Sunteți pe pagina 1din 20

Paharul

Cuprins
Gustat-ai un fior de moarte pentru mine,
Gustat-ai suferinţa prin grădini.
Gustat-ai plânsul şi durerea cu suspine, 3 Editorial
Relația dintre neprihanire și nevoile
Gustat-ai foamea,‘nţepăturile de spini... fundamentale ale omului – Editorii

Gustat-ai lovituri nepuse-n număr, 4 Cunoștință și pricepere pentru cei tineri


Ocrotit de Dumnezeu în orice vreme –
Gustat-ai jale, zile de surghiun. Ezechiel Belțig
Gustat-ai crucea care apăsa pe umăr,
6 Familia, cuibul credinței
Gustat-ai chiar vânzarea din ajun. Daruri pentru târnosire – Emanuel Nemeș

Gustat-ai ţintuirea pe crucea biruinţei, 8 Doctrine biblice


Gustat-ai pălmuirea din unii trecători. Acceptarea suferinței în așteptarea slavei –
Iosif Anca
Gustat-ai grav osânda şi haina persecuţiei,
Gustat-ai tot potirul cu-ntunecaţii nori. 11
Sunt la porțile țării Canaanului... –
F.B.
Gustat-ai pedepsirea pentru toţi din continente,
Gustat-ai şi ruşinea pentru omul decăzut. 12 Cuvânt pentru slujitori

O biserică în expansiune – Iosif Ignat


Gustat-ai înjosirea, scuipături permanente,
Gustat-ai treieratul unui bob cernut.
14 Biografii

Simionuc, predicatorul care a trăit în umbra


Gustat-ai, ca să-Ţi gust deplin iubirea, Scripturilor – Fănel Șuteu
Gustat-ai, ca să dai tot Cerul Tău. 16 Experiențe
Gustat-ai, să-Ţi doresc dumnezeirea, Cu Dumnezeu în permanență – H.A.
Să te-ador Părinte, Dumnezeu.
19
Fă războiul cu chibzuință – Dorel Petruț

Cornel David
20 Meditație

Drumul renunțării – Nelu Zlibuț

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-


vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

Relaţia dintre
neprihănire şi nevoile
fundamentale ale omului
Deși promisiunile umblării în neprihănire acoperă cât și pentru relația cu Dumnezeu. În pustie, evreii au
mai multe domenii, unul dintre ele care mi-a atras atenția primit de la Dumnezeu un singur fel de mâncare: mana.
este cel descris în Proverbe 10:3: „Domnul nu lasă pe cel Din cauza poftei, și-au dorit și carne. Dumnezeu le-a dat,
neprihănit să sufere de foame; dar îndepărtează pofta dar i-a pedepsit pe cei apucați de poftă. (Numeri 11:34)
celor răi.” Se pare că apariția pretențiilor e o dovadă a faptului că
La o simplă lectură, putem înțelege că neprihănirea noi suntem conduși de pofte. În ce privește poftele, ele
va conduce și la împlinirea nevoilor noastre de hrană. nu vor putea fi satisfăcute niciodată (Eclesiastul 1:8), iar
Chiar dacă scopul principal al lui Dumnezeu este altul, El dacă le lăsăm să ne conducă, ne „străpungem” singuri cu
Se angajează să împlinească și această nevoie. Dumnezeu „o mulțime de chinuri”. (1 Timotei 6:10) De ce este pofta
dispune de multiple posibilități de a ne oferi ceea ce ne așa de periculoasă? Pentru că, la rândul ei, este înşelată
trebuie. Este în stare să ne dea „pâine din cer” (Ioan 6:31), de promisiunile ispititorului, care promite, dar nu asigură
poate înmulți puținul pe care îl avem (Ioan 6:13) sau poate fericirea, nici chiar prin obţinerea celor promise. (Iacov
ca deodată să ne pună la dispoziție apă (Numeri 20:8) și 1:12-15) Asigurarea nevoilor noastre ca pământeni şi
alte alimente. (Exodul 16:8) În realizarea acestei promisiuni, adevăratele şi eternele împliniri sunt inseparabile de starea
Se implică El în mod direct sau poate porunci altora să ne de neprihănire, după cum spunea Domnul Isus Hristos,
poarte de grijă. (1 Regi 17:9) Interesant este că uneori S-a vorbind pe acest subiect: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
folosit și de animale! (1 Regi 17:4) Totuși, nu metoda este Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor
cea mai importantă, ci garanția că „El însuşi a zis: «Nicidecum da pe deasupra.” (Matei 6:33)
n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.» Aşa că putem Pentru că orice demers trebuie să ofere și soluțiile
zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi necesare, versetul amintit la început vrea să ne spună
teme: ce mi-ar putea face omul?»” (Evrei 13:5-6) că preocuparea noastră trebuie să fie îndreptată spre
În versetul din Proverbe apar două expresii paralele „partea dinăuntru”. (Matei 23:25,26) Cred că modul în care
care par să exprime același lucru, și totuși nu este așa. este „construit” versetul amintit inițial sugerează aceasta.
Analiza celor doi termeni poate constitui pentru noi un Celor neprihăniți le este asociat termenul de „foame”, iar
izvor de înțelepciune. Când vorbim de „foame”, putem celor răi, termenul de „poftă”. În cele din urmă, totul se
spune că e ceva normal, fiind o nevoie legitimă. În ce rezumă la neprihănire sau răutate. Degeaba căutăm să
privește „pofta” cred că avem de-a face cu un abuz, din neutralizăm efectele dacă nu am rezolvat cauza. Prezența
punctul de vedere al lui Dumnezeu. Când cerem lui poftelor vorbește despre starea noastră interioară.
Dumnezeu să-Și împlinească promisiunea purtării de Degeaba dorim să nu fim conduși și controlați de pofte,
grijă, nu ar fi corect să distingem înainte dacă este o dacă nu rezolvăm natura noastră și relația cu Dumnezeu.
nevoie reală sau dacă dorința noastră provine din „poftele” (Iacov 3:11,12; Matei 12:35) În același timp, niciodată
noastre? Bineînțeles că da. Deși linia de demarcație dintre virtuțile divine nu pot izvorî decât dintr-o inimă curată și
cele două pare greu de descifrat, întâlnim pe paginile o relație corectă cu Dumnezeu.
Scripturii exemple care trebuie să ne dea de gândit. Spre Așadar, nu ce vom mânca sau ce vom bea trebuie
exemplu, Ilie, atât la pârâul Cherit, cât și la văduva din să fie preocuparea noastră, ci dobândirea unui caracter
Sarepta, n-a avut parte de un meniu diversificat, ci de duhovnicesc. Adevărata luptă nu se dă pentru supraviețuire
aceeași mâncare zilnic. (1 Regi 17:16) Apostolul Pavel sau pentru a avea cele necesare existenței umane, ci
spune despre sine că „s-a deprins” să fie mulțumit și cu pentru „neprihănire” sau pentru „răutate”. Ferice de noi
„lipsa”. (Filipeni 4:11-12) Același Pavel îl învăța pe Timotei dacă am înțeles aceasta și dacă am priceput modul în care
să fie mulțumit cu puțin, căci pentru apostol „suficient” ne asigurăm reușita. Dumnezeu să ne ajute!
era să ai ce să mănânci și ce să îmbraci. (1 Timotei 6:8)
Este drept că exemplele amintite trebuie să le asociem cu
perioada istorică aferentă și contextul respectiv. Editorul
Privind istoria biblică putem constata ce efecte

3
nocive are „pofta nerăstignită” atât pentru propria sănătate

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cunoștință și pricepere pentru cei tineri
„să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului
cunoștință și chibzuință” (Proverbe 1:4)

ocrotit de dumnezeu
în orice vreme
Dumnezeu, în bunătatea și mila Sa, are grijă de toți protecția și izbăvirea lui Dumnezeu în vreme de belșug,
oamenii. „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei de pace și de bucurie sau în vreme de strâmtorare, de
buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei necaz și de durere.
5:45b), dar pentru o categorie aparte de oameni oferă cea
mai mare binecuvântare care a existat, există și va exista în
toate timpurile: dreptul de a fi copil de Dumnezeu. De
aceea, „... tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în
Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu,
1 cunoaște
Îl cunoaște pe Dumnezeu - „căci
Numele Meu”
... născuți din Dumnezeu.” (Ioan 1:12,13) Cunoașterea lui Dumnezeu presupune o întâlnire
Așa cum un copil născut într-o familie are dreptul și o descoperire personală de către muritori a naturii
la o anumită parte de moștenire a resurselor materiale Sale. „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24), este etern (1
și financiare ale familiei, tot așa un copil născut din Timotei 1:17), este sfânt (1 Petru 1:15,16), este omniprezent
Dumnezeu are dreptul de a fi moștenitor al lui (Psalmul 139:8-10), este omniscient (Matei 28:18), este
Dumnezeu: „Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: iubitor (Ioan 3:16), este drept (Psalmul 119:142b) și este
moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu un foc mistuitor (Evrei 12:29).
Hristos.” (Romani 8:17) Pe lângă dreptul acesta, copilul lui Putem afla despre Dumnezeu prin intermediul
Dumnezeu beneficiază pe acest pământ de multe alte mărturiei creației. „În adevăr, înșușirile nevăzute ale Lui,
binecuvântări, dar și de încercări și necazuri prin care puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de
iese biruitor cu Dumnezeu, după cum este scris: „N-am la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele, în
văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și lucrurile făcute de El.” (Romani 1:20) Demne de luat în seamă
pâinea.” (Psalmul 37:25b); „Dumnezeul nostru căruia Îi slujim sunt și mărturiile istoriei sau mărturiile unor oameni
poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din ai credinței creștine. Totuși fiecare om trebuie să-L
mâna ta, împărate.” (Daniel 3:17); „în lume veți avea necazuri; cunoască individual pe singurul Dumnezeu adevărat,
dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33b) prin intermediul Cuvântului Său.
Trăim, în perioada aceasta, niște vremuri în care Cuvântul lui Dumnezeu este în totalitate adevărat.
Psalmul 20, Psalmul 46, Psalmul 91 și Psalmul 103 sunt (Ioan17:17b) Cuvântul vorbește pe înțeles despre
cele mai citite și studiate pasaje din Biblie, de către cei Dumnezeu și lucrările pe care El le realizează, precum și
care se declară ca fiind credincioși lui Dumnezeu. Cea despre garanția că tot ce a spus se va împlini. Domnul
mai mare parte a acestora se bazează pe ceea ce promite Isus spunea: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele
Dumnezeu, în acești psalmi, că se va înfăptui. Este drept că nu vor trece.” (Marcu 13:31) Prin Biblie, ochii oamenilor se
„făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt deschid și astfel Îl cunosc pe Dumnezeu. Avertismentul
«da».” (2 Corinteni 1:20a) Domnului când spunea că „vă rătăciți, pentru că nu
Pe baza promisiunilor din Cuvântul lui Dumnezeu, cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei
(inclusiv cele relatate în Psalmii menționați anterior, 22:29) poate fi valabil și pentru noi.
dar nu numai) putem afirma că în Dumnezeu „nu este Este aboslut necesar de precizat că Dumnezeu nu
nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17b) și tot este departe de om și Se lasă a fi găsit (Fapte 17:27) și
ceea ce mi-a făgăduit a adus la îndeplinire. „El rămâne cunoscut de către cei doritori. Exemplul lui Natanael (Ioan
credincios, căci nu se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:1b) 1:45-51) sau cel al famenului etiopian (Fapte 8:26-40)
El Își împlinește promisiunile la momentul cel mai potrivit întăresc cele spuse.
pentru noi, așa cum este scris că „orice lucru El îl face frumos Primul atribut pe care omul îl află despre Dumnezeu
la vremea lui.” (Eclesiastul 3:11a) este sfințenia Lui nemărginită, căci „sfânt, sfânt, sfânt
În cele ce urmează, voi preciza și detalia succint este Domnul Dumnezeu”. (Apocalipsa 4:8) În fața Lui, omul
patru condiții menționate în Psalmul 91 pentru ca o trebuie să se recunoască drept păcatos, precum apostolul
persoană să beneficieze de binecuvântarea, ajutorul, Pavel (1 Timotei 1:15b), deoarece nimic bun nu locuiește în

4
firea pământească a omului. (Romani 7:14b-23; Geneza 6:5)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Iubirea lui Dumnezeu presupune cunoașterea și
respectarea cu strictețe și în totalitate a poruncilor date
de El. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor
Lui.” (1 Ioan 5:3a) Poruncile se regăsesc în Cuvântul Său.
Este important de menționat că prima poruncă pe care
Dumnezeu o cere păzită este: „Să iubești pe Domnul
Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot
cugetul tău și cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)
Pe un credincios al lui Dumnezeu trebuie să îl
caracterizeze o dorință lăuntrică profundă privitoare la
Legea Lui, precum cea a psalmistului, care își declară de
câteva ori iubirea față de Ea: „cât de mult iubesc Legea Ta”
(Psalmul 119:97); „dar iubesc Legea Ta” (Psalmul 119:113);
„eu iubesc învățăturile Tale” (Psalmul 119:119); „eu iubesc
În momentul în care omul se recunoaște în fața lui poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul
Dumnezeu ca vinovat, Dumnezeu Se face cunoscut curat” (Psalmul 119:127); „vezi cât de mult iubesc eu poruncile
omului și prin cel de-al doilea atribut, și anume Tale.” (Psalmul 119:159)
dragostea Sa. „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a Cea mai mare virtute pe care o poate avea un om
arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul este dragostea (1 Corinteni 13:13b), iar scopul poruncilor
Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul date de Dumnezeu este iubirea, căci „ținta poruncii este
că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe dragostea”. (1 Timotei 1:5a)
noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele Domnul Isus a spus că „nu vă mai numesc robi, ci v-am
noastre.” (1 Ioan 4:9,10) numit prieteni” (Ioan 15:15) și că „nu este mai mare dragoste
Cunoașterea lui Dumnezeu nu se limitează doar la cele decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi” (Ioan 15:13),
precizate mai sus și nici la a ști doar câte ceva despre cine iar fiindcă iubirea nu trebuie să fie doar la nivel declarativ,
este El și ce a făcut sau a zis. Cunoașterea lui Dumnezeu „să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”
presupune o dorință sinceră, din partea fiecăruia, de a-L (1 Ioan 3:18) Mântuitorul nostru a ales de bună voie să
descoperi autentic și profund prin Biblie, tot mai mult în dovedească faptic iubirea: „fiindcă iubea pe ai Săi, care erau
fiecare zi, precum și a experimenta zilnic din frumusețea în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1b)
Lui, trăind o viață împreună cu El. Cu alte cuvinte, trebuie Principalele motive pentru care noi trebuie să Îl
să putem afirma ca Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos iubim pe Dumnezeu sunt:
trăiește în mine.” (Galateni 2:20a) Cunoașterea adevărată a lui - El ne-a iubit întâi (1 Ioan 4:19),
Dumnezeu, precum cea a apostolului Pavel (Fapte 9:1-31), - ne pregătește un loc să fim cu El (Ioan 14:2,3),
produce în viața omului anumite schimbări: schimbarea - prin El suntem mereu biruitori (Romani 8:37b),
părerii despre Dumnezeu (dovedești că Isus este Hristosul - ne poartă de grijă (1 Petru 5:7b),
- Fapte 9:22b), schimbarea părerii despre tine (recunoști - ascultă și răspunde la cererile noastre (Psalmul
că ești păcătos - 1 Timotei 1:15b), schimbarea statutului 116:1,2).
(devii rob a lui Dumnezeu - Tit 1:1), schimbarea modului de Modelul iubirii noastre să nu fie altul decât cel al
a trăi (te înfrânezi - 1 Corinteni 9:27), schimbarea sensului Domnului Isus Hristos, care, iubindu-L pe Tatăl, a făcut
și direcției vieții (trăiești doar pentru Dumnezeu - Galateni pe pământ doar voia Lui (Ioan 6:38) și de aceea și noi să
2:19) și schimbarea destinului vieții (dobândești viața fim gata să facem doar voia Lui Dumnezeu - să Îl iubim
veșnică - 2 Timotei 4:8). pe El. Domnul Isus spunea că „cine are poruncile Mele și le
Dorința mea pentru fiecare este ca aceea a apostolului păzește acela Mă iubește.” (Ioan 14:21a) Să nu iubim viața
Pavel: „mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, aceasta și lucrurile pe care ni le oferă, căci „cine își iubește
Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire viața o va pierde” (Ioan 12:25a) și „... nimic să nu fie în stare
în cunoașterea Lui.” (Efeseni 1:17) să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus
Închei acest punct cu versurile scrise de Pavel Mariana Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38, 39)
Florica, versuri pe care și eu le-am experimentat: „Cu cât Îmi răsună în minte niște versuri scrise de Traian Dorz,
încerc să Te cunosc / Iubite Domn Isus, mai bine, / Va la care vreau să medităm și să răspundem fiecare: „Dragul
trebui să recunosc / Că sunt şi mai uimit de Tine.” meu, ce iubești? / Ce iubești, dragul meu? Dacă Tu nu
mai vrei să-L iubești / Pe Isus, ce iubești, ce iubești, / Ce
iubești dragul meu?”

2 Îliubește”
iubește pe Dumnezeu - „fiindcă Mă
(va urma)

Așa cum un copil nu-și va iubi părinții și pe cei din


familie până când nu-i va cunoaște și nu va simți dragostea Ezechiel Belțig
lor, tot așa un om nu-L va iubi pe Dumnezeu până când

5
nu-L va cunoaște personal.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Familia, cuibul credinței
„...Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”
(Iosua 24:15b)

daruri pentru
târnosire
Al șaptelea capitol din cartea Numeri este, la drept Sfințire și consacrare
vorbind, unul dintre cele mai aride și mai monotone După ce Cortul Întâlnirii și toate uneltele lui au
capitole ale Scripturii. Și aceasta pentru că în el se repetă fost făcute, Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă un
de douăsprezece ori aceleași versete. El prezintă darurile untdelemn de ungere cu care să stropească toate uneltele
pe care căpeteniile semințiilor lui Israel le-au adus, fiecare și să le sfințească. Altarul de aramă a fost nu numai sfințit, ci
pe rând, pentru a târnosi altarul. Vă îndemn să îl citiți cuvânt și târnosit sau consacrat în lucrare. Dacă sfințirea altarului
cu cuvânt. Când am ajuns în citirea Bibliei, împreună cu a fost făcută de Dumnezeu prin Moise și prin ungerea lui
familia, la acest capitol, primul gând a fost să trecem cu untdelemnul pentru ungere, la consacrarea altarului a
peste el după ce am citit doar un singur paragraf. Practic, participat tot poporul, prin jertfele pe care fiecare căpetenie
celelalte unsprezece repetă aproape cuvânt cu cuvânt de seminție le-a adus. Punctul central al consacrării a
primul paragraf, doar numele fiind schimbate. Știind că constat în jertfirea zilnică, din partea fiecărei seminții, a
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și în cele mai mici darurilor cerute de Dumnezeu.
detalii și că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, am Știm că vechiul Legământ a fost umbra unor
citit capitolul fiind convins că există un sens mai profund, realități spirituale care ni s-au revelat prin Domnul Isus.
dincolo de versetele care se repetă de douăsprezece ori. Ce înseamnă acest lucru pentru noi, în noul Legământ?
Recomand celor ce citesc aceste rânduri să facă la fel. Eu înțeleg că sfințirea și târnosirea altarului reprezintă
pentru noi chemarea în slujire din două perspective. Este
Târnosire pe de o parte, sfințirea pe care o face Dumnezeu atunci
În primul rând am remarcat un cuvânt interesant, pe când cheamă pe cineva în lucrare. Mai exact, neprihănirea
care nu l-am mai întâlnit în altă parte și anume târnosire. care se capătă prin credință, reprezentată prin ungerea
Este un cuvânt vechi, folosit doar în limbajul bisericesc. cu untdelemnul sfințirii. Aceasta este lucrarea pe care o
În Sfânta Scriptură apare doar de patru ori într-un singur face Dumnezeu. Târnosirea altarului, de cealaltă parte,
capitol, în Numeri 7, când se vorbește de târnosirea este realizată prin participarea noastră, prin jertfa pe
altarului. Fără a deveni foarte tehnic aș vrea să privim puțin care o aducem. Presupune din partea noastră jertfire
la acest cuvânt. În textul original este folosit substantivul repetată, dovedindu‑se astfel consacrarea noastră în
ebraic feminin chănûkkâh care înseamnă „inițiere” sau slujba lui Dumnezeu. După cum sugerează termenul
„consacrare”. În original chănûkkâh mai apare și în original, consacrarea presupune educarea și instruirea prin
2 Cronici 7:9, Neemia 12:27 și în antetul Psalmului 30, unde practicare a celor ce sunt chemați în slujba lui Dumnezeu.
este tradus prin „sfințire”, dar se subînțelege din context Ca simbol al acestei consacrări zilnice, legea cerea o jertfă
că este vorba de inaugurare sau consacrare. Rădăcina necurmată pe altar: un miel dimineața și unul seara.
substantivului chănûkkâh este verbul chânak care, pe (Numeri 28:1-8)
lângă a inaugura sau a dedica, mai înseamnă și „a iniția”, „a
învăța”. Cu cel din urmă sens menționat apare în Proverbe Consacrare continuă
22:6 - „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze și Cred că una dintre cele mai importante preocupări
când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” Înțeleg astfel că ale unui creștin ar trebui să fie înțelegerea chemării în slujba
târnosirea, dedicarea sau consacrarea în slujba Domnului Domnului și intrarea în slujire, conform acestei chemări.
presupune instruire și învățare, așa cum arată etimologia Dar câți înțeleg și răspund chemării pe care Dumnezeu
termenului în limba originală. o face fiecăruia pentru o consacrare care presupune o

6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
trăire personală zilnică în legătură cu El? Prima și cea mai aceea, prima jertfă pusă pe altar trebuie să fie voința
importantă chemare este să ne supunem voia noastră voii noastră, și apoi toate celelalte jertfe vor fi aduse în voia Lui
Lui. Aceasta este lepădarea sinelui, luarea crucii și urmarea și vor fi astfel jertfe de un miros plăcut Domnului.
Lui. Și această jertfire zilnică, ascunsă și dureroasă cere Viața noastră este timpul pe care îl avem pe acest
un efort susținut, cere perseverență. Acesta este adevărul pământ. Zilele noastre pe acest pământ sunt numărate,
principal pe care l-am înțeles citind Numeri 7. timpul nostru fiind cel mai valoros lucru pe care îl avem.
Cea mai mare piedică în a face voia lui Dumnezeu Jertfirea vieții înseamnă jertfirea timpului, iar felul în care
este voia noastră și de aceea perseverența, repetarea ne cheltuim timpul ne arată care sunt lucurile pe care
zilnică a lepădării de sine și consacrarea zilnică este primul punem preț cel mai mult. Ce a făcut Moise patruzeci de
și cel mai important pas al slujirii. Domnul Isus a rezumat ani înainte de a împlini chemarea de a elibera poporul
scopul venirii Sale în lume spunând: „Căci M-am coborât din lui Dumnezeu? Care a fost lucrarea Domnului Isus timp
cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” (Ioan de treizeci de ani înainte de lucrarea Sa publică? Privind
6:38) Prin împlinirea acestei voi a lui Dumnezeu, Domnul dintr-o perspectivă umană nu înțelegem aceste perioade
Isus ne-a mântuit. Împlinirea zilnică a voii lui Dumnezeu în lungi de timp de pregătire și de consacrare, dar ele sunt
viața Sa a pregătit altarul pentru jertfa supremă, prin care foarte importante pentru lucrarea vizibilă ce urmează.
noi suntem mântuiți. Succesul lucrării publice atârnă, în cea mai mare parte,
Ce facem noi? Cum consacrăm altarul vieții noastre, de perioadele de pregătire. După ce bobul de grâu este
astfel încât jertfele pe care le aducem pe el să fie de un bun îngropat în brazdă toamna, rămâne ascuns în pământ și
miros și bine primite înaintea Dumnezeului nostru? săptămâni la rând nu se petrece nimic vizibil; dar în bob se
activează procesele care, odată cu venirea primăverii, fac
O jertfă a voinței și a timpului posibilă aducerea rodului dorit.
Jertfa pe care noi suntem chemați ca să o punem pe Suntem gata să jertfim timp în singurătate cu
altar este însăși viața noastră. Domnul Isus ne-a învățat că Dumnezeu în odăiță, ascultând vocea Lui și lepădând voia
„cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.” (Matei 10:39) noastră ca să fim prelucrați de El? Târnosirea altarului cere
Dar ce înseamnă să îți jertfești viața pentru Domnul? jertfă de voință, timp și perseverență. Noi înșine trebuie să
În primul se cere o jertfire a voinței. Chiar Domnul fim jertfa pusă pe altar. Dar când se va coborî focul sfânt
Isus a spus că nu a făcut voia Sa, ci voia Tatălui Său și astfel și va mistui jertfa de pe altar, vom deveni o dovadă vie
ne-a dat un exemplu de urmat. Jertfirea voinței noastre că Domnul este adevăratul Dumnezeu și El va desăvârși
înseamnă supunerea zilnică față de voia lui Dumnezeu. lucrarea Sa în noi şi cu noi.
Uneori poate părea monoton și repetitiv; așa cum poate
să fie citirea de douăsprezece ori a aceluiași text. Dar cu Emanuel Nemeș
fiecare călcare a voinței noastre pentru a împlini voia lui
Dumnezeu, se produce o modelare a caracterului nostru
după voia Lui, iar Hristos, exemplul perfect de supunere ia
tot mai mult chip în noi. Unii ies din voia Lui Dumnezeu
aducând jertfe din voința lor, cum vor ei. Fiii lui Aaron,
Nadab și Abihu au adus foc străin pe altar, foc pe care
Domnul nu îl poruncise, iar sfârșitul lor a fost tragic. De

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

acceptarea suferinței în
așteptarea slavei
Suferinţa este o realitate incontestabilă, fiind prezentă „femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă;
de la naştere până la moarte şi potrivit celor scrise în era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.”
Scripturi, pentru unii nu va înceta la moarte. În plan fizic (Luca 13:11) Unele dintre aceste suferinţe ar putea fi
suferința poate varia de la o simplă durere cauzată de o evitate, căci Dumnezeu dă înţelepciune omului ca să facă
căzătură ce nu se lasă cu fracturi sau alte leziuni, până la alegeri corecte. Dar, ca în Eden, când omul a acceptat
durerile cauzate de torţionari sadici sau o boală cumplită. provocarea la păcat, neascultatea duce mereu la repetatea
În plan sufletesc - de la o supărare ușoară la chinuri adânci şi amplificarea păcatului iniţial şi a urmărilor lui dureroase.
provocate de o infidelitate familială şi până la remuşcările Încălcarea legilor spirituale şi fizice, aşezate de la creaţie,
din focul veşnic. Totuși, toate suferinţele sunt ceva neplăcut adaugă noi suferinţe şi multă nefericire.
şi de nedorit. Tot ca urmare a păcatului, Adam şi Eva au fost
De-a lungul timpului, ideologii unor religii şi filozofii despuiaţi de slava divină şi li s-a interzis accesul la ea, fapt
au emis diverse teorii despre suferinţă. Ateii consideră pentru care toţi oamenii suferă, împreună cu toată creaţia
suferinţa o verigă în procesul evoluţiei. Umaniştii prezintă terestră. „Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci
suferinţa ca un efect al diferitelor cauze ce pot fi interpretate din pricina celui ce a supus-o -cu nădejdea însă că şi ea va fi
cu mintea umană. Agnosticii abordează suferinţa cu izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia
gândul că Dumnezeu nu Se implică în problemele noastre. slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi,
Iluzioniştii încearcă să facă abstracţie de suferinţă, spunând toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea,
că este doar o părere. Panteiştii plasează suferinţa în „listă dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm
comună” unde Dumnezeu şi natura, în toate stările ei, sunt în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului
toate şi cauză şi efect. Toate acestea nu sunt plăcute la auz nostru.” (Romani 8:20-23) Prin răscumpărarea sufletului,
unui om care suferă, oricât de stoic ar fi în gândirea lui. În am scăpat de robia păcatului (Romani 6:6), dar numai
schimb, Biblia ne prezintă o viziune a suferinţei care poate prin „răscumpărarea trupului” vom avea „parte de
fi un suport suficient de solid pentru orice tip şi grad de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu”.
durere. Întrebarea: „De ce există suferinţă cu un Dumnezeu
bun şi iubitor?” este superficială şi adesea iresponsabilă.
Trebuie să abordăm suferinţa în contextul cauzei Atitudinea lui Dumnezeu faţă de suferinţă
primare şi a rezultatului ultim, pentru a avea o imagine
corectă a acestui fenomen. Deși este atât de comun, Dumnezeu a permis suferinţa, pentru că altfel ar fi
totuşi ne diferenţiază radical, de la cauze și de la tipul trebuit să anuleze principiile legilor Sale sfinte. Dacă ar
de abordare (teoretică şi practică) până la efectele curma suferinţa, ar suprima voinţa liberă. Totuși libertatea
imediate sau eterne. oferită fiinţelor create nu permite anularea autorităţii Lui.
Prin suferinţă, oamenii pot evalua rezultatele alegerii lor.
Suferinţa este reversul dureros al plăcerii păcatului,
Originea şi cauzele suferinţei de aceea Dumnezeu o foloseşte ca o armă împotriva
păcatului şi ca o metodă pedagogică cu rol de corijare.
Suferinţa a apărut pe pământ odată cu păcatul. „Suferiţi pedeapsa... Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele
Incidentul din grădina Edenului explică mult din subiectul nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui... Este adevărat
suferinţei. Satan este promotorul ei, iar alegerea umană i-a că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare
deschis o uşă ce nu s-a mai putut închide. În ziua căderii în şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut
păcat, s-a auzit prima dată cuvântul suferinţă, în sentinţa prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei
adresată Evei: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea 12:7-11) Cât adevăr este în mesajul profetului, transmis
ta; cu durere vei naşte copii...” (Geneza 3:16) De atunci Satan, într-o vreme când Dumnezeu disciplina sever pe evrei,
în limitele permise, ca în cazul lui Iov, cauzează cu pasiune prin retragerea sprijinului acordat şi abandonarea lor în
suferinţa. Uneori chinuie prin diferite forme de posesiuni mâinile neamurilor, ai căror zei îi adoptaseră în schimbul
demonice, ca pe omul din Gadara, care „totdeauna, zi şi adevăratei închinări: „Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta
noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea
cu pietre.” (Marcu 5:5) Tot o apăsare demonică a fost şi la o ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău şi

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Suferinţa, odată înţeleasă, nu mai este privită ca un
virus scăpat de sub control şi fără antidot; dimpotrivă,
capătă sens şi ne motivează în lupta împotriva lui Satan
şi a păcatului. Suferinţa ne maturizează şi dovedeşte
adeziunea noastră faţă de El şi loialitatea faţă de principiile
divine, ca în cazul lui Iov. Acceptarea suferinţei aduce
bucuria şi harul unei ipostaze unice de a-L glorifica şi
sluji pe Dumnezeu. Apostolii Petru şi Pavel evidenţiază
acest concept în scrierile lor: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi
de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste
voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui
Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei
Lui.” (1 Petru 4:12-13) „Şi când eram la voi, v-am spus mai
dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum
să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” bine ştiţi. De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu,
(Ieremia 2:19) Astfel, s-a repetat fenomenul din Eden, când pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi
omul a fost expulzat din grădină; acum erau expulzaţi din necazurile pe care le suferiţi. Aceasta este o dovadă lămurită
ţară, iar condiţiile de viaţă erau înăsprite. despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi
Pe de altă parte, în dragostea Lui, Dumnezeu vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.”
avea planul tainic al salvării de suferinţă prin suferinţă (2 Tesaloniceni 1:3-5) Suferinţele urmaşilor Domnului Isus
şi la „împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” sunt o realitate mereu prezentă pe tot pământul; „ştiind
(Galateni 4:4), „ca să nimicească lucrările diavolului.” că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”
(Ioan 3:8) Domnul Isus Hristos a coborât în mediul suferinţei, (1 Petru 5:9) Lista celor ce au suferit pentru credinţa lor nu
ca un „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3), poate fi nominalizată acum, dar ea există întreagă. (Evrei
a îndepărtat durerea multora „prin minunile, semnele şi 11:36-40) „Să ieşim, deci, afară din tabără la El şi să suferim
lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El” ocara Lui.” (Evrei 13:13)
(Fapte 2:22) şi a murit pentru noi: „El suferinţele noastre le-a Suferinţele ne ajută să-i înţelegem pe alţii, să
purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.” (Isaia 53:3-4) ne identificăm cu ei, fapt uşor de observat în toată
Proiectul divin s-a dovedit a fi minunat în modul de derulare istoria Bisericii Domnului. „Aduceţi-vă aminte de zilele
şi atingerea scopurilor propuse. „Domnul a găsit cu cale să-L de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare
zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă luptă de suferinţe: pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în
pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut
şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” (Isaia 53:10) părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. În adevăr,
Imaginea noii ordini eterne a fost deja anunţată. „Şi am aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie
auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri
«Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Să nu vă părăsiţi, deci,
fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”
lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai (Evrei 10:32-35) Când scria despre „despre necazul care
fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură
lucrurile dintâi au trecut.»” (Apocalipsa 21:3-4) de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai
trăgeam nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8), apostolul
Pavel a arătat şi ceea ce „anesteziază” suferinţele sfinţilor:
Atitudini ale oamenilor faţă de suferinţă „Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui
Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de
Creştinul, numit aşa după Hristosul mort şi înviat, mângâiere... Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită,
priveşte suferinţa printr-o abordare holistică, prin pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte
încadrarea ei în „planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, şi de mângâiere.” (2 Corinteni 1:5-7)
Domnul nostru.” (Efeseni 3:11) Actele mântuirii ne pot oferi Suferinţele aparent îngreunează slujirea, dar de
o imagine reală şi completă, care, odată asumată, permite o fapt o fac mai eficientă. Apostolul Pavel a avut parte
raportare corectă şi benefică în faţa suferinţei. Creştinul are de multe suferinţe fizice, aşa cum a fost informat de la
prezentată în Biblie explicaţia (cauza) suferinţei şi remediul începutul chemării sale, căci Domnul a spus despre el: „Îi
prescris de Dumnezeu. Conştienţa a ceea ce s-a întâmplat voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Fapte
în Eden şi la Golgota, efectele greşelii primului Adam şi 9:16) El spunea ucenicului său, Timotei: „Tu ai urmărit
favoarea primită în urma sacrificiului celui de-al doilea îndeaproape... răbdarea mea... prigonirile şi suferinţele
Adam, dimensiunile vieţii din veacul acesta şi a celei care au venit peste mine” (2 Timotei 3:10-11) şi-l îndemna:
din veacul viitor, toate acestea facilitează o atitudine „suferă împreună cu Evanghelia prin puterea lui Dumnezeu”
plină de realism, credinţă şi speranţă, în perspectiva (2 Timotei 1:8); „fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele,
slavei fără suferinţă. Chiar moartea poate fi acceptată fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.”
prin prisma încredinţării a ceea ce va urma. Astfel, Domnul (2 Timotei 4:5)
ştia că va învia şi va dobândi prin aceasta salvarea omenirii
şi slava eternă. (1 Petru 4:19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

Scopul suferinţei zilele suferinţei... De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa,
mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.” (Iov 30:16‑18) Suferinţa
Suferinţa este efectul păcatului, este răul care fără perspectivă este o ispitire răscolitoare, de aceea Iov
doare, ce urmează după răul „plăcere” şi anticipează a fost avertizat: „Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te
răul „fără plăcere” şi fără limite, aşa cum anunţa un înger îndeamnă la rău.” (Iov 36:21). Acelaşi Elihu observa că:
cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi „Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi
primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din prin suferinţă îl înştiinţează.” (Iov 36:15) Suferinţele lui Iosif
vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul sunt un exemplu al necesității calificării prin suferinţă şi al
mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea înaintării cu succes în drumul spre slavă. Numai în urma
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se multor suferinţe a putut să spună: „Istorisiţi tatălui meu
suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi
odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte aici cât mai curând pe tatăl meu.” (Geneza 45:13) Ezechia
semnul numelui ei!” (Apocalipsa 14:9-11) Cei ce suferă constata şi el că, şi pe termen scurt, în viaţa aceasta,
pentru păcatele lor şi nu înţeleg că aceasta se întâmplă ca suferinţele sunt purtătoare de efecte binecuvântate:
o consecință a răzvrătirii lor, sunt ispitiţi să se răzvrătească „Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai
în continuare, iar suferinţele se pot amplifica şi prelungi găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci
pentru eternitate. Ioram, fiul lui Iosafat, nu s-a întors ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!” (Isaia 38:17)
la Domnul cu toate avertizările (scrisoarea prorocului Fiindcă Dumnezeu controlează totul și ştie
Ilie) şi pedepsele menite să îi arate grozăvia şi urmările întotdeauna motivul şi scopul suferinţei, este corect
păcatului său. „După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o să ne întrebăm ca profetul: „pentru că am păcătuit: vom
boală de măruntaie, care era fără leac. Ea s-a îngreuiat din suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi?” (Isaia 64:5) Cei ce
zi în zi şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram primesc harul iertării şi se silesc să fie plăcuţi Domnului,
măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele.” vor beneficia de promisiunile mântuirii: „zilele suferinţei
(2 Cronici 21:18-19) Generalizarea şi amplificarea tale se vor sfârşi” (Isaia 60:20) şi „vechile suferinţe vor
suferinţelor oamenilor vor culmina în perioada fi uitate.” (Isaia 65:16) Suferinţele pot fi cuantificate
ultimilor ani ai istoriei umane, dar descoperirile la valoarea lor reală numai în perspectiva slavei
escatologice ne dezvăluie faptul că aceștia vor refuza Împărăţiei lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, trecut prin
să înţeleagă suferinţele lor ca pedepse divine. În acest suferinţe, dar care a văzut şi raiul lui Dumnezeu, scria:
caz, suferinţa rămâne cu scopul nedorit de Dumnezeu, „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt
doar de anihilare a răului. „Al patrulea a vărsat potirul.... vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie
Al cincilea a vărsat potirul ... Oamenii îşi muşcau limbile de descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18) El, când a înţeles
durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor mersul lucrurilor, în istoria Domnului Isus Hristos, a
lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele acceptat cu plăcere suferinţele tocmai având în vedere
lor.” (Apocalipsa 16:8-11) Chiar dacă pentru o vreme viitorul glorios. Astfel îşi descria din închisoare dorinţa
scurtă unii „n-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt unică: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia
loviţi ca ceilalţi oameni” (Psalmi 73:5), la sfârşitul vieţii şi a suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să
istoriei, suferinţa îi aşteaptă cu întreg pachetul de dureri. ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.”
Fiecare om care-L cunoaşte pe Dumnezeu drept Cel (Filipeni 3:10-11) Fiecare înţepătură de ac, dureroasă, este
care decide cine şi cât va suferi, este tentat să se roage o nouă steluţă pe cununa slavei: „Căci întristările noastre
ca Iaebeţ şi ar dori să primească acelaşi răspuns „Iaebeţ uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate
a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: «Dacă mă vei veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17) Apostolul Petru nu a
binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi înţeles iniţial scopul venirii Domnului în vederea morţii
cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu şi a învierii glorioase, dar după aceea scria cu multă
fiu în suferinţă!...» Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici convingere despre scopul suferinţelor, în parcursul nostru
4:10) Nu la toţi oamenii şi nu tot timpul va răspunde spre mântuire: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat
Dumnezeu astfel şi nu acest mod de viaţă fără griji şi în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină
suferinţe este întotdeauna benefic omului. În suferinţă vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va
se formează cele mai alese caractere şi atitudini de face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)
încredere în Dumnezeu, aşa cum spun versurile cântării: Suferinţele sunt purtătoare de slavă şi în favoarea
„Când nu mai am nicio speranţă / Atunci Tu vii în ajutor altora, fapt valabil mai întâi cu Domnul: „Se cuvenea, în
/ Mă mângâi şi-mi dai siguranţa / Vieţii dincolo de nor.” adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia
Iov avut o relaţie frumoasă cu Dumnezeu în vremurile să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe,
de prosperitate, dar când a avut „parte de luni de durere pe Căpetenia mântuirii lor.” (Evrei 2:10) „Şi prin faptul că
şi ... nopţi de suferinţă” (Iov 7:3) a ajuns să-L vadă pe El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în
Dumnezeu. N-au fost uşoare suferinţele lui sufleteşti şi ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18) Apostolul era şi el
fizice, despre care a spus :„Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi conştient de rostul suferinţelor pentru alţii, când scria: „Mă
las întristarea şi să fiu voios. Sunt îngrozit de toate durerile bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu,
mele...” (Iov 9:27-28); „...suferinţa îmi înăduşe suspinurile.” împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul
(Iov 23:2) „...mi se topeşte sufletul în mine şi m-au apucat Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1:24); „De aceea rabd totul

10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Sunt la
pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este
în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.” (Timotei 2:10)

Sfârşitul suferinţei sfinţilor şi intrarea în


slavă porţile ţării
Acceptarea slavei trecătoare a lumii și a lăudăroşiilor
acestui veac este o mare înşelare, dar tocmai aici se vede
tăria credinţei în Dumnezeu. Sunt incompatibile acceptarea
Canaanului...
slavei oferite de diavolul şi respectiv de Domnul, care a
zis celor ce voiau locuri de onoare şi în lumea aceasta şi
în cealaltă: „Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava
pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la
Sunt la porțile țării Canaanului. Am mai fost o dată
singurul Dumnezeu?” (Ioan 12:43) Cei mai mulţi oameni au
aici. Dar m-am rătăcit din cauza necredinței mele și am
ales ceea ce nu rămâne – slava trecătoare: „Căci au iubit
mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan ajuns în pustie. A fost greu drumul, căci vrăjmașii din mine
5:44) Asaf s-a luminat la minte atunci când a înţeles rostul și din jur mi-au sabotat fiecare pas. Dar Domnul nu m-a
suferinţelor în perspectivă eternă, în raport cu fericirea lăsat.
de o clipă: „Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat Am zis: „Era mai bine în Egipt” și m-am întors, în inima
de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei mea, la ce am lăsat. Acolo, da, eram sclav, dar vrăjmașii
primi în slavă.” (Psalmul 73:23-24) Imaginea imediată şi nu‑mi aveau treaba. Și sunt vrăjmași puternici. Dar Tu m-ai
trecătoare, respectiv crucea, imaginea eternă și slava, toate izbăvit din mâna lor. Ziceam: „Îmi mergea mai bine fără
trebuie privite cu ochii credinţei în Domnul Isus Hristos: „Să Domnul, înainte să-L cunosc.” Și am mers din rău în mai
ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, rău. Mi-am făcut un dumnezeu din ceea ce mi-ai dat și
adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a m-am dedat la mari ocări față de Tine. Dacă nu era Mielul
suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului Mijlocitorul meu – și dacă pe Moise l-ai ascultat, cu cât
de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2) mai mult pe Singurul plăcut Ție – aș fi pierit în pustie și în
Domnul a promis încă din vechime că la poarta cetăţii nelegiuirea mea. Dar Răscumpărătorul meu este viu și nu
se schimbă o cruce pe o coroană, primită din mâna Celui ce mă lasă. M-a mântuit și vrea să-mi poarte de grijă până la
a purtat o cruce şi acum poartă „multe cununi împărăteşti” sfârșit.
(Apocalipsa 19:12): „o cunună împărătească în loc de Am ajuns la porțile țării Canaanului și m-am întâlnit
cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină cu Căpetenia oștirii. Râvna mea nu e decât efort omenesc
de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi și slavă deșartă. Șansa mea e că El a sfințit pământul prin
ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre iubire și că El m-a ales pe mine, nu eu pe El.
slava Lui.” (Isaia 61:3) Maniera de prezentare a adevărurilor Voi ajunge în Canaan. E inevitabil. Dar în mine trăiesc
mântuitoare este o „partitură” în care „strofa” întâi este cu
atât Core, Datan și Abiram, cât și Aaron cel slab, care de
cruce, iar a doua cu cunună. Uciderea diaconului Ştefan
glasul mulțimii Îl uită pe Dumnezeu. E și Maria, care spune:
este o imagine a limitei de hotar între suferinţă şi slavă: „Dar
„Doar el...?” Sunt toți cârtitorii, pofticioșii și flămânzii care
Ştefan, plin de Duhul Sfânt şi-a pironit ochii spre cer, a văzut
slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui au stârnit mânia lui Dumnezeu. Aș vrea să fie doar Iosua și
Dumnezeu.” (Fapte 7:55) Caleb, dar nu, toți sunt vii și trăiesc în mine. Alături de mine
Realitatea actuală dovedeşte că lumea nu are e însă și Îngerul Domnului, Cel sfânt, îndurător și mare. Cel
percepţia transferului de la suferinţă la slavă, prin fără păcat. Și a primit un Nume nou: Neprihănirea noastră.
procesul răstignirii Fiului lui Dumnezeu şi a firii Aș vrea să mor față de lume, iar El, Cel viu, să trăiască
pământeşti totodată; crucea pentru lume este o în mine tot mai mult. Știu că va durea uneori, dar mai știu
nebunie. Totuși în ea este ascunsă cheia cunoaşterii. și că El e bun.
„Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș
şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să
noastră, mai înainte de veci şi pe care n-a cunoscut-o niciunul privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul
din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, Lui.” (Psalmul 27:4)
n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” (1 Corinteni 2:7-8) La Îngerul a dispărut. Sunt la porțile țării Canaanului. Ce
revenirea Domnului „în slava Tatălui cu îngerii Săi” (Matei voi face când El mă va binecuvânta...?
16:27), fie prin transformarea de la răpire, fie prin înviere, va „Dacă te voi uita, Ierusalime ceresc, să-și uite dreapta
fi o trecere spectaculoasă de la suferinţă şi ocară la slavă. „El mea destoinicia ei, cum s-a mai întâmplat și să mi se
va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea lipească iar limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce
trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi aminte de tine, dacă nu voi face din tine culmea bucuriei
supune toate lucrurile.” (Filipeni 3:21) Atunci se va vedea şi mele.” (Psalmul 137:5-6) Amin!
cunoaşte „pe deplin” rolul şi locul suferinţelor Domnului şi
Mântuitorului nostru, cât şi ale tuturor celor mântuiţi, atât
în postura de păcătoşi cât şi în calitate de sfinţi.
F. B.

11
Iosif Anca

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cuvânt pentru slujitori
„Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care
v-a pus Duhul Sfânt episcopi...”(Faptele Apostolilor 20:28)

O BISERICĂ
ÎN EXPANSIUNE
Am încercat, fără succes, să găsesc un de credincioşi. Marii reformatori din istoria modernă
corespondent al stării vremurilor noastre în timpul a creştinismului (John Knox, Zinzendorf, Jonathan
Bisericii Primare sau chiar la bisericile de mai târziu Edwards, John Wesley şi alṭii) au fost obsedaṭi ca de
(spre exemplu Bisericile din Apocalipsa). Citind un coşmar şi copleşiṭi de durerea stagnării spirituale a
cartea Faptele Apostolilor este imposibil să nu observi bisericilor lor. Acea stare de lucruri i-a îngenunchiat şi
„erupṭia” creştinismului şi apoi revărsarea şuvoiului de i-a ṭinut în agonie, veghere, aşteptare la Tronul îndurării
„lavă” peste lumea de atunci, începând din Ierusalim şi divine, până când Duhul şi-a început lucrarea şi cerul a
până la marginile pământului. Ce a determinat erupṭia trimis binecuvântarea trezirii.
acelui vulcan? Vom spune că rolul determinant l-au Astăzi metodele de naştere s-au schimbat, odată
avut evenimentul şi lucrarea de la Cincizecime. Este cu progresul ştiinṭei. Numai că ştiinṭa nu poate scurta
adevărat, dar după cum un vulcan erupe în urma acea perioadă de nouă luni când se formează în taină
clocotului unei materii incandescente, aflată sub o copilul. Noi, creştinii moderni, suntem mai ocupaṭi decât
imensă presiune în inima pământului, tot aşa este ar trebui să fim şi nu mai avem timp de rugăciune, de
nevoie de o perioadă de zbucium, de agonie şi de travaliu, de purtare în pântece a copiilor concepuṭi,
fierbere interioară, înainte de a se înmulṭi Biserica. până la naşterea lor. Cineva a spus: „Dacă I-am da
Cine a fost cel care s-a rugat, a plâns, a agonizat şi lui Dumnezeu timpul nostru, El ne-ar da suflete pentru
chiar şi-a dat viaṭa pentru Biserica născută în flăcările veşnicie. Dacă ne-am recunoaşte neputinṭa şi I-am
Cincizecimii, dacă nu Isus Hristos, Capul ei? Dar noi, chema Numele, El ar face să răsară soarele peste noi, ca
astăzi, ce contribuṭie avem la înmulṭirea Bisericii? la amiază. Biserica are experṭi să-i încarci cu carul; dar
Naşterea firească a unui copilaş este precedată unde sunt cei care poartă agonia câştigării de suflete?
de o dorinṭă intensă, de zile de dureri, de luni de Duşmanul înmulṭirii este stagnarea (lâncezirea). Când
sarcină; la fel este şi naşterea spirituală. Apostolul credincioşii vor simṭi povara sterilităṭii spirituale, atunci
Pavel s-a rugat zi şi noapte pentru bisericile pe care vor începe să pulseze de o teamă sfântă, să se roage
le-a înfiinṭat; mai mult, a suferit durerile naşterii pentru cu un zel sfânt şi să dea naştere unei rodnicii sfinte.
cei care trăiau în păcat. Mulṭi dintre noi, predicatorii, La tejgheaua lui Dumnezeu nu există zile de ieftinire şi
strigăm duminică de duminică: „Trebuie să vă naşteṭi chilipir; preṭul trezirilor este acelaşi, durerile naşterii!”
din nou!” Dar câṭi dintre noi spunem ca şi Pavel: „Chiar (Leonard Ravenhill, „De ce întârzie trezirea?”)
dacă aṭi avea zece mii de învăṭători, totuşi nu aveṭi
mai mulṭi părinṭi, pentru că eu v-am născut în Isus „Dă-mi copii, ori mor!”
Hristos, prin Evanghelie”? (1 Corinteni 4:15) Pavel
nu s-a rugat doar pentru bisericile lui, ci le-a născut Ce ar trebui să facem pentru a ieşi din starea de
în credinṭă. Legea naturală a perpetuării vieṭii (vezi lâncezire spirituală (în care aproape că am ajuns să
Geneza 1) ar trebui să fie valabilă şi în viaṭa spirituală, ne complacem) şi pentru a reîncepe să naştem copii
astfel că fiecare suflet născut din nou ar trebui să dea pentru Ȋmpărăṭia lui Dumnezeu?
naştere, la rândul lui, altor suflete. Dacă rata natalităṭii Poate că mai întâi ar trebui să ne invadeze
fizice ar fi la fel de scăzută azi ca rata naşterilor durerea şi ruşinea de a ne vedea bisericile goale.
spirituale, în scurt timp rasa umană ar dispărea de pe Cea mai mare amărăciune şi neîmplinire care puteau
faṭa pământului! lovi o femeie evreică, veneau din neputinṭa de a avea
S-a spus că „sângele martirilor a fost sămânṭa copii. Durerea şi ruşinea acestor femei care tânjeau
creştinismului”. Dar câṭi dintre noi mai suntem pregătiṭi după copii, le-a împins să ia cu asalt porṭile cerului.
să răbdăm sau să suferim ceva pentru a aduce la viaṭă Poate din acest motiv Dumnezeu S-a folosit de astfel
pe cei din casele noastre? Bunicul din partea mamei de femei pentru a aduce pe lume oameni care au avut
mele a răbdat grele ocări şi prigoniri din partea bunicii un rol crucial în istoria Bibliei şi a mântuirii.
şi a consătenilor lui, timp de 12 ani, fiind singurul Iată ce spune în privinṭa aceasta marele om al lui
pocăit în localitatea lui până când a murit. Acum, Dumnezeu, Leonard Ravenhill, în celebra sa compilaṭie
la peste 70 de ani de la moartea lui, a lăsat în urmă de articole „De ce întârzie trezirea?”:
peste 500 descendenṭi credincioşi şi o biserică născută „Pe paginile Bibliei, femeile sterpe au dat naştere

12
din suferinṭă şi prigoană, care numără câteva sute celor mai iluştri copii. Sara, la vârsta de 90 de ani a

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
mamă este cuprinsă de nelinişte cu fiecare clipă ce se
apropie de momentul naşterii, această stare ducând
adesea la nopṭi de nesomn şi plâns. Tot aşa, făcliile din
sanctuarul Bisericilor ard uleiul de la miezul nopṭii, în timp
ce sufletele celor împovăraṭi cu durerea păcatelor celor
pierduṭi, se topesc în rugăciuni de mijlocire înaintea lui
Dumnezeu. Adesea, viitoarea mamă îşi pierde pofta de
mâncare şi, în interesul viitorului copilaş, se înfrânează
de la anumite lucruri. Tot la fel, înfrânarea de la mâncare
şi de la alte multe alte plăceri, cuprinde inimile celor
ce se ruşinează cu viaṭa stearpă a Bisericii. După cum
femeia însărcinată se ascunde de privirile publicului (cel
puṭin aşa era pe vremuri) cu cât se apropie ziua naşterii,
tot aşa, cei ce sunt în durerile naşterii de suflete, se
ascund de publicitate şi se apropie de faṭa Dumnezeului
celui sfânt”. Câtă vreme sufletele noastre sunt sterpe,
născut pe Isaac. Strigătul Rahelei: „Dă-mi copii ori mor!” ochii uscaṭi şi stomacurile pline, să nu ne aşteptăm să
a primit răspuns şi ea l-a născut pe Iosif, cel care a vină suflete la pocăinṭă, în faṭa altarului. Orice lucru de
izbăvit întreg neamul lui Iacov, în Egipt. Soṭia lui Manoah valoare îşi are preṭul lui, aşadar o trezire va veni atunci
a născut pe Samson, un alt izbăvitor al lui Israel. Ana, când vom da tot ce avem mai bun din noi. Aşa să ne
după ce a plâns cu suspine la Cortul întâlnirii şi a făcut ajute Dumnezeu!
juruinṭe, şi-a vărsat sufletul înaintea lui Dumnezeu şi Nu trebuie să uităm rolul Cuvântului lui
a primit răspuns prin naşterea lui Samuel, cel care Dumnezeu şi al Duhului Sfânt în actul convertirii
a devenit marele judecător al lui Israel. Stearpa şi oamenilor. Când Ezechiel a privit realitatea din valea
văduva Rut a căpătat îndurare şi a născut pe Obed, din oaselor uscate, s-a înfiorat; nimic nu prevestea o
sămânṭa căruia s-a născut Mântuitorul. Din Elisabeta schimbare în bine, deoarece morṭii sunt morṭi şi aşa
cea îmbătrânită de ani a ieşit Ioan Botezătorul, cel vor rămâne. A existat însă un remediu neaşteptat:
neîntrecut între cei născuṭi din femei. Dacă ruşinea de „Prooroceşte despre oasele acestea şi spune-le: ‚Oase
a nu fi avut copii n-ar fi copleşit fiinṭele acestor femei, uscate, ascultaṭi Cuvântul Domnului!’... Prooroceşte
ce mare ar fi fost pierderea pentru omenire!” şi zi duhului: ‚Duhule, vino din cele patru vânturi şi
Dacă aceste stări nu ne vor copleşi şi pe noi, suflă peste morṭii aceştia, ca să învieze!’” (Ezechiel
aşa încât să ne determine la o schimbare radicală, în 32:4,9) Iar rezultatul nu a întârziat să apară: valea cu
curând bisericile noastre vor „concura” cu bisericile oase s-a transformat într-o oaste foarte mare la număr,
istorice, atât în ce priveşte numărul credincioşilor, cât care stătea în picioare, gata de luptă. (Ezechiel 32:10)
şi frecventarea slujbelor divine. Iar acest lucru ar fi o Nimic nu poate înlocui o predicare a Evangheliei plină
dovadă de netăgăduit că ne aflăm pe aceeaşi pantă de puterea Duhului: nici cântările bine armonizate, nici
descendentă a spiritualităṭii şi a îndepărtării noastre de pregătirea academică a predicatorilor, nici doctrina
Dumnezeu, ca şi ele. corectă, nici dotările de ultimă tehnologie. Toate acestea
Apoi, cred că ar trebui să ne însuşim responsabili- ating cel mult sufletul, cu intelectul, emoṭiile şi trăirile
tatea declanşării unei treziri. Mulṭi dintre noi ne lui. Duhul mort va fi trezit şi mişcat doar de Cuvântul
folosim de ideea suveranităṭii lui Dumnezeu, spunând lui Dumnezeu, predicat prin puterea Duhului Sfânt. Dar
cu resemnare: „Când vrea Dumnezeu, atunci va aduce unde este profetul Ezechiel, peste care să fie mâna
trezirea”. Acest lucru este adevărat, dar nu este decât Domnului, care să fie purtat de Duhul Domnului şi care
o jumătate de adevăr. Vrem să spunem cumva că să audă şi să proclame cu putere Cuvântul Domnului?
Dumnezeu este de acord ca zeci de oameni într-un Ȋn ultimă instanṭă, cred că ar trebui să dăm la o
minut să moară fără mântuire? Am ajuns să credem că parte lucrurile care ne abat atenṭia de la obiectivul
Dumnezeu are perioade în istorie când nu este interesat salvării celor pierduṭi. Comoditatea şi indiferenṭa,
că lumea piere în păcat? Dacă cităm trunchiat Efeseni materialismul şi goana acerbă după plăceri, activismul
3:21, spunând că „Dumnezeu este în stare să facă exagerat, polemicile dintre noi, diferenṭele doctrinare,
nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, vom lăsa orgoliile mărunte - toate ar trebui să dispară atunci
trezirile pe treptele tronului lui Dumnezeu. Dar dacă cităm când e vorba de salvarea celor morṭi în păcat. Fiecare
tot versetul: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează bănuṭ, fiecare dram de energie, fiecare acṭiune, fiecare
în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau rugăciune ar trebui să fie canalizate înspre întoarcerea
gândim noi...”, lucrurile se schimbă radical. Înseamnă că acestei generaṭii de pe drumul spre iad. Sunt uimit să
noi suntem canalele de lucru! Iar când trezirea întârzie constat cu câtă nonşalanṭă cheltuim resursele primite
să vină, noi suntem de vină, deoarece canalele sunt de la Stăpân pentru a ne crea condiṭii de cinci stele în
blocate. Pare ciudat, însă Dumnezeu nu poate străpunge biserică, când atâṭia oameni mor în păcate, deoarece
acest blocaj, oricât este El de Dumnezeu, până când noi nimeni n-a ajuns încă la ei cu Evanghelia. Mă îngrozesc
nu ne facem partea noastră! când văd părinṭi care stau cu un duh adormit pe
De asemenea, va trebui să fim dispuşi să plătim băncile bisericii, fără glas, cu ochii uscaṭi, când copiii
preṭul unei treziri. Acelaşi Leonard Ravenhill spunea: lor rătăcesc în întunericul lumii de afară! Cât de exact
„După cum nou născutul pune în comoṭie tot trupul surprinde acelaşi Ravenhill starea creştinătăṭii şi a
mamei, tot aşa o mişcare de trezire spirituală şi durerile

13
naşterii pun în mişcare tot trupul Bisericii. Viitoarea (continuare în pagina 18)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Biobragii
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Simionuc, predicatorul care a


trăit în umbra Scripturilor
„Renumitul evanghelist itinerant Simion Mariț” Cunoscând Biblia aproape pe dinafară (sau „pe
(1920‑2009), cum îl numește Valeriu Andreiescu1, cu dinlăuntru”, cum spunea cineva), era supărat atunci când
numele popular de Simionuc, s-a născut în Valea Largă cineva o citea eronat în public, așa că îl apostrofa: „bietul
într-o zi frumoasă de martie, în 1920. La vârsta de 14 ani de tine! Cum scrie, nu citești și cum nu scrie, citești!?” Când
a primit nașterea din nou și botezul cu Duhul Sfânt. Însă era pus „la colț” de câte un curios, care-i solicita interpretări
Dumnezeu nu l-a lăsat „nici leneș, nici neroditor în ce privește asupra unor texte obscure, obișnuia să spună: „frate, acolo
deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Cristos” (2 Petru unde Biblia tace, tac și eu”12.
1:8), așa că a început să studieze Scripturile pe câmp, când Din predicile sale putem extrage multe învățături
îngrijea vitele. Acolo a învățat „cu deștele-ntre foi / fugind benefice pentru suflet. Erau pline de înțelepciune practică,
după oi”2 să-l citească pe „A” în „Amin”-ul Bibliei, pe „b” în sănătoasă și inspirată uzual din Cartea Naturii sau din
„Proverbele” lui Solomon sau în „Obadia”, pe „c” în „Levitic”, Cartea Cărților – Biblia, dar și din alte cărți. De pildă, la
„Luca” sau „Apocalipsa” – această din urmă carte fiind un moment dat, într-o predică ziditoare intitulată „Calea
preferata inimii lui. Acolo a deslușit abrevierile biblice în și paharul”, citează din Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul
ton personal, considerând că versetul se pronunță „vers”, iar lui Sirah (21:11): „calea celor răi este pardosită cu pietre
„capitolul” – „cap”, spre amuzamentul copiilor din biserici. frumoase, dar la capătul ei se cască gura iadului.”13 Alături
În 26 iulie 1954, la vârsta de 34 de ani, s-a căsătorit de precizia cu care cita textele biblice, avea o învățătură
cu Lidia, din unirea lor rezultând 12 copii3 care au fost biblică echilibrată. În predica sa „Legătura frățească”, el
binecuvântați cu harul pocăinței. În 1985 s-a mutat din susține că:
localitatea Jucu în Alba-Iulia, devenind membru în Biserica „... despre primii creștini […] arată la Fapte la capitolul
Penticostală nr. 1, „Salem”4. doi. [...] După ce a fost propovăduită Evanghelia, cam câți
De la 14 ani (data nașterii sale din nou5) la 24 de scrie că s-au adăugat în ziua aceea? Aproape […] trei mii.
ani, el nu doar că a trecut prin Biblie, ci și Biblia a trecut Și aceștia, ce arată că făceau? Scrie în versetul 42 […]. Scrie
prin el. Citea în medie 100 de capitole pe zi și a ferfenițit că aceștia stăruiau. Dar în ce? Că obișnuim de câte ori să
două Biblii6, astfel că la înmormântarea lui, s-a afirmat că facem stăruință... și-apoi, în ce? Că stăruim în ultimul punct
„Simionuc a interpretat Scripturile prin Scripturi.”7 din acelea pe care le-a arătat acolo. Și ultimul punct arată că
După zece ani de studiu, a pornit într-o lucrare de lungă aceia stăruiau în rugăciuni, dar aia-i partea ultimă. Dar prima
durată. Pentru aproape 75 de ani8, a alergat dintr-o parte în care era, în care stăruiau primii creștini? Acolo lămurește.
alta a țării, evanghelizându-i pe necredincioși, întărindu-i pe Știți în ce scrie? Cum? Zice așa: că «ei stăruiau în învățătura
credincioși și zidind spiritual bisericile Domnului. Împlinind apostolilor» – ăsta-i primul punct; al doilea, «ei stăruiau în
porunca divină de a duce Evanghelia până la marginile legătura frățească»; al treilea, «frângerea pâinii» și al patrulea
pământului, a plecat în călătorii misionare peste hotare, «în rugăciune». Uite: astea patru puncte principale în care
ajungând din Europa până în Statele Unite (1997). stăruiau primii creștini, acestea ce erau? Erau patru stâlpi pe
Chemarea sa la lucrarea de învățătură în cadrul bisericii care era rezemată biserica lui Dumnezeu”14.
a fost recunoscută de către contemporani, astfel că redacția Simionuc era și un om al mustrării părintești. De
unei reviste evanghelice i-a luat un interviu în anul 2001, exemplu, într-o biserică unde a susținut predica „Pleacă‑ți
considerându-l un membru de seamă al penticostalismului genunchii”, întreaga pledoarie introductivă a fost
nostru. Însuși titlul interviului este cel puțin interesant: provocată de faptul că i-a surprins pe frați rugându‑se
„Dialoguri cu ultimii înțelepți ai credinței”9. doar stând în picioare. Astfel, ca să aplice „tratamentul”,
În 1952 a participat la un curs biblic organizat și a citat textul din Filipeni în care scrie despre cei „din cer,
condus de Gheorghe Bradin, în Cluj-Napoca10; împreună de pe pământ și de sub pământ”, ai căror genunchi se vor
cu el au fost prezenți oameni ai Domnului din țară ca Ilisie pleca în fața lui Cristos: „Noi am ajuns mai presus decât cei
Rus (Negrilești), Ilie Ghirișan (Cluj-Napoca) sau Dumitru din cer. Ce pocăință-i asta la noi? Și încă avem pretenții, deși

14
Lazăr (Gădălin)11. ne-am socoti copiii lui Dumnezeu. Cum stăm noi? De când

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Nu este de mirare că la înmormântarea fratelui
Simionuc, s-a cântat „Un singur dor mai am și eu”, care, la
final spune:
„Iar din lume când voi pleca
O, Doamne, eu te-aș mai ruga
Să mă învrednicești să-Ți cânt
Și-acolo-n cerul Tău preasfânt.”
Acolo sus cântă Simionuc, alături de marii oameni
ai lui Dumnezeu, căci finis coronat opus, „sfârșitul aduce
lauda”, când se vor ridica sfinții „în partea lor de moștenire”,
la finalul zilelor.
Fănel Șuteu

am venit aici [la voi] pe mine așa m-a durut când am văzut ce Biografie
faceți aicea [plânge!]! Nici o singură plecare pe genunchi. De- 1 Valeriu Andreiescu [II], Istoria penticostalismului românesc, vol. 2,
aia Și-a primit El dreptul acela – ca în Numele Lui să se plece Editura Casa Cărții, Oradea, 2012, p. 266.
orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ? Unde 2 Expresia lui Simionuc, consemnată în Valeriu Andreiescu [I],
ne găsim, dragii mei? Înaintăm pe calea pocăinței, ori dăm Istoria penticostalismului românesc, vol. 1, Editura Casa Cărții,
înapoi, [ca] să nu mai facem rugăciuni așa cum cere Biblia? Oradea, 2012, p. 91.
Domnul a putut [face] trei rugăciuni cu fața la pământ acolo 3 Vezi „Serviciu de înmormântare: Mariț Simion”, DVD 2, Media
în Ghetsimani [...].”15 Studio, Cluj, 2009, momentele 19’30”-20’00”.
Ca fiu de țăran din vatra vechii Dacii, avea și un umor 4 Ibidem, p. 504 și Moise Lucaci, în „Serviciu de înmormântare:
fin, sănătos. Unii predicatori practică mai degrabă „omorul” Mariț Simion”, DVD 2, momentele 20’30”-20’40”. Vezi și: Ștefan
decât umorul, deoarece vorbesc ce n-ar trebui vorbit în Mariț, „Mariț Simion (1920-2009)”, în: Cuvântul adevărului, nr. 2 /
poporul Domnului, desacralizând lucrarea de la amvon. 2009, februarie, p. 21.
Pavel a stabilizat problema aceasta în biserica primară, 5 Redacția revistei ALO+, „Dialoguri cu ultimii înțelepți ai
atunci când le-a transmis corintenilor că un vestitor curat credinței”, în: ALO+, Cluj-Napoca, XI, nr. 3 / 2001, p. 23.
al Evangheliei este unul care ajunge în fața poporului „cu 6 Ibidem.
vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire 7 Pastorul Teofil Babuția, în „Serviciu de înmormântare: Mariț
duhovnicească pentru lucruri duhovnicești.” (1 Corinteni Simion”, DVD 1, Media Studio, Cluj, 2009, momentele 45’30”-
2:13) Pastorul Petrică Lascău îl citează pe „umoristul fin” 45’40”.
Simionuc, chiar dacă-i deformează numele, astfel: 8 Informație preluată de la adresa https://pionieriaicredintei.
„Fratele Simion Nuc [sic!], un scump țăran român wordpress.com/2012/11/03/marit-simion-1920-2009/, accesată
plin de înțelepciunea lui Dumnezeu, predicând din textul în 16.06.2015.
acesta [Mt 25:26; Lc 19:22, n.n.], spunea că acest rob n-a 9 Vezi: Redacția revistei ALO+, „Dialoguri cu ultimii înțelepți ai
putut pune în negoț talantul Domnului, pentru că avea el credinței”, în: ALO+, Cluj-Napoca, loc.cit., p. 23.
trei talanți personali. Domnul îi spune: «Rob rău, leneș și 10 În perioada 1951-1952 s-au organizat cursuri biblice la
viclean.» Avea talanții numiți lene, răutate și viclenie. Aici Rădăuți, Cluj-Napoca, Timișoara și București, conform lui Valeriu
aș vrea să subliniez că alături de lene stau întotdeauna și Andreiescu [I], op. cit., p. 290.
celelalte cusururi: răutatea și viclenia. Leneșul trebuie să fie 11 Ibidem, p. 91.
viclean pentru compensare, altfel ar muri de foame.”16 12 Valeriu Andreiescu [I], op. cit., p. 91.
Niște frați care mergeau în misiune, când au 13 Simion Mariț, Calea și paharul (predică audio), momentele
început o „sesiune” de bârfe, au fost apostrofați de fratele 4’20”-4’40”.
Simionuc: „iarăși ați început să vorbiți din Evanghelia fără 14 Simion Mariț, Legătura frățească (predică audio), momentele
capitole?”17 Când a murit, în 2009, a lăsat în urmă multă 2’40”-4’40”.
părere de rău. 15 Simion Mariț, Pleacă-ți genunchii! (predică audio), momentele
La finele anului 2008, când s-au adunat copiii să-i 1’20”-2’20”.
ureze „La mulți ani!”, bătrânelul de aproape 89 de ani a 16 Petru Lascău, Biserica în asediu, Editura Shalom, Oradea, 1998,
replicat: „voi sunteți cu uratul, dar Dumnezeu este cu datul”. p. 91.
Adică: „voi doriți, dar Dumnezeu dispune. Voi îmi dați ani 17 „Iacov 3:1”, preluată de la adresa http://www.resursecrestine.
de pe buze, Dumnezeu poate să mi-i dea de sus.” Remarca ro/tipareste-resursa/129216, accesată în 16.06.2015.
lui s-a împlinit întocmai. Nu au trecut decât câteva zile și,
în dimineața zilei de 2 ianuarie 2009, au răsărit peste robul
Domnului zorii altei dimineți. Serviciul de înmormântare a
avut loc în Alba Iulia în data de 4 ianuarie, în prezența a

15
circa 1.500 de participanți.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni
care va veni...” (Psalmul 78:3-4)

cu dumnezeu
în permanență
Fac parte din categoria celor care pe acest pământ căci versetul de aur spunea în felul următor: „Hristos Isus
nu au trăit, cum s-ar putea spune între oameni, o viață a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși dintre care
normală, fericită şi împlinită. De mică, Dumnezeu a hotărât cel dintâi sunt eu.’’ (1 Timotei 1:15) Din acel moment, știam
ca eu să simt durerea și să fiu adesea nemângâiată şi cu adevărat că și eu sunt acel păcătos pentru care a venit
respinsă. Totuși aceasta nu înseamnă că n-am avut valoare Isus în lume, având aceleași drepturi ca și ceilalți. Eram
înaintea Lui. Viața mea nu a fost o întâmplare, ci în toate atentă la predicare, care îmi plăcea foarte mult, iar când
Dumnezeu a avut un plan. Mâinile Lui m-au modelat. De frații spuneau câte-o istorioară și se potrivea cu situația
aceea, scopul meu este să trăiesc în voia Lui, pentru că pe mea, primeam curaj să merg mai departe. Când se cântau
pământ viaţa este scurtă, dar în veşnicie este adevărata cântările în comun, mi se părea că am și pornit cu biserica
viaţă. Acolo vreau să ajung cu orice preț. întreagă spre cer. Mesajele cântărilor îmi cercetau inima.
M-am născut într-o familie de ortodocși, într-un Bunicii nu mă opreau de la biserică. În schimb, mama,
sat din județul Bihor. Ochii Domnului m-au văzut și tot care nu locuia cu noi, nemaiavând pe nimeni pocăit în
El a rânduit ca pașii mei să calce pe calea Lui încă din familie, îi ura și îi disprețuia. Acum eu mă număram printre
copilărie. La început, am frecventat biserica baptistă din ei cu adevărat. Căuta să mă oprească, dar nu a putut, chiar
sat, împeună cu o prietenă vecină și cu mama ei. Copilăria dacă am avut de suferit. Directorul școlii i s-a alăturat
mea nu a fost ușoară, nici lipsită de necazuri, deoarece la mamei și am avut de suferit și la școală pentru aceasta.
vârsta de cinci luni tatăl meu a murit. Eu nu l-am cunoscut. Dragostea mea pentru Dumnezeu era așa de arzătoare că
După aceea, mama m-a încredințat bunicilor, deși erau și ei „topea” toate planurile ce se făceau pentru a mă împiedica
destul de săraci. Pot să spun că am avut lipsuri pământești, să particip la biserică.
dar în ce privește hrana sufletească, la biserică, primeam Fără voia bunicilor și fără voia mea, mama a venit,
din belșug. Deoarece nu mă însoțea nimeni din familie m-a luat din casa bunicilor și m-a înscris la o „Casă de copii”
la adunare, nu aveam bucuria pe care o aveau ceilalți la școală. Aici mă simțeam înlăturată, singurul meu ajutor
copii care mergeau cu părinții, frații și surorile lor. Văzând fiind Domnul în care mă încredeam. Când s-a apropiat ziua
aceasta, am înțeles clar că trebuie să-mi accept limitele, despărțirii de biserică, de frații și surorile mele, de căldura
să nu aștept și să nu-mi doresc multe de la viață. Mi-am și de dragostea pe care o simțeam în mijlocul lor, simțeam
clarificat prioritățile și am pornit cu Dumnezeu înainte, că am o rană adâncă în inima mea, care doar în prezența
plină de îndrăzneală, dar și hotărâtă să înfrunt orice mi Domnului își găsea mângâierea și alinarea. Atunci și acolo,
s-ar ivi în cale. M-am așezat în brațele Domnului și nu mi- am cântat cu toții cântarea: „Pe calea către cer noi mergem
am plâns de milă nicio clipă, căci dragostea mea pentru cu Isus”, iar când am ajuns la versurile: ,,Orice s-ar ivi, plâns
Dumnezeu îmi dădea aripi. Căutam să fac tot ce puteam sau bucurii/ Cu Domnul Isus, noi toți vom birui”, lacrimile
atunci pentru a fi plăcută Domnului meu. Mă apropiam au inundat ochii tuturor, iar pentru mine mesajul acestor
mereu de El, mă încredeam în El, iar toate celelalte lucruri versuri mi-a pus balsam pe rană, deoarece eu primeam
păreau tot mai mici și fără prea mare importanță pentru mesajele cântării ca o realitate. Parcă L-am văzut și simțit
mine. Sentimentul de satisfacție și mulțumire că fac ceea pe Dumnezeu luându-mă de mână, și când plângeam și
ce trebuie să fac și că sunt cu siguranță a Domnului, m-a când mă bucuram.
păstrat prin toate necazurile acelor ani, gândindu-mă Abia așteptam vacanțele să fiu din nou la părtășie
mereu la veşnicie. Nu știu să mă fi luat mama vreodată cu frații și surorile mele, pe care îi consideram părinții mei
în brațe sau să mă fi îmbrățișat. Nu mi-a purtat de grijă, spirituali. Continui să-i vizitez și în ziua de azi, oricând am
deși duceam lipsă de cele mai elementare lucruri. Totuși, ocazia. E biserica în care L-am cunoscut pe Domnul, L-am
dragostea pentru Dumnezeu nu aș fi schimbat-o cu primit în inima mea și am crescut spiritual.
nimic altceva. Ajunsă la „Casa de copii”, m-am apropiat mai mult de
În biserică eram activă, la programele pentru copii Dumnezeu. Trebuia să mă încred mai mult în ajutorul Lui,
și la școala duminicală, unde învățam versetul de aur pe să-I cer să mă învețe, să mă îndrume și să-mi dea putere,
de rost și răspundeam la întrebări. La o întâlnire de la pentru că acum era momentul să dovedesc că sunt o

16
școala duminicală, m-am bucurat mai mult ca de obicei, pocăită, deși nu aveam prea multă experiență. Fiindcă era

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
M-am înțeles foarte bine cu fetele din dormitor.
Într-o duminică dimineața, când mă pregăteam să merg la
biserică (bineînțeles cu bilet de voie, căci doar așa puteam
ieși din cămin), una dintre ele a venit la mine și m-a întrebat
unde merg eu în fiecare dunimică. Dorea să vină cu mine
și să fie ca mine. Din acea zi, am dus-o la biserică până am
terminat școala. Era din zona Olteniei.
Mergând la biserică în uniformă școlară - nu puteam
să ies sau să intru în cămin altfel, fiind singura posibilitate
de a ajunge la biserică - aceasta nemulțumea pe unii și
comentau în curtea bisericii. Gestul lor nu m-a oprit să
fiu prezentă de fiecare dată, îmbrăcată în același fel, deși
renunțam la masa de seară (cina), care era la aceeași oră
cu programul de la adunare. Mulțumesc lui Dumnezeu că
pe mine nu m-au schimbat și nu m-au descurajat părerile
pe vremea comunismului, trebuia s-o transmit și acolo negative ale unora, indiferent cine au fost ei. Nu m-au putut
unde nimeni nu vorbea nimic despre Dumnezeu. Nu mi-a intimida, am avut o țintă precisă (pe Isus Hristos), iar direcția
fost frică de nimic, deoarece știam că Dumnezeu este cu mea a rămas aceeași. Știam clar că Dumnezeu mă iubește
mine oricând și oriunde aș fi. Așa am învățat la biserică și așa de mult și, deși mergeam în uniformă, dragostea mea
așa credeam. Mă încredeam în puterea Lui, așa că seara mă pentru Dumnezeu creștea tot mai mult și criticile nu făceau
lăsam pe brațele Lui sigure și calde. Adormeam știind că altceva decât să-mi îmbogățească cununa. Lăudat să fie
grija mea o poartă Cel ce îngrijește de orfani. Pentru vârsta Domnul pentru toate! Ne înșelăm dacă spunem că iubim
mea fragedă nu era ușor să mă împotrivesc unor reguli de biserica și nu îi iubim pe unii din biserică. Viața creștină
acolo, dar nu am cedat. Eu Îl iubeam pe Isus. este mult mai mult decât o dedicare față de Hristos, ea
Într-o seară, eram singură în dormitor când doamna implică și o dedicare față de ceilalți creștini, fie ei chiar și
pedagog a venit și mi-a poruncit cu autoritate să mă alătur mai neînsemnați.
copiilor care priveau la TV, într-un loc special amenajat. În timp ce eram la școală la Arad, făceam parte dintr-
M-am uitat la ea și frumos, dar cu blândețe, i-am răspuns un grup de tineri. Odată, unul dintre ei avea niște tablouri
că eu sunt pocăită și nu mă uit la TV. Nu știam atunci prea de pus pe perete cu versete biblice și ne-a permis să ne
multe, dar știam că lui Dumnezeu aceasta nu-I place. Chiar alegem fiecare ce ne place. Am ales versetul care spune așa:
dacă atunci nu înțelegeam prea bine de ce nu am voie să mă ,,Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig”
uit la TV, știam că voi înțelege mai târziu. Voiam să acționez (Filipeni 1:21), pentru că mi se potrivea cel mai bine.
la timp și în orice împrejurare să fac voia Domnului. După ce am mai crescut, când mergeam acasă la
În fiecare săptămână eu aveam zilele mele de post, mama în vacanță, ea îmi spunea că mai bine aș fi făcut
iar în sala de mese se observa ușor lipsa mea. Seara, când ce făceau tinerii și tinerele din acea vreme, decât să mă
mergeam la cină și când doamna pedagog mă întreba de fi pocăit. Îmi zicea că mai mult se rușinează de mine din
ce am lipsit de la masa anterioară, eu îi răspundeam cu curaj această pricină, decât dacă aș fi comis anumite fărădelegi.
și cu fruntea sus că avusesem o zi de post. Duminica eram Ca să mă păstrez curată înaintea Domnului, doi ani de
încolonați toți să mergem la cinema în oraș. Nu era voie să zile am mâncat doar o dată pe zi, prânzul la cantina școlii.
rămână nimeni în școală. Ajunsă în sală, privirea mea era în Nu am primit un leu de la mama niciodată, deși am crescut
jos, iar gândul meu se îndrepta în sus sau adormeam. Eram printre străini și nu aveam bani pentru un corn, ce costa
mică, dar inima mea era câștigată de Isus. douăzeci și cinci de bani. Aveam două colege pocăite în clasă,
După ce am terminat clasa a VIII-a, am fost dusă la care veneau zilnic de la țară cu mâncare mai multă decât
Arad la școală, deși eu doream să merg la Oradea, să devin consumau și de fiecare dată, la urmă, o adunau și o duceau
învățătoare. Profesorii mi-au dat speranțe mari că voi intra înapoi acasă. Unii, în pauza de masă rămâneam fiecare la
la examen, deoarece învățam foarte bine la școală. Dar locul nostru și nu era greu de observat că nu aveam nimic
nu a fost cum am vrut eu. Dumnezeu mi-a dăruit, mai de mâncare. Nu m-am plâns niciodată că mi-e foame și așa
târziu, propiii mei copii într-un număr aproape de a forma sunt și astăzi. Nu mă plâng la nimeni de nimic. Dumnezeu
o clasă, să le fiu și mamă și învățătoare. Dumnezeu să-i m-a format și m-a modelat să nu am pretenții. Am avut o
binecuvânteze pe toți! copilărie și o tinerețe plină de lipsuri, multe frământări și
La Arad am continuat să merg cu două colege la o întrebări, dar în același timp o inima plină de pace, liniște,
biserică penticostală. Din prima zi când am intrat într-o astfel nădejde și o dragoste care îmi umplea ființa; așa că nu mai
de biserică, Dumnezeu mi-a vorbit ca un Părinte și am înțeles era loc pentru nimic altceva. Inima mea era predată lui Isus.
că acolo era cu adevărat prezența Lui. Tot timpul programului Predarea totală Domnului este singurul mod de a trăi cu
am fost cercetată, iar Dumnezeu a folosit un frate înzestrat adevărat pentru Dumnezeu. Nu-mi risipeam timpul nici să
cu darul prorociei care mi s-a adresat direct, făcându-mă să mă gândesc măcar la ceva ce ar fi supărat pe Domnul meu.
înțeleg cu adevărat ce am de făcut mai departe. Mulțumesc După ce am terminat școala la Arad, am mers pentru
Domnului că de atunci, îmbrăcămintea cuviincioasă nu mi-a ultima vacanță la mama, deoarece apoi urma angajarea.
mai fost schimbată niciodată, iar baticul nu mi-a lipsit de pe Într-o zi m-am hotărât să merg la rugăciune într-un sat,

17
cap, nici zi și nici noapte. (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni
care va veni...” (Psalmul 78:3-4)

(continuare din pagina 13)


dar mama a venit în urma mea până la ieșire din sat și

O BISERICĂ
m-a întors înapoi. A luat de pe marginea drumului o bâtă
(parcă o văd și acum) și cum eu mergeam în fața ei fără să
scot un cuvânt, ea mă urma, bătându-mă cu acea bâtă. Mă

ÎN EXPANSIUNE
jignea și mă înjura cu toată pocăința mea și cu toți pocăiții
mei. Umilința aceasta la care m-a supus mama se petrecea
în văzul oamenilor din sat, pentru că mama striga tare
și toți ieșeau să vadă ce se întâmplă. Femeile îi spuneau
mamei că nu face bine. Eram o domnișoară de 17 ani care,
în tăcere, suportam rușinea, batjocura și bătaia pentru bisericii actuale, când spune: „O, cum ne mustră altarele
credința neclintită în Isus Hristos. Aveam o „vină” mare, care noastre goale! Credeṭi oare că Dumnezeu se bucură de
îi aducea rușine mamei în fața oamenilor. Eram pocăită. orgile noastre electronice, de covoarele elegante din
Pentru mine, era prea puțin important ce se întâmpla în biserici, de ornamentele noi, când leagănul este gol?
exteriorul vieții mele. Conta ce se întâmpla înăuntrul meu. Niciodată! O, dacă liniştea de moarte din sanctuarele
Nu era important cum arătam înaintea oamenilor, dar mă bisericilor noastre ar fi spartă de binecuvântatul ṭipăt al
interesa foarte mult să rezist și să rămân puternică în ochii nou-născuṭilor în credinṭă!”.
lui Dumnezeu. În cele din urmă, am ajuns mai repede acasă, Un ultim cuvânt aş dori să-l îndrept înspre surorile
iar mama m-a găsit pe genunchi rugându-mă. M-a lovit din mele în credinṭă. Dumneavoastră, dragi surori, vi s-a
nou; căuta să mă înfrice și mai tare, spunând că scoate ea oferit una din cele mai nobile misiuni de sub soare:
din mine ideile pocăiților. Atunci între mine și Dumnezeu aceea de a popula Ȋmpărăṭia lui Dumnezeu din interiorul
s-a sudat o legătură și mai puternică, care a rămas pentru ei. Vă rugăm în Numele Domnului, nu lăsaṭi ca această
totdeauna. I-am spus mamei că poate să mă bată cît vrea măreaṭă misiune să fie blocată de necredinṭă, de
materialism, de hedonism sau de duhul lumii acesteia,
ea că eu de Domnul meu nu mă las orice ar fi. Asta a
potrivnic voii lui Dumnezeu. Dacă dorinṭa diavolului este
întărâtat-o și mai mult. Eram hotărâtă în acele momente
să omoare şi să nimicească, Dumnezeu doreşte să
să îndur, să rezist și să înving. Slăvit să fie Domnul care m-a dea viaṭă şi să păstreze viaṭa. Nu creaṭi premisele ca,
ajutat și m-a întărit! în ziua judecăṭii, femeile sterpe să stea în faṭa voastră
Pentru mine, era doar începutul umblării cu şi să vă acuze spunând: „Noi n-am putut naşte copii;
Dumnezeu. De-a lungul anilor, El și-a arătat puterea și voi o puteaṭi face, dar aṭi lâncezit!”. Voi, stimate mame
S-a dovedit că este un Dumnezeu mare. Dumnezeu m-a creştine, sunteṭi chemate de Dumnezeu la o dublă
învățat bucuria în mijlocul tristeții și știu și cred că slujirea naştere, fizică şi spirituală, a copiilor voştri. Nu vă opriṭi
mea cea mai eficientă rezultă din durerile mele cele mai doar la naşterea fizică! Pavel spune clar că „nu copiii
adânci. Îi mulțumesc Domnului că am avut parte de ele. trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinṭei
El mi-a dat și capacitatea de a mă bucura în mijlocul lor. sunt socotiṭi ca sămânṭă.” (Romani 9:8) Copiii voștri
Când viața este roz putem vorbi despre Isus, dar în mijlocul trebuie să se nască din nou; aşadar, contribuiṭi şi
încercărilor Îl cunoaștem pe El. asistaṭi-i şi la această naştere! Surorilor cărora nu
Odată eram foarte tristă și am zis în inima mea că mai v-a fost dat harul procreerii, nu faceṭi din „slobozenia”
bine nu m-aș fi născut decât să fiu ceea ce eram (a nimănui). voastră o pricină ca să trăiṭi în firea pământească, ci
Totuși, răspunsul a venit în momentul următor: mai bine „adoptaṭi” copiii Bisericii şi „purtaṭi-i în pântece” până
că m-am născut chiar dacă sunt ceea ce sunt, pentru că vor deveni copii ai lui Dumnezeu! În felul acesta vă veṭi
sunt doar ceea ce Dumnezeu a vrut să fiu. Dacă nu mă câştiga o răsplată egală cu a mamelor din Israel!
Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile
nășteam nu eram nimic, iar acum aveam privilegiul să fiu
credincioase, care zidesc Casa lui Dumnezeu, într-un
odată cu Dumnezeu în cer. Acolo nu voi mai fi nici orfană,
fel sau în altul! Fie binecuvântaṭi toṭi bărbaṭii care se
nici marginalizată. Aceasta îmi doream foarte, foarte mult. tem de Domnul şi umblă în căile Lui! (Psalmul 128:1)
Știam că acolo mi se va descoperi identitatea reală. Binecuvântarea Celui Preaînalt va veni cu siguranṭă
Domnul Isus a murit pe cruce ca noi să avem mântuire, peste familiile şi peste bisericile al căror obiectiv
nu pentru ca noi să trăim aici vieți confortabile și bine puse primordial este evanghelizarea şi naşterea oamenilor
la punct. Valorile eterne trebuie să fie factorii decisivi în pentru Ȋmpărăṭia lui Dumnezeu!
luarea deciziilor noastre, deoarece lucrurile pe care le vedem
aici, mâine nu le vom mai vedea; însă lucrurile pe care nu le (Articolul face parte din cartea
putem vedea, vor dăinui veșnic. Doresc să ajung acolo sus, „Biserica – încotro?”, autor Iosif
unde vor fi cei care au suferit în tăcere, cu credincioșie, fără Ignat, retipărită într-o ediṭie
cârtire, așteptând să-și primească răsplata promisă. Vreau revizuită şi adăugită. Comenzi la
să trăiesc pentru gloria Lui și atunci am făcut cea mai mare telefonul 0745636572).
realizare cu viața mea. Domnul să mă ajute până la capăt!
Iosif Ignat
va urma

18
H. A.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Fă războiul
cu chibzuință!
În războiul spiritual toți suntem angrenați, fie de 3. Ia toată armătura lui Dumnezeu!
partea lui Dumnezeu, fie de partea lui Satan. Desigur, Domnul Isus spunea: „Când omul cel tare și bine
există posibilitatea ca unii să nu cunoască nici măcar că înarmat își păzește bine casa, averile îi sunt la adăpost. Dar
sunt în acest război, iar alții să nu realizeze de partea cui dacă vine peste el unul mai tare decât el și-l biruie, atunci
sunt. Totuși sunt unii care luptă cu Dumnezeu împotriva îi ia cu sila toate armele lui în care se încredea și împarte
lui Satan, având dorința de a-și salva sufletul lor și pe ale prăzile luate de la el.” (Luca 11:21,22) Apostolul Pavel,
celor din jur. Aceștia din urmă au nevoie de un echipament de partea lui, îndemna: ,,Îmbrăcați-vă cu toată armătura
adecvat pentru a putea învinge. Înainte de a aminti câteva lui Dumnezeu ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor
principii de bază în bătăliile spirituale, reamintesc spre diavolului.” (Efeseni 6:11) În același capitol, el scria: „Luați
conştientizare că lumea în care trăim şi totodată firea toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în
noastră pământească sunt total corupte, astfel duşmanul ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit
nostru are un teren foarte prielnic în atacurile lui perfide. totul.” (Efeseni 6:13) Biblia subliniază adesea importanța
și invulnerabilitatea armelor rânduite de Dumnezeu
1. Nu lăsa păcatul să distrugă cauza pentru echiparea creștinului. Prin versetele amintite, ni se
bună pentru care lupți! asigură biruința doar dacă suntem îmbrăcaţi şi echipați
Este important să fim conștienți că păcatul aduce cu toată armătura lui Dumnezeu (platoşa neprihănirii,
înfrângerea noastră în lupta spirituală. Autorul cărții râvna Evangheliei păcii, scutul credinţei, coiful mântuirii şi
Proverbe scria că: ,,Cine își ascunde fărădelegile nu sabia Duhului). În altă epistolă, este garantată calitatea
propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă armelor duhovnicești astfel: ,,...armele cu care ne luptăm
îndurare.” (Proverbe 28:13) În aceeași carte este menționat: noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite
,,Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)
popoarelor.” (Proverbe 14:34) Exemplul seminției lui Efraim,
prezentat de prorocul Osea, sau a lui Acan, descris în cartea 4. Poți fi biruitor doar prin Domnul Isus
Iosua, arată că păcatul provoacă înfrângeri personale, Hristos!
familiale sau chiar în întreg poporul lui Dumnezeu. Ar Ceea ce este cel mai important am lăsat la urmă,
trebui să fim conștientienți, încă de la început, că în lupta ca să rămână deasupra. Biruinţele în luptele spirituale
sfântă este imperativ să fim curați. sunt asigurate numai sub conducerea Domnului Isus. El
a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)
2. Nu lupta folosind armele diavolului! Apostolul Pavel afirma: „Noi suntem mai mult decât biruitori
În vremea Domnului Isus unii s-au gândit că El scoate prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37) Fără Domnul Isus,
dracii cu ajutorul lui Beelzebul, neînţelegând că nu se poate viteazul este un înfrânt, însă cu El oricine poate fi biruitor.
lupta împotriva diavolului cu armele sau puterea acestuia. Biruinţa Lui de la Golgota a fost punctul de cotitură în
(Luca 11:15) Domnul Isus le știa gândul și le-a explicat că războiul cosmic: „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi
nu este logic ca Satana să fie dezbinat împotriva lui însuși. le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor
Cu alte cuvinte, diavolul nu ajută pe nimeni ca să lupte asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15) După ce a înviat şi S-a
împotriva lui. (Luca 11:17,18) înălţat la cer, El conduce ostilităţile de la dreapta măririi,
Mai târziu, apostolul Pavel spunea că ,,Măcar că repurtând victorie după victorie. Ce har să fim în armata
trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de Lui! Avem toate motivele să spunem: „Mulțumiri fie aduse
firea pământească.” (2 Corinteni 10:3) Ar fi trist ca astăzi să lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus
mai creadă cineva că ,,scopul scuză mijloacele” și astfel să Hristos!” (1 Corinteni 15:57) Amin!
apeleze la resurse și acțiuni firești sau chiar demonice, ca
să rezolve probleme duhovnicești. Împotriva demonilor Dorel Petruț
nu avem nevoie de arsenalele răului, ci de „degetul lui
Dumnezeu”. (Luca 11:20)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
Drumul renunțării

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor!” (Matei 5:3)

Predica de pe munte reprezintă învățăturile de bază ale Domnului nostru


Isus. Fericirile notate în Matei 5 prezintă caracterul creștin. Ele se ocupă de partea
interioară a omului și sunt pietre de temelie ale relației omului cu Dumnezeu.
Prima fericire ne îndreaptă privirile spre „locul prea sfânt” din Templul
Domnului (trupul omului). Duhul omului e sanctuarul unde ar trebui să locuiască
doar Dumnezeu. (2 Timotei 1:14; Romani 1:9) Firea pământească nu se supune lui
Dumnezeu; ea se simte confortabilă cu stăpânul ei, diavolul. Omul, prin cădere, L-a
scos pe Dumnezeu din sanctuarul său și a introdus acolo tot felul de lucruri care îi
oferă o fericire vremelnică și relativă.
Omul are nevoie de siguranță, de dragoste, putere, slavă și ajutor, dar nu
aleargă la Dumnezeu ca să le caute, ci adesea primește oferta vrăjmașului, care îi
zice: „toate acestea ți le dau ție”, dar trebuie să asculți de fire!
Să privim la Cel ce venea din cer și care „S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a
luat un chip de rob...” (Filipeni 2:7) Iată câteva din deciziile Lui privind sărăcia în
duh: „...vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmi 40:8); „...nu fac nimic de la
Mine Însumi...” (Ioan 8:28); „Plăcerea Lui va fi frica de Domnul...” (Isaia 11:3); „Eu
nu caut slava Mea...” (Ioan 8:50); „...păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului
n-are unde-Şi odihni capul.” (Matei 8:20); „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să
I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
(Matei 20:28). Iată Omul care S-a făcut sărac; nimic de la El și pentru El; nimic de pe
pământ, ci totul din cer. Să călcăm pe urmele Lui!
Dacă vrei să fii sărac în duh, luptă ca întreaga ta inimă să fie dată Domnului
(Psalmul 73:25-28), în Domnul găsește-ți toată plăcerea (Psalmul 37:4), iar Domnul să fie
pentru tine „înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” (1 Corinteni 1:30)
Avraam a fost un credincios adevărat, dar când Isaac se zărea să fie speranța sa
de viitor, Domnul îl cheamă să-l jertfească. Avraam trebuie să decidă: cu Dumnezeu
sau cu Isaac? Și noi suntem puși adesea în fața acestei decizii. Ca „să-L câștigăm pe
Hristos”, trebuie să renunțăm la „Isaac-ul” nostru. Prea adesea, creștinii acestor
vremuri cred că pot fi și cu lumea și cu Dumnezeu.
Fericirea este pentru cei ce aleg să renunțe la idoli și plăcerile acestei vieți,
oferind inima lor întreagă doar Domnului…
„Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! Şi
atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.” (Iov 22:24-25)
Doamne ajută!

Nelu Zlibuț

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,


răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080