server 2003. Mai tratează modul de utilizare a instrumentelor destinate
datelor în Windows pentru a efectua copia de rezervă a datelor și setărilor.

Cea mai simplă metodă este să efectuați manual copia de rezervă a fișierelor
și setărilor pe un suport amovibil sau într-o locația din rețea. Puteți specifica
fișierele și setările pentru care doriți să faceți copia de rezervă și frecvența
copierii.
Notă Exemplele de suport amovibil includ unități de hard disk extern, DVD-uri,
CD-uri și cartele de memorie USB. Puteți face copia de rezervă a fișierelor pe un
alt computer sau pe un dispozitiv din rețea dacă computerul dvs. este conectat la
o rețea, cum ar fi o rețea fără fir.

Pentru a copia manual fișierele într-o locație din rețea sau pe un suport
amovibil de pe un computer cu Windows 7, Windows Vista, Windows XP sau
Windows Server 2003, urmați acești pași:

1. Faceți clic pe Start , pe Computer, apoi faceți dublu clic pe unitatea pe

care aveți instalat Windows 7, Windows Vista, Windows XP sau Windows Server
2003.
2. Deschideți folderul Utilizatori, apoi deschideți folderul de utilizator care
conține fișierele pentru care doriți să faceți copia de rezervă.
3. Copiați folderele necesare din folderul utilizatorului într-o locație de rețea
sau pe o unitate amovibilă.
Note

 Pentru a crea copii de rezervă pentru datele tuturor utilizatorilor, repetați

pașii 2–3.
 Pentru a determina dimensiunea tuturor fișierelor din folderul
utilizatorului, selectați toate folderele, faceți clic cu butonul din dreapta pe
folderele selectate, apoi faceți clic pe Proprietăți.
 Fișierele salvate se pot copia pe orice computer. Însă, trebuie să aveți
instalate aplicații asociate pe acel computer pentru a deschide fișierele
individuale.
 Nu toate aplicațiile salvează fișierele lor în folderul de utilizator. Vă
recomandăm să verificați celelalte aplicații și locația sistemului de fișiere în
care aplicațiile își salvează fișierele în mod implicit, apoi să copiați acele
fișiere în locația de rețea sau pe suportul amovibil.
2.2 Utilizarea caracteristică Easy Transfer pentru a efectua copia de
rezervă a fișierelor pe un altcomputer.
8
 Dacă doriți să mutați datele de pe un computer cu Windows 7 pe altul cu
Windows Vista, utilizați versiunea Windows Vista a caracteristicii Windows Easy
Transfer. Pentru a face acest lucru, urmați acești pași:

1. Pe un computer cu Windows 7, introduceți CD-ul sau DVD-ul Windows Vista

2. Faceți clic pentru a închide programul de instalare Windows Vista.
3. Faceți clic pe Start, faceți clic pe Computer, faceți clic cu butonul din
dreapta pe unitatea CD sau DVD, apoi faceți clic pe Deschidere.
4. Deschideți folderul support, apoi deschideți folderul migwiz
5. Faceți dublu clic pe fișierul Migwiz.exe.
6. Urmați instrucțiunile pentru a începe transferul din Windows 7.
Caracteristica Windows Easy Transfer vă permite să efectuați copia de rezervă a
fișierelor și setărilor din contul de utilizator. Apoi, puteți restaura fișierele și
setările respective pe computerul nou. Pentru a porni Windows Easy Transfer,
procedați astfel:
2.3 Utilizarea caracteristică Centru Copiere de rezervă și restaurare.
1. Faceți clic pe Start, tastați transfer în caseta Pornire căutare, apoi faceți clic
pe Windows Easy Transfer în lista Programe.
2. Faceți clic pe Următorul. Dacă vi se solicită să închideți programe, asigurați-
vă că ați salvat orice documente deschise, apoi faceți clic pe Închidere totală.
3. Urmați pașii pentru a transfera fișierele și setările.
4. Selectați locația în care doriți să salvați copia de rezervă, apoi faceți clic
pe Următorul.

Notă Nu uitați să salvați fișierele copiei de rezervă pe un suport amovibil sau într-
o locație din rețea.
5. Faceți clic pe Se permite ca Windows să aleagă sau Se permite alegerea,
apoi faceți clic pe Următorul.
6. Faceți selecția dorită, apoi faceți clic pe Următorul sau pe Salvare setări și
executare copiere de rezervă.
7. Copia de rezervă va fi salvată în locația de copiere de rezervă.
Notă Datele pentru care faceți copia de rezervă utilizând caracteristica
Centru Copiere de rezervă și restaurare din Windows Vista pot fi restaurate numai
într-un sistem de operare cu Windows Vista.

1. Faceți clic pe Start, tastați backup în caseta Pornire căutare, apoi faceți clic

pe Copiere de rezervă și restaurare în lista Programe.
9
2. Faceți clic pe Copiere de rezervă fișiere de sub Copiere de rezervă a
fișierelor sau a întregului computer.
3. Selectați unde doriți să stocați fișierul copie de rezervă, apoi faceți clic
pe Următorul.
4. Selectați discul sau discurile pentru care doriți să creați copia de rezervă,
apoi faceți clic pe Următorul.
5. Selectați tipul de fișier sau tipurile de fișiere pentru care doriți să creați
copii de rezervă, apoi faceți clic pe Următorul.
6. Faceți clic pe Salvare setări, apoi porniți copierea de rezervă.
7. Copia de rezervă va fi salvată în locația de copiere de rezervă selectată.
2.4 Transferarea fișierelor de pe un computer cu Windows 2000,
Xindows XP sau Windows Server 2003.
Puteți utiliza caracteristica Expert transfer fișiere și setări din Windows XP
pentru a transfera fișiere de pe un computer cu Windows XP, Windows Server
2003 sau Windows 2000.
1. Faceți clic pe Start, pe Toate programele, pe Accesorii, pe Instrumente de
sistem, apoi faceți clic pe Expert transfer fișiere și setări.
2. Faceți clic pe Următorul, pe Computer vechi, apoi pe Următorul.
3. Selectați cum doriți să transferați fișierele. Dacă selectați Other, aveți
posibilitatea să salvați într-o locație de rețea sau într-o unitate media amovibilă,
astfel încât să păstrați o copie de rezervă pentru arhivele dvs.
4. Selectați locația pentru care doriți să creați o copie de rezervă, apoi faceți
clic pe Următorul.
La efectuarea copiei de rezervă a datelor, vă recomandăm următoarele:

 Nu creați copii de rezervă ale fișierelor pe o partiție de recuperare sau pe

același hard disk pe care este instalat Windows.
 Notă Producătorii configurează frecvent o partiție de recuperare pe un
computer. În general, o partiție de recuperare este afișată ca unitate de hard disk.
 Păstrați întotdeauna unitățile media pe care se află copiile de rezervă într-o
locație sigură, pentru a împiedica accesul neautorizat la fișiere.
 Încercați să utilizați o locație ignifugă, separată de locul în care este
amplasat computer. De asemenea, luați în considerare criptarea datelor din
copiile de rezervă.

10
 3.Configurarea modului de access în rețea.

Puteţi configura o conexiuni de reţea LAN wireless prin adăugarea unui

punct de acces nou.
Dacă nu puteţi găsi numele de reţea dorit (SSID) în lista de reţele disponibile,
încercaţi această metodă de conectare.
Această metodă de conectare necesită informaţii precum denumirea de
reţea (SSID) (*1) a routerului/punctului de acces LAN wireless şi cheia de
securitate (parolă) (*2) pentru reţea.
11
 *1
 SSID (Identificator set servicii) este un nume ce identifică un anumit punct de
acces.
*2
 Ar trebui să puteţi afla aceste informaţii de pe eticheta aplicată pe
routerul/punctul de acces LAN wireless, din manualul de utilizare, de la persoana
care a configurat reţeaua wireless sau din informaţiile oferite de furnizorul
dumneavoastră de servicii de Internet.

1. Selectaţi [Settings] (Setări) - [Network Settings] (Setări de reţea) - [Internet

Settings] (Setări Internet).
2. Selectaţi [Wireless Setup] (Configurare wireless).
3. Selectaţi [Select access point] (Selectare punct de acces).
HDD AUDIO PLAYER lansează căutarea punctelor de acces disponibile.
4. Când se afişează lista cu numele de reţea (SSID) disponibile, selectaţi [Add a
new access point] (Adăugare punct de acces nou).
5. Selectaţi [Manual registration] (Înregistrare manuală).
Pe ecran apare un spaţiu pentru introducerea denumirii reţelei (SSID).
6. Când spaţiul de introducere a numelui de reţea (SSID) este într-o casetă
albă, apăsaţi ENTER.
Apar un afişaj de editare şi tastatura.
7. Introduceţi numele reţelei (SSID).
8. După ce aţi introdus denumirea reţelei (SSID), selectaţi [Next] (Următorul).
9. Selectaţi modul de securitate al routerului/punctului de acces LAN wireless
dintre [None] (Niciunul), [WEP], [WPA/WPA2-PSK] sau [WPA2-PSK] de pe ecranul
de selecţie a modului de securitate.
10. Dacă doriţi să configuraţi o cheie de securitate, introduceţi cheia de
securitate (WEP/WPA) şi apoi selectaţi [Next] (Următorul).
Repetaţi operaţiunile de la pasul 7 pentru a introduce cheia de securitate
(WEP/WPA).
11. Selectaţi fie [Auto] (Automat), fie [Custom] (Particularizare) de pe ecranul
de selecţie pentru metoda de configurare a adresei IP.
12. Urmaţi instrucţiunile afişate pe ecran în afişajul de configurare a conexiunii
 Puteţi introduce cel mult 32 de caractere alfanumerice şi/sau simboluri
pentru o denumire de reţea (SSID).
 Dacă modul de securitate al routerului/punctului de acces LAN wireless nu
este inclus în opţiunile de la pasul 9, modificaţi configuraţia de securitate a
routerului.
 Puteţi introduce 5, 13 sau 26 de caractere alfanumerice şi/sau simboluri
pentru cheia WEP sau 8 până la 63 de caractere alfanumerice şi/sau simboluri
pentru o cheie WPA.

12
13
 Bibliografie
1. http://www.ctalicuza.ro/pluginfile.php/826/mod_resource/content/1/SO_
Windows%20.pdf
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_operare
3. http://www.ududec.com/wp-content/uploads/2013/09/Sisteme-de-
operare.pdf
4. https://support.microsoft.com/ro-ro/help/971759/how-to-back-up-or-
transfer-5your-data-on-a-windows-based-computer
5. https://newtravelers.ru/ro/sovety/sozdanie-arhiva-dannyh-na-vneshnem-
zhestkom-diske-metodom.html
6. https://newtravelers.ru/ro/sovety/sozdanie-arhiva-dannyh-na-vneshnem-
zhestkom-diske-metodom.html
7. https://helpguide.sony.net/mig/Z002659M11/RO/contents/TP0000222081.
html
8. https://oip.manual.canon/USRMA-2068-zz-SS-
roRO/contents/SS735_mobile_0162.html

14