Sunteți pe pagina 1din 20

Te preamărește oștirea

Cuprins
Te preamărește oștirea
Sfânt Creator din slavă:
Făpturile, bătrânii, 3 Editorial
Multe șiretenii... – Editorii
Și îngeri, serafimii,
Mereu îți cântă laudă.
4 Cunoștință și pricepere pentru cei tineri
„...lucruri mai bune...” Evrei 6:9 –
Te preamăresc, Isuse, Ștefan Pleșuvu
Toți cei salvați prin har,
Prin jertfa de împăcare - 7 Familia, cuibul credinței

Preț de răscumpărare. Nu exagerați! – Claudiu Lulciuc

Că ne-ai adus iertare


Și mântuire-n dar. 8 Doctrine biblice

In așteptarea revenirii Domnului Isus Hristos


– Iosif Anca
Să ne unim în corul
Divin al nemuririi
Noi, florile, copiii, 12 Cuvânt pentru slujitori

Centralitatea Cuvântului în educarea


Voi, tinerii tăriei, copiilor contemporani – Caleb Nichifor
Bătrânii mărturiei…
Toți fiii mântuirii! 16 Biografii

Ionel Popa, „alergătorul cu făclâie” din


Heria – Fănel Șuteu
Uniți-vă-n slăvire!
Cântați cu bucurie!
Strigați cu-nsuflețire 18 Experiențe

Mărturie personală (partea a II-a) – M.A.


Celui ce e Iubire:
Osana-n veci, mărire
Aici și-n veșnicie! 20 Meditație

„Nu vei muri” – F.B.


Simion Buzduga

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-


vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

multe șiretenii...

Mediul în care trăim este plin de oameni vicleni. Bine „...cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se
spunea Solomon că „...Dumnezeu a făcut pe oameni fără spunea, este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11) „Cercetarea” de
prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.” (Eclesiastul 7:29) În care dădeau dovadă e demnă de menționat. Câți alții au fost
istoria biblică, întâlnim situații când unii au demonstrat din amăgiți, pentru simplul fapt că nu au verificat informațiile
plin aceasta. Folosind metode variate și tehnici caudate, și- pe care le-au primit!
au ascuns adevărata lor intenție. Ca și Saul de altădată, care Un alt sfat care diminuează riscul de a fi amăgiți este
îi promitea lui David că-i va fi ginere și totuși urmărea să-l să nu ne grăbim să promitem sau să ne legăm într-un fel
omoare (1 Samuel 18), pot exista situații când, în spatele sau altul, ca Iosua şi căpeteniile lui Israel faţă de gabaoniţi
unor promisiuni sau aprecieri, se urmăresc scopuri ascunse. (Iosua 9). Unul din scopurile celor ce umblă cu amăgiri este
Să ne reamintim că slujitorii împăratului Dariu au apelat la să obțină de la noi afirmații care nu mai pot fi schimbate. Așa
o lege care prevedea că timp de treizeci de zile nimeni nu că, atunci când trebuie să luăm decizii irevocabile, e bine să
putea să se roage vreunui om sau vreunui dumnezeu afară fim atenți. Împăratul Dariu a dat un decret ce nu mai putea fi
de împărat. Abia după aceea, împăratul a priceput viclenia schimbat. Tocmai aceasta doreau căpeteniile invidioase pe
lor. (Daniel 6:6-8) Daniel. (Daniel 6:8,9) Nu în același mod au decurs lucrurile și
În anumite cazuri din Scriptură, îți vine să spui că cu Pilat. Cu toate că până la urmă a făcut pe placul iudeilor,
Dumnezeu Însuși se implică, favorizând păcălirea unora. acesta nu s-a grăbit să le îndeplinească cerința din prima.
Astfel, când Dumnezeu a decis să dea cetatea Ai în mânile (Matei 27:13,14,18,23)
evreilor, aceștia s-au prefăcut că sunt bătuți; dar nu era așa. Ca și adevăr de bază putem spune că cele mai profunde
Abia după aceea, cei din Ai au înțeles că fuseseră înșelați. verdicte le poate oferi doar Dumnezeu. Realitățile zilnice,
(Iosua 8:15-17) În alt context biblic, prin implicare divină, cât și cazurile Scripturii, demonstrează că, deși am avea toate
Absalom și oamenii lui au considerat că sfatul dat de Hușai motivele să credem că suntem înșelați, pot exista și excepții.
e mai bun decât sfatul dat de Ahitofel. Spre nenorocirea lor, Spre exemplu, deși Maria era însărcinată, nu se putea pune
Dumnezeu a permis să fie înșelați. (2 Samuel 17:14) la probă curăția ei. (Matei 1:18-20) În altă situație, deși Saul
Uneori, înșelarea este atât de mare încât tocmai atunci nu era văzut bine de credincioși, Dumnezeu îl trimite pe
când consideri că ai dobândit anumite beneficii, urmează Anania la acesta. Orice om rațional ar fi refuzat dacă nu
să guști din amărăciunea amăgirii. Ne putem aduce aminte știa de planul lui Dumnezeu cu privire la el. Totuși, Domnul
de fiii lui Iacov, care, deși s-au arătat binevoitori inițial, au știe ce noi nu știm și e un har când ne informează. (Fapte
fost vicleni în relație cu familia lui Sihem. Nu bănuia acesta și 9:11-17) În vremurile din urmă s-ar putea să avem parte
întreg poporul cât de aproape erau de moarte. Probabil, toți de oameni care vor face minuni deosebite și totuși nu vor
se așteptau doar la avantaje de un fel sau altul; dar nu a fost fi susținuți de Dumnezeu. (Matei 24:24) Așadar, dacă nici
așa. (Geneza 34:13-26) Aceasta ne face să afirmăm că orice elementele supranaturale nu mai pot constitui o metodă de
aparent câștig trebuie probat de trecerea timpului. Altfel, selecție, în ce mod putem să ne protejăm de amăgirea celui
considerăm că suntem binecuvântați și când colo s-ar putea rău? Noi știm că doar Dumnezeu este în stare să pătrundă
să fie exact opusul. dincolo de aparențe și să se uite „la inimă” (1 Samuel 16:7).
Întrebarea care ne stăruie în minte, cunoscând aceste Bazați pe Sfânta Scriptură, credem că Dumnezeu va fi dispus
lucruri, este cum să evităm înșelarea. Care ar fi câteva să dea curs solicitărilor noastre atunci când ele vin dintr-o
măsuri de precauție? În general, e bine să probăm spusele inimă curată și sinceră. (Isaia 58:2) Tocmai prin faptul că
celorlalți. La un moment dat, Sfânta Scriptură reține o recunoaștem că fără ajutorul Lui este foarte ușor să fim
afirmație cu privire la Dumnezeu, care îi spune lui Avraam înșelați, ne facem oarecum vrednici de cerința Sa care spune
că „se coboară să vadă dacă în adevăr au lucrat în totul după că Dumnezeu le descoperă „pruncilor”. (Matei 11:25)
zvonul venit până la” El. (Geneza 18:21) Chiar dacă pare Așadar, dacă ținem cont de sfaturile Sfintei Scripturi
ciudată afirmația, având în vedere atributele lui Dumnezeu, și depindem de Dumnezeu în toate domeniile existenței
ea poate fi o sursă de inspirație pentru noi, ca să știm cum noastre, ne „clădim” o „fortăreață” sigură, în care vom fi la
să procedăm. Ce ușor putem să clădim pe „nisip”, crezând adăpost. Dumnezeu să ne ajute!
orice spun ceilalți. Cu toate că au avut parte de învățătura Editorii
apostolului Pavel, Luca detaliază faptul că cei din Bereea,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Cunoștință și pricepere pentru cei tineri
„să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului
cunoștință și chibzuință” (Proverbe 1:4)

„...lucruri mai bune...”


(Evrei 6:9)
In Evrei 6:9, scriitorul acestei cărți transmite o ucenicilor că „pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți
încurajare bisericii ieșite dintre iudei, astfel: „ Măcar că face bine oricând voiți ...” (Marcu 14:7)
vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri Vreau totuși să subliniez faptul că dorința de
mai bune şi care însoţesc mântuirea.” Se vede aici accentul îmbogățire e foarte periculoasă, periclitând pe cei
pus pe calitate. Există comercianți care își atrag clienții prin neștiutori și impactând viața duhovnicească. „Căci iubirea
prețuri mici pentru o cantitate mare. Alții doresc să ofere de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat
mai degrabă calitate. De partea cealaltă, cei mai mulți după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri
clienți caută produse de calitatea cea mai bună la prețul cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6:10) Mai bună decât
cel mai bun. În cele spirituale, în primul rând să preţuim umblarea după bogăție, este umblarea după neprihănire,
calitatea, căutând să vedem ce am putea face mai bine. căci: „Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul
Totodată, să nu scăpăm din vedere și aspectul cantitativ, multor răi.” (Psalmul 37:16)
silindu-ne să aducem cât mai multă roadă Stăpânului. Cei care se mulțumesc cu puțin își cer de la Dumnezeu
Domnul Isus spunea: Pe orice mlădiţă care este în Mine şi pâinea în fiecare zi, recunosc dependența lor față de
n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o Creator și se bazează pe El chiar și în lipsuri. În versetele
curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.” (Ioan 15:2) Importante menționate, nu lenea este încurajată, ci puținul celui
sunt ambele, dar Dumnezeu nu pune niciodată mai neprihănit, câștigat cu sudoarea frunții și binecuvântat
mult accent pe cantitate în defavoarea calității. Numărul de Dumnezeu. Procedând așa, cel neprihănit are pentru
jertfelor aduse de poporul Israel l-au săturat pe Dumnezeu, el și poate da chiar și celui lipsit, fiindcă: „Ogorul pe care-l
I-au produs dezgust și chiar L-au determinat să-Și întoarcă desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată.” (Proverbe
ochii de la ei în ciuda îndeplinirii actelor cultice. Darurile 13:23a)
lor de mâncare, sărbătorile și arderile-de-tot au ajuns să
fie pentru Cel căruia Îi erau adresate, o povară de lucruri 2. „Mai bine să fii smerit”
nefolositoare. Oare de ce? Pentru că raportarea lor la Nu toți oamenii sunt atrași de bani sau alte posesiuni
materiale. Pentru o categorie de oameni, atracția se
divinitate era doar ritualică, neglijând sfinţenia, care
situează în domeniul mândriei, al renumelui, dorind mereu
este atributul fundamental al divinităţii. (Isaia 1:10-15) aprecieri şi glorie. Există artiști sau oameni de știință care
Înțelegem din istoria evreilor că Dumnezeu are anumite trăiesc în niște condiții modeste, doar pentru a investi în
cerinţe și așteptări fără de care orice slujbă şi orice om nu propriul lor renume. Nici în bisericile noastre nu aleargă
poate primi favoarea Sa. În contextul actual al închinării, toți după îmbogățire; unii caută aprecieri și laude. Un „mai
Domnul aşteaptă să ne aducem întreaga fiinţă în slujire, dar bine” din perspectiva lui Dumnezeu este însă opusul acestei
în condiţii de sacralitate, căci orice profanare ne descalifică, tendinţe păcătoare: „Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât
ba chiar stârneşte mânia Sa. În vederea îmbunătăţirii să împarţi prada cu cei mândri.” (Proverbe 16:19)
calităţii vieţii noastre spirituale, voi enumera patru lucruri Câteodată, mândria se poate depista prin ceea ce
mai bune decât altele. se vede, întâlnind lucruri care izbesc privirile, adesea
chiar caraghioase, exagerate și lipsite de bun-simț.
1. „Mai bine puțin” Totuși. câteodată mândria este ascunsă și e mai dificil de
Într-o societate care încearcă să strângă și să posede detectat. Cine cunoaște toate gândurile omului afară de
cât mai multe bunuri materiale, de multe ori încălcându-se Dumnezeu?
chiar principiile morale, Sfânta Scriptură ne învață că e mai Acest păcat este întâlnit încă din grădina Eden, când
bun puținul; acel puțin muncit cinstit și dobândit cu frică prima pereche a dorit să își depășească limitele și să fie
de Domnul: „Mai bine puţin cu dreptate decât mari venituri ca Dumnezeu; îl întâlnim apoi la Turnul Babel și în atâtea
cu strâmbătate.” (Proverbe 16:8); „Mai bine puţin cu frică de
alte situații. Problema e că uneori nu considerăm păcatul
Domnul decât o mare bogăţie cu tulburare!” (Proverbe 15:16.
În general, sărăcia sau bogăția nu ne fac mai neprihăniți. mândriei ca fiind ceva deosebit de grav, totuşi realitatea
Totuși Dumnezeu a rânduit ca unii oameni să fie bogați dovedeşte că în timp este sursa păcatelor mari, fapt pentru
(și în Biblie avem exemple precum Iov, Avraam, Lot și care regele David se ruga să biruie ispita mândriei. (Psalmul

4
alții), iar alții să fie săraci. În acest sens, Domnul Isus a spus 19:13)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Pavel. Aceasta presupune să fii nebun, conform scalei de
valori a oamenilor fără Dumnezeu și înțelept conform
valorilor lui Dumnezeu.
Celor ce o cer, Dumnezeu le dă înțelepciunea „cu
mână largă”. Istoria sfinţilor ne prezintă oameni destoinici
care au primit de la Dumnezeu un duh de pricepere pentru
a face veșmintele preoțești, alții pentru facerea cortului
și a uneltelor, iar alții, precum Solomon, pentru a domni
peste Israel „în păzirea Legii Domnului Dumnezeu”. (1 Cronici
22:12. Astfel, înțelepciunea care vine de sus, ne ajută atât
aici, cât și în pregătirea noastră pentru viața de dincolo.
Să dea Domnul Dumnezeu, singurul Înțelept, harul să ne
umplem „de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi
pricepere duhovnicească”. (Coloseni 1:9)

4. Mai bine înăuntru.


După ce i-a scos Dumnezeu pe evrei din Egipt, înainte Când fiul cel mare, fratele fiului risipitor, s-a întors de
de a trece Iordanul și a primi țara promisă, Dumnezeu le-a la ogor, a auzit muzică și jocuri. A chemat un rob și a aflat
transmis o avertizare pentru a-i feri de mândrie: „Când îi de la acesta ce se întâmpla în casă. Apoi s-a întărâtat și nu
va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în a dorit să intre, nici măcar la rugămintea tatălui, cel în fața
inima ta: «Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în căruia se lăudase că niciodată nu-i călcase porunca. Efectiv,
stăpânirea ţării acesteia. Căci din pricina răutăţii neamurilor nu a vrut să intre; probabil din încăpățânare, invidie sau
nesupunere. (Luca 15:25-32)
acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.»” (Deuteronom
În Luca 13:23, ni se descrie cum cineva s-a apropiat
9:4) În țara Canaan existau uriași, oameni de care chiar și
de Domnul Isus cu următoarea întrebare: „Doamne, oare
luptătorii viteji se speriau. Domnul promisese că-i va smeri
puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” Domnul Isus nu
pe acești uriași, nerămânând evreilor decât să-i izgonească
a făcut nicio precizare cu privire la numărul celor ce sunt
și să-i piardă. Pentru a nu se îngâmfa evreii in inima lor
pe calea mântuirii, ci a evidențiat nevoia urgentă de a se
sau pentru a nu se considera merituoși, Dumnezeu le-a
intra pe ușa cea strâmtă, pentru a se ajunge pe cale. Atunci
descoperit motivul pentru care a izgonit acel neam.
când se va scula Stăpânul casei și va încuia ușa, cei ce vor
Să ne arătăm înțelepciunea printr-o trăire în
fi rămas afară vor începe să bată la ușă în zadar. Unii vor fi
smerenie, nu doar departe de mândria grosolană, vizibilă
înăuntru, în Împărăția lui Dumnezeu, iar alții vor rămâne
cu telescopul, ci și de cea microscopică, la nivel de gânduri
afară.
şi simţiri tainice.
Unui cărturar, Domnul Isus văzând că a răspuns
3. „Mai bună este înţelepciunea” cu pricepere, i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui
În Eclesiastul 9, ni se prezintă o întâmplare priv,ind Dumnezeu.” (Marcu 12:34) La prima vedere ar părea un
asediul asupra unei mici cetăți. Un împărat puternic a compliment, dar realitatea este că acest cărturar nu se afla
împresurat-o, ridicând mari întărituri împotriva ei. În înăuntru, în Împărăția lui Dumnezeu. Ce folos că ajunge
vremea respectivă, la război erau importante armele și tăria cineva la o ușă, fie ea și a raiului, dacă nu intră?
fizică ale celor ce luptau. Totuși această cetate nu a rămas Pentru a arăta gravitatea păcatului și consecințele
în viață datorită forței unor viteji, ci datorită înțelepciunii lui dezastruoase, Domnul Isus afirma că mai bine este să
unui om sărac. Nu doar că era sărac, ci și nebăgat în seamă, intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât
așa că nimeni nu se gândise la el. De aceea ni se spune: să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei. (Matei
„Mai bună este înţelepciunea decât tăria!”
5:29‑30) Desigur, nu am auzit de oameni care să privească
Acelaşi autor, ca unul care a avut cele mai mari
experienţe în privinţa înţelepciunii, afirmă cu claritate: „Căci o imagine nepotrivită cu un singur ochi, pentru a nu-i
Domnul dă înțelepciune.” (Proverbe 2:6) Există totodată și o întina pe amândoi. Nici scoaterea fizică a ambilor ochi,
pseudoînțelepciune care arată bine în aparențe vremelnice, nu rezolvă definitiv problema. Noi trebuie să apelăm la
dar nu îl are ca sursă pe Dumnezeu. Oamenii de știință și sângele Domnului Isus care ne poate curăți cugetul nostru
cei învățați în felul lumii, nu sunt considerați de Dumnezeu și întreaga ființă de faptele moarte. Apoi, prin Duhul Sfânt,
neapărat înțelepți prin ceea ce au studiat şi asimilat. Ei pot trebuie să trăim acea viață de neprihănire ca să putem intra
fi pricepuți în lucrul lor, dar în ce privește înțelepciunea lui în Împărăția lui Dumnezeu.
Dumnezeu, există riscul să fie neînțelepți. Biblia numește Să ne ajute Dumnezeu să umblăm după lucrurile mai
pe cei ce trăiesc fără Dumnezeu nebuni, oameni lipsiți bune care însoțesc mântuirea. Haideți să le căutăm și
de înțelepciune – „Căci înțelepciunea lumii acesteia este o să acceptăm mai bine puțin, mai bine smeriți, mai bine
nebunie înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:19a)
înțelepți și mai bine înăuntru, în Împărăţia lui Dumnezeu
Având în vedere cele menționate, e mai bine să
pentru eternitate!
fii înțelept în a pricepe cum să rezolvi orice problemă a
vieţii, decât filozof sau savant. Pentru cei ce vor să devină
înțelepți în felul lui Hristos, se cere obligatoriu să devină mai Ștefan Pleșuvu
întâi nebuni, pentru a ajunge înțelepți. Aceasta înseamnă
să accepți disprețul, batjocura celor ce nu-L cunosc pe

5
Dumnezeu, ba chiar și să fii numit nebun, precum apostolul

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Familia, cuibul credinței
„...Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”
(Iosua 24:15b)

Nu exagerați!

Multe cuvinte filozofice sau poetice pot fi folosite care părinții își încurajează sau felicită copiii prin cuvintele
pentru un stil de viață vinovat. Încă și acum mă gândesc că „Ești cel mai bun!”.
aș fi putut lesne să cred că este ceva frumos, ba mai mult, Uneori copilul tău poate fi deosebit de descurajat
aș fi putut să devin avocatul unui stil de viață păcătos. în urma unei pierderi. Alteori copilul a muncit foarte mult
Toate acestea ar fi fost posibile dacă nu aș fi cunoscut dorind să atingă o țintă, să înceapă o meserie sau să ofere
cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu ce acționează ca un competențele sale unui public. Situațiile pot fi foarte
filtru de foc atunci când idei vinovate vor să îmi pătrundă multe, inclusiv instanțe în care copilul dorește să slujească
în suflet. în cadrul bisericii și, în pofida intențiilor sale bune și a
Despre ce este vorba? Citeam, nu cu mult timp muncii depuse, rezultatele pot fi mai slabe. Să ne aducem
în urmă, mărturia vieții unei persoane care a pornit pe totuși aminte de faptul că în cadrul slujirilor duhovnicești
drumul imoralității: de la puritate la imoralitate sexuală. succesul nu este dat de performanță, ci în primul rând de
Era periculos în mod special pentru faptul că nu prezenta smerenie și primirea jertfei de către Dumnezeu. O jertfă
urme de remușcare. Scurta mărturie era scrisă cu stil, primită și binecuvântată de Dumnezeu este nespus mai
persoana fiind cândva printre elitele școlii. Își îndreptățea valoroasă decât orice fel de prezentare impecabilă. Care
comportamentul pe seama faptului că aceasta ar fi fost va fi răspunsul tău în fața dezamăgirii copilului tău? Da,
singura posibilitate de a obține bani, poziție de influență și este necesar să le venim în sprijin copiilor atunci când sunt
un stil de viață luxos. dezamăgiți, însă trebuie să veghem ca nu cumva mințind
Am considerat de neapărată trebuință să spun copilul că a fost cel mai bun, să îi proiectăm un puternic
părinților acest lucru, deoarece prima și marea problemă a sentiment de nedreptate în sufletul său fragil.
acestei persoane nu a fost pofta, nici ispitele sexuale și nici Există situații în care copilul ți-a fost nedreptățit.
anturajul. Drumul îi fusese de mult timp deturnat chiar de Probabil că în adevăr merita altceva. Nu a fost deloc normal
către persoanele ce o iubeau cel mai mult: părinții. să fie sabotat. Dacă altfel ar fi stat lucrurile, cu siguranță că
Încă de la o vârstă fragedă, părinții i-au picurat în ceilalți ar fi observat cât este de bun copilul tău. E posibil
suflet „minciuni nevinovate”. Toate au fost din iubire și cu ca numărul situațiilor de nedreptate să fie nesfârșit. Este de
dorința de a fi părinții pe care alți copii nu îi iau. Dar dacă un folos mult mai mare, în funcție de vârstă, să îi prezinți
sub aspectul iubirii nu îți mai cântărești faptele sau vorbele, copilului realitatea (sau doar parte din realitate dacă este
atunci poți răni viitorul copilului. Greșelile, în cazul amintit, un copil mai mic). A-i vorbi copilului în termeni ca „Tu
au fost mai multe însă una dintre ele merită amintită. ești cel mai bun! Este inacceptabil! Nu îmi vine să cred ce
Părinții i-au spus mai tot timpul că este un copil deosebit ți‑au făcut!” Adresări de genul acesta duc în clocot sufletul
și că merită ce este mai bun din lume. Afirmație aparent copilului. Iar când clocotul va fi puternic, în urma lui nu va
nevinovată și chiar necesară, însă dacă devine refren al rămâne decât gând de abandon (demotivare) sau gând de
vieții, poate aduce multă durere. Vom evalua pe rând trei răzbunare.
„vorbe nevinovate”, rostite din iubire de către părinți, vorbe Mai există situațiile în care copilul a fost chiar bun.
care însă pun în pericol viitorul copilului. Și în aceste situații nu trebuie să uităm că a fost, probabil,
cel mai bun din toți cei care s-au prezentat – aceasta nu
„Ești cel mai bun!” înseamnă că în alte locuri nu există copii mai buni ca el.
Toți părinții înțelegem nevoia copiilor de a fi încurajați. Iar dincolo de succesul său, indiferent de domeniul în
Însă va trebui să avem grijă să nu devenim niște înșelători. care a avut reușita, este de datoria noastră să le aducem
Niciun părinte nu își dorește aceasta; însă, din neveghere, se aminte că Dumnezeu este cel care le-a dăruit biruința.

6
poate ajunge în această instanță. Există câteva instanțe în Trebuie să nu uităm că eforturile noastre, oricât de mari ar

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
și în cele mai mici ape ale durerii. Nu va ști cum să străbată
mările învolburate ale vieții. Într-o zi, oricum se va întâlni
cu dezamăgirea, cu refuzul, cu nedreptatea și cu multe
alte forme de suferință. Îi va fi nespus mai greu ca în acele
momente să reziste. Drept vorbind, cel mai probabil tu nu
vei fi lângă el ca să îi sari în ajutor precum făceai când îi
deformai realitatea spunându-i: „Nu este normal să suferi!”
De asemenea, un alt efect și mai dureros, foarte probabil să
apară, este dat de durerea aflării că mama și tata, în loc să
îi explice ce și cum este viața, ei l-au mințit ani de-a rândul.
Dezamăgirea și neîncrederea vor crește puternic în sufletul
lui și aceasta ar umbri multele calități pe care părinții săi le
au. Pe deasupra tuturor acestor lucruri, să nu uităm că „în
împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri”
fi, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu ar fi decât eforturi
(Fapte 14:22). Așadar, a le spune : „Nu trebuie să suferi!” este
zadarnice. În loc să spunem copilului „Tu ești cel mai bun!”
de cele mai multe ori greșit; o abordare mult mai corectă
este de un folos mult mai mare a-i spune „De data aceasta ai
fiind în termenii empatiei, încurajării și direcționării către
fost bun!”: în sensul că a avut succes la acest moment, însă
Dumnezeu, singurul care poate transforma durerea în
nu înseamnă că așa va fi întotdeauna. În întreaga bucurie
binecuvântare.
a victoriei este absolut necesar să-i amintim copilului că
lucrul acela s-a întâmplat prin îndurarea lui Dumnezeu.
„Meriți tot ce este mai bun!”
Făcând aceasta, nu vom strica momentul de bucurie, ci îl
Există părinți care rostesc aceste cuvinte și există
vom atribui cui merită (lui Dumnezeu) și vom ajuta copilul
părinți, cei mai mulți, care se comportă de parcă într‑adevăr
să rămână ancorat în realitate și într-o poziție de smerenie
copilul lor ar merita ce este mai bun din lume. Crescând
față de Dumnezeu, Dătătorul tuturor binecuvântărilor.
cu acest gând, viitorul tânăr (copilul de astăzi) are toate
șansele să ia multe decizii greșite. El va dori să aibă în
„Nu e normal să suferi!”
palmele sale tot ce este mai bun – acum și aici.
A spune cuiva: „Nu e normal să suferi!” este de cele
Dacă ne vom întoarce privirea către cazul amintit mai
mai multe ori o minciună. Firul vieții este împletit cu
devreme, vom înțelege limpede faptul că nu pofta, nici
suferință. Chiar și viața copiilor. Să nu proiectăm o falsă
ispitele și nici anturajul nu au condus persoana amintită în
realitate în mintea copiilor, căci atunci i-am împinge către
imoralitate – fapt recunoscut de însăși persoana în cauză.
și mai multă durere. Trebuie să fim foarte atenți, întrucât
Căderea în păcat i-a fost „programată” de către părinți prin
durerea poate face ravagii în sufletul unui copil nepregătit
înșelarea că merită tot ce este mai bun. Astfel că, după ce a
pentru întâlnirea cu ea. Este într-adevăr datoria noastră să
încercat prin efort să câștige respect și bani, văzând totuși
cunoaștem puterea copilului și să nu îl lăsăm să își amărască
că drumul este greu și ce este mai bun întârzie să apară,
sufletul mai tare decât este cazul.
atunci i-a „sunat” din nou în urechi refrenul copilăriei și al
Fiecare om ce vine în lumea aceasta trebuie să
adolescenței: „Meriți tot ce este mai bun!” Rând pe rând
învețe a înota în apele durerii. Abandonarea prea devreme
a renunțat la morală, la integritate și la tot ce era curat. A
sau pentru prea mult timp în apele durerii poate duce la
renunțat la principii și a sacrificat chiar și imaginea personală
înecarea copilului. Părintele este chemat să fie și gardian
în ochii oamenilor. Un singur scop era înaintea ochilor:
și salvamar pentru sufletul copilului. Însă dincolo de
dorința de a obține ce-și dorește („tot ce este mai bun”)
aceste responsabilități, adeseori părinții rănesc copiii prin
indiferent de mijloacele folosite. Răni și păcate fără număr
smulgerea lor din realitate. Unii părinți le spun copiilor că
au fost înscrise în condicile sfinte ale lui Dumnezeu.
ei nu trebuie să sufere sau că n-ar trebui să le pese. Alți
Băiatul (sau fata) care crește cu o astfel de mentalitate
părinți le spun copiilor că nu trebuie să se întristeze, iar
va avea foarte mult de suferit în viață și în veșnicie. El va
alți părinți sar „în ajutorul copiilor”, ferindu-i de orice fel de
alerga către momelile strălucitoare. Va dori să muște din
suferință, chiar și atunci când vina aparține copilului. Ei fac
ele cu nesaț. Va fi inconștient sau nepăsător de cârligul ce
lucrul acesta pentru că „puișorul lor” nu trebuie să sufere.
i se înfige în suflet: va fi o pradă ușoară pentru oamenii
Acești părinți sunt convinși că a fi super-protectivi este o
stricați. Mulți tineri s-au avântat nepăsători față de prețul
dovadă de iubire: însă se înșală amarnic.
ce îl vor plăti pentru lăcomia de a avea tot ce este mai bun
În momentul în care ascund complet durerea față
aici și acum. Este trist faptul că n-au avut părinți care să îi
de copil sau repetă neîncetat faptul că nu este normal să
iubească în adevăr, nu conform propriei concepții despre
sufere, în astfel de momente părintele refuză să pregătească

7
copilul pentru viață. Copilul (viitorul tânăr) se va îneca chiar (continuare în pagina 11)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

În aşteptarea revenirii
Domnului Isus Hristos
Cuvintele spuse de Domnul Isus Hristos ucenicilor Săi aşa cum spunea şi înţeleptul Solomon în proverbele lui:
despre revenirea Sa şi intrarea în veacul viitor sunt informaţii „Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar
de cea mai mare încredere şi împlinire spirituală. Împărăţia nădejdea celor răi va pieri.” (Proverbe 10:28); „La moartea
lui Dumnezeu a fost subiectul central al mesajelor Sale. celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi
Astfel, pe lângă cele profeţite până la cea dintâi venire a este nimicită.” (Proverbe 11:7) Dreptele sentinţe eterne vor
Sa, despre viitorul pregătit de Dumnezeu conform planului fi pronunţate la procesul cel fără de recurs, de la scaunul
Său etern, oracolele Domnului, rostite cât a fost pe pământ Celui ce este şi Judecător, nu numai Mântuitor, aşa cum
şi cele transmise prin îngerul Lui în cartea Apocalipsei, a fost spus prin profet: „Cei ce se tem de Domnul... «Ei vor fi
constituie tema cea mai fericită a celor ce cred în El „şi-L ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită,
iubesc fără să-L fi văzut”. (1 Petru 1:8) în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are
milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou
Ce aşteptăm ? atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre
Noi „aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.» Căci
El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi
asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice
o are de a-Şi supune toate lucrurile.” (Filipeni 3:20-21) Odată Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.
cu căderea în păcat şi expulzarea din Eden, a început Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări
degradarea creaţiei terestre, sortită în întregime distrugerii. Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi
De la prima venire a apărut înnoirea, sub realizarea Duhului ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe
Sfânt, ca urmare a ispăşirii, răscumpărării şi înfierii prin cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în
Domnul Isus Hristos. La revenirea Domnului, se aşteaptă ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.” (Maleahi
refacerea a tot ceea ce a fost corupt şi supus morţii. „Şi 3:16-4:3) Rămâne încă valabilă avertizarea profetică pentru
firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor toţi cei ce privesc nepăsător spre Domnul şi pentru cei ce
lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii nu de se hrănesc cu nădejdi înşelătoare: „Daţi slavă Domnului,
voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nădejdea însă, că Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi
şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina,
slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu... Şi nu numai ea, dar dar El o va preface în umbra morţii şi o va preface în negură
şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în adâncă.” (Ieremia 13:16) Revenirea Domnului va însemna
noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului pentru sfinţii care-şi păstrează vrednicia primită, evitarea
nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi.” (Romani judecăţilor divine împotriva păcătoşilor. Altfel vor împărtăşi
8:19-24) După cum pământul a fost blestemat prin om, la soarta celor de afară, ba chiar o osândă mai mare. Ce har
fel refacerea naturii create va fi o urmare a mântuirii omului „să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din
și a regenerării lui. morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.” (1
Afirmaţiile Scripturilor se vor dovedi pe deplin Tesaloniceni 1:10), dar pentru cei ce au căzut, revenirea
valabile în ziua revenirii Domnului. El a spus: „Iată, Eu vin Domnului este „o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia
curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi”. (Evrei 10:27) Iată de
după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12) Atunci se vor aplica pe ce apostolul Pavel era atent cu sine şi recomanda lui Timotei
deplin principiile retributive ale dreptăţii lui Dumnezeu, veghere, pentru a nu cădea din harul aşteptării slavei lui
care lucrează în timp, ca la potop, căci „îndelunga răbdare Dumnezeu, în osânda mâniei şi judecăţilor Lui: „Să păzeşti
a lui Dumnezeu era în aşteptare”. (1 Petru 3:20) Aşteptările porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului
celor ce trăiesc după voia lui Dumnezeu şi respectiv ale nostru Isus Hristos.” (1 Timotei 6:14)

8
celor ce trăiesc în păcat se vor dovedi a fi total opuse, Orice promisiune divină odată rostită nu se poate să

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11:10). Credincioşii poporului lui Dumnezeu erau mereu
„în căutarea unei patrii”, dorind „o patrie mai bună, adică o
patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se
numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei
11:14-16) La venirea Domnului, „sfinţii Celui Prea Înalt vor
primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie
în veşnicie” (Daniel 7:18); astfel se va pune capăt stăpânirii
demonice peste oameni, care vor atinge prin antichrist şi
toţi aliaţii lui, culmea stricăciunii, dar şi sfârşitul sistemelor
lor: „Atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va
nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii
Sale.” (2 Tesaloniceni 2:8) Când vor începe urgiile sfârşitului,
„oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor
care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi
nu se împlinească, evident cu cerinţele şi clauzele general clătinate.” (Luca 21:26). Dar nouă Domnul ne-a spus: „Când
valabile sau cele specifice, aşa cum i s-a spus lui Habacuc: vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să
„Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie...
de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că
veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Cei ce Îl cunosc pe Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21:28-31)
Dumnezeu din Scripturi şi din experienţele vieţii, aşteaptă
cu deplină încredere împlinirea celor scrise, aşa cum a Cum aşteptăm?
anunţat un înger de rang înalt în Apocalipsa 10:6-7, când Aşteptarea este o stare fericită sau nefericită, în funcţie
„a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul de ceea ce se anticipează. Dintre toate aştepările posibile,
şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi aşteptarea revenirii Domnului şi a tuturor evenimentelor
lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă, ci că în zilele trecerii din veacul acesta în cel viitor este de departe cea
în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va mai importantă aşteptare, dar şi aşteptarea care se va lăsa
sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de cu cele mai mari surprize. Pentru că tot ceea ce se va dovedi
El robilor Săi prorocilor.” Orarul sfârşitului, aşa cum este atunci mai real decât orice realitate a vieţii acesteia, va
stabilit în „cartea adevărului” (Daniel 10:21), din care avem avea urmări eterne. Nu se poate ca un om care gândeşte,
unele extrase ce dovedesc exactitatea şi siguranţa puterii şi mai mult, care crede în cele afirmate în Scripturile sfinte,
divine ce-şi va pune la timp şi în cele mai bune condiţii să fie indiferent faţă de aceste adevăruri. Totuşi, iureşul
planul în aplicare, conferă celor ce sunt cu adevărat ai vieţii noastre, mai stresant ca în orice altă epocă a istoriei
Domnului, acea „deplină încredere în ziua judecăţii” (1 umane şi „zăbovirea mirelui” ne pot împinge într-o stare de
Ioan 4:17). „Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă neveghere şi chiar de indiferenţă faţă de „fericita noastră
nădejdea neprihănirii.” (Galateni 5:5) Siguranţa mântuirii ce nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi
operează în noi prin credinţă, acea „încredere neclintită în mântuitor Isus Hristos”. (Tit 2:13) Tocmai aceste stări atât de
lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile vinovate, observate ca fenomen de masă, m-au determinat
care nu se văd.” (Evrei 11:1), ne face să „aşteptăm cu răbdare” să scriu aceste rânduri, prin care aş vrea, aşa cum dorea
(Romani 8:25) revenirea Domnului în slavă pentru a ne apostolul, „să vă trezesc mintea sănătoasă... ca să vă fac să
duce la slavă. vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte” (2 Petru
Cei ce au suportat diverse forme de prigonire, „de 3:1-2). Atitudinea recomandată de el era una de aşteptare
altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, foarte atentă şi activă. El scria: „Deci, fiindcă toate aceste
vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12), vor avea o împlinire cu lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi
atât mai mare, care trebuie anticipată şi gustată prin voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi
credinţă, după cum este scris: „Bucuraţi-vă, întrucât aveţi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse
parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar
veseliţi şi la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4:13) Cu referire noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ
la finalitatea actului mântuirii, la revenirea Domnului, nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor,
apostolul îndemna pe cei ce treceau prin persecuţie astfel: fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi
„puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru
arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:13) Odihna, ocrotirea, 3:11-14)
prosperitatea, bucuria şi orice altă împlinire a fiinţei umane Cei care conştientizăm într-o măsură mai mică sau
sunt o aşteptare a tuturor celor ce nu îşi găsesc locul în mai mare valoarea evenimentelor aşteptate, ar trebui să
lumea afectată de păcat şi coordonată de diavolul. Despre evaluăm situaţia, ca cei patru leproşi de la poarta Samariei
Avraam este scris că „aştepta cetatea care are temelii
(continuare în pagina următoare)
tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

atunci când s-au văzut salvaţi de la moarte prin înfometare pregătirii poporului pentru întâmpinarea Domnului, după
şi asiguraţi pentru zilele următoare. Ei au zis unul altuia: cum El a spus ucenicilor Săi: „Mijlocul să vă fie încins şi
„Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă făcliile aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe
vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă
vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei îndată, când va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia
împăratului.” (2 Regi 7:9) Vestea revenirii Domnului şi a tot pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă
ceea ce ţine de vestirea instaurării împărăţiei lui Dumnnezeu spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va
și a mântuirii, este mult mai importantă decât salvarea apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte,
celor din Samaria. Acolo era iminentă o moarte fizică, aici fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi
este o moarte eternă; acolo era un oraş de mii sau cel mult veghind! Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas
zeci de mii de oameni, iar în jurul nostru sunt milioane. Să va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi,
proclamăm vestea că timpul salvării este limitat, după cum deci, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu
spunea Salvatorul: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi vă gândiţi.” (Luca 12:35-40)
la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi
de pe acoperişul caselor.” (Matei 10:27) De ce zăboveşte să vină?
Uneori, în durere sufletească sau fizică, am vrea să De-a lungul miilor de ani, generaţie după generaţie,
terminăm cu toate. De asemenea, unii „aşteaptă moartea şi cei credincioşi au aşteptat Împărăţia lui Dumnezeu, ca Iosif
nu vine; cu toate că o doresc mai mult decât o comoară” (Iov din Arimatea, care „aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu”
3:21), dar totuși nu se sfârşeşte istoria noastră la moartea (Luca 23:51) La naşterea Domnului, prorociţa Ana „a venit
fizică. Cei ce cunosc pe Dumnezeu şi planurile Sale eterne şi ea în acelaşi ceas (cu bătrânul Simion) şi a început să laude
încheie viaţa în nădejde, aşa cum afirma Iov, ajuns la capătul pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce
puterilor: „La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să aşteptau mântuirea Ierusalimului” (Luca 2:38), chiar dacă
mai aştept, când sfârşitul se ştie?” (Iov 6:11); „Când Locuinţa ei o aşteptau sub altă formă. Orarul revenirii Domnului însă
morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi ţine cont de tot ceea ce presupun „vremurile aşezării din nou
înălţa culcuşul... Unde mai este atunci nădejdea mea? a tuturor lucrurilor”. (Fapte 3:21) Inclusiv Domnul „aşteaptă
Şi cine mai poate vedea nădejdea mea? Ea se va pogorî de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor
cu mine la porţile locuinţei morţilor, când vom merge Lui.” (Evrei 10:13) Apostolul Iacov, fratele Domnului,
împreună să ne odihnim în ţărână.” (Iov 17:13-16) Să compara aşteptarea revenirii Domnului (având în vedere
rămânem în credinţă chiar şi atunci când orizontul gândirii toate evenimentele ce o preced şi cele produse de ea) cu
umane s-a închis și să nu cârtim ca evreii, care, în lungul operaţiile naturale de la semănat la secerat: „Fiţi, deci,
drum al pustiei, „au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului.
împlinirea planurilor Lui” (Psalmi 106:13). Nădejdea a fost Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului şi o
întotdeauna ancora sfinţilor, aşa cum cânta şi psalmistul: aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.”
„Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte şi (Iacov 5:7)
aştept făgăduinţa Lui. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, În imaginea şi starea noastră ca oameni, putem
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai ajunge ca fecioarele care „fiindcă mirele zăbovea, au aţipit
mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.” (Psalmii 130:5-7) toate şi au adormit”. (Matei 25:5) Noi suntem datori să luăm
Nădejdea este determinată de credinţă. „Şi cel neprihănit va toate măsurile necesare ca să nu cădem de oboseală şi
trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte prin toate să rămânem la datorie, căci Domnul a spus:
plăcere în el.» Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă
să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei? Vă
sufletului.” ( Evrei 10:38-39) spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul
O aşteptare corectă presupune o pregătire corectă şi omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:7-8) Aşa
o veghere permanentă. În acest scop, Dumnezeu a rânduit că la „împlinirea vremii” (Galateni 4:4), „nu va mai fi nici o
ca mântuirea să se realizeze prin Biserică. Ceea ce se face zăbavă”. (Apocalipsa 10:6) Să luăm exemplul altor sfinţi şi
în cadrul bisericii ne pregătește pentru a avea parte de să aşteptăm, căci nu va fi o veşnicie până vine Domnul.
intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu şi ne instruiește cum „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia
să trăim pentru toată eternitatea în compania cerului şi lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. „«Încă
a mântuiţilor din toate timpurile. Pentru zidirea Bisericii, puţină, foarte puţină vreme»” şi «Cel ce vine va veni şi nu va
corintenii nu duceau „lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea zăbovi.” ( Evrei 10:36-37)
arătării Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 1:7) Dacă zăbovirea nu este înţeleasă ca o vreme prielnică
Slujbele ce se derulează în adunări prin predici, prorocii, pentru mântuirea şi pregătirea multora, poate fi înşelătoare
cântări, îndemnuri, mărturii şi alte lucrări sfinte au menirea putând fi interpretată ca o perioadă în care, încă trăind în
10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 7)

lume, putem trăi ca lumea. Accentul vegherii în vremea


zăbovirii, revine în primul rând celor ce slujesc; ei sunt
datori să vegheze asupra lor şi asupra celorlalţi din poporul
Nu exagerați!
Domnului. „Domnul a zis: «Cine este ispravnicul credincios şi
înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca
să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de
robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând
aşa! Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa. Dar iubirea parentală. Acești tineri au crezut fiecare cuvânt al
dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpânul meu zăboveşte părinților care considerau că le fac bine spunându-le că
să vină»; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să merită ce este mai bun. Există totuși speranță, întrucât unii
mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia dintre cei crescuți cu exagerări de genul acesta au început
va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care să citească realitatea și să înțeleagă adevărul așa cum
nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor Dumnezeu ni-l prezintă.
necredincioşi în lucrul încredinţat lor. Robul acela, care Unii chiar au evadat din stilul greșit de educație primit
a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a de la părinți. Au fost ca niște lanțuri care îi trăgeau către
lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine plăcerile de o clipă ale păcatului. Însă cei ce s-au smuls din
n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu așteptări și dorințe greșite, chiar dacă au avut de suferit, au
puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a
avut de câștigat în urmă nespus mai mult în împărăția lui
încredinţat mult, i se va cere mai mult.»” (Luca 12:42-48)
Dumnezeu.

Stimați părinți, o inimă mare și intenții bune nu
Concluzii
sunt suficiente. E nevoie de o educație bună. Este datoria
„Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului?” (Amos 5:18) este
noastră în calitate de părinți să nu otrăvim sufletul copiilor
o întrebare pentru toţi, dar răspunsul nu va fi la fel pentru
noștri prin exagerări. Copilul nostru nu este cel mai bun, ci
toţi. Cea de-a doua venire are ca scop împlinirea tuturor
promisiunilor divine, desăvârşind mântuirea începută la prin harul lui Dumnezeu a fost priceput la un moment dat
prima venire, căci „Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură în viață. Însă și alții au dreptul de a fi pricepuți, chiar mai
dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua buni decât copiii noștri și au dreptul de a fi binecuvântați
oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea de Dumnezeu. Să le amintim copiilor că nu se cade să fie
celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9:28) La venirea Domnului, invidioși și nici răutăcioși. Totodată să ne aducem aminte
nu va fi numai bucuria întâlnirii Mirelui cu mireasa, ci şi de faptul că suferința în viață este o normalitate. Atent
întâlnirea Stăpânului cu toţi robii buni şi credincioşi, ocazie monitorizate și permise atât cât pot duce, micile dezamăgiri
cu care se vor atribui răsplătirile; de aceea este scris: „Să și întristări ale vârstei tinereții îi pregătesc pentru marile
nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o dureri și nedreptăți ale lumii și mai ales cele datorate alegerii
mare răsplătire!” (Evrei 10:35) de a trăi pentru Dumnezeu. Nu în ultimul rând, este datoria
Aşadar „fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea noastră să înțelegem pentru noi și pentru copiii noștri că
cerească” (Evrei 3:1), „ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu noi nu merităm ce este cel mai bun. Noi vom căpăta tot
şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos ce este mai bun de la Dumnezeu dacă vom trăi viața așa
pentru viaţa veşnică” (Iuda 1:21), căci în dragoste se după cum Domnul Isus ne-a spus. Suntem datori să le
realizează cea mai binecuvântată stare de aşteptare. amintim copiilor că a fi corecți, a umbla în adevăr și a trăi
„Cununa neprihănirii” este promisă „tuturor celor ce vor fi frumos va aduce cele mai frumoase răsplătiri din partea lui
iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8) Da, pentru că iubirea venirii Dumnezeu. Vor fi cei mai buni în ochii lui Dumnezeu dacă
Lui înseamnă nu doar o credinţă abstractă în cele scrise, ci au trăit viața pentru lucrurile sfinte. Într-o zi, suferința va
„credinţa care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6) O astfel înceta și nu vor mai suferi în veac dacă trăiesc viața pentru
de stare, a iubirii logodnicei în aşteptarea Mirelui care-i va Dumnezeu. Iar ziua în care Dumnezeu va face premierea,
da onoarea de mireasă, va determina pe orice credincios să
va dărui tot ce este mai bun credincioșilor Săi. Pentru
îşi organizeze viaţa, dorind zi şi noapte revenirea Domnului
sănătatea vremelnică și veșnică a copiilor dumneavoastră
mai mult decât orice. Cine iubeşte pe Domnul cu adevărat,
vă rog: nu exagerați!
chiar dacă are o interpretare escatologică conform căreia
venirea Lui nu este iminentă, tot şi-ar dori-o să fie azi.
Claudiu Lulciuc
Iosif Anca

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Cuvânt pentru slujitori
„Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care
v-a pus Duhul Sfânt episcopi...”(Faptele Apostolilor 20:28)

CENTRALITATEA
CUVÂNTULUI ÎN EDUCAREA
COPIILOR CONTEMPORANI
Introducere • „Toleranța”, „deschiderea” şi „integrarea” care
Cuvântul lui Dumnezeu este acea cauză necauzată, promovează „crezurile personale”5 în defavoarea unui
însă care cauzează toate lucrurile. Dacă ne referim la Logosul „dialog autentic asupra adevărului spiritual şi moral”6.
divin, trebuie să subliniem că Acesta e etern şi a fost proclamat
de-a lungul timpului prin mai multe moduri. Întruparea Sa nu
a avut drept scop umanizarea absolută, ci îmbrăcarea Sa cu o
nouă dimensiune (cu cea umană), pentru ca omul să-L poată
1.Centralitatea

Cuvântului în educarea copiilor
în perioada vechi-testamentară
E important să amintim că în cadrul Bibliei este folosit
percepe mai uşor. Perceperea Cuvântului divin a fost făcută verbul „a învăța” cu toate derivațiile acestuia de cel puțin
posibilă prin comunicarea lui pe înțelesul omului, astfel că, cinci sute optzeci de ori. Din toate aparițiile sale, cele mai
atât în perioada Vechiului Testament, cât şi în cea a Noului multe ocurenţe ale verbului au sensul de a învăța poporul
Testament, factorul principal în cadrul unei întâlniri era lui Dumnezeu (în Vechiul Testament), respectiv Biserica
proclamarea Cuvântului. În perioada Vechiului Testament, (în Noul Testament), principiile transmise de Dumnezeu.
Cuvântul era proclamat prin profeți1 sau prin preoți. În Pe lângă acest sens, dar tot în ideea de promovare a unor
Noul Testament, Cuvântul a fost rostit în mod expres de principii sănătoase, ni se accentuează că părinții erau
Logosul Însuși, pentru ca mai apoi toți ucenicii care au primit responsabili să-şi înveţe copiii să conviețuiască după legile
mandatul proclamării Acestuia să meargă cu Evanghelia în lui Dumnezeu.
toată lumea. Indiferent de epoca în care a fost emis, Cuvântul Una dintre formele incipiente din cadrul Vechiului
proclamat a avut la bază aceleași principii. Testament, în care a fost proclamat Cuvântul, e cu ocazia
Unul dintre efectele cele mai relevante ale emiterii Decalogului. Mai apoi, e unanim acceptat că
transmiterii Cuvântului (atât în Vechiul Testament, cât şi în prezentarea Cuvântului în cadrul familiilor evreiești era
Noul Testament) era educarea noilor convertiți, respectiv resimțită prin faptul că toți copiii trebuiau să memoreze
a copiilor, a adolescenților şi a tinerilor din cadrul unei pericopa din Lege numită „Shema Israel” (Ascultă Israel
comunități. Mai mult, putem afirma chiar că sursa principală – Deuteronom 6:4-5). Tot în cadrul pericopei amintite,
a educației creștine a fost şi continuă să fie Cuvântul lui părinților le era poruncit „să întipărească în mintea copiilor”
Dumnezeu (atât cel scris, cât, mai ales, cel proclamat). Deși legile date de Domnul, să vorbească de ele când vor fi
maniera în care a fost transmis Cuvântul a fost diferită, acasă, când vor fi în călătorie, când se vor culca şi când se
uneori, în funcţie de factura auditoriului, totuși, conținutul vor scula. (Deuteronom 6:7) Odată la șapte ani, în timpul
Său a fost fără excepție acelaşi. Sărbătorii Corturilor, trebuia recitită Legea în prezența
tuturor categoriilor de vârstă, respectiv de gen (a bărbaților,
Preliminarii a femeilor, a copiilor şi a străinilor), pentru ca toți aceștia
Deoarece studiul de faţă intenționează a arăta că – dar în mod special copiii care n-o știau – „s-o audă şi să
educarea copiilor, respectiv a tinerilor contemporani are înveţe să se teamă de Domnul”. (Deuteronom 31:12-13)
ca bază proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, se impune Mai târziu, la finalul pribegiei evreilor prin pustie,
a schița care sunt caracteristicile epocii postmoderne care imediat după intrarea în Ţara Canaanului (mai precis după
interferează într-un fel sau altul cu procesul de prezentare cucerirea cetății Ai), Iosua a citit toate cuvintele Legii în faţa
a mesajului divin. Dintre aceste caracteristici amintim: întregului popor evreu („în faţa întregii adunări a lui Israel, în
• Relativizarea valorilor, „distrugerea oricărui adevăr faţa femeilor, copiilor şi străinilor” – Iosua 8:34-35). Psalmul 78
absolut”2 şi chiar „crearea” adevărului3; evidențiază în mod unic maniera în care Legea a fost dată de
• Sincronismul sau simultaneitatea care tind să către Dumnezeu şi toți părinții erau obligați „să-şi înveţe în ea

12
dizolve istoria4; copiii” (Psalmul 78:5), iar aceștia, când vor avea propriile lor

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
12:24), care, când vor observa întreg ritualul, vor fi intrigați
de acest gest şi, drept urmare, părinții vor trebui să le
reitereze modalitatea prin care Dumnezeu i-a eliberat din
robia egipteană (Exodul 12:26-27). Prin urmare, la această
sărbătoare, toate generațiile de copii (şi mai apoi de tineri)
vor fi informați de maniera în care Dumnezeu le-a purtat
de grijă evreilor şi acest fapt se va constitui ca un argument
extrem de puternic în favoarea încrederii pe care aceștia
şi-o vor pune în Dumnezeu. Acelaşi principiu l-a aplicat
Dumnezeu şi în cazul traversării Iordanului, astfel că, după
trecerea întregului popor evreu, Dumnezeu a poruncit lui
Iosua să aleagă doisprezece bărbați, care să ia din Iordan
douăsprezece pietre. Aceste pietre au rămas ca mărturie
pentru toți copiii care se vor naște în familiile evreilor
familii, „să vorbească despre ea copiilor lor”, pentru ca, în final, (Iosua 4:6-7), arătând modul miraculos în care Domnul i-a
mesajul Legii să ajungă la toate generațiile de oameni şi toți trecut pe evrei prin Iordan ca „pe uscat.” (Iosua 4:22) Acest
cei ce au auzit-o să se încreadă în Dumnezeu şi să-I respecte decret divin avea drept scop arătarea atotputerniciei lui
poruncile. (Psalmul 78:6-7) Dumnezeu din generație în generație, subliniindu-se
Proclamarea Legii nu s-a constituit ca un obicei practicat faptul că Domnul nu i-a izbăvit pe evrei doar prin secarea
de evrei doar în timpul lui Moise, respectiv al urmașului Mării Roșii (Iosua 4:23), ci El a continuat să acționeze şi în
acestuia, Iosua, ci acest fapt a fost reiterat de-a lungul vremea lui Iosua. Mai mult, scopul acestei minuni era ca
timpului de către toți regii, cărturarii, respectiv învățătorii „toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului
Legii care au dorit să reformeze într-un fel sau altul starea este puternică” şi poporul evreu „să se teamă întotdeauna
poporului evreu. Mai mult, regele iudeu avea prin decret o de Domnul Dumnezeul lor.” (Iosua 4:24)
copie a Legii (Deuteronom 17:18) şi i se cerea să o citească
zilnic (Deuteronom 17:19b) pentru a „învăța să se teamă de
Domnul Dumnezeul lui” (Deuteronom 17:19c) şi, în consecință,
să povățuiască poporul evreu după planul divin. Unul dintre
2.

Centralitatea Cuvântului în educarea copiilor
în perioada nou-testamentară
E important să subliniem că principiul proclamării
regii care a dat dovadă de respect deosebit pentru Lege a Cuvântului în formarea educației creștine continuă să
fost Iosia, împăratul lui Iuda, care, după ce a găsit cartea Legii fie valabil şi în Noul Testament. Un prim exemplu e cel al
în Casa Domnului (prin marele preot Hilchia), a chemat pe copilului Isus care, născându-se din poporul evreu, e de
tot poporul („de la cel mai mic până la cel mai mare”), „a citit la sine înţeles că şi El a respectat toată Legea încă de la
înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului” (2 Împărați circumcizie şi până la înălțare, copilăria Sa fiind marcată
23:2) şi mai apoi a realizat o reformă inegalabilă în vremea de o supunere exemplară faţă de părinți. (Luca 2:51)
dinastiei iudaice. (2 Împărați 23:25) Referindu-ne tot la elementele din Vechiul Testament care
Chiar în vremea exilului babilonian, deși majoritatea rămân valabile şi în educația din Noul Testament, amintim
evreilor nu mai respectau Legea Domnului (motiv pentru că Sfântul Apostol Pavel, când scrie Epistola către Efeseni,
care au şi devenit robi haldeilor), Dumnezeu a avut tineri (ca adresându-se copiilor cu cerința de a „asculta în Domnul de
Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria) care i-au rămas loiali şi au părinții lor”, aduce ca argument cea de-a cincea poruncă
respectat Legea, chiar cu riscuri mari (Daniel 1:4,8). Prin faptul a Decalogului („să cinstești pe tatăl tău şi pe mama ta.” –
că acești tineri au rămas loiali principiilor Legii ebraice chiar Efeseni 6:2-3)
printre străini, se arată cât de puternic a fost implementată Așadar, educarea copiilor din perioada nou-
în mintea lor în vremea copilăriei această Lege. testamentară avea la bază principiile emise în cadrul
Şi în perioada postexilică, reabilitarea poporului evreu Vechiului Testament şi, implicit, punea accent pe Cuvântul
s-a făcut posibilă tot în urma proclamării Legii, context în proclamat. Schimbările care intervin în Noul Testament
care cărturarul „Ezra a citit în carte de dimineața până la sunt cele legate de Persoana Domnului Hristos, care
amiază, în faţa bărbaților şi femeilor şi în faţa celor ce erau în avea să aducă o exigență nouă a Legii din Vechiul
stare s-o înțeleagă.” (Neemia 8:3) Testament, şi anume, aceea că păcatul e păcat încă din
Pe lângă proclamarea efectivă a Cuvântului, forma sa incipientă de dorință, respectiv de gând. Încă
în educarea copiilor în context vechi-testamentar, de la predica de pe munte (Matei 5-7) Domnul Hristos
Dumnezeu a folosit şi imaginile vizuale, astfel că, la avea să arate tuturor evreilor, şi mai apoi creștinilor, că
instaurarea Paștelui, Dumnezeu a accentuat că această principiile directoare ale Împărăției Sale aveau de-a face
sărbătoare trebuie să fie comemorată din generație în

13
generație şi la ea trebuie să fie prezenți şi copiii (Exodul (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cuvânt pentru slujitori
„Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care
v-a pus Duhul Sfânt episcopi...”(Faptele Apostolilor 20:28)

cu o educare exigentă în spiritul Legii, nu doar în litera Cuvântului trebuie să promoveze valorile spirituale care,
acesteia. Mai precis, avea în vedere schimbarea naturii prin excelență sunt imateriale şi, în acelaşi timp, absolute.
interioare a omului. Astfel că, nerespectarea Legii nu Așadar, în cadrul unei propovăduiri e imperios necesar a fi
presupunea doar actul uciderii, ci chiar şi a spune fratelui prezentat Cuvântul8. Pentru aceasta, putem să observăm
tău „prostule!” sau „nebunule!” (Matei 5:21-22). Deși Noul maniera în care au fost compuse predicile din cartea
Testament e marcat de o schimbare de profunzime în Faptele Apostolilor, în care există extrem de multe citate
ceea ce privește mesajul Cuvântului, totuși, acest fapt din Vechiul Testament, deoarece pentru predicatorii
nu mută din centrul educației tinerilor, copiilor şi chiar a Bisericii primare, Cuvântul era adevărul absolut care trebuia
creștinilor Cuvântul proclamat al Domnului. prezentat în orice context. Dintre toate propovăduirile
Revenind la scrierea Apostolului Pavel către Biserica susținute în cartea Faptele Apostolilor amintim doar două,
din Efes, observăm că se accentuează responsabilitatea şi anume: cea din Fapte 2, în care apostolul Petru citează
părinților în a-și crește copiii „în mustrarea şi învățătura din trei pasaje din Vechiul Testament (Ioel 2:17-21; Psalmul
Domnului” (Efeseni. 6:4b). Tot Apostolul Pavel, îi scrie 16:8; Psalmul 110:1,2) şi cea din Fapte 7, în care diaconul
tânărului său colaborator, Timotei, arătând că e extrem Ștefan citează din șapte pasaje distincte (Geneza. 12:1;
de important să „rămână în lucrurile pe care le-a învățat” Exodul 3:5,12; 14:19; Deuteronom 18,15; Isaia 32:1; Amos
(2 Timotei 3:14), deoarece din „pruncie cunoaște Sfintele 5:25; Isaia 66:1)9. Întotdeauna apostolii au prezentat în
Scripturi, care pot să-i dea înțelepciunea care duce la mântuire” prelegerile lor Cuvântul lui Dumnezeu, fapt evidențiat în
(2 Timotei 3:15). Mai apoi, îi subliniază că responsabilitatea mai multe pasaje din cartea Faptele Apostolilor10.
lui ca învățător este de a „propovădui Cuvântul” şi de a 3.2. Principiul Salvatorului unic – Isus Hristos
„stărui asupra lui la timp şi nelatimp.” (2 Timotei 4:2) Dacă suferă de ceva prezentarea Cuvântului în context
Se observă, așadar, că prezentarea Cuvântului, atât în contemporan, e faptul că foarte rar se accentuează că
epoca vechi-testamentară, cât şi în cea nou-testamentară, Domnul Isus Hristos este singura Cale spre mântuire. Albert
era chintesența educaţiei copiilor şi a tinerilor. Mohler, în contextul în care prezintă șapte motive pentru
care prezentarea Cuvântului e precară în postmodernism,

3.

Principii ale proclamării Cuvântului în
contemporaneitate
Având în vedere starea de fapt a contemporaneității
consideră că unul din motive e dat de lipsa Evangheliei
din propovăduire. Tot el scria că „prezentarea clară a
Evangheliei trebuie să fie o parte a predicii, indiferent de
şi, în mod expres, relativismul de care suferă societatea textul folosit.”11
noastră, e important să ne reamintim care sunt acele În mod expres, cartea Faptele Apostolilor subliniază
principii care au rămas invariabile de-a lungul timpului această practică a ucenicilor de a-L prezenta pe Hristos, de la
privitor la proclamarea Cuvântului. Rusalii şi până la Roma12. Nu doar cartea Faptele Apostolilor
3.1. Principiul adevărului absolut ne accentuează necesitatea prezentării lui Hristos în cadrul
După cum am observat deja, provocarea de bază mesajelor noastre, ci şi majoritatea epistolelor, dintre care
căreia trebuie să-i facă faţă prezentarea Cuvântului în amintim:
contextul actual este cea a relativismului accentuat care, • Romani 1:1,3,4 – „Evanghelia lui Dumnezeu ... Ea
prin excelență, se remarcă ca fiind valoarea absolută a privește pe Fiul Său ... dovedind cu putere că este
postmodernismului. Postmoderniștii „consideră mesajul Fiul lui Dumnezeu, ... adică pe Isus Hristos, Domnul
creștin ca fiind <<adevărat>> doar pentru aceia care şi-l nostru”;
însușesc ca atare”7, fapt ce conduce spre crezuri personale • 1 Corinteni 2:2 – „Căci n-am avut de gând să știu […]
care în loc să favorizeze credința biblică, o discreditează. altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit” (Gal. 3:1;
În acest context, mai întâi de toate este obligatoriu ca 6:14);
propovăduitorul să fie absolut convins de ceea ce urmează • 2 Corinteni 4:5 - „Căci noi nu ne propovăduim pe noi
a prezenta. Se impune ca propovăduirea Cuvântului să fie înșine, ci pe Domnul Hristos Isus”;
pentru cel ce o realizează un adevăr atât de puternic, încât • Filipeni 1:18 – „Oricum, [...] Hristos este propovăduit”.
acesta să fie dispus să moară pentru el. Mai apoi, mesajul Așadar, propovăduirea care aduce o educaţie sănătoasă
transmis prin propovăduire trebuie să fie profund biblic, copiilor contemporani este important a fi una cristocentrică.
bazat pe principiile invincibile ale Scripturii şi în acelaşi Tot ceea ce se enunță prin propovăduire trebuie să fie cauzat
timp radical. În cadrul prezentării Cuvântului, prin esență şi să conducă spre Domnul Isus Hristos.
trebuie să se proclame adevărurile absolute ale Bibliei şi
să nu se plieze nici într-un caz pe structurile de toleranță
ale epocii postmoderne. În contrast cu pragmatismul

14 exagerat promovat de postmodernism, prezentarea


„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Concluzii 4, Petru citează din Psalmul 118:22; Psalmul 2:1; în Fapte 13
În toate epocile, educația copiilor şi a tinerilor s-a citează din Psalmul 2:16; Habacuc 1:5; Isaia 49:6; în Fapte 15
constituit ca factorul de bază al societății umane. Dumnezeu citează din Amos 9:11,12; în sinagoga din Tesalonic Pavel îl
a ales să vină în ajutorul educării omului prezentându-i predică pe Hristos (Fapte 17:3).
(mai întâi prin Lege, iar mai apoi prin Persoana Domnului 10. În Fapte 8, după pornirea prigoanei se specifică clar că „cei
Isus) Cuvântul Său ca soluția perfectă. Acest Cuvânt, odată ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau
proclamat şi mai apoi acceptat de omul ce-l percepe, Cuvântul.” (v.4, 14; Fapte 12:24; 13:44,46,49; 14:25); în Fapte
deține forța necesară, pentru schimbarea radicală a vieții 13:5, Barnaba şi Saul vestesc Cuvântul în sinagogile iudeilor;
şi educarea continuă a acestuia. apoi în Antiohia (Fapte 15:35). Pavel vesteşte Cuvântul în Filipi
Prin articolul de faţă s-a încercat a se arăta că norma temnicerului şi celor din casa lui (Fapte 16:32), în Bereea (Fapte
de bază a educației tinerilor, mai întâi în perioada vechi- 17:13) şi în Asia Pavel predică Cuvântul (Fapte 19:10,20).
testamentară, apoi în cea nou-testamentară şi, în final, 11. R. Albert Mohler, Jr., He is Not Silent: Preaching in a Postmodern
în cea contemporană, a fost şi continuă să fie Cuvântul World, 2008, Moody Publisher, Chicago, pp. 20‑21.
proclamat al Scripturii. Așadar, răspunsul la problema
12. Apostolul Petru îl predică pe Isus la Cincizecime (Fapte
actuală a educației copiilor este Cuvântul lui Dumnezeu
2:22-36), apoi, în „pridvorul lui Solomon” (Fapte 3:13-26);
proclamat în acord cu societatea contemporană, dar fără a
în faţa Sinedriului (Fapte 4:10-12) – unde vorbeşte atât de
compromite mesajul divin.
proeminent despre Isus încât şi liderii religioşi au observat că
acest Nume e centrul mesajul predicilor lor, drept pentru care
Caleb Nechifor
le-au interzis să mai vorbească în Numele acesta; apoi vorbeşte
în fața marelui preot (Fapte 5:30-31), şi în final Neamurilor în
casa lui Corneliu (Fapte 10,36-43). Apostolii în Templu şi acasă
Endnotes
vesteau „Evanghelia lui Isus Hristos” (Fapte 5:42). Diaconul
1. Ca Moise (prototipul Profetului Mesia prin care Dumnezeu
Ştefan îl predică pe Domnul Isus în faţa acuzatorilor (Fapte
a transmis toate legile Sale), Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel şi
7,52d) şi, mai apoi, criminalilor săi (v. 56,59). Diaconul Filip
ceilalţi profeţi anonimi.
îl propovăduieşte pe Hristos în Samaria (Fapte 8,6,12), apoi
2. Călin Sinescu şi Liliana Trofin, „Pluralismul religios şi formele pe drumul pustiei îi „tâlcuieşte” famenului etiopian toate
sale de expresie într-o societate democratică”, în: Sfera Politicii, profeţiile mesianice despre El (FA 8,35). Lui Saul din Tars i se
nr. 159, mai 2011, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/159/ prezintă Hristos în mod personal (Fapte 9:5,17), pentru ca mai
art05-Sinescu-Trofin.php, 26 martie 2014. apoi, fostul Saul, actualmente Pavel, să propovăduiască în
3. „Postmoderniştii susţin că de fapt noi creăm adevărul sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Fapte 9:21,22,27,29)
atunci când îl interpretăm şi nu descoperim adevărul.”, şi în Lida să-l asigure pe paraliticului Enea că „Isus Hristos îl
apud Jim Leffel şi Dennis McCallum, Confruntarea creştinului vindecă” (Fapte 9:34). Oameni din Cipru şi din Cirena predică
cu spiritul postmodernist al veacului, traducere de Teodor în Antiohia şi grecilor, Evanghelia Domnului Isus (Fapte
Macavei, (Original Title: The Postmodern Challenge: Facing 11:20). Revenind la apostolul Pavel, să observăm că îl predică
the Spirit of the Age) http://www.rcrwebsite.com/postmod. pe Hristos în următoarele locaţii: în sinagoga din Antiohia
htm, 20 noiembrie 2016; David J. Lose, Confessing Jesus Christ: Pisidiei (Fapte 13:23-39), în Filipi, temnicerului (Fapte 16,31),
Preaching in a Postmodern World, Grand Rapids, Michigan în Atena (Fapte 17,31), în Corint, evreilor – dovedind că Isus
Eerdmans Publishing, 2003, pp. 23-4. este Hristosul (Fapte 18:5), în Ahaia – unde dovedea evreilor
4. Mircea A. Diaconu, Poezie postmodernă, Aula, Braşov, 2002, din Scripturi că Isus este Hristosul (Fapte 18:28). Din nou, Pavel
p. 10, apud. G.G. Neamţu, Ioana Bot, Limba şi Literatura română îl reafirmă pe Hristos în cuvântarea de rămas bun de la Milet
pentru grupele de performanţă, p. 162. (Fapte 20:21), apoi lui Felix şi Drusilei, credinţa în Hristos (Fapte
24:24); lui Festus (Fapte 26:23) şi în final la Roma a propovăduit
5. G.G. Neamţu, Ioana Bot, Limba şi Literatura română pentru
pe Hristos de dimineaţa până seara, doi ani, într-o casă luată
grupele de performanţă, p. 162.
cu chirie (Fapte 28:23,30-31).
6 G.G. Neamţu, I. Bot, Limba şi Literatura română, p. 162.
7. J. Leffel şi D. McCallum, Confruntarea creştinului, http://www.
rcrwebsite.com/postmod.htm, 20 noiembrie 2016.
8. Timothy S. Warren, “Preaching the cross to a postmodern
world” în: Ministry International Journal for Pastors, May
1999, https://www.ministrymagazine.org/archive/1999/05/
preaching-the-cross-to-a-postmodern-world, 20 martie 2014.
9. Celelalte predici împreună cu citatele conţinute: în Fapte 3,

15
Petru citează din Deuteronom 18:15-19; Geneza 12,3; în Fapte

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Biobragii
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

experiențe cu dumnezeu
IONEL POPA (1929-2017)
„ALERGĂTORUL CU FĂCLIE” DIN HERIA

1.

„A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era
Ioan” (Ioan 1:6)
Atunci când s-a înfiripat în localitatea Fărău din
îndrăzneț și curajos care a ajuns în portul
ceresc”, „tată spiritual”, stegar plecat
în veșnicie, omul care inspira respect,
88 de
județul Alba o biserică tradițională purtând numele unui omul rugăciunii, „stejarul slujitorilor lui
ani: clipa
sfânt (1926), nimeni nu știa că vor trece doar trei primăveri Dumnezeu”, „urmașul Mântuitorului din dintre
și Dumnezeu va trimite dincolo de drumul care șerpuiește vremurile de azi”, „cel mai de frunte dintre aprinderea
printre dealuri și cruci, pe omul care va deveni un templu evangheliștii din zonă”, „prietenul unora și stingerea
al dumnezeirii. Numele lui era Ioan. Iar cerul întreg ştia; dar și fratele nostru al tuturor”, „om al lui unei
au aflat-o mai târziu și oamenii. O țară întreagă l-a știut; Dumnezeu ne-a impactat”, „un om al lui făclii...
însă, cel mai important lucru a fost că l-a știut Dumnezeu, Dumnezeu” și „alergătorul cu făclie”, care
deoarece el îl cunoștea pe Dumnezeu. „și-a isprăvit alergarea” (2 Timotei 4:7-8),
Pastorul și omul lui Dumnezeu, Ionel Popa, s-a născut trecând „linia de sosire în veșnicie cu făclia aprinsă”. La final,
în anul 1929 într-un loc pictural purtând numele de Heria, s-a concluzionat, spunându-se: „Pastorul Ionel Popa a fost
adică „vadră”, „vas cu cercuri de fier”. La vârsta de 20 de ani, a un om care a spus: «așa vorbește Dumnezeu!»”, astfel încât
încheiat legământul cu Domnul în apa botezului (1949). Un „L-am văzut pe Dumnezeu, L-am trăit pe Dumnezeu, am
an mai târziu (1950), s-a căsătorit cu Haiduc Eugenia și după văzut lumina lui Dumnezeu pe dealurile acestea!”
trei ani a devenit slujitor al bisericii penticostale „Betleem”
din Heria, colaborând cu valoroși oameni dedicați slujirii
din zonele apropiate precum: Zacheu, Matei, Petru Aron
(Cecălaca), Gheorghica Ghiurca (Șeulia), Ila Trif (Câmpia
3.

„Eu… sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziți
calea Domnului!»” (Ioan 1:23)
Cine a fost pastorul Ionel Popa? Cele „patru clase”
Turzii), Iacob Pop sau Belindeanu Augustin (Târgu Mureș). spirituale pe care le-a absolvit la Biserica Primară în Școala
Studiile lui nu au depășit patru clase, însă a studiat Duhului (Fapte 2:42) i-au caracterizat toată viața de slujire:
toată viața în cele „patru clase” instituite de Duhul Sfânt. doctrinară („învățătura apostolilor”), socială („legătura
Plecând de la ocupația sa pământească de morar, a fost frățească”), sacramentală („frângerea pâinii”) și spirituală
recunoscut de oameni ca fiind „morarul lui Dumnezeu”; („rugăciuni”). El a fost o făclie aprinsă
moara era locul unde coborau îngeri divini, în pragul serilor printre slujitori de marea „Făclie a
când se cernea „floarea făinii” cu Biblia pe genunchi și cu Universului” – Dumnezeu! O făclie
genunchii pe podele. (1) Treapta doctrinară: Ionel nu poate fi
Popa, un model pentru predicatori. În un model
2.

„…au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și…
au dat de știre lui Isus” (Matei 14:12)
La o vârstă venerabilă (88 de ani), după 26 de ani de
paradigma cunoașterii, Schopenhauer
utilizează la un moment dat imaginea
unui orb vânjos (voința), care-l duce
pentru
altele dacă-i
lipsește
singurătate familială, slujitorul Domnului a plecat acasă în cârcă pe un șchiop cu vederea
pentru a-și reîntâlni mireasa și pentru a face parte din limpede (intelectul); și fiecare îşi dedică
focul. Frați
Mireasă. abilitatea sa inabilității celuilalt. Dacă predicatori!
Slujba de înmormântare s-a desfășurat în data de 27 preluăm aceste imagini și le raportăm Tot ce ne
martie 2017 la biserica din localitate. Pleiada de pastori la texte biblice precum cel din Matei dorim în
prezenți a vorbit în mod elogios despre el, expunând fațetele 22:29, putem afirma că există patru orice slujire
unei inimi „care bătea ca inima lui Dumnezeu”. S-au folosit tipuri de vestitori ai Evangheliei, definiți este focul
expresii ca:„un apostol care avea darul interpretării în lumina de propriile lor înclinații: [1] Înșelătorul- sfânt!
Sfintelor Scripturi”, „model demn de urmat și navigator mulțimii (Fapte 24:1-8; 1 Tesaloniceni

16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
și a Miresei Sale este net superioară celei pământești, fiind
reunită prin „funiile de dragoste” (Osea 11:4) ale iubirii
divine țesute de Duhul Sfânt pe Calvar cu sângele lui
Dumnezeu! Și când acest sânge pulsează în inimile fraților
lui Isus, apare puterea legăturii frățești. Într-o predică, Ionel
îi îndemna astfel pe frații din Portland (2006): „Paharnicul
Neemia avea fața tristă pentru starea de plâns a poporului
său. Câți din jurul nostru – vecini, prieteni, rudenii – nu sunt
în nenorocire? În ce măsură ne topim noi înaintea Domnului
pentru starea sufletelor oamenilor care se coboară zilnic în
Locuința Morților?” „Morarul lui Dumnezeu” a confirmat
practic această „topire” interioară a inimii compasionale:
să-ți iei vaca din grajd și să o dăruiești unei familii care a
rămas fără sursa de lapte, să tai un vițel crescut cu grijă și
2:3) – care este falsul slujitor, rătăcit, necurat și viclean, ce să-ți inviți frații la o părtășie sau să renunți la nopți întregi
nu vrea să cunoască în sens profund nici Scriptura, nici de somn pentru a asculta problemele oamenilor din jur –
puterea divină (fiind orb și şchiop în cele sfinte); [2] Cel sunt fapte care vorbesc.
ce caută minuni (1 Corinteni 1:22) – care este vestitorul (3) Treapta sacramentală: Ionel Popa, un model de
ce promovează puterea semnelor și a minunilor, dar nu frângere de sine asemenea Pâinii frânte. Trei tipuri de pâini
Scriptura (fiind orb în cunoașterea divină); [3] Cărturarul sunt evidențiate în Scripturi: pâinea zilnică, Pâinea Vieții și
(Matei 23:2) – care este cel ce vrea să cunoască Scriptura, pâinea consacrată. Pâinea de la Cina Domnului este o azimă
dar nu și puterea Domnului (fiind infirm în puterea sfințită prin Cuvânt și prin rugăciune, care nu rămâne o
divină); şi [4] Predicatorul-crucii (1 Corinteni 1:23-24) – cel simplă azimă; cel care o mănâncă frântă și sfințită, trebuie
care spune precum Pavel: „noi propovăduim pe Hristos cel să aibă în inimă Pâinea Vieții. Fratele Ionel știa că la Masa
răstignit”. Primul creează dezgust, al doilea nedumereşte, al Domnului nu se poate intra oricum. De aceea, obișnuia
treilea plictiseşte și doar al patrulea mişcă inima. Din prima să cheme poporul la frângere de sine înainte de a mânca
categorie provine Tertul, din a doua Simon Magul, din a din Pâinea frântă; el îi chema la mărturisire înainte de
treia „vorbărețul-veacului” (1 Corinteni 1:20) și din a patra Împărtășire și îi îndemna la post și sfințire înainte de a se
coboară apostolii și profeții. Frați predicatori! Bătălia cea întâlni cu Dumnezeul Preasfânt.
mare se dă la nivelul cunoașterii noastre sfinte! Să cunoști (4) Treapta spirituală: Ionel Popa, un model de om al
Scriptura și pe Dumnezeul Scripturii, puterea divină și pe rugăciunii pentru oamenii rugăciunii. Medievalii îl citau
Cel Atotputernic este punctul forte al predicării și secretum adesea pe poetul Ovidiu, care a afirmat: bene orasse est
secretorum al predicatorilor. Frate predicator! Întoarce-te bene studuisse („a te ruga bine înseamnă a lupta bine.”).
la rădăcinile biblice ale predicării: cugetarea continuă la Nimic mai adevărat; pastorul Popa Ionel a fost cruciatul
Scripturi (Iosua 1:8), dărnicia, postul și rugăciunea (Matei. rugăciunii. El era cunoscut astfel în cer, în iad și pe pământ.
6:1-18); apoi, în Numele Domnului și pentru Numele Lui, Primind sensibilitatea spirituală pe genunchi, atunci când
rostește-ți predica! Isus a fost „un proroc puternic în fapte și știa că Dumnezeu vorbește în adunare printr-o predică
cuvinte.” (Luca 24:19) sau printr-un cuvânt profetic despre pocăință, el chema
Ionel Popa a fost un om puternic în fapte și tare în poporul la rugăciune știind că odăița rezolvă mai multe
Scripturi. Eliberarea demonizaților, vindecarea bolnavilor, decât oratoria și Duhul rugăciunii înmoaie voința mai mult
mântuirea sufletelor și toate acestea însoțite de interpretări decât orice apostol. Întrebarea lui
ale versetelor Bibliei care s-au dovedit adevărate revelații frecventă, atunci când întâlnea cazuri Ionel din
la probleme reale ale oamenilor, ni-l arată ca pe un model grave era: „cât timp te-ai rugat?” Prin
al predicatorilor. El interpreta Scriptura cu Scriptura și
Heria a
rugăciunile făcute adesea de seara
cuvintele ei cu ajutorul Duhului ei. Nu a fost considerat până dimineața în zori, el nu doar că
plecat,
un desăvârșit al doctrinei biblice, dar a fost ca o doctrină a a cunoscut inima lui Dumnezeu, dar a iar făclia
desăvârșirii, ca o făclie a Domnului umblând printre oameni. primit și confirmarea că Dumnezeu îl sa aprinsă
De aceea, viața sa a fost o predică pentru predicatori și un considera omul Lui. La începutul slujirii a rămas;
exemplu pentru oameni. sale, într-o seară, în casa de rugăciune dar cine o
(2) Treapta socială: Ionel Popa, un model pentru frați. a apărut un frate purtat de alții; era va duce mai
Dumnezeu ne-a așezat în spațiu și timp, pentru a relaționa. pe moarte din cauza unei hemoragii departe?
Există între oameni legături familiale, colegiale, comerciale cumplite. Atunci printr-un profet,
etc. Familia umană, spunea cineva, este în vârful piramidei Dumnezeu a strigat: „mărturisește
relaționale, fiind unificată prin cele mai puternice legături ce ai vorbit contra slujitorului meu, Ionel, și vei trăi; altfel,
– „firele de sânge”. Nu este tocmai adevărat: familia lui Isus

17
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni
care va veni...” (Psalmul 78:3-4)

Mărturie
te voi coborî în Locuința morților…” Cu groază, printre
gemete, omul și-a confesat păcatul bârfei apoi încet-încet,
s-a liniștit și a fost vindecat. Exemplele ar putea continua.

personală
Îngerii îl vedeau pe Ionel Popa la rugăciune, demonii îl
știau drept omul rugăciunii, iar oamenii îl respectau pentru
sfințenia dobândită pe genunchi. Este aceasta o treaptă
spirituală bună? Da.
(partea a II-a
Concluzie
Pastorul Ionel Popa a fost pe pământ „alergătorul cu
continuare din nr. 61/2019)
făclia lui Dumnezeu”, el însuși fiind o făclie arzând care s-a
topit până la ultima licărire, luminându-i și înflăcărându-i
pe alții. El a plecat, iar făclia sa aprinsă a rămas; și cine oare În alt an, s-au mai botezat opt persoane. Lucrarea
o va duce mai departe? a pornit pe un făgaș bun. După ce în anul 1999 am fost
Acum 90 de ani a apărut din anonimat ca și Ilie ordinat, pentru primul botez pe care trebuia să-l oficiez,
Tișbitul „Alergătorul cu făclie” din localitatea Heria. A luat-o am adus dintr-o localitate vecină un bazin. Seara, înainte
din Mâna Marelui „Alergător cu făclie” pentru a o duce mai de ziua când urma să avem botezul, am pompat apă din
departe. A trecut prin fața mulțimilor nenumărate, în cei 68 fântână ca să-l umplem. Deoarece apa nu a ajuns, ne‑am
de ani de slujire. Pe oameni i-a privit în ochi cu flacăra sacră propus să așteptăm până a doua zi dimineața, ca în
a dedicării arzându-i în priviri și cu inima aprinsă pe altarul fântână să se mai strângă apă. A doua zi am constatat că în
jertfei de sine. Cei care au fost priviți din mers cu zâmbetul fântână tot nu era apă. Mai era puțin timp și nu știam cum
neînțeles al celui care a renunțat la viață pentru Viață, au să procedez. Am intrat în încăperea unde aveam părtășie
văzut în fiecare privire o altă fațetă a unei inimi care bătea și băteam cu pumnii în perete spunând: „Doamne, ce fel
ca inima lui Dumnezeu. După ce a ajuns la linia de sosire, de botez va fi acesta? Ne vom face de rușine!” Să aducem
și-a predat făclia în Mâna străpunsă a Marelui Archegon – apă de la alte fântâni, nu ne ajungea furtunul, iar dacă ar fi
„Căpetenia [și Desăvârșirea] credinței noastre” (Evrei 12:2a), trebuit să cărăm cu gălețile nu ne mai ajungea timpul. După
declarând cu loialitate: „mi-am isprăvit alergarea” (2 Timotei ce m-am oprit din strigătele mele, am ieșit din încăpere și
4:7b). Astăzi, când „alergătorul” Ionel Popa și-a isprăvit stăteam pe prag. În timp ce eram acolo și credeam că nu
alergarea, în pragul veșniciei stă Mântuitorul Isus, cu făclia se mai poate face nimic, au venit doi bărbați cu găleți în
aprinsă în Mâna dreaptă și te întreabă, cu „flacăra vie a mâini și fără să mă bage în seamă s-au uitat în bazin să
iubirii” strălucindu-I în privire: „pe cine să trimit și cine va vadă câtă apă e, iar după aceea s-au dus la o fântână cu
merge pentru Noi?” (Isaia 6:8). Ce faci? Vei întinde mâna? Vei cumpănă și au început de acolo să care apă și să o toarne
lua făclia? Vei striga „iată-mă, trimite-mă?” Vei duce lucrarea în bazin. Eu i-am privit, i-am salutat și i-am întrebat cine i-a
mai departe? Domnul să te ajute! trimis, deoarece erau oameni necredincioși din localitatea
noastră. Unul dintre ei, cu țigara în mână, după ce a respirat
Gânduri biblice ale pastorului Ionel Popa (în fumul din țigară, mi-a răspuns: „Acel de sus!” Unul dintre
Portland, Oregon, 2006) ei era fiul unei surori care urma să fie botezată, iar celălalt
Iosua 1:8a: „Nu putem citi toată ziua în «Cartea Legii», era bărbatul unei surori care urma să se boteze. În timp ce
însă putem citi în fiecare zi.” eu îi priveam cum umpleau cu apă fântâna, am observat
Psalmul 1:1a: „Cel fericit știe nu doar unde-i este în depărtare o căruță plină de vase mari cu apă. Toate
interzis să meargă, ci și când și cum să fugă de locul interzis. însumau aproximativ patru sute de litri de apă. Căruțașul
El fuge din locul păcatului în momentul ispitei și fuge atât era bărbatul unei surori din adunare. Cine i-a informat și
de repede încât nu-l ajunge nici diavolul!” i-a chemat, nu știu. Doar Dumnezeu știe. Ei s-au uitat la
Fapte 5:14a: „Frate, aici vorbește Scriptura de numărul mine și m-au întrebat dacă e suficientă apă, spunându-mi
celor care credeau, nu de al celor care se îndoiau! Tu în ce că, dacă trebuie, vor mai aduce. Le-am spus să mai aducă,
număr te înscrii?” considerând că e mai bine să fie mai multă. Cu toate că apa
Romani 1:21b: „Peste omul care se dedă la gândiri a fost foarte rece, lucrarea s-a făcut cu ajutorul Domnului.
deșarte, vine noaptea, chiar dacă este ora 12 din zi. Vine În anul 1997, am avut o problemă de sănătate.
noaptea spirituală, inima i se întunecă și cade în noaptea Situația era grea și abia munceam. Într-o zi, m-am întors
nebuniei.” acasă și i-am spus soției să pregătească niște apă ca să
mă spăl. Eram foarte obosit. Mă obosise mai mult durerea
Fănel Șuteu decât munca propriu-zisă. Soția a pregătit niște apă,
18 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 20)
încălzind-o la cazanul ce-l aveam în curte. În timp ce apa se încălzea,
m-am dus să mă odihnesc puțin în casă. M-am pus pe podea și am
adormit. Deodată, am auzit un glas ce mi-a spus: „Scoală-te și roagă-te
și îți voi da vindecare!” Am început să mă rog, iar la urmă am mulțumit
Domnului. După ce am terminat rugăciunea, m-am culcat înapoi pe „Nu vei muri”
podea. După un timp a venit soția și m-a trezit. Am început să mă spăl
și am constatat că nu mă mai doare nimic. I-am spus soției că Domnul
m-a vindecat. Din momentul acela nu am mai avut nicio problemă
până în ziua de azi.
În anul 2000, ne-am propus să construim o adunare nouă Când s-a oprit la cea din urmă
în localitatea noastră. Clădirea în care noi ne strângeam era foarte casă, luându-și rămas bun de la cetatea
veche. Am început să adunăm materiale de construcții și le-am sfântă, sau când a trimis înapoi Chivotul,
depozitat în curtea unde era adunarea. Prin niște vase ale Domnului conștient fiind că pe Cel Sfânt nu Îl poți
a fost descoperit faptul că Dumnezeu dorește să construim o clădire duce cu forța cu tine, împăratul lui Israel
în altă parte a localității, nu acolo unde ne strângeam noi. În timp ce avea nădejdea că Dumnezeu Își respectă
căutăm un spațiu pentru noua adunare, printr-un frate responsabil Cuvântul. Iar când un străin îl blestema,
din zona noastră, Domnul ne-a descoperit unde trebuie să construim acuzându-l de lucruri neadevărate,
noua clădire. Dumnealui a avut un mesaj profetic în care l-a văzut pe singurul lucru pe care îl vedea, în tot
Domnul Isus răstignit pe cruce acolo, iar oamenii veneau și plecau ceea ce i se întâmpla, era mâna lui
eliberați. Toate lucrurile au decurs bine și am putut să cumpărăm, cu Dumnezeu.
ajutorul Domnului, clădirea și terenul. Înainte acolo fusese un depozit. A ajuns în vârf, s-a închinat, iar apoi,
Construcția a durat cincisprezece ani. Deoarece nu am dispus de fonduri rând pe rând, vrăjmașii au început să își
consistente, casa de rugăciune s-a construit prin credință. Am fost piardă din putere, iar el a fost izbăvit.
ajutați în mod special de un frate din Statele Unite, căruia Domnul i-a O! Pedeapsa nu a fost deloc ușoară,
pus pe inimă să ne trimită regulat bani. Cu toate că nu avea o companie totuși cuvintele prorocului trebuie că
mare, probabil din zeciuielile lui și ale celor cu care lucra, ne trimiteau i-au răsunat în minte, ca o garanție: „Nu
pe an în jur de 3.000 - 4.000 de dolari. Noi construiam în funcție de câți vei muri!” ori de câte ori se temea și ca
bani aveam. Cu toate că construcția nu a fost finalizată, am putut să un răspuns la tristețea lui.
facem slujbe înăuntru. Dumnezeu ne-a păzit și nu s-a întâmplat niciun La fel și noi, urcând sau coborând
incident neplăcut. Între timp, Domnul a înmulțit poporul, iar noi am poate dealuri, suntem urmăriți de
încercat să păstrăm anumite rânduieli pe care le-am considerat biblice. Absalomii noștri, blestemați de Șimeii
Dacă ar fi să strângem pe toți cei care L-au cunoscut pe Domnul în de azi. Dar dincolo de toți aceștia, tot
această localitate, cred că sunt peste o sută. Dar o parte din ei au plecat ce ni se întâmplă în viață vine din partea
la cele veșnice, iar alții s-au căsătorit în alte părți. În present, în adunare Celui care, cu mânie și durere, a spus:
suntem în jur de cincizeci de membri. „Eu voi face lucrul acesta.” Și când vom
După ce am finalizat construcția, am constatat că am început să zice: „Vai de mine! Căci Domnul a adus
mă lenevesc. Oarecum îmi atinsesem scopul de a avea o adunare nouă. întristare peste durerea mea, îmi sleiesc
Aceasta nu înseamnă că am dat înapoi sau am renunțat la principii, ci puterile suspinând și nu găsesc odihnă!”,
am pierdut ceva. M-am rugat Domnului, am început să postesc și să mă El ne va răspunde: „Îți voi da ca pradă de
rog ca Domnul să mă ajute să îmi duc lupta până la capăt. război viața ta. Nu vei muri!”

În același timp, mulțumesc Domnului pentru cei opt copii pe
F. B.
care El mi i-a dat. Cu toate că unul din ei este invalid, Domnul m-a
ajutat să fiu susținut de familie în sensul că nu mi-au făcut probleme,
ci au rămas pe calea Domnului. O parte din copii deja s-au căsătorit în
credință. Într‑adevăr, Domnul ne-a ajutat să creștem în credință. Deși
împreună cu soția avem douăzeci și nouă de ani de căsnicie, în poarta
casei noastre nu a venit niciodată salvarea. Când se îmbolnăveau
copiii, prima dată ne rugam; după aceea încercam să aplicăm diverse
tratamente pe care noi le cunoșteam. Procedam așa deoarece, în
special soția, nu dorea să vadă personal medical.
Domnul mi-a dat și mașină și am încercat să mă pun cu totul la
dispoziția Lui și să-L pun pe primul loc.
Slăvit să fie Domnul!

M.A.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
„Nu vei muri”

„Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii
mele; Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci,
chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric,
totuşi Domnul este lumina mea!” (Mica 7:7-8)

Era o zi tristă în Israel, când omul lui Dumnezeu urca plângând Dealul Măslinilor,
„Golgota” lui proprie. Și cei care-l iubeau urcau și ei alături de el, plângând. Aveau
capul acoperit, să nu mai vadă poate mânia lui Dumnezeu sau ca să nu-și mai audă
gândurile. Picioarele le erau goale, căci râvna li s-a dus.
Nu urca muntele să-și jertfească fiul, ca Avraam odinioară, ci el însuși era
urmărit de fiul său care îl ura atât de mult încât s-a arătat gata să-l omoare.
Nu urca muntele nici ca Isus mai apoi, pentru a lua păcatele altora, ci era
pedepsit, atunci și acolo, de Dumnezeul cel drept, pentru păcatul lui personal. Dar
știa un lucru: Dumnezeu îi promisese: „Nu vei muri!”
Era omul care și-a îngropat noul născut după ce zile întregi a stăruit cu post și
adâncă umilință de Dumnezeul său să îl ierte și să nu i-l ia. Dar nu a fost ascultat.
Pedeapsa vestită începuse, totuși un gând îl mângâia, iar Duhul cu drag i-l reamintea.
Erau cuvintele prorocului, care îi spunea din partea Domnului: „Nu vei muri!”
Tot el și-a mai pierdut un „miel”, zdrobit de pofta care odinioară îi robise
tatăl, adică pe el însuși. Era fiul său pierdut, căruia un alt fiu, nerisipitor, nu i-a mai
dat voie să se întoarcă acasă, ci l-a pedepsit și l-a ucis. Îi fusese vestită pedeapsa,
iar acum, ochii lui o vedeau, îndurerați. Și totuși, David putea să-și aducă aminte
și atunci făgăduința lui Dumnezeu dată lui prin prorocul Natan: „Nu vei muri!”
„Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui”, putea spune
regele lui Israel, dar, în tristețea lui, a rămas destul de lucid încât să nu cadă în
deznădejde, știind că Dumnezeu este Cel care îl lovește, dar fiind conștient și că
mai poate spera încă la îndurarea Lui.
O singură dată a obosit să lupte cu dușmanii lui și ai poporului sfânt și a stat
acasă. „Oare mereu are să sfâșie sabia?” Și tocmai sabia acelor străini a folosit-o
el să-și omoare fratele. Și totuși el spune Domnului: „Numai împotriva Ta am
păcătuit.” Și i se răspunde: „Nu vei muri!”
Mai grea chiar decât pedeapsa vestită era durerea dată de conștiența faptului
că a păcătuit împotriva Domnului. Asta pentru că Îl cunoștea pe acest Domn. Și
pentru că era un om după inima Lui.

(continuare în pagina 19)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,


răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080