Sunteți pe pagina 1din 44

STUDII DE CAZ

TERAPIE DE FAMILIE

NUMEsi PRENUME
Săraru Maria Mihaela

Curs formare profesionala complementara


Terapie sistemica de familie si cuplu

București 2020

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 1
CUPRINS

1. Studiu de caz nr.1-terapie de cuplu- 1-15.pag

2. Studiu de caz nr.2- terapie de familie adolescent- 16-28.pag

3. Studiu de caz nr.3- terapie de familie copil mic- 29-41.pag

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 2
TERAPIE DE CUPLU

Studiu de caz nr.1

Cazul Cristinei în vârstă de 35 ani şi al lui Emanoil în vârstă de 46 ani a fost reţinui pentru a fi prezentat din
mai multe motive. Pe de o parte, aşa cum se întâmplă adesea, cuplul solicită o consultaţie într-o perioadă de
criză, ceea ce necesită o evaluare rapidă a situaţiei pentru a determina riscurile la care sunt expuşi pe termen
scurt, atât în ceea ce priveşte sănătatea mentală şi fizică a partenerilor, cât şi siguranţa copiilor. Un mare
număr de cupluri apelează la consultaţie deoarece cel puţin unul dintre parteneri este preocupat de
caracterul critic şi ostil al comunicării reciproce şi de violenţa verbală şi fizică care se manifestă subit sau
progresiv în cadrul relaţiei. Acest caz permite deci prezentarea strategiilor adoptate în cadrul unui prim
mandat de gestionare a crizei. în paralel, travaliul terapeutic permite evaluarea posibilităţii de a obţine în
mod simultan o reducere temporară a numărului şi a gravităţii tacticilor de violenţă verbală adoptate de soţi.

Pe de altă parte, evoluţia cazului ilustrează o transformare a mandatului în direcţia rezolvării ambivalenţei
puternice a unuia dintre soţi faţă de continuarea relaţiei, apoi către un mandat clasic vizând ameliorarea
vieţii în doi.
Sunt căsătoriţi, au în jur de 15 ani impreună, au urmat studii superioare, prezintă un aspect îngrijit şi sunt
aparent într-o stare bună de sănătate, dar epuizaţi. Motivul apelării la consultaţie în timpul primei
convorbiri telefonice, Cristina face dovada unei situaţii de criză şi formulează diverse critici la adresa
soţului său : el îşi neglijează familia acordând mai mult interes muncii sale, nu-şi ţine promisiunile, ia
decizii importante fără să o consulte, nu-i vorbeşte adesea şi, atunci când o face, se manifestă în mod critic
sau sarcastic ; disputele devenind din ce în ce mai violente. Cristina se pregăteşte să părăsească temporar
domiciliul familial, pentru a trăi împreună cu părinţii săi.

Evaluarea problemei
Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de relationare și
comunicare, neimplicarea partenerului) – am urmarit pe parcursul a șase sedinte de consiliere, urmatoarele :
1) structura familiei;
2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;
3) rezonanta familiei ;sistemului familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui membru ;
4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are sau nu un suport ;
5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei etape;
6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie.

Desfășurarea procesului terapeutic:


Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre membrii familiei și cum
se manifestă individual (ședință soț-soție și ședințe individuale , concentrandu-ma pe proces si dezvoltand
permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat , testat si reformulat ) despre structura familiei , care sa
ne ajute la ghidarea interventiilor terapeutice ulterioare. Alaturi de scoala structuralista , am folosit si
tehnici din alte scoli (sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem face o evaluare
corecta, si apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate .

Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :


- puterea de decizie o are –” ia decizii importante fără să o consulte”
-cei doi soti au format tot timpul subsisteme separate , intre ei fiind granițe rigide , cu puține contacte
,soțul nu-i vorbește adesea şi, atunci când o face, se manifestă în mod critic sau sarcastic ; disputele
devenind din ce în ce mai violente
In subsistemul adulților apar dificultati de relationare , pentru ca Emanoil iși urmarește atingerea propriilor
scopuri , el îşi neglijează familia acordând mai mult interes muncii sale, nu-şi ţine promisiunile, iar cei doi
nu au abilitătile necesare (complementaritatea si acomodarea reciproca ) pentru a putea
modela angajamentul .

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 3
-Cristina se teme să nu asiste la trecerea anilor fără a primi ceea ce doreşte cel mai mult de la viaţă. „Pot să
suport sau îmi distrug familia ? "
I se pare că există în această privinţă diferenţe ireconciliabile, dar consideră că nu poate să-l acuze pe
Eamnoil de a fi ceea ce este. Ea afirmă, fără mânie, că relaţia lor de dragoste este sortită eşecului şi că el
nu-i oferă decât o dragoste frăţească sau o relaţie amicală.

-Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre soti fiind un conflict deschis ; se streseaza reciproc
invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice : mesajele nu sunt clare , se relateaza o
problema si se divagheaza la alta , sunt preponderent acuzatoare.
Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau difuze, familia are
coeziune si flexibilitate scazute pentru a se putea adapta la stres .
- Fiecare domină în propriul domeniu de cercetare. Puterea Cristinei este maximă atunci când este vorba
despre întreţinerea domiciliului familial, în timp ce Eamnoil îşi doreşte să controleze finanţele şi modul în
care îşi petrece timpul. Fiecare ia decizii unilaterale într-o manieră dictatorială.

Stabilirea obiectivelor.
Mi-am propus urmatoarele obiective :
- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;
- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui
membru .
- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare
- consiliere psihologică cu accent pe substructura maritală, în vederea imbunătăţirii relaţiei maritale,
conştientizării şi gestionării relaţiei de cuplu, creşterea abilităţii de rezolvare a problemelor, conştientizarea
acţiunilor proprii, resemnificarea.
- consiliere psihologică, în vederea conştientizării şi gestionării emoţiilor, creşterea abilităţii de rezolvare a
problemelor, conştientizarea acţiunilor proprii, resemnificarea , să dea un alt sens experienţelor
traumatizante, sa-şi descopere resursele de a face faţă acestora pe viitor.
- repartizarea responsabilităţilor.

Planul de interventie
Mi-am planificat urmatoarele etape :
Alaturarea si acomodarea
Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte terapia si sa se simta
inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate premisele restructurarii , am in
vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o alianta de intelegere între ei.
In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul comunicational al familiei , cu perceptiile familiei ,acord atentie
fiecarui membru , il fac sa se simta important , ii felicit pentru faptul ca au constientizat ca au o problema ,
ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in rezolvarea ei

Tehnici folosite :
Mentinerea- sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul cresterii
independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru
partener care este lasat sa-si descrie problemele , care nu e fortat sa vorbeasca , ci cand simte el nevoia.
Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste
increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale .E foarte important ca fiecare sa-si
clarifice pozitia fata de problema.
Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele afective ale
comunicarii acestora .
Analiză, explicare, argumentare, descriere, analiza contextuală, problematizarea, externalizare parafrazare,
activarea resurselor și resemnificarea problematicii.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 4
Identificarea resurselor proprii de adaptare la mediu și de soluționare a situațiilor problematice, atât în
mediul familial, cât și în mediul social,
Joc de rol, scenarii, carduri metaforice OH,
Tehnici de gestionare a emoțiilor, reflecția, oglindirea, desensibilizarea sistematică, tehnica scaunul gol,
paradoxul.

Diagnosticul structural- are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in
observarea tranzactiilor familiale, formularea , testarea si reformularea ipotezelor de lucru
- simptomele clientului identificat –expresie a paternurilor disfunctionale care afecteaza
cuplul
-evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele
formularile sunt redefinite si revizuite .
-dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi influentat terapeutul :
eu primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura ce urmaresc interactiunea cuplului .
- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica structurala.
-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei interactioneaza.
- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante, coalitii
-construirea harților terapeutice

Restructurarea familiala

Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera ca etapa a
restructurarii .
-punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre membrii familiei a
interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre. La o punere in scena ce are in
vedere :
1) observarea procesului ; 2) modul cum trebuie condus procesul ; 3) conducerea familiei sa-si modifice
interpretarea ; 4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue .
- punerea in scena a diferitelor momente din viata cuplului ( ,, ati putea sa-mi aratati si mie
cum decurge acest lucru ? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine ataca :
cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic ,etc .
- cum se comporta fiecare in timp ce partenerul vorbește ;
-cine e implicat si cine nu in activitățile comune ale cuplului ;
Invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum interactioneaza , atentia
fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;
- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l nelinisteste pe celalalt
- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul
- scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor-este urmarita atent
- urmaresc tranzactiile problematice ; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor tranzactionale , are loc
simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri , pentru casa pot observa tranzactiile tipice se are
in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine urmareste si cine-i urmarit -
modificarea acestui patern (intensitatea )
-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii, repetitiei si
duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur cafamilia a receptat mesajul
despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .
Sublinierea granitelor –este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si permeabilizarea granitelor
rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre subsisteme realinierea granitelor se face
crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele familiei :membrii familiei sunt invitati sa
vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile , asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de
reguli, cand le renegociaza pe cele vechi ,sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru,
subsistem al familiei incurajarea membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile
dintre ei.
- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementaritatii .

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 5
- cer membrilor familiei sa se ajute unul pe altul sa se schimbe .
Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica, dupa unii chiar etapa, ce consta in modificarea relatiilor de putere
din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvata .
Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata intr-un punct mort , pentru ca
membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul .
De aceea se are in vedere :
-dezechilibrarea si realinierea sistemului
-realizarea echilibrului si corectitudinii
Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte restructurarea . Se
poate realiza pe mai multe cai:
- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor membri ai familiei
- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului din sistemul
familie

Stabilirea unor sarcini


Am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta
Sarcinile date sunt de forma :
- sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le face placere si sa-si acorde un timp in care sa
discute intre ei pe marginea celor observate ;
-pentru a realiza apropierea dintre soți , se da ca tema o activitate comuna ;
-când apare abordarea critică sau sarcastică, când apar jignirile, când se simte foarte multă tensiune, cel care
provoacă, să-și ceară scuze și să explice de ce a avut acel comportamament. Sa observe ce se intamplă.
Formarea competentei –este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor pozitive , functionale , pe
care membrii familiei le au , dar nu sunt activate
-se subliniaza ceea ce se face corect
- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca sunt competenti
atunci cand le reuseste ceva .
-ex . “Va admir pentru faptul că vreti să salvati relatia de cuplu , am convingerea ca aveti competenta
necesara sa gasiti solutii reale si posibile la problemele cu care va confruntati “
Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului , cu scopul de a
elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia.
Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la interventiile directive ,
pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata .
Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii despre diferite
moduri de comportament . Metaforele terapeutice , contraexemplul ,etc. s-au dovedit eficiente .

Desfașurarea terapiei pe ședințe

Prima ședință

La prima şedinţă, am făcut rezumatul conversaţiei telefonice pe care am avut-o cu Cristina, apoi i-am
cere lui Emanoil să-şi prezinte propria versiune în legătură cu situaţia respectivă. Acesta protestează
imediat, susţinând că, comportamentul Cristinei s-a schimbat. Ea se enervează din nimic, îl critică mereu şi
nu are răbdare.Emanoil susţine că soția lui îşi alege prost priorităţile : casa este îngrijită în mod impecabil şi
programul familiei este stabilit în mod rigid, ceea ce nu-i permite nici o flexibilitate în ceea ce priveşte
responsabilităţile sale profesionale. Emanoil adaugă că este preocupat de faptul că ea utilizează în mod
excesiv şi din ce în ce mai frecvent amenințarea cu divorțul. El recunoaşte că adesea nu se întoarce acasă
seara, în timpul săptămânii, la ora stabilită şi îşi justifică aceste întârzieri motivând că este foarte solicitat la
serviciu, dar precizează că îşi asumă complet responsabilităţile în timpul weekendurilor. El adaugă că
se descurcă mai bine decât Cristina să facă faţă situațiilor dificile cu care se mai confruntă cuplul.
Emanoil recunoaşte că a fost uneori foarte critic cu soţia lui, dar precizează că acest comportament nu se
manifestă decât arunci când a avut o zi grea la birou şi totdeauna ca reacţie la numeroasele reproşuri
formulate de către Cristina. El încheie subliniind că nu este de acord cu decizia soției de a pleca de acasă.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 6
Terapeutul- Ceea ce înţeleg este faptul că familia voastră se află într-o situaţie de criză. Cred că trebuie să
renunţăm la orice altă întrebare în acest moment pentru a ne consacra în întregime necesităţii de a defini:
„Care este natura crizei şi care ar fi cea mai bună modalitate de a o controla?.
Emanoil- Trebuie să răspund la acuzaţiile sale nefondate.
Terapeutul- Cristina, realizez că fiecare ar dori să răspundă la cele spuse de celălalt, sperând ca eu să
înţeleg corect situaţia. Puteţi fi sigură că nu judec acum pe nimeni şi că nu trag imediat concluziile. Unul
dintre aspectele comportamentului vostru în timpul acestei crize este acela de a vă acuza reciproc şi de a
vă apăra fiecare, în loc de a căuta soluţii pe termen scurt. Eu înţeleg că sunteţi amândoi răniţi, stresaţi şi
că vă simţiţi abandonaţi şi criticaţi de către celălalt. Sunt sigur că, atunci când voi cunoaşte povestea
voastră, voi fi în măsură să înţeleg cauzele acestor certuri care vă fac să suferiţi.

Totuşi, pentru moment, vă cer să nu mai vorbiţi decât cu mine, şi nu cu partenerul vostru. în plus, vă
recomand să încercaţi să descrieţi priorităţile şi soluţiile despre care să vorbim săptămâna viitoare pentru a
controla mai bine criza voastră familială. După ce au mai schimbat câteva cuvinte, Cristina şi Emanoil
acceptă această manieră de a acţiona.
Părinţii fiecăruia reprezintă o sursă de consolare şi de sprijin atât pentru ei, dar aceştia locuiesc departe
de ei. Cristina munceşte ore în şir pentru a ţine casa în ordine şi pentru a asigura confotul soțului, dar este în
mod vizibil epuizată de responsabilităţile sale familiale, mai ales la sfârşitul zilei. Din momentul în care
Emanoil şi-a părăsit locul de muncă stabil pentru a pune bazele propriei afaceri în domeniul serviciilor
informatice, acesta lucrează aproximativ 70 de ore pe săptămână şi este, şi el, la capătul puterilor. El admite
că are un comportament dificil.Emanoil mărturiseşte că se ceartă cu Cristina aproape în fiecare zi (cinci zile
din şapte), având certuri animate şi care rănesc, pe teme cum ar fi programul său de lucru, implicarea sa în
viaţa de familie sau gestionarea finanţelor familiei.
In trei săptămâni din patru, aceste dipute sunt atât de puternice încât Cristina părăseşte casa Stabilirea unui
prim mandat terapeutic înainte de terminarea primei şedinţe, terapeutul subliniază claritatea schimbului de
cuvinte, respectul acestora pentru indicaţiile primite - să evite criticile şi să se adreseze terapeutului - şi
calitatea eforturilor depuse pentru a încerca să gestioneze multiplele lor surse de stres. Terapeutul - Mi se
pare că suntem cu toţii de acord în ceea ce priveşte importanţa restabilirii unui climat de securitate şi de
stabilitate familială. Este vorba despre o prioritate. Doriţi amândoi să reduceţi frecvenţa disputelor şi, atunci
când este imposibil, să evitaţi acest lucru, să reglaţi neînţelegerile. Plecarile, din ce în ce mai numeroase şi
mai prelungite ale Cristinei de acasă, în momentul în care se ceartă, de asemenea, o problemă. în sfârşit, vă
este foarte greu să vă înţelegeţi în legătură cu programul de lucru al lui Emanoil, cu imprevizibilitatea care
rezultă din această situaţie referitor la servirea mesei în familie, la distribuirea sarcinilor domestice şi
sunteţi în conflict din cauza finanţelor casei.
În acest moment, obiectivul cel mai important de atins pentru a controla mai bine pe termen scurt aceste
crize familiale este acela de a începe să acţionăm pentru a nu arunca gaz peste foc. Poate unul dintre voi să
propună modalităţi de realizare a unui armistiţiu pentru una din cele cinci zone de tensiune în timp ce
aşteptăm să completăm şedinţele individuale şi o altă şedinţă de cuplu?
Cristina și Emanoil propun, fiecare, câteva soluţii temporare pentru a combina problemele de comunicare,
relaționare şi instabilitatea programului de lucru al lui Daniel. Terapeutul face un rezumat sub forma unui
plan pe care cei doi soţi acceptă să-1 pună în aplicare. Terapeutul- Aţi demonstrat amândoi că sunteţi de
bună credinţă prin modul în care aţi propus soluţii pe termen scurt. Aş dori să trecem în revistă planul de
acţiune asupra căruia am căzut de acord pentru moment.
Mai întâi, în legătură cu plecările Cristinei, v-aş sugera să nu părăsiţi domiciliul familial după fiecare
ceartă, să încercați să purtați o discuție după ce vă liniștiți, abia atunci puteți lua o decizie rațională.

Adoua ședință
În a doua ședință ambii vin mult mai relaxați, fac un rezumat al satisfacțiilor vieții lor de cuplu. Cristina
este mulţumită de aspectele amicale care caracterizează relaţia sa cu Daniel. Acesta este o prezenţă
stimulativă din punct de vedere intelectual şi are un simţ al familiei dezvoltat. Consideră că arată bine şi
doreşte încă să-1 seducă. Emanoil apreciază umorul Cristinei şi dorinţa sexuală pe care aceasta o manifestă

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 7
faţă de dânsul. Ea 1-a sprijinit foarte mult în ceea ce priveşte cariera şi atunci când a trăit unele episoade
depresive în urmă cu doi ani. Lui Emanoil îi place să râdă împreună cu ea.

Se face un rezumat a problemei de cuplu.


Cristina aduce iar în vedere sursele de insatisfacţie pe care le are, deplânge lipsa de respect de care dă
dovadă Emanoil (deciziile sale unilaterale privind investiţiile familiale, modul în care îşi gestionează
programul zilnic, lipsa sa de consideraţie pentru orele de masă şi comentariile sale sarcastice).

Încă îi reproşează instabilitatea profesională, violenţa verbală şi implicarea redusă în ceea ce priveşte
sarcinile familiale. Emanoil nu mai suportă criticile Cristinei care se transformă în crize zilnice. El
deplânge faptul că aceasta recurge la amenințări.El adaugă faptul ea este obsedată de aspectul casei şi că nu
înţelege provocările şi stresul determinate de înfiinţarea întreprinderii sale.
În acestă ședință vorbesc și de debutul relaţiei dintre ei, care durează de doisprezece ani. Au simţit mai
întâi o atracţie fizică reciprocă, au trăit arunci o perioadă de romantism idealizat şi de bună compatibilitate.
Ea aprecia comportamentul său extravertit, ambiţia şi siguranţa sa. Lui îi plăceau blândeţea, inteligenţa şi
nevoia ei de a fi protejată. In primele şase luni au avut dispute verbale puternice: „Uneori, ei nu-i plăcea
cum o tachinez" (comportament pe care aceasta îl considera sarcastic); „el avea tendinţa de a controla
situaţiile" (ea îi spunea boss-u\\). Au fost despărţiţi un an de zile şi au avut, fiecare, o altă relaţie serioasă,
dar mai puţin satisfăcătoare. Au decis să fie „din nou împreună". S-au despărţit a doua oară, doi ani mai
târziu, pentru şase luni, în special din cauza unor oportunităţi în ceea ce priveşte carierele profesionale, dar
şi deoarece Cristina dorea să ştie sigur dacă „îl iubea destul pentru a-i tolera defectele".

Calitatea comunicării în ultimul an, comunicarea dintre ei este dominată de dispute şi violenţă verbală. însă
sunt capabili să aibă discuţii sincere pe teme cum ar fi carierele fiecăruia, sarcinile ei, relaţia lor cu familia
şi nevoile lor. Calitatea relaţiilor afective şi ataşamentul faţă de partener în ultimele douăsprezece luni,
relaţiile sunt mai puţin directe, cu excepţia unei călătorii , eveniment care a constituit un moment de
armistiţiu cu ocazia căruia au făcut dragoste. Atunci când nu sunt sub influenţa stării de enervare, Cristina
face unele cadouri şi complimente indirecte.Emanoil, în schimb, nu s-a comportat niciodată în mod
demonstrativ cu Cristina.Soția manifesta comportamente de ataşament dependent iar soțul pare mai degrabă
evitant, în schimb, în ultimele şase luni, Cristina îşi pune întrebări în legătură cu separarea lor. În timpul
evaluării, Emanoil, mai mult decât Cristina, subliniază dorinţa sa de a continua această căsătorie, dar
caracterul acestui angajament nu este clar: îi este teamă să nu rămână singur, să trăiască fără ea, să-şi asume
sarcina financiară asociată unei separaţii sau îi este frică de faptul că părinţii săi iau cunoştinţă de eşecul său
?
A treia ședință
În acestă ședință accentul s-a pus pe sexualitate, una dintre problemele nediscutate de cuplu în general.
Din discuție se observă că satisfacţia sexuală este redusă, dar rezolvarea problemelor sexuale nu este o
prioritate nici pentru unul. nici pentru celălalt. Calitatea exprimării mâniei şi frustrării în ultimele şase luni,
violenţa verbală constituie o problemă generatoare de nelinişte.
Cristina dezvăluie o suferinţă psihologică puternică, în special sentimente depresive, anxioase şi tulburări
de concentrare. Emanoil prezintă un comportament normal în timpul primelor întâlniri, Cristina prezintă o
combinaţie de manifestări marcate de agitaţie şi anxietate, o slabă stimă de sine şi o dorinţă urgentă de a
rezolva caracterul ambivalent al situaţiei conjugale. Emanoil prezintă unele probleme de concentrare, dar
precizează că a început să-şi administreaze antidepresive în urmă cu doi ani ca urmare a unei burnout. El a
urmat timp de opt luni o terapie cognitiv-comportamentală care, după părerea celor doi soţi, a avut efecte
benefice.
Cristina n-a urmat niciodată o terapie individuală, dar pare că acceptă această idee. Relaţii extraconjugale
sau separare. Atât unul, cât şi celălalt afirmă că n-a avut nici o altă relaţie extra-conjugală după ce au
început să trăiască împreună, în urmă cu zece ani. Cristina „se gândeşte o zi din două că separarea,
provizorie sau definitivă, ar fi cea mai bună soluţie pentru a regla diferenţele [lor] ireconciliabile". Emanoil
spune că vrea să facă totul pentru a salva cuplul, dar terapeutul nu este convins că acesta este dispus să facă
schimbări majore pentru a depăşi neînţelegerile dintre ei.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 8
În cea de-a treia ședință au vorbit despre familiile lor și copilărie pentru a înțelege anumite
comportamente ale lor. Au vorbit și despre carieră și sitiația economică.

Copilărie şi relaţie familială Cei doi soţi afirmă că au avut o copilărie stabilă. Fiecare are un părinte
perfecţionist şi exigent (mama Cristinei şi tatăl lui Emanoil)
Cristina are un frate cu patru ani mai mic decât ea; acesta prezintă probleme cronice determinate de
depresie, delincventă şi abuz de substanţe. Emanoil are o soră cu patru ani mai tânără decât el care a avut
probleme de depresie şi a prezentat mai multe tentative de suicid la sfârşitul adolescenţei; ea pare că se
simte mai bine datorită unei intervenţii multimodale (spitalizare, medicamente şi psihoterapie).
Cristina este jurist într-o corporație unde lucrează de 5 ani. Ea se perfecționează constant, îi place să fie
actualizată în domeniul în care activează. Emanoil a lucrat în diferite companii, în urmă cu un an, el a decis
să-şi creeze propria întreprindere de consiliere în domeniul informaticii, ipotecând noua lor casă, cumpărată
de una dintre mătuşile sale. Cristina nu este mulţumită de modul cum sunt gestionate finanţele familiei.
Emanoil critică în mod regulat modul în care aceasta cheltuie banii.

În a patra ședință s-a discutat despre repartizarea sarcinilor familiale și compatibilitatea cuplului

Cristina îndeplineşte 90% dintre sarcinile menajere în timpul săptămânii. S-a stabilit că această repartizare
se va schimba.
Rolurile trebuiau să se inverseze în timpul weekendurilor: Emanoil s-a angajat să pregătească aproape toate
mesele şi să aibă activități comune. Soții par a fi compatibili, dar această compatibilitate durează atât timp
cât Cristina acceptă comportamentul relaţional al lui Emanoil: un tip de relaţie care presupune puţină
intimitate, în care soțul ocupă, în legătură cu majoritatea subiectelor, o poziţie dominantă.

Totul indică faptul că acest cuplu trăieşte o criză profundă care riscă să se agraveze: - în ceea ce o priveşte
pe Cristina, există riscul unei tentative de suicid explicit sau deghizat (accident de maşină) şi al
compromiterii securităţii fizice şi psihologice. În ceea ce-l priveşte pe Emanoil, violenţa verbală se poate
agrava şi conflictul poate degenera în violenţă fizică. Terapeutul apreciază deci că este în mod imperativ
necesar să-i convingă pe cei doi soţi să accepte mai întâi un mandat de intervenţie de criză.
Emanoil pare că se află în defensivă şi în competiţie cu terapeutul. Aceste comportamente se atenuează
după şedinţa individuală, atunci când terapeutul utilizează strategii de validare şi de comprehensiune.
Cristina încearcă mai întâi să-1 determine pe terapeut să se alieze cauzei sale şi să devină complici. În faţa
eforturilor terapeutului pentru a-şi menţine neutralitatea, ea repune în discuţie capacitatea acestuia de a
înţelege situaţia sa. Pentru a evita această ruptură potenţială a alianţei, terapeutul afirmă că înţelege reacţiile
legate de singurătate şi de disperare ale ei. Aceste strategii\' permit construirea şi menţinerea unei relații cu
fiecare dintre soţi. Este vorba despre intervenţii care redau într-o formă necompromiţătoare cuvintele unuia,
fără a se relua totuşi acuzaţiile exprimate: terapeutul este atent, în timpul şedinţelor diadice, ca eforturile de
înţelegere manifestate faţă de suferinţa unuia dintre soţi să nu fie interpretate de către celălalt ca fiind o
luare de poziţie în defavoarea sa sau ca o trădare. Iată un exemplu de dialog în care este utilizat acest tip de
intervenţie.

Emanoil- Sunt furios atunci când Cristina părăseşte casa .Şi chiar în mijlocul unei discuţii, ea spune că nu
mai poate, se îmbracă şi pleacă cu maşina. Eu nu o împiedic sâ plece opunându-mă cu forţa, deşi îmi
doresc să fac acest lucru. Ea pleacă pentru a mă pedepsi deoarece am întârziat sau din cauză că situaţia
noastră financiară se degradează. Sigur sunteţi de aceeaşi părere cu mine: o soţie trebuie să rămână
alături de soţul ei, şi nu să fugă cu ocazia primului conflict!
Terapeutul- Emanoil, mă bucur pentru faptul că-mi spuneţi ceea ce simţiţi în aceste situaţii care sunt, în
mod sigur, printre cele mai dureroase pentru dumneavoastră, şi pentru Cristina. Dacă înţeleg bine, totul
începe printr-o ceartă între dumneavoastră şi Cristina. La un moment dat, ea nu mai poate şi pleacă.
Atunci când Cristina pleacă, vă înfuriaţi, dar mai trăiţi şi alte emoţii. Puteţi să-mi precizaţi care sunt
aceste alte emoţii?
Emanoil- Nu sunt mândru să spun acest lucru, dar atunci când văd maşina dispărând, plâng ca un copil.
Mi se pare că timpul trece încet şi mi-e teamă să nu i se întâmple ceva.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 9
Terapeutul- Atunci când Cristina pleacă, mai întâi vă înfuriaţi; apoi vă simţiţi trist, singur; apoi sunteţi
neliniştit1.

Terapeutul continuă cu ajutorul întrebărilor exploratorii analiza funcţională a emoţiilor resimţite

Această examinare a emoţiilor provoacă adesea manifestarea simultană a unor sentimente ostile care
evidenţiază vulnerabilitatea partenerului. Terapeutul pune accentul pe această vulnerabilitate pe care
încearcă să o valideze.
Terapeutul- Consider că reacţiile emoţionale pe care le aveţi sunt normale şi de bun-simţ. Este normal să
fii frustrat atunci când nu reuşeşti să rezolvi un conflict, iar persoanele care vă sunt cele mai dragi vă
părăsesc temporar. Aveţi nevoie de forţă şi de curaj pentru a accepta sentimentul de tristeţe şi pentru a vă
exprima starea de singurătate. în plus, neliniştea în legătură cu securitatea soţiei dumneavoastră
demonstrează că, la fel cum a menţionat şi Cristina, sunteţi un soţ responsabil care doreşte să-şi protejeze
familia.
Emanoil - Sunteţi deci de acord cu mine! Este un comportament inacceptabil şi egocentric acela de a
părăsi casa în acest mod. Replica lui Daniel demonstrează foarte bine riscurile reformulării şi ale
validării. In cazul unor conflicte acute sau cronice, fiecare dintre parteneri încearcă sâ-1 convingă pe
terapeut de justeţea propriei viziuni asupra relaţiei respective1. Terapeutul trebuie să evite să-şi asume
reproşurile formulate de către pacient. Absenţa unor măsuri de precauţie ar conduce la realizarea unei
alianţe asimetrice disruncţionale.

Terapeutul- Emanoil, eu pot înţelege că aţi dori să o învinuiţi pe Cristina atunci când cearta se termină
prin plecarea ei precipitată. N-aş fi surprinsă nici dacă Cristina mi-ar spune că ea vă consideră, cel puţin
parţial, la fel de vinovat atunci când decide să părăsească casa. Totuşi, este important pentru mine să obţin
cât mai multe informaţii posibile în legătură cu ceea ce se întâmplă în aceste situaţii pentru a vă ajuta să
găsiţi alte modalităţi de a rezolva acest tip de conflict. N-aş fi un bun terapeut de cuplu dacă m-aş alia cu
dumneavoastră împotriva soției sau dacă aş fi de partea ei împotriva dumneavoastră. Prefer să vă ajut să
găsiţi o soluţie acceptabilă pentru amândoi. Cum reacţionaţi faţă de această poziţie a mea? Sunteţi
surprins?
Iată un exemplu de rezumat fără consecinţe negative care se referă la singurătatea şi la suferinţa observate
la Cristina.
Cristina- Atunci când nu soseşte la ora stabilită pentru cină şi când nu telefonează, mă agită.
Incertitudinea mă face să-mi pierd calmul. Dacă Emanoil ar fi acolo, aş avea dorinţa să-l strâng de gât.
Mă întreb de ce vrea el săprovoace mereu tensiune.

Terapeutul - Cristina, îmi descrieţi foarte bine o reacţie în lanţ a emoţiilor care se intensifică pe măsură ce
acele ceasornicului se învârtesc. La început, aveţi un sentiment de speranţă la ideea unei cine în familie.
Aşteptaţi cu nerăbdare veşti de la Emanoil şi momentul în care puteţi conta pe e c- își respectă
propisiunea. Dar, cu cât timpul trece fără ca el să dea vreun semn, cu atât sentimentul de frustrare se
amplifică. Simţiţi că-âi pierzi încrederea, că este o persoană pe care nu te poți baza. Se întâmplă, eventual,
să vă pierdeţi încrederea şi nu mai credeţi că relaţia dintre voi doi se va ameliora şi că veţi evita acest tip
de seri care se termină cel mai adesea prin tensiuni, distanţare şi dispute.
Cristina - Aţi înţeles bine. Este normal să fiu atât de tulburată?
Terapeutul- Consider că emoţiile dumneavoastră demonstrează dorinţa puternică pe care o aveţi de a trăi
momente de calitate în cadrul familiei. Este normal să vă simţiţi singură atunci când nu reuşiţi acest lucru,
în plus, sunt deja doi ani de când tensiunile persistă între Emanoil şi dumneavoastră şi certurile acestea
produc adesea un sentiment de înstrăinare. Pot înţelege faptul că vă pierdeţi speranţa că situaţia se va
ameliora. Am înţeles bine ceea ce simţiţi?
Cristina- Da, sunteţi prima persoană care confirmă cât de mare este suferinţa mea interioară din cauza
acestor tulburări emoţionale. De patru ori din cinci, atunci când plec familia mea mă critică..
În pofida pertinenţei strategiilor de validare, terapeutul rămâne cu impresia că aşteptările implicite ale celor
doi soţi nu sunt realiste.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 10
Ședința cinci.Intervenţie de criză

Pe parcursul rezumatului diagnostic prezentat cuplului, terapeutul încearcă, utilizând un limbaj apropiat de
cel al soţilor, să prezinte informaţiile strategice. El oferă o viziune asupra situaţiei conjugale în care există
posibilitatea unei schimbări, consolidând în acelaşi timp relaţia terapeutică. Terapeutul abordează astfel trei
teme: preocupările lor principale, înţelegerea acestor dificultăţi dintr-o perspectivă developmentală, -
resursele şi forţele fiecăruia.
Terapeutul- Cristina și Emanoil, cred că este important să ne înţelegem în ceea ce priveşte priorităţile. Mi-
ar plăcea să vă prezint o primă imagine în legătură cu ceea ce am înţeles pe parcursul evaluării, apoi să
ascult impresiile voastre în legătură cu acest portret. Apoi, aş dori să discutăm despre priorităţile
intervenţiei. Sunteți de acord?(ambii dau din cap in sensul afirmativ)
Sunteţi împreună de doisprezece ani şi primii zece ani au fost mai liniştiţi şi mai armonioşi decât ultimii
doi. Aţi ales fiecare dintre voi o persoană care părea sâ corespundă gusturilor voastre. Era vorba despre o
atracţie între două persoane asemănătoare în unele privinţe şi diferite în altele. Aţi luat decizii de comun
acord de nenumărate ori. În ultimii doi ani aţi trăit o serie de momente de stres care ar fi extenuat orice
cuplu. Stresul pare a fi mai puternic decât posibilităţile voastre de adaptare şi decât sentimentele voastre
de afecţiune reciprocă. în ultimul an, vă comportaţi ca şi cum aţi juca în două echipe paralele care n-au
mereu acelaşi scop. Cristina începe să plângă. Emoţiile negative se acumulează şi, cu timpul, lacrimile ei,
descurajarea şi anxietatea sa privind rezolvarea situaţiei sunt înlocuite de mânie şi nerăbdare, mai ales
atunci când este convinsă că felul în care se comportă Emanoil îi accentuează suferinţa, în ceea ce-l
priveşte pe Emanoil, stresul resimţit în legătură cu noua sa carieră este fără îndoială disimulat de
preocuparea permanentă de a-şi satisface clienţii şi de a plăti ratele la termen. Toate aceste emoţii sunt
înlocuite de surpriza şi apoi de mânia când, la telefon, Cristina îl întreabă de ce nu vine acasă sau atunci
când Cristina apelează la batistă ascultând un comentariu al lui Emanoil care dorea să liniştească
atmosfera.
Cristina- Vi se pare că apelez prea uşor la batistă!
Terapeutul - Cristina, aş fi ultima persoană care să vă judece, pe tine şi pe Emanoil.
Eu cred că, dacă aş fi fost în locul vostru, n-aş fi fost probabil în stare să-mi joc cărţile mai bine decât o
faceţi voi. Cred că aţi fost curajoşi amândoi. Aţi făcut bine că aţi apelat la terapie deoarece nu cred că aţi
fi putut ameliora situaţia fără ajutor.
Emanoil - Este foarte descurajant ceea ce spuneţi. Credeam că sunteţi aici pentru a ne încuraja!
Terapeutul - Bine spus, Emanoil! Sper că şedinţele de terapie vă vor oferi energia pozitivă necesară pentru
a traversa această încercare, dar nu vă ascund faptul că lăsaţi impresia că sunteţ iamândoi într-un impas.
Una dintre provocări este aceea de a determina cum să ieşiţi din el. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să
cădeţi de acord asupra scopurilor pe care le aveţi în vedere. Deoarece prezentaţi unele semne de epuizare,
de iritare şi pentru că disputele degenerează, cred că prioritatea este aceea de a continua să controlaţi
crizele pe care le-aţi identificat în timpul primei şedinţe. în mod concret, acest lucru înseamnă că eu nu
sunt sigură că vă aflaţi într-o stare emotivă propice pentru a reflecta asupra viitorului familiei voastre sau
pentru a rezolva anumite probleme. Totuşi, prioritatea pentru săptămânile viitoare este aceea de a încerca
sâ evitaţi dialogurile în momentele de mânie şi exprimarea ofensatoare a frustrărilor şi de a vă înţelege în
legătură cu o modalitate de a nu mai pleca în momente atatât de tensionate.

De mai multe ori terapeutul întrerupe un început de escaladă în cadrul convorbirilor. Şedinţa se termină cu
o înţelegere : dacă tonul urcă sau dacă situaţia pare că se deteriorează, trebuie luate în consideraţie trei
opţiuni:
- soţii dorm în camere diferite o noapte ;
- Emanoil părăseşte domiciliul şi pleacă să-şi petreacă noaptea la hotel;
- Celine părăseşte casa doar după ce se liniștește.
Fiecare se angajează, în plus, să nu facă comentarii critice, mai ales în momentele sensibile.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 11
Ședința șase

Şedinţa următoare începe cu un rezumat al săptămânii, care se prezintă încurajator: fiecare dintre soţi a
respectat planul de gestiune a crizei, n-au avut loc momente de conflict şi au dormit în camere separate, cu
excepţia unei nopţi în care tonul discuţiei a fost ridicat. Emanoil a plecat atunci să doarmă la hotel.
Terapeutul îi felicită pentru eforturile lor. Cristina subliniază faptul că ea nu crede că poate continua să
aplice acest plan. Ei îi este foarte dificil să ierte comportamentul anterior al lui Emanoil care a rănit-o
profund. Eforturile sale pentru a-şi controla mânia o deprimă.

Ea este îngrijorată la gândul că reacţia sa reţinută îi transmite două mesaje lui Emanoil:
„El poate face orice şi eu voi accepta", apoi „Continuând să pun în aplicare acest plan, mă angajez să
continui relaţia de cuplu".
Este esenţial să se obţină consimţământul şi colaborarea unuia dintre soţi înainte de a lucra mai intens cu
celălalt.
Terapeutul - Cristina, mi-ar plăcea să analizez împreună cu dumneavoastră ceea ce tocmai aţi mărturisit,
deoarece ceea ce spuneţi are repercusiuni importante pentru întreaga familie. Totuşi, înainte de a merge
mai departe, aş dori să mă asigur că Emanoil înţelege şi acceptă acest travaliu terapeutic. Sunteţi de
acord?
Celine acceptă, iar terapeutul continuă.
Emanoil, aţi remarcat că, atunci când unul dintre voi îşi exprimă o emoţie puternică sau o opinie care l-ar
putea răni sau şoca pe celălalt, eu insist să vă adresaţi mie, nu partenerului vostru. Atât timp cât criza va
dura, voi aplica această strategie. Totuşi, dacă îmi rezerv acum timp să o ascult pe Cristina cu mai multă
atenţie, aceasta înseamnă că eu nu pot să vă acord aceeaşi atenţie simultan. Emanoil, sunteţi de acord să
mă concentrez mai întâi asupra reacţiilor Cristina, legate de evenimentele săptămânii trecute? Vom
examina, apoi, punctul dumneavoastră de vedere.

Emanoil- Am încredere în dumneavoastră, ştiu că-mi veţi cere versiunea mea asupra evenimentelor.
Terapeutul- Daniel, îţi mulţumesc pentru încrederea pe care nu o consider totuşi obţinută deja. Cristina, aţi
formulat mai multe observaţii noi ca urmare a celor întâmplate în săptămâna de armistiţiu dintre voi doi.
Nu sunt surprinsă de comentariile dumneavoastră. Vreau mai întâi să fiu sigură că am înţeles ceea ce
spuneţi. Ulterior, vom încerca împreună să vedem dacă există o modalitate de a identifica situaţia care ar
mai reduce puţin din greutăţile pe care le întâmpinaţi. Acum vom vedea dacă am ascultat bine ceea ce mi-
ați spus şi dacă sunt capabilă să citesc informaţiile pe care le-am primit. Mai întâi, sunteţi preocupată de
faptul că nu ştiţi dacă sunteţi în măsură să continuaţi să aplicaţi acest plan. (Cristina ridică capul). în
acest moment, sunt surprinsă să constat că fiecare a respectat acest plan temporar. Deocamdată nu trebuie
să încercaţi să schimbaţi decât câteva aspecte ale comportamentului dumneavoastră; să faceţi doar ceea
ce este posibil, şi nu imposibilul.
Terapeutul face o pauză de cinci minute pentru a valida sentimentele Cristinei. Apoi, ea precizează că, după
părerea ei, comportamentul adoptat de către Cristina în ultima săptămână nu constituie nici o garanţie de
angajare pe termen lung, nici un act de supunere.
Este vorba despre o măsură temporară pentru a amplifica securitatea fizică şi psihologică a fiecăruia.
Această discuţie o linişteşte pe Cristina.

Planificarea şi actualizarea unui plan de intervenţie asupra violenţei verbale devin rapid obiective prioritare.
Terapeutul face deci o analiză detaliată a parametrilor disputelor lor. în afara informaţiilor prezentate în
tabelul alăturat, se constată că cei doi soţi se ceartă frecvent în legătură cu probleme de nerezolvat. Ei
formulează cereri imprecise şi soluţii negative. In plan cognitiv, nu sunt conştienţi de modul în care se
înfruntă. Au, de asemenea, o serie de credinţe personale delegând responsabilitatea asupra celuilalt,
construind în acelaşi timp o viziune imprecisă în legătură cu agresivitatea manifestată. - Şi unul şi altul
afirmă : „Celălalt m-a provocat. Nu mă comport la fel cu ceilalţi". - Daniel: „De când s-a născut Sarah,
Celine nu mai are forţă, înţeleg că este surmenată, dar trebuie să mă apăr". - Celine: „El m-a trădat de
multe ori şi sunt atât de rănită încât trebuie să mă descarc sau să mă apăr. Altfel, voi fi deprimată sau îi voi
da impresia că accept cum se comportă".

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 12
Prezentarea descrierii influenţei multidirecţionale care există între emoţiile, cogniţiile şi gesturile celor doi
soţi în timpul unei escaladări a violenţei verbale pe care terapeutul o face cuplului reprezintă una dintre
contribuţiile cele mai importante ale acestei psihoterapii de tip sistemic. Terapeutul se referă mai întâi la un
incident recent: Emanoil menţionează o situaţie în care n-a terminat de redactat o propunere de afaceri pe
care trebuia s-o depună înainte de miezul nopţii. El a decis să-şi continue munca, din cauza grijilor lor
financiare. Cristina îl sună, subliniind că a întârziat o oră şi că îi este foame. El răspunde prezentând situaţia
în mod corect, apoi însă, în faţa criticilor, devine sarcastic :
Emanoil- Da, secretara mea este aşezată pe genunchii mei. Pentru o propunere de afaceri, este mai eficient
să lucrezi în doi". Cristina insista şi descrie cum şi-a petrecut această zi lungă şi problemele pe care le-a
avut pe parcursul ei. Daniel îi dă replica: „Scuteşte-mă de detalii, iar ești isterică".
Celine adaugă-Da, pentru că nu-ți pasă de mine.

Ce doi soți conştientizează caracterul ofensator al cuvintelor pe care le utilizează şi sentimentul de mânie pe
care îl trăiesc. Terapeutul îi ajută să identifice celelalte emoţii care le tensionează discursul.
Emanoil manifestă sentimente amestecate de anxietate, de depresie, de culpabilitate şi de ruşine, dar este
stăpânit de mânie. Soția are un sentiment de empatie pentru soț la începutul conversaţiei, apoi este
îngrijorată în ceea ce priveşte finanţele familiei şi trece repede la manifestări de mânie. Ei nu sunt conştienţi
de autoverbalizările subiacente.
Emanoil îşi spune: Ce greşeală să mă lansez în afaceri ipotecând casa!. Ca reacţie la criticile lui Celine,
mânia îşi face apariţia şi elimină gândurile depresive: „Am făcut cum am crezut mai bine, ea nu trebuie să
mă critice ! ".
Cristina îşi spune la început: „Săracul de el, se descurcă cum poate şi eu nu aduc nici un ban în casă". Dar
cearta amplificându-se, autoverbalizările se modifică: „El nu ţine suficient la mine pentru a ne telefona.
Dacă nu este capabil să facă cel puţin acest mic gest, nu mai doresc să salvez căsnicia noastră".
Prima jumătate a celor două şedinţe care urmează este consacrată exprimării emoţiilor trăite şi credinţelor
întreţinute în legătură cu acest incident. Terapeutul controlează convorbirea cu rigoare şi fermitate
1. Primul obiectiv este acela de a preveni orice escaladare a conflictului.

In partea a doua a şedinţei, cu ajutorul strategiilor mai, terapeutul încearcă să modifice procesul tipic de
escaladare a conflictului. Fiecare dintre soţi se angajează să-şi stăpânească violenţa verbală şi să încerce să
controleze factorii de stres identificaţi în şedinţele precedente utilizând aceleaşi metode. Aplicarea
sistematică a acestor strategii diminuează caracterul negativ al convorbirilor, îi linişteşte pe parteneri şi
reduce nevoia fiecăruia de a se comporta după principiul „dinte pentru dinte" în timpul disputelor.
În ciuda ameliorărilor observate la cuplu, terapeutul rămâne conştient de caracterul temporar al acestor
schimbări. Atingerea unui nivel de comportament stabil depinde de aprofundarea credinţelor şi a emoţiilor
trăite şi de instalarea unei noi dinamici relaţionale între soţi. Evoluţia situaţiei în timpul şedinţei următoare,
soţii nu raportează decât o singură dispută. Cristina descrie unele schimbări importante la Emanoil. Acesta
din urmă şi-a respectat angajamentele. El adoptă un orar de lucru mai previzibil şi contribuie la controlul
disputelor.

Cristina- Pentru moment, sunt mai degrabă deprimată şi confuză decât furioasă; dar nu sunt sigură că pot
să-l iert pe Emanoil. Am evitat certurile, dar mă îndoiesc că suntem capabili să reconstruim relaţia noastră
de cuplu de dinainte. Aş dori să mă ajutaţi să iau o decizie în legătură cu ceea ce vreau să fac Aş dori să
accept oferta pe care mi-aţi făcut-o de a mă întâlni cu un psiholog din echipa dumneavoastră pentru
câteva şedinţe individuale.
Emanoil are o reacţie ambivalenţă faţă de evoluţia atitudinilor Cristinei. El este mulţumit de faptul că
aceasta subliniază eforturile sale, dar se teme de ezitările sale în legătură cu continuarea travaliului
terapeutic de reconstrucţie a relaţiei lor.
Terapeutul precizează obiectivele urmărite în cadrul mandatului de control al ambivalenţei şi prezintă
regulile care guvernează acest travaliu terapeutic.
Regulile unui mandat de control al ambivalenţei: - accentul este pus pe sentimentele, credinţele şi
aşteptările fiecăruia în legătură cu continuarea relaţiei; cei doi soţi nu caută deci soluţii pentru rezolvarea

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 13
neînţelegerilor lor : - în această perioadă, orice decizie luată în grabă sau orice acţiune intempestivă este
anulată; această strategie este aplicată deoarece problema ambivalenţei necesită o mare doză de toleranţă la
incertitudine : expunerea şi analiza intenţiilor fiecăruia provoacă aproape întotdeauna angoase puternice;
este deci important să controlăm impulsivitatea şi tentaţia de a boicota procesul de gândire; - terapeutul
insistă ca experienţa fiecăruia, aşteptările sau intenţiile sale să fie împărtăşite evitându-se orice critică.
Emanoil începe prin a spune că, în ultimele şase luni, s-a gândit adesea la separare, atât de ireconciliabile i
se par a fi diferenţele dintre ei. Dar, după ce a început psihoterapia de cuplu, are din nou speranţă. Climatul
familial este mai liniştit, criza pare să se fi estompat. El este acum convins că sunt făcuţi unul pentru altul.

Crsitina spune că, încă de la începutul relaţiei lor, a apreciat la el simţul umorului. Ea înţelege că aceasta
este maniera lui de a-i spune că o iubeşte. Ea doreşte în prezent să primească dovezi de dragoste mai
directe, pe care acesta pare că nu vrea sau nu poate să le manifeste. Ea se simte vinovată pentru faptul că
cere mai multă afecţiune, dar nu se mai simte în stare să reziste dacă vidul afectiv se perpetuează. Ea
adaugă faptul că ei nu mai au priorităţi comune şi că, din cauza faptului că Emanoil ia toate deciziile
importante fără să o consulte, ea nu poate face decât două alegeri: supunerea pasivă şi tăcerea sau războiul
în tranşee. Explorarea experienţei sale demonstrează faptul că aceste conflicte gravitează în jurul a două
tematici: - proximitatea şi distanţa afectivă, - miza puterii (dominare sau supunere) în cadrul cuplului.
Terapeutul le comunică celor doi soţi această viziune asupra relaţiei prezentând diferite scenarii relaţionale.
Aceste secvenţe se desfăşoară, de asemenea, în cadrul şedinţei şi se bazează pe o succesiune disfuncţională
de reacţii afective şi comportamentale. Disputele dintre soți se desfăşoară după nişte scenarii tipice evocate
deja.

De exemplu, Cristina este epuizată la sfârşitul zilei şi îi solicită lui Enoil să manifeste o disponibilitate
afectivă mai mare, faţă de ea. Ea resimte o gamă întreagă de emoţii care merg de la mânie la disperare,
trecând prin singurătate. Reacţiile afective se activează rapid, ele durează mult şi se diminuează lent.
Cristina interpretează întârzierile lui Emanoil şi detaşarea sa emoţională ca fiind o lipsă de respect şi o
trădare inacceptabilă. Ea păstrează convingerea că Emanoil nu se va schimba decât dacă va folosi în ceea
ce-1 priveşte strategii coercitive dramatice (ameninţări, ultimatumuri, părăsiri precipitate de domiciliu...).
Emanoil manifestă un comportament natural mai puţin reactiv. în situaţie de conflict, el creează o anumită
distanţă sperând că Celine se va calma. El nu stabileşte legături între comportamentele sale şi reacţia
Cristinei. In plan emoţional, el este depăşit pe mai multe fronturi: neputinţă, suferinţă, mânie, nelinişte. El
atribuie problemele de cuplu imaturităţii Cristinei şi contraatacă in forţă : insulte, ameninţări, intimidare
etc. Dominarea şi supunerea în cadrul cuplului se manifestă, de asemenea, conform unui model relaţional
stereotip care nu se modifică prea mult de la o dispută la alta.

Terapeutul încheie şedinţa rugându-i pe cei doi să completeze, înainte de următoarea şedinţă, o listă de
caracteristici pozitive şi negative ale relaţiei lor.

Şedinţa șapte

La începutul şedinţei, Cristina comunică faptul că s-a întâlnit de două ori cu psihologul recomandat de
către terapeut. Ea pare mai puţin epuizată şi anxioasă. Ea revine după un sejur petrecul la părinţii săi:
decizia de a părăsi domiciliul conjugal a fost luată de comun acord. Emanoil a informat-o pe Cristina că a
reuşit să demareze un contract foarte important. Cristina, după ce a completat fişa privind aspectele pozitive
şi negative ale relaţiei, anunţă că se simte pregătită „să încerce să treacă peste rănile ultimelor luni pentru
a reconstrui cuplul". Emanoil face un comentariu sarcastic, dar îşi exprimă mulţumirea. El apreciază faptul
că soția sa încearcă să reanimeze viaţa lor de cuplu.
Rezolvarea atitudinii ambivalenţe a Crsitinei faţă de continuarea relaţiei necesită un nou mandat
terapeutic : ameliorarea pe termen lung a echilibrului relaţiei. In cadrul acestei faze, obiectivele sunt
numeroase: dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a capacităţilor de identificare a emoţiilor, acceptarea şi
toleranţa diferenţelor fundamentale dintre soţi, ameliorarea aptitudinilor de a rezolva probleme,
amplificarea şi dezvoltarea manifestărilor de afecţiune, analiza conduitelor de ataşament, ameliorarea vieţii
sexuale şi negocierea unei repartizări echitabile a puterii şi a responsabilităţilor familiale.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 14
Terapeutul observă dialogul timp de patru minute luând notiţe. El întrerupe schimbul de cuvinte atunci când
tonul devine ridicat şi criticile se intensifică. Terapeutul le cere atunci celor doi soţi să se autoevalueze :
poate fiecare să spună ce a apreciat şi ce i-a displăcut în ceea ce priveşte propriul stil de comunicare?
Cristina răspunde imediat: „Nu-I ascultam cu atenţie atunci când vorbea. îmi pregăteam replica şi l-am
întrerupt de mai multe ori".
Emanoil îşi exprimă părerea: „Încercam să nu discut decât un singur subiect pe rând şi să n-o condamn
pe Cristina, dar nu ascultam prea mult".
Travaliul terapeutic al cuplului în timpul efectuării exerciţiilor care urmează, în cadrul şedinţei sau la
domiciliu, terapeutul sugerează fiecăruia să lucreze în special trei comportamente de exprimare şi două
comportamente de ascultare. Comportamentele de exprimare vizate sunt: - formularea de mesaje scurte, cu
o durată de 20 de secunde sau mai puţin, - utilizarea pronumelui „eu", - adoptarea unui ton neacuzator
atunci când este exprimată o frustrare sau o decepţie.
Comportamentele de ascultare care trebuie schimbate sunt nonverbale şi verbale. Este vorba despre:

- schimbarea dezaprobării, nerăbdării şi dezinteresului printr-o privire plină de interes şi încurajatoare; -


realizarea unui rezumat al mesajului celuilalt înainte de a relua rolul celui care se exprimă
Terapeutul aplică următoarele strategii: exerciţii frecvente, de scurtă durată, indicaţii explicite privind
comportamentele care trebuie schimbate, accent pus pe autoevaluare şi evaluarea efectuată de către
terapeut, invitaţie la alternarea regulată a rolurilor, modelarea comportamentelor pe care trebuie să le adopte
terapeutul, restructurare cognitivă, semnalarea emoţiilor trăite, dar neexprimate de către soţi şi proiecte de
exerciţii de efectuat acasă. Ameliorările stilului de comunicare se dovedesc a fi importante şi rapide. în
măsura în care terapeutul controlează durata discuţiilor şi încurajează autoevaluarea continuă, calitatea
exprimării şi a ascultării se dovedeşte a fi ridicataă

La începutul celei de-a opta şedinţe consacrate mandatului de ameliorare a relaţiei de cuplu, Cristina şi
Emanoil descriu evenimentele săptămânii.

Zilele au fost mai degrabă calme, în timpul cărora discuţiile au fost marcate de recurgerea spontană la
comportamentele de comunicare învăţate.
Capacitatea celor doi soţi de a respecta principiile rezolvării eficiente de probleme şi de a găsi soluţii
adecvate problemelor întâlnite se ameliorează progresiv. Analiza şi modificarea modalităţilor de exprimare
a afecţiunii şi a stilului de ataşament subiacent comportamentelor fiecăruia constituie principala provocare
care trebuie abordată în tratamentul lui celor doi soți:. Datorită celor învăţate în cadrul terapiei individuale
şi de cuplu, Cristina simte că se îndrăgosteşte din nou de Emanoil. Ea devine mai demonstrativă atât verbal,
cât şi fizic. Emanoil îşi exprimă din ce în ce mai direct aprecierea în legătură cu progresele Cristinei. Ea
este o soție bună, își controlează cariera şi contribuie la administrarea finanţelor familiei.
Dar el îşi manifestă rareori dragostea şi nu ia iniţiativă în ceea ce priveşte senzualitatea, sexualitatea şi
romantismul. În timpul vacanţelor de Crăciun, cei doi soţi trăiesc o escaladă a comportamentelor violente
verbale şi fizice.
Cristina spune că este obosită şi se simte respinsă de Emanoil. Analiza acestui conflict demonstrează că
prioritar este de acum înainte să se discute deschis despre strategii de exprimare a afecţiunii, tandreţei şi
dragostei.

Terapeutul, referindu-se la episodul trăit, îşi prezintă viziunea proprie în ceea ce priveşte tematica centrală
referitoare la ataşament. El încheie insistând asupra importanţei explorării credinţelor şi emoţiilor fiecăruia.
Identificarea de soluţii imediate nu este o prioritate pentru moment. Inspirându-se din recomandările
(„Terapia cuplului axată pe emoţie), terapeutul utilizează strategii centrate pe manifestarea emoţiilor. în
următoarele şedinţe. Emanoil dezvăluie faptul că el are impresia că soția sa îl compară în mod constant cu
propriul tată, prezentat ca fiind soţul ideal: acesta îşi aşază soţia pe un piedestal, este fermecător, atent etc.
Emanoil mărturiseşte că el se percepe mai mult ca semănând cu propriul tată : un bărbat care nu se
manifestă prea demonstrativ, este critic, dominator, sarcastic şi, uneori, denigrator. El susţine că nu va putea
să copieze modelul pe care îl doreşte Cristina.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 15
Emanoil- în orice caz, nu m-am născut aşa şi, cum nu mă pot comporta în mod natural aşa, ar fi ipocrit şi
necinstit din partea mea să mă forţez să fiu afectuos. Ar fi mai rău decât ceea ce fac în prezent.

Terapeutul subliniază faptul că aceste credinţe creează o puternică presiune asupra lui Emanoil şi că de aici
rezultă anxietate şi culpabilitate. Soțul este îngrijorat în legătură cu diminuarea dorinţei sale sexuale şi cu
disfuncţiile erectile ocazionale. El evită manifestările senzuale şi raporturile sexuale.
Emanoil- Mi-e teamă să nu creez o situaţie în care n-aş fi la înălţime.
El nu-şi explică problemele sale sexuale în situaţia în care o consideră pe soția sa atrăgătoare. Eamnoil
invocă doi factori potenţiali care generează aceste dificultăţi: utilizarea antidepresivelor şi uzura legată de
numărul mare de ani de viaţă comună cu Cristina. Soția spune că este mulţumită că această tematică este
analizată, chiar dacă i se confirmă astfel unele dintre îndoielile sale.
Cristina-Cel puţin ştiu că nu îmi imaginam faptul că mă evitai.
Acest sentiment de satisfacţie este de scurtă durată. Cristina nu se simte iubită şi se întreabă dacă este
demnă de a fi iubită. Ea mărturiseşte că trăieşte un sentiment de descurajare şi de mare oboseală asemănător
cu cel resimţit la începutul tratamentului. Terapeutul constată că aceste emoţii sunt
mai puţin intense şi debilitante decât la început, dar nu insistă să o confrunte pe Cristina cu această
percepţie eronată. Ea îşi examinează motivaţia şi capacitatea sa de a menţine schimbările realizate în
ultimele luni în situaţia în care trăieşte cu o persoană pe care o iubeşte, dar care nu are aceleaşi sentimente
pentru ea.

Cristina se teme să nu asiste la trecerea anilor fără a primi ceea ce doreşte cel mai mult de la viaţă . „Pot să
suport sau îmi distrug familia ? "
I se pare că există în această privinţă diferenţe ireconciliabile, dar consideră că nu poate să-l acuze pe
Eamnoil de a fi ceea ce este. Ea afirmă, fără mânie, că relaţia lor de dragoste este sortită eşecului şi că el
nu-i oferă decât o dragoste frăţească sau o relaţie amicală.
Terapeutul1 pune accentul pe sentimentele de vulnerabilitate care însoţesc durerea resimţită, recadrând în
acelaşi timp credinţele pentru a atenua reproşul şi gândurile catastrofice. Terapeutul subliniază faptul că cei
doi soţi cred că problemele lor afective sunt enorme, ireconciliabile şi de nerezolvat, dar că exactitatea
acestor convingeri merită a fi examinată. Terapeutul, în calitatea sa de observator extern experimentat,
introduce noi elemente care trebuie să fie luate în consideraţie, examinează valoarea unor indicatori utilizaţi
pentru susţinerea unui punct de vedere şi evaluează capacitatea soţilor de a explora noi credinţe şi emoţii.

Utilizarea acestor strategii îi determină pe cei doi soți să aprofundeze capacitatea lor de a înţelege
diferenţele dintre ei. Credinţele examinate devin mai nuanţate şi mai elaborate. Reactivitatea lor afectivă
diferenţiată li se pare importantă în unele aspecte ale vieţii lor, neglijabilă în altele. Aceste diferenţe apar
mai puţin ireconciliabile decât în urmă cu doi ani. Utilizarea unui limbaj centrat pe acceptarea şi toleranţa
diferenţelor constituie una dintre strategii. Ameliorarea concretă a vieţii lor sexuale reprezintă, de
asemenea, o strategie care trebuie luată în consideraţie. Progresele cognitive se repercutează rapid asupra
climatului relaţiei. Ei sunt mai calmi şi se amuză atunci când terapeutul discută despre provocările care
trebuie abordate pentru a reconcilia stilul lor de ataşament.
Aceste schimbări deschid calea efectuării acasă a unor exerciţii destinate amplificării frecvenţei şi calităţii
gesturilor afectuoase dintre soţi. Cristina se ocupă mai mult de starea sa de bine. Atunci când Eamnoil este
puţin disponibil şi mai puţin afectuos, ea planifică alte proiecte pentru sine : sport, călătorie cu prietenele...
Obiectivul propus lui Emanoil este acela de a exprima cu ajutorul gesturilor şi al cuvintelor consideraţia pe
care o are, dar pe care o ascunde faţă de Cristina.

Ședința dedicată explorarea vieţii senzuale şi sexuale a celor doi soți se suprapune cu analiza comunicării
lor afective. Şedinţa planificată special cu această tematică se bazează pe o discuție pe frecvenţa uzuală a
raporturilor lor sexuale care este de unu pe lună. In mod obişnuit, Cristina ia iniţiativa după un scenariu
tradiţional în care senzualitatea şi comunicarea sunt puţin prezente. Fiecare ajunge la orgasm, dar amândoi
sunt preocupaţi de pierderea temporară a erecţiei lui Eamnoil. Examinarea situaţiei scoate în evidenţă mai
mulţi factori care explică aceste dificultăţi: lipsa de informaţie adecvată privind sexualitatea, prezenţa unor

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 16
mituri şi credinţe distructive, tendinţa de a adopta un rol de spectator, nu de participant, acţiunea inhibitoare
a anxietăţii şi a depresiei, existenţa deficitelor de comunicare specifice senzualităţii şi sexualităţii,
dezacordul conjugal şi incompatibilitatea profilurilor de răspuns la excitaţie. Fiecare cauză este tratată
utilizându-se proceduri bine definite în documentaţia clinică referitoare la terapia sexuală.
După şedinţele centrate pe ameliorarea relaţiei lor, cuplul înţelege mai bine cum să-şi reconcilieze
diferenţele afective şi sexuale. Cristina atinge un nivel de acceptare mai complet decât Eamnoil care
prezintă totuşi schimbări clare, dincolo de simpla toleranţă). Reducerea sentimentelor de culpabilitate şi de
anxietate de performanţă şi dezvoltarea unui stil de afirmare de sine fără sarcasm îi permit acestuia să-şi
exprime o preferinţă sau o fantasmă fără a deveni defensiv. El este eliberat de o parte importantă a anxietăţii
pe care o resimte. Cristina este mai puţin afectată atunci când Eamnoil nu-i împlineşte aşteptările afective.
Cuplul raportează o creştere a calităţii şi a frecvenţei raporturilor senzuale şi sexuale şi o reducere a
presiunii în direcţia „standardelor".

Concluzii :
Cazul cuplului Cristina-Emanoil ilustrează în mod tipic problemele cuplurilor care se prezintă, în cadru
instituţional sau la un cabinet privat, pentru a începe o psihoterapie de cuplu. Complexitatea situaţiei celor
doi este cauzată de mai mulţi factori: - cei doi soţi prezintă, conform instrumentelor normative, un nivel de
suferinţă conjugală ridicat1; - negocierea unui mandat terapeutic ţine cont de natura crizei familiale; -
nivelul ridicat de violenţă verbală, riscul manifestării violenţei fizice faţă de fiul cel mare, ameninţarea cu
disoluţia căsniciei creează probleme de gestionare clinică importante; priorităţile terapeutului şi ale
fiecăruia dintre soţi converg rareori şi ameliorarea relaţiei de cuplu constituie un obiectiv al intervenţiei
valabil din momentul în care criza a încetat şi ambivalenţa s-a rezolvat; - diversitatea domeniilor
funcţionării psihosociale afectate reprezintă o provocare de prim ordin în terapia sistemică; atunci când
criza este depăşită, resursele psihologice ale soţilor şi calitatea alianţei cu terapeutul sunt factori-cheie
pentru reuşita tratamentului.
Obiectivele par să fi fost atinse în ansamblu. Toate părţile implicate consideră că gestionează în mod
adecvat conflictele prezente la începutul terapiei. . Ei au dispute uneori dramatice, dar aceste dispute se
derulează fără violenţă fizică sau verbală care să creeze prejudicii. Ei se împacă în general în mai puţin de
24 de ore. Exprimarea afecţiunii şi a sexualităţii lor continuă să se amelioreze şi, în cea mai mare parte a
timpului, împărţirea puterii este mai echitabilă. Soții au aceleaşi trăsături de personalitate ca la început.
Terapeutul notează o tendinţă a acestora de a-şi readapta reflexele afective şi cognitive uzuale. însă ei
conştientizează mai mult acest proces şi costurile asociate acestuia. Terapeutul reaminteşte la fiecare şedinţă
că schimbările lor sunt în acelaşi timp remarcabile şi durabile.

Recomandări:

Monitorizarea şi prevenirea recăderii. Cuplul să participe la şedinţe de monitorizare. Ei trebuie să-şi


păstreze vigilenţa şi să apeleze la strategiile învăţate.

Psiholog,
Săraru Maria Mihaela

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 17
TERAPIE DE FAMILIE

Studiu de caz nr.2

Doamna Doagaru, o mamă singură, în varsta de 42 ani, a solicitat consiliere psihologică din cauza
realționarii defectuoase cu fiul său care este adolescent în varsta de 16 ani. Mama a manifestat o atitudine
preocupată, îngrijorată de rezolvarea problemelor fiului ei, reflectând pe diferite aspecte că și ea a abordat
inadecvat relaționarea cu fiului ei. În ceea ce privește situația familială, doamna Doagaru precizează că l-a
crescut pe fiului ei singură de când acesta avea vârsta de 2 ani, despărțindu-se de tatăl lui, din cauza
consumului de alcool. Gabriel nu a păstrat legătura cu tatălui lui, în urma incidentului și anume la vârsta de
9 ani a fost singur să-l viziteze, iar acesta fiind în stare de ebrietate a închis ușa și i-ar fi spus că nu îl mai
lasă să plece, iar copilul speriat a sunat-o, iar ea a vorbit cu tatăl copilul să îl lase să plece. Gabriel când a
ajuns acasă s-a spălat și i-a spus mamei că nu vrea niciodată să-l mai vadă pe tatăl lui. Acesta nu s-a ocupat
de creșterea și educația lui, iar doamna Doagaru nu a mai păstrat legătura cu domnul. Relatează că a stat cu
fiul ei, într-o garsioneră a fratelui ei, iar de când s-au mutat la apartamentul cu două camere, minorul i-ar fi
transmis că nu se simte bine în noua locuință, identificându-se în fosta locuință. În ceea ce privește
relaționarea cu soțul ei a precizat că este una bună, normală, fiind bucuros că acesta îi dădea pe zi mai mulți
bani de buzunar, precizând despre ea că era zgârcită.
Povestește că în perioada copilăriei a fost un copil deschis, vesel și comunicau, iar în mediul școlar
nu excela, dar îl ajuta la efectuarea lecțiilor, iar în prezent este schimbat considerând că este influențat de
către anturaj, precizând că acesta i-ar fi comunicat că adoptă astfel de comportament în mediul social pentru
că astfel nu s-ar integra, explicându-i că nu va înțelege.
Adolescentul provine dintr-o familie monoparentală, în care locuiește cu mama și cu soțul actual al
acesteia, în prezent fiind o familie de tip ,,reconstruită", în care mama s-a recăsătorit cu altcineva și au
format o nouă familie, împreună cu fiul ei. Aspect, ce îl deranjează pe Gabriel, menționat de către el, atât în
ședința individuală, cât și în cea împreună cu doamna Doagaru, având conflicte atât cu ea, cât și cu soțul
mamei.

Evaluarea problemei
Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de relationare si problema
copilului – agitatia , lipsa poftei de mancare ,neatentia la scoala - determinata de
disfunctiile familiei ) – am urmarit pe parcursul a șase sedinte de consiliere, urmatoarele :
1) structura familiei;
2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;
3) rezonanta familiei ;sistemului familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui membru ;
4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are sau nu un suport ;
5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei etape;
6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie.

Desfășurarea procesului terapeutic:


Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre membrii familiei (ședință
-mama-copil ; sedinta individulă copil, , ședință individulă mamă) , concentrandu-ma pe proces si
dezvoltand permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat , testat si reformulat ) despre structura
familiei , care sa ne ajute la ghidarea interventiilor terapeutice ulterioare. Alaturi de scoala structuralista ,
am folosit si tehnici din alte scoli (sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem
face o evaluare corecta, si apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate .

Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :


- puterea de decizie o are adolescentul pentru că mama i-a dat-o, până în momentul când în viața mamei a
apărut un alt bărbat și acum cei doi bărbați din casă sunt în conflict, respectiv adolescentul și concubinul
mamei

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 18
-cei doi părinți ai adolescentului au format tot timpul subsisteme separate , intre ei fiind granita rigida , cu
putine contacte , tatăl adolescentului fiind consumator de alcool, provoca mai mult scanandaluri, nu se
implica în viața de familia;
In subsistemul adultilor au fost mereu dificultati de relationare , pentru ca tatăl nu se implică, păsândui
doar de propria persoană, fapt ce reiese și din relația defectuasă pe care o are cu adolescentul
- subsistemul parental nu functioneaza la parametri normali , pentru ca tatal nu se implica, intre el si copil
de la varsta de 9 ani nu exista interactiune
- inte mama si adolescent granita este difuză, relatia dintre ei fiind tensionată, permitand o interactiune
minimă. Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea , copilul este influentata de conflictul cu
mama.
- mama îl acuză pe adolescent că nu o ascultă, că nu o respectă
-mama spune că acorda un interes deosebit nevoilor băiatului , dar din tot ce face reiese că este mai mult
focusată nevoile ei;
- Mama formeaza coalitie cu actualul partener , ori de cate ori are o problema importanta se sfatuieste cu el
si nu conteaza daca adolescentul este de acord sau nu
- coaliție : mama și actualul
Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre mama și copil există tensiune ; se streseaza reciproc
invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice : mesajele nu sunt clare , se relateaza o
problema si se divagheaza la alta , sunt preponderent acuzatoare.
Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau difuze,aliantele
sunt patologice , la fel si triadele, familia are coeziune si flexibilitate scazute pentru a se putea adapta la
stres

Stabilirea obiectivelor.
Mi-am propus urmatoarele obiective :
- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;
- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui
membru .
- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare
- consilierea psihologică a minorului;
- diadă mamă-fiu;
- managementul emoțiilor în raport cu experiențele/evenimentele petrecute în mediul familial;
managementul nevoilor în raport cu mediul școlar gestionarea și dezvoltarea abilitățiilor, nevoilor și a
preferințelor, modalități de deprindere a comunicării asertive, funcționale, atât în mediul familial, școlar, cât
și social, modalități de gestionare a emoțiilor cu tentă negativă încărcate cu furie; diadă mamă-fiu și
stabilirea granițelor în mediul familial;
-adoptarea unui comportament optim; autocunoaștere; psihoeducație și deprinderea de soluții privind
consumul de substanțe ilegale;
-îmbunătaţirea capacităţii de adaptare a minorului în mediul școlar și cel familial la situaţii cu care
aceasta se poate confrunta și a identificării resurselor şi modalităţilor de rezolvare a problemelor;
- managementul emoțiilor; înțelegerea complexității emoțiilor în situațiile conflictuale; dezvoltarea
stimei de sine și încrederii;
-resemnificarea, restructurarea și fixarea patternurilor comportamentale optime;
-restructurarea și integrarea patternurilor benefice, în vederea direcționării propriei energii, validându-și
starea de bine, în vederea transmiterii și celorlalți unei percepții transparente, pentru a nu se produce
confuzie în comunicare;
-creșterea competențelor mamei în gestionarea nevoilor comportamentale ale minorului și facilitarea
dobândirii unui stil parental optim în privința relaționării cu aceasta; recomandări cu explicații privind:
ascultarea reflexivă, ghidarea minorului în privința realizării, atât activitățiilor școlare, cât și a celor
familiale în vederea deprinderii tendinței de responsabilitate fără a folosi un ton imperativ, negociind prin
expunerea a mai multor variante, prin care minorul să se simtă validat în ceea ce privește opțiunea,
realizând o anumită activitate fără a resimții presiune la nivel emoțional.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 19
Planul de interventie
Mi-am planificat urmatoarele etape :
Alaturarea si acomodarea
Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte terapia si sa se simta
inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate premisele restructurarii , am in
vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o alianta de intelegere cu fiecare membru al
familiei .
In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul comunicational al familiei , cu perceptiile familiei ,acord atentie
fiecarui membru , il fac sa se simta important , ii felicit pentru faptul ca au constientizat ca au o problema ,
ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in rezolvarea ei . Acord o atentie deosebita si
copilului , interesandu-ma daca stie unde se .afla si de ce

Tehnici folosite :
Mentinerea- sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul cresterii
independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru
parinti care sunt lasati sa-si descrie problemele , dar si pentru copil care nu e fortat sa
vorbeasca , ci cand simte el nevoia.
Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste
increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale .E foarte important ca fiecare sa-si
clarifice pozitia fata de problema.
Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele afective ale
comunicarii acestora .
Analiză, explicare, argumentare, descriere, analiza contextuală, problematizarea, externalizare parafrazare,
activarea resurselor și resemnificarea problematicii.
Identificarea resurselor proprii de adaptare la mediu și de soluționare a situațiilor problematice, atât în
mediul familial, cât și în mediul social,
Joc de rol, scenarii, teste proiective,
Tehnici de gestionare a emoțiilor, reflecția, oglindirea, desensibilizarea sistematică, tehnica scaunul gol,
paradoxul.

Diagnosticul structural- are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in
observarea tranzactiilor familiale, formularea , testarea si reformularea ipotezelor de lucru
- simptomele pacientului identificat –expresie a paternurilor disfunctionale care afecteaza
toata familia
-evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele
formularile sunt redefinite si revizuite .
-dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi
influentat terapeutul : eu primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura
ce urmaresc interactiunile familiei .
- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica structurala
expusa de familie .
-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei interactioneaza.
- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante,
coalitii
-construirea harților terapeutice

Restructurarea familiala
Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera ca etapa a
restructurarii .
-punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre
membrii familiei a interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre. La o punere
in scena se are in vedere :

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 20
1) observarea procesului ; 2) modul cum trebuie condus procesul ; 3) conducerea familiei sa-si modifice
interpretarea ; 4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue .
- punerea in scena a diferitelor momente din viata familiei ( ,, ati putea sa-mi aratati si mie
cum decurge acest lucru ? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine ataca :
cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic ,etc .
- cum se comporta copilul in timp ce mama vorbește ;
-cât este de e implicată mama în viața copilului ;
Invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum interactioneaza , atentia
fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;
- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l nelinisteste
pe celalalt
- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul
- scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor acea staeste urmarita atent
- urmaresc tranzactiile problematice ; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor tranzactionale , are loc
simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri , pentru casa pot observa tranzactiile tipice se are
in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine urmareste si cine-i urmarit -
modificarea acestui patern (intensitatea )
-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii, repetitiei si
duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur ca familia monoparentală a
receptat mesajul despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .
Sublinierea granitelor –este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si
permeabilizarea granitelor rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre
subsisteme realinierea granitelor se face crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele
familiei :membrii familiei sunt invitati sa vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile , diadele
ajutate sa termine conversatiile fara amestecul altora
- asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de reguli, cand le renegociaza pe cele
vechi ,sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru, subsistem al familiei incurajarea
membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile dintre ei.
- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementaritatii .
- cer membrilor familiei sa se ajute unul pe altul sa se schimbe .
Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica –dupa unii chiar etapa – ce consta in modificarea relatiilor de
putere din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvata .
Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata intr-un punct mort , pentru ca
membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul . De aceea se are in vedere :
-dezechilibrarea si realinierea sistemului
-realizarea echilibrului si corectitudinii
Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte restructurarea . Se
poate realiza pe mai multe cai:
- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor membri
ai familiei
- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului din
sistemul familie
Stabilirea unor sarcini
- am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta
Sarcinile date sunt de forma : sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le face placere si sa-
si acorde un timp in care sa discute intre ei pe marginea celor observate ;
pentru a realiza apropierea dintre mamă și adolescent , se da ca tema o activitate comuna ;
-când simt că este foarte multă tensiune și unul jignește sau nu respectă regula hotartă, să-și ceară scuze și
să explice de ce a avut acel comportamament. Sa observe ce se intamplă, cum se schimbă interractiune
dintre ei.
- mama să gie mai atentă la tonul cu care i se adresează copilului, să nu-l mai persecute, să aprecieze atunci
când adolescentul face ce lucruri bune

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 21
Formarea competentei –este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor pozitive , functionale , pe
care membrii familiei le au , dar nu sunt activate
-se subliniaza ceea ce se face corect
- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca sunt competenti
atunci cand le reuseste ceva .
-ex . “Bravo!
Am observat că reușești mereu să gasești soluții problemelor cu care te confrunti in afara casei, am
convingerea ca ai competenta necesara sa gaseti solutii reale si posibile la problemele cu
care te confruncti si in vaiat de familie“
Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului , cu
scopul de a elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia.
Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la interventiile directive ,
pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata .
Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii despre diferite
moduri de comportament . Metaforele terapeutice , contraexemplul ,etc. s-au dovedit eficiente .

Desfașurarea terapiei pe ședințe

Prima ședință
Doamna Doagaru a relatat despre motivul principal al solicitării intervenției unui program de
consiliere și anume din cauza incidentului pe care l-a avut cu fiul ei. Aceasta relatează că fiul ei, Gabriel i-
ar fi furat un lănțișor de aur, cu scopul de a-și cumpăra o pereche de blugi scumpă, însă i-a consumat
împreună cu un prieten pe mâncare, sucuri, țigări și marijuana, motivându-i acesteia că nu putea să apară cu
acei blugi scumpă, fiindcă ar fi trebuit să explice de unde a făcut rost de bani. În momentul în care își căuta
lanțul l-a întrebat pe acesta dacă l-a luat el, acesta negând, însă soțul doamnei s-a gândit să-l apeleze pe
prietenul lui Gabriel și să îl întrebe direct, acesta recunoscând. Doamna a avut o discuție cu minorul în care
l-a mai întrebat încă o dată dacă a luat el lănțișorul, acesta negând, iar în acel moment aceasta i-a pus
înregistrarea conversație, în care prietenul recunoaștea, acesta adoptând o poziție închisă, cu priverea în jos,
conform precizăriilor doamnei. De asemenea a relatat că până în momentul să afle că el i-a luat lănțișorul,
întrebându-l insistent, s-a enervat și i-a precizat că se va supăra foarte rău și i-a pus câteva haine să plece,
menționându-i sacrificiile pe care le făcuse pentru a-și achiziționa acel lănțișor. Relatând despre
comportamentul său în raport cu fiul ei, psiholog a întrebat-o ce părere are despre atitudinea și
comportamentul adoptat față de Gabriel în vederea conștientizării propriilor ei acțiuni abordate, înainte de a
preciza că fiul ei are probleme și de a manifestă un comportament nepăsător și agresiv.
Scopul ședinței a fost de culegere de informații, de descriere a problemelor, de analiză, în vederea
reflectării doamnei Doagaru despre motivele adoptării unui astfel de comportament al fiului ei. Mama
minorului a menționat cu privire la așteptăriile pe care le are în urma programului de consiliere psihologică
împreună cu Gabriel și anume că își dorește că acesta să termine ciclul liceal, să meargă la cursuri să nu
absenteze și să reînnoade relația și să comunice cum comunica și înainte să nu se mai închidă în el și de
asemenea să nu mai consume marijuana.
Psihologul a întrebat-o de când s-a produs schimbarea comportamentală a fiului ei, aceasta relatând
că a începută să se schimbe de când a început clasa a-X-a, învâțând de după-amiază și împrietenindu-se cu
diverși colegi. De asemenea crede că a mai contribuit la schimbarea lui și relația pe care o are prietena lui,
având etape în care au fost despărțiți și a suferit, încurajându-se că va depășii momentul.
Referitor la consumul de marijuana, aceasta relatează că el i-a precizat că nu îi sunt suficiente doar
țigăriile normale, motivând că celelalte îl calmează.
În ceea ce privește situația familială, doamna Doagaru precizează că l-a crescut pe fiului ei singură
de când acesta avea vârsta de 2 ani, despărțindu-se de tatăl lui, din cauza consumului de alcool. Gabriel nu
a păstrat legătura cu tatălui lui, în urma incidentului și anume la vârsta de 9 ani a fost singur să-l viziteze,
iar acesta fiind în stare de ebrietate a închis ușa și i-ar fi spus că nu îl mai lasă să plece, iar copilul speriat a
sunat-o, iar ea a vorbit cu tatăl copilul să îl lase să plece. Gabriel când a ajuns acasă s-a spălat și i-a spus
mamei că nu vrea niciodată să-l mai vadă pe tatăl lui. Acesta nu s-a ocupat de creșterea și educația lui, iar
doamna Doagaru nu a mai păstrat legătura cu domnul. Relatează că a stat cu fiul ei, într-o garsioneră a

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 22
fratelui ei, iar de când s-au mutat la apartamentul cu două camere, minorul i-ar fi transmis că nu se simte
bine în noua locuință, identificându-se în fosta locuință. În ceea ce privește relaționarea cu soțul ei a
precizat că este una bună, normală, fiind bucuros că acesta îi dădea pe zi mai mulți bani de buzunar,
precizând despre ea că era zgârcită.
Povestește că în perioada copilăriei a fost un copil deschis, vesel și comunicau, iar în mediul școlar
nu excela, dar îl ajuta la efectuarea lecțiilor, iar în prezent este schimbat considerând că este influențat de
către anturaj, precizând că acesta i-ar fi comunicat că adoptă astfel de comportament în mediul social pentru
că astfel nu s-ar integra, explicându-i că nu va înțelege.
Doamna Doagaru a manifestat o atitudine preocupată, îngrijorată de rezolvarea problemelor fiului ei,
reflectând pe diferite aspecte că și ea a abordat inadecvat relaționarea cu fiului ei.
.

A doua ședință
În cadrul ședinței desfășurată în diadă mamă-fiu, la început cei doi au manifestat o atitudine defensivă și
blocată, unul în prezența celuilalt, observându-se din comportamentul nonverbal al amândurora,
patternurile disfuncționale sistemului familial interdependent emoțional. Astfel, s-a observat, atât la nivelul
comportamentului nonverbal, cât și al celui verbal, interacțiunii dintre cei doi, că în cadrul subsistemului se
menține homeostazia, susținându-se conformitatea comportamentului fiecărui membru, evitându-se în acest
mod schimbările comportamentale. De asemenea interacțiunea dintre cei doi, în cadrul ședinței de
consiliere psihologică a fost disfuncțională, bazându-se pe acuzații reciproce, fondate pe propriile viziuni și
diferențe de vârstă. Situațiile cele mai discutate și disecate de către ce doi au fost pe subiectele: menținerii
școlii și promovării claselor liceale, a consumului de substanțe ilegale, a relaționării în mediul familial și a
stabilirii și menținerii unui set de reguli. S-a observat la nivel fiziologic, starea de agitație și nevoia de
mișcare a minorului pe fotoliu, în momentele tensionate, la începutul ședinței având nevoia de consuma
toată sticla de suc.
Nevoile și așteptările mamei în prezent, vis-a-vis de Gabriel, constau în comunicarea funcțională
dintre ei, parcurgerea orelor a programului școlar, regula de a ajunge în casă până în ora 22:30, stoparea
consumului de marijuana.
Nevoile și așteptările minorului constau în interacțiunea optimă cu mama, fără a folosi un ton
acuzator și bazat pe întrebări repetitive, nevoia de spațiu și de intimitate, așteptarea de a comunica doar el
cu mama problemele sale fără a mai fi implicat soțul actual al acesteia și unchiul (fratele cel mare al
mamei), așteptarea de a-i fi validate resursele și capacitatea de a se descurca singur, comunicându-i mamei
dorința de a se muta singur la vârsta de 18 ani, concluzionându-i acesteia că ea este bine și că va fi bine
împreună cu soțul actual, context din care el nu mai vrea să facă parte, considerând că a reprezentat un
suport emoțional pentru aceasta. Totodată, față de cele relatate de către minor, mamei se observă, atât din
discurs, cât și din comportamentul nonverbal, susceptibilitatea acesteia, adoptând nevoia de a se valida în
rolul de mamă, coroborată cu atitudinea castratoare, menținându-i comportamentul iresponsabil din nevoia
inconștientă de nu suferii pierderea sprijinului emoțional din partea fiului.
Ambii relatează despre situațiile tensionate din mediul familial, părerea lui Gabriel, fiind că mama
lui este influențată de către soțul actual, relatând că a fost sprijin în relația cu mama după divorțul de tatăl
lui și de cel de-al doilea soț, în prezent nemai dorind acest lucru. Menționează că pe la aproximativ 12-13
ani a început să se manifeste o comunicare disfuncțională între el și mama lui, moment în care a survenit și
divorțul de al doilea soț al mamei, asistând totodată la diverse momente tensionate între cei doi,
reorientându-se spre mediul social. Consideră că mama nu procedează corect față de el, ducându-l pe la
diverși doctori, pentru a demonstra că are o problemă, fiind de părere că ar fi fost mai bine să vorbească
doar ei doi.
La finalul ședinței s-a stabilit derularea programului și formatul în care se vor prezenta în cadrul
intervenției, fiind de acord să se mai prezinte în această formulă.
În cadrul ședinței în care au participat mama împreună cu minorul s-au folosit ca și metode de
intervenție, dialogul provocativ și confruntativ, observarea dinamicii relaționale și modalități de
comunicare verbală și nonverbală, urmărindu-se totodată capacitatea acestora de a avea un dialog și
modalitatea de exercitare a rolurilor în cadrul sistemului familial.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 23
Observații: Ambii manifestă blocaje în comunicare, mama fiind axată pe rezolvarea problemelor fiului, ci
nu pe stimularea resurselor motivaționale, atât ale ei, cât și ale lui, iar acesta pe găsirea și punerea în
aplicare a așteptărilor pe care le are în raport cu el însuși.

A treia ședința

În cadrul acestei ședințe de consiliere psihologică, Gabriel a manifestat o atitudine diferită de cea pe care a
avut-o în prezența mamei, fiind mai deschis, având o dispoziție constantă, susținută cu umor. Derularea
intervenției a debutat prin a-și spune părerea cu privire la programul de consiliere și cum i s-a părut ședința
anterioară la care a participat împreună cu mama, și după cum au evoluat lucrurile. Acesta a răspuns că nu i
s-a părut ceva schimbat, dar a fost bine. Întrebat cum decurge interacțiunea între ei, acesta menționează că
este supărat pe ea, din cauza evenimentului în care l-a dus la psihiatru și că nu prea vorbesc. Psihologul l-a
întrebat ce comportament al mamei, anume îl deranjează, acesta răspunzând că nu neapărat, manifestând un
blocaj și o neînțelegere a termenilor, motivând repetitiv că este supărat pentru ceea ce a făcut ea față de el,
enumerând faptele. Consideră că mama lui nu va înțelege anumite lucruri ce țin de el, fiind fixată din
declarațiile lui pe corectarea comportamentală a lui. De asemenea a fost întrebat ce fel de relaționare are cu
soțul actual al mamei, menționând că nici cu acesta nu vorbește, comunicându-i că nu vrea să îi spună el
anumite aspecte, că dorește să comunice doar cu mama lui, preferând să îi evite pe amândoi, observând că
cei doi nu îl înțeleg, argumentând că mai bine este indiferent decât să le explice din nou. Întrebat de către
psiholog dacă a încercat să vorbească separat cu mama lui pentru a-i spune întru-un cadru potrivit, ce nevoi
și dorințe are el, acesta a menționat că nu, iar dacă asr stabili așa este convins că tot nu s-ar rezolva.
Manifestă ambivalență în gestionarea anumitor situații, pe de o parte referitor la realaționarea cu mama lui
menționează că nu are sens să stea să îi comunice nevoile sale, fiind supărat, iar după perioada în care îi
trece această stare declară că are inițiativă în a-și exprima nemulțumirile, doar că simte nevoia să îi treacă
starea respectivă, însă situația în prezent nu și-o rezolvă.
Menționează că din partea mamei nu a simțit afecțiune manifestată cu îmbrățișări, mângâieri,
observând că era distrată doar pe problemele personale.
Referitor la relaționarea cu tatăl, în prezent nu păstrează legătura cu el, din cauza unui eveniment
marcant pe care l-a relatat cu impact emoțional și anume că pe la aproximativ 9-10 ani mergând în vizită cu
acordul mamei, acesta aflându-se în stare de ebrietate a închis ușa apartemanetul menționându-i că nu îl mai
lasă să plece, moment în care a sunat-o pe mamă și aceasta a vorbit la telefon cu acesta, rugându-l să îl lase
să plece, moment în care minorul reușind să ajungă acasă i-a specificat mamei că nu mai dorește să îl vadă
pe tatăl lui.
Consideră că are resurse și potențial să termine studiile liceale, dorindu-și să locuiască singur la
împlinirea vârstei de 18 ani și să activeze ca ospătar, specializare pe care o practică în modul din cadrul
liceului.
De asemenea a fost abordată nevoia consumului de marijuana, specificând că nu consumă frecvent
și că are capacitatea de a renunța, considerând că nu este influențat de către cei din mediul social și pur și
simplu concluzionează că fumatul îi conferă o stare de relaxare. I s-au adus la cunoștință riscurile unui
consum de marijuana și în cel fel îl poate afecta pe toate palierele și anume personal, fiziologic, emoțional.
La final i s-a aplicat testul T.A.T, planșa 1 formulând următoarea poveste: ,,Eu zic că băiatul ăsta a
cântat prea mult la vioară și că nu îi iese o melodie și că acum se gândește cum să îi iasă melodia. Eu zic
că la asta se gândește, nu că are o față de supărat, doar că are o față de genul să îi iasă.”; P: ,,Își dorește
să îi iasă melodia și ce anume face ca să îi iasă melodia?”; G: ,,În momentul de față stă doar așa și se
gândește.”; P: ,,Se concentrează!”; G: ,,Da! Se concentrează.”; P: ,,Și crezi că va găsi o soluție să îi iasă,
adică la un moment dat îi va ieși?”; G: ,,Da, normal, mereu îi iese.”; P: ,,Ce anume îl motivează?”; G:
,,Vioara că stă în fața lui și că stă degeaba și că trebuie să facă ceva să meargă.”
Observații: Minorul manifestă mecanisme de apărare și anume intelectualizarea, deplasarea, raționalizarea,
evitarea și compensarea. De asemenea are resurse și potențial în vederea explorării situațiilor benefice și
adecvate pentru el, însă compensează disconfortul emoțional pe segmente facile, în vederea stimulării unei
stări scurte de relaxare.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 24
A patra ședință
Doamna a manifestat o atitudine față de sine de subestimarea, conturată de expresia, ,,Nu știu, poate am
greșit în educația lui, nu m-am priceput, fiind singură.", iar raport la alții manifestă o atitudine
demonstrativă, centartă pe nevoile sale, considerând că i se va întâmpla ceva rău din cauza
comportamentului fiului său: ,,Cred că o să fac comoție."
Din discursul doamnei s-a observat centrarea asupra comportamentului disfuncțional al fiului său,
întrebând psihologul repetitiv ce este de făcut, dorind o soluție rapidă. Referitor la renunțarea lui Gabriel de
a se prezenta în cadrul consilierii psihologice, doamna a fost întrebată dacă i s-a explicat adolescentului
adevăratele intenții ale acesteia de a se prezenta în cadrul intervenției. Aceasta a menționat, cum de altfel
specificase și în cadrul primei ședințe faptul că a avut o perioada în care s-a simțit rău, iar de la servciu,
cunoscându-se că are probleme cu fiul i s-a recomandat să urmeze consiliere psihologică. În acest fel l-a
determinat pe fiul ei să vină împreună în cabinet, acesta dorind să îi facă pe plac pentru a nu se mai simții
rău. Doamnei i s-a explicat că nu poate fi obligat dacă nu dorește să participe în cadrul programului de
consiliere, iar în al doilea rând reprezintă un proces, în care este important să își dorească, să fie pregătit,
ceea ce în cazul său, manifestă rezistențe, blocaje, iar cu cât îi va induce presiune că este necesar să își
remedieze comportamentul, acesta va manifesta opoziție. De asemenea, doamnei i s-a explicat că minorul
are resurse în ceea ce privește gestionarea palierelor cognitive, emoționale, iar un program de intervenție în
cazul în care consumă marijuana cu o frecvență ridicată nu are randament, fără monitorizarea unui medic
psihiatru, deoarece frecvența ridicată poate deteriora capacitatea cognitivă, dând dependență psihică,
manifestând halucinații, delir, ceea ce reprezintă declanșarea unei patologii psihice.
Doamna a menționat despre evenimentul în care l-au dus să îi facă analize pentru depistarea
substanței în sânge, după mergând la spitalul Al. Obregia în care i s-a specificat nu au ce să îi facă, nefiind
un caz grav. Aceasta specifică faptul că a mai cerut o părere unui medic psihiatru, cum să procedeze, fiind
dispusă să-l interneze, aceasta menționându-i că fără acordul lui nu se poate, doar să fie adus în situație de
criză cu salvarea și poliția. Mama minorul specifică faptul că s-a gândit și la acest aspect pentru a-i remedia
situația. Întrebată de psiholog, ,,În această relație cine suferă?", D: ,,El suferă....cred că și eu."; P: ,,În ce
sens credeți că suferă el, v-a comunicat?"; D: ,,Că...nu știu că nu e bine." Relatează un eveniment recent,
în care menționează că a observat că starea fizică a lui Gabriel s-a înrăutățit, nu doarme fiind plecat, nu
mănâncă, acest aspect fiind specificat de minor și anume amenință dureri abdominale. Doamna
menționează că din punct de vedere emoțioanal l-a perceput supărat, întrebându-l ce anume i-a determinat
stare, acesta povestindu-i relativ că este furios din cauza percepție celorlalți despre el. De asemenea,
doamna specifică faptul că menține legătura cu fosta prietenă a lui Gabriel, contactând-o pe facebook,
pentru a afla situația dintre cei doi și despre consumul de droguri, argumentând că nu este bine nici fizic și
nici emoțional. Referitor la situația școlară menționează că acesta i-ar fi comunicat că este dispusă să
finalizeze cursurile liceale, însă absentează. Totodată își menține dorința de a se muta cu chirie la vârsta
majoratului, doamna Anișoara întrebându-se cum se va descurca el.
Psihologul a centrat analiza asupra percepției relației dintre cei doi, referitor la modalitatea de
petrecere a timpului, de interacțiune și despre așteptările pe care le are în privința lui. Aceasta relatează că
își dorește ca minorul ,,Să fie cum era."; P: ,,Să înțeleg că vă doriți să fie ca înainte, dar tocmai acest lucru
v-a adus în cabinet și dățile anterioare."; A: ,,A, da! Cred că și eu am greșit." Aceasta a continuat să
relateze că de fapt, a avut probleme cu el încă din copilărie, motivând că atât s-a descurcat, fiind ajutată
doar de fratele ei. În ceea ce privește relaționarea lui Gabriel cu unchiul său, aceasta menționează că
minorul nu l-a plăcut încă din copilărie, acesta făcându-i observație, utilizând sintagme despre felul cum să
se comporte, deoarece îi provoacă rău mamei. Se constată că încă din perioada copilăriei, Gabriel a fost
mustrat și dus la psiholog, ceea ce posibil l-a determinat să își exprime furia reprimată, considerându-se
,,problema familiei" manifetsând un comportament opoziționist de la vârsta preadolescenței (12-13 ani). S-
a observat că mama nu este focusată pe nevoile, dorințele și așteptările lui Gabriel, conforme cu vârsta, ci
pe ameliorarea comportamentului său opoziționist, ceea ce îi determină stări anxiogene, de neliniște,
determinând disfuncționalitate în comunicarea cu el, menționând: ,,Știu că îl deranjează că ridic tonul și că
îl întreb pentru a-mi spune totul."; P: ,,Ce înseamnă pentru dvs să vă spună totul?"; A: ,,Înseamnă că mă
face să mă simt ca înainte, mamă, că îl protejez."; P: ,,Să înțeleg că în perioada copilăriei lui Gabriel,
aesta avea inițiativă să vină să vă povestească tot și dvs vă simțeați mamă?"; P: ,,Dar, în fară de inițiativa

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 25
lui pe care o avea înainte, și pe care spuneți că nu o mai are în prezent, ce anume vă mai făcea să vă
simțiți mamă?; A: ,,Păi....exact cum a spus și el din cauza supărărilor nu am fost o mamă care să-l
îmbrățișeze, să-l pupe.", P: ,,Și acest aspect către ce a condus?" Doamna Anișoara manifestă rezistențe,
mecanisme de apărare și posibil teama inconștientă de pierdere a controlului asupra minorului,
corezpunzător perioadei copilăriei acestuia, în care se conforma, ascultând cerințele și regulile acesteia.
Ceea ce în prezent resimte tranziția în perioadele de vârstă ale lui Gabriel ca pe o diminuare a controlului
asupra lui, aspect ce contribuie și la invalidarea lui.
Observații: Doamna Anișoara a manifestat o atitudine defensivă, blocată și focalizată pe comportamentul
fiului ei, folosind expresii repetitive în ceea ce privesc starea sa cauzată de faptele minorului, fără a
conștientiza caracteristicile perioadei de adolescență a fiului.

A cincea ședință

În cadrul acestei ședinței de consiliere psihologică s-a observat, atitudinea calmă, asertivă a doamnei
Doagaru, menționând că se simte mai bine din punct de vedere fizic, datorită tratamentului. Simptomele pe
care le manifesta doamna constau în stare de amețelea, pierderea dezechilibrului, stări de nervozitate,
agitație, acestea debutând aproximativ cu un an în urmă. Doamna concluzionează că această problemă a
fost cauzată de stresul de la locul de muncă și dificultățiile pe care le-a întâmpinat la Gabriel. De
asemnenea menționează inițial că a avut o perioadă încărcată în care muncise foarte mult, iar într-o zi i se
făcuse rău, specificând faptul că în seara precedentă se certase și cu Gabriel din cauza situației lui școlare și
a consumului de marijuana.
Referitor la tema stabilită în ședința anterioară, în care i s-a recomndat să vorbească cu Gabriel
despre refuzul său și despre modul cum ar fi benefică să își gestioneze deciziile în conformitate cu vârsta,
aceasta relatează că a vut o discuție calmă cu Gabriel, în care acesta i-a argumentat că nu va contacta
psihologul, deoarece nu a apelat el la astfel de servicii. Nici de data aceasta, doamna Anișoara nu i-a
specificat faptul că nu a fost obligat să vină, anunțând așa cum a venit singur în cadrul cabinetului. Aceasta
îi menține comportamentul de codependență, tratându-l ca fiind problema din mediul familial, iar minorul
adoptă dependența față de mamă, în momentele în care nu are capacitatea de a-și gestiona deciziile,
argumetându-i că a realizat un lucru doar la cererea ei, pentru a nu se simții rău. În această diadă mamă-fiu,
granițele sunt difuze, în care relația este suprapusă, autoritatea fiind exercitată în ambele cazuri. Referitor la
discuția pe care au avut-o ce doi, aceasta menționează că a decurs diferit, argumentând că a realizat mari
eforturi în a-și menține starea de calmitate, observând că minorul a comunicat cu ea și au stabilit să ajungă
până la 22:30, acestă regulă funcționând căteva zile. De asemenea și soțul a negociat cu Gabriel pentru a-i
înapoia jocul, fixând această regulă, care a funcționat câteva zile din cele relatate de către doamna
Anișoara. Întrebată de psiholog, ce anume l-a determinat să renunțe rapid, aceasta consideră că este
influențabil, inițial fiind blocată în a da un răspuns. Din nou se observă că este centrată pe comportamentul
adoptat și pe remedierea acestuia, decât pe ceea ce a contribuit la declanșarea lui, la înțelegere. Întrebată de
psiholog cum anume a decurs perioada adolescenței pentru ea, în vederea conștientizării acestui aspecte și
ce anume îi cere minorului și ceea ce își oferă reciproc.
Doamna Anișoara a început prin a ofta, relatând un eveniment traumatizant, privind evoluția
școlară, fiind nevoită să renunțe la cursurile gimnaziale, din cauza unui incident la ora de sport, în care au
jucat fotbal fete cu băieți și aceasta a fost portar, iar în momentul în care a tras la poartă un coleg, aceasta
și-a rupt piciorul, fiind operată de patru ori. În aceste condiții relatează cu a mai continuat studiile liceale,
fiind dificil să le absolve pe cele gimnaziele, mama acesteia ducând-o la școală. Relatează cu părere de rău
că nu a continuat studiile în perioada respectivă, dând admitere la un liceul cu specific de panificație din
Galați, dar nu a fost admisă, argumentând că avea multe lacune. Relatează că nu a dorit să stea în locul
natal să muncească, fiindcă nu erau foarte multe opțiuni și s-a hotărât să vină la București la fratele cel
mare, pentru a se angaja, acest aspect discutându-l împreună cu mama ei, aceasta încurajând-o. Întrebată de
către psiholog, ce părere are în legătură cu faptul că ea a fost susţinută de către mama sa, referitor la
asumarea unor responsabilităţi, aceasta a avut o atitudine surprinsă, blocată, exprimând că ea a aluat această
decizie, având un scop bun, în comparaţie cu fiul său. Psihologul a pus-o în contact cu comportamentul pe
care îl menţine vis-a-vis de fiul ei şi anume, acela de dominare de subjugare a autonomiei şi de încurajare a
regresiei, nevalidându-l. Din discursul ei se regăşeşte repetitiv argumentul ,,că el nu face, că nu se

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 26
descurcă", menţionând întrebător cum se va descurca el dacă îşi doreşte să se mute în garsoniera pe care o
au închiriată în prezent şi din ce surse, să nu fie ilegale, spre deosebirre de ea care motivează că s-a angajat
de la vârsta de 16 ani.
În ceea ce priveşte perioada adolescenţei, menţionează că a venit în Bucureşti a stat aproximativ 2-3
luni la fratele său, ulterior mutându-se la o doamnă cu chirie. Până la aproximativ 20 de ani a schimbat
câteva locuri de muncă, iar jurul acestei vârste s-a angajat la o tipografie, fiind repartizată la un chioşc. În
această perioada l-a cunoscut pe primul soţ, tatăl lui Gabriel. La scurt timp, acesta a invitat-o să iasă la
cafea şi mărturisindu-i intenţiile, aceasta a acceptat să locuiască împreună cu el, motivând că nu mai voia să
locuiască cu chirie. S-au hotărât să strângă bani, pentru a achiziţiona o garsioneră, aceasta fiind cumpărată
pe numele fostului soţ, concluzionând că fususe influenţat de către familia lui. În perioada achiziţionării
garsonierei, acesta a fost racolat în armată, doamna Anişoara rămând să locuiască în acea garsonieră, însă
după aproximativ 2-3 luni se hotărâse să-l viziteze din cauza didficultăţilor pe care le întâmpinase cu
familia lui, fiind decisă să-i ofere cheile. Într-un final, acesta i-a propus să locuiscă pe toată perioada
armatei ăn Timişoară, după să meargă împreună în Bucureşti. Aceasta şi-a găsit de lucru în Timişoara la o
doamnă unguroaică, fiind mulţimită de ospitalitatea acelei familii. După această perioada s-au întors în
Bucureşti, moment ce a survenit cu oficializarea relaţiei, această rămânând însărcinată, sarcină pe care a
pierdut, ulterior rămânând din nou, născându-l pe Gabriel. Perioada sarcină a decurs cu certuri, fiind
maltratată de către fostul soţ, plecând o noapte de acasă, iar momentul culminant al despărţirii a survenint
când avea Gabriel 2 ani, iar aceasta se hotărâse să lucreze în altă parte. Relatează că fostul soţul a intentat
acţiunea de divorţ, caracterizându-l ca fiind instabil, având perioade în care iniţia certuri şi momente în care
se victimiza. Întrebată de psiholog, ce anume îl determina să manifeste un astfel de comportament, aceasta
a menţionat că pur şi simplu avea momente când disputele porneau de la aspecte minore. Întrebată cum
relaţiona fostul soţ cu Gabriel, aceasta a povestit că şi faţă de el avea perioade în care se manifesta diferit.
De asemenea relatează că având dificultăţi în relaţionarea cu fostul soţ în perioada sarcinii, aceasta se
hotărâse să facă întrerupere de sarcină, însă s-a răzgândit în momentul în care a simţit fătul că a mişcat.
Referitor la această căsnicie, relatează că familia ei nu a fost de acord, fratele său lovind-o în
momentul în care aflase de relaţia dintre ea şi domnul Paraschiv, argumentând că a menţinut relaţia în ideea
de a-şi asigura stabilitate, nefiind îndrăgostită de el, concluyionând că a fost o greşeală.
Întrebată de către psiholog ce anume o determină să considere că a fost o greşeală, aceasta adoptă o
atitudine blocată, o dispoziţie apatică, şi o atitudine neîncrezătoare, menţionând A: ,,Am fost naivă la vârsta
respectivă." concluzionând că a fost bine că s-a terminat, fiind mulţumită în prezent de actualul soţ.
În cadrul ședinței de consiliere, focalizarea a constat în conștientizarea propriilor acțiuni, emoții și
repercursiuniile acestora în raport cu propriul sine, dar și față de ceilalți, prin metoda dialogului provocativ
și confruntativ.
Observații: Doamna Anișoara a avut o atitudine mai calmă, însă manifestă în continuare patternuri
comportamentale blocate, axându-se pe problema fiului, ci nu propriile resurse

Ședința nr.6:
În cadrul ultimei ședinței de consiliere psihologică s-a observat, atitudinea calmă, asertivă a
doamnei Doagaru, menționând că se simte ea mult mai liniștită, ceea ce poate purta un dialog cu fiul ei.
Este preocupată de stagiul de practică pe care îl desfășoară Gabriel, deoarece nu a realizat analizele în timp
util. Relatează cu mimică plăcut surprinsă că a observat că acesta are o atitudine deschisă în comunicarea
cu ea, Gabriel cerându-i sprijinul în privința rezolvării anumitor aspecte ce țin de școală. De asemenea
menționează că a observat că în momentul în care își menține calmitatea în tonul vocii, se poate realiza un
dialog. Relatează că a rămas surprinsă în momentul în care, Gabriel a venit acasă însoțit în fața locuinței de
prietenii săi, comunicându-i mamei că a vrut să îi cunoască. Aceasta i-a invitat în casă, întrebându-i despre
programul pe care îl au de intrare în casă, majoritatea, în special fete, răspunzând că intră aproximativ pe la
ora 23:00. Fiind surprinsă de ora la care intră fetele în casă, le-a întrebat dacă părinții lor le permite și nu le
este teamă, acestea răspunzându-i că atâta timp cât știu cu cine ies nu este nici o problemă.
Povestește un eveniment amuzant, la care a reacționat cu umor vis-a-vis de Gabriel, în care aceasta
primise într-un ghivechi planta de mentă și a pus-o în bucătărie, iar în momentul în care fiul ajunsese acasă
și a observat planta, mimica lui a fost mirată și nedumerită, fiind totodată amuzat, întrebând-o pe mamă
prin feedbackul vizual, aceasta reacționând amuzată de reacția lui. I-a spus în glumă că își va face și ea

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 27
infuzie de ceai din plantă pentru a se liniștii, iar Gabriel o întreba dacă este adevărat, aceasta râzând. Acest
moment specifică faptul că a avut loc daor între cei doi, soțul fiind în sufragerie. Relatează că a pus în
aplicare recomandarea psihologului de a își acorda timp împreună cu fiul, în vederea restabiliri unei
comunicări funcționale. Astfel, îl sună și vorbesc la telefon, întrebându-l cum se simte, comunicându-i că
preferă să vorbească la telefon pentru a fi strict confidențial, ceea ce consideră că acest aspect a facilitat mai
mult apropierea lui Gabriel față de ea. Referitor la situația școlară speifică faptul că merge la ore, dar nu
ajunge la primele 2 de obiecei. Relatează o experiență de care a fost surprinsă că fiul i-a povestit-o,
referitor la activitățiile desfășurate în cadrul orelor. La ora de dirigenție, doamna prefesoară a discutat
situația notelor de la purtare și absențele pe care le are minorul, spunându-i de față cu ceilalți că nu merita
să treacă mai departe. I-a solicitat pe timpul celor 2 ore să citească, Gabriel realtându-i mamei sale a citit
pentru a-i demonsta că este capabil.
Din discursul doamnei Doagaru reiese mirarea, surprinderea vis-a-vis de capacitatea de gestionare a
situațiilor prin care trece fiul ei și remarcă și conștientizează faptul că atitudinea ei acuzatorie și tonul
ridicat îl determinau pe minor să nu comunice cu ea și să realizeze lucruri în opoziție.
În cadrul ședinței cu doamna Anișoara a comunicat faptul că a observat îmbunătățiri, atât în propriul
comportament, declarând că s-a liniștit și nu mai comunică agresiv și prin întrebări repetitive față de
Gabriel. Ca urmare a adoptării unui astfel de comportament a realizat că și fiul ei se comportă diferit,
surprinzând-o plăcut.
Doamnei i s-au comunicat concluziile și recomandăriile cu privire la programul de intervenție
psihologic.
Observații: Doamna Doagaru a avut o atitudine calmă, manifestând din discurs eforturile pe care le dorește
să le aplice, atât sieși, cât și în raport cu fiului ei, observând că în acest fel, adoptând o stare de liniște va
putea comunica cu minorul, utlizând chiar umorul, în vederea detensionării blocajelor dintre cei doi.

Rezultate:
Pe parcursul derulării programului de consiliere psihologică au fost abordate următoarele subiecte:
managementul relației minorului în raport cu persoana de referință și anume doamna Doagaru, relaționarea
interpersonală disfuncțională; asumarea responsabilităților; stabilirea regulilor, a granițelor, a rolurilor în
familie și dobândirea a cât mai multor soluții în vederea integrării și compensării a nevoii consumului de
marijuana cu activități constructive, restructurarea patternurilor nefuncționale și a încrederii în sine, în
vederea adoptării unui comportament optim, atât al mamei, cât și al minorului, atât în mediul familial, cât și
în cel social și dezvoltarea competențelor mamei de adoptare și gestionare a unui model parental axat pe
promovarea interacțiunii și intimității.
Prin intermediul consilierii psihologice, ambii au fost încurajați să se deschidă din punct de vedere
emoțional pentru a-și exprima nemulțumirile, zbuciumul interior, ceea ce îi sperie, ce îi motivează,
dorințele și așteptările pe care le au de la sine, și de la ceilalți, cum se percepeau înainte și după. De
asemenea s-au utilizat în intervenție tehnici de desensibilizare și reflectare asupra propriei situații și a
găsirii soluților în vederea autocunoașterii și a acceptării disfuncționalității și a carențelor emoționale în
realționare.
Gabriel a manifestat o atitudine extrovertă cu accese de furie și de revoltă față de situațiile prin care
a trecut, argumentând în mod repetitiv că își dorește să plece la 18 ani, considerând că se poate descurca.
Stima de sine oscilează între dorința de autogratificare, afirmare și lipsa de încredere în sine, trăirea
sentimentului de culpabilizare, ambivalență afectivă regăsită în capacitatea de a găsii soluții în vederea
mulțumirii mamei, justificând comportamentul insubordonat abordat în prezent din cauza supărării și nevoii
de a fi înțeles.
Manifestă interese spre concret, material, aspirații de autorealizare, dorința de a reușii să își
manifeste autonomia, oscilând, resimțând nevoia de a fi susținut din punct de vedere emoțional, având
tendința ca în perioadele dificile să fie susținut de către mamă, retrăgându-se în sine, în perioadele de
manifestare a unei stări emoționale de supărare.
Nu are capacitatea de a-și gestiona timpul în beneficiul dezvoltării educaționale și a utilizării voinței
în acest sens, comutându-și furia și disconfortul emoțional resimțit în mediul familial spre petrecerea
timpului în mediul social, consumând marijuana, utilizând astfel ca mecanism de apărare compensarea.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 28
În momentul abordării unei stări sensibile manifestă la nivel somatic, tremor, fatigabilitate, agitație,
iar la nivel psihologic, prezintă următoarele acuze: teamă, pierderea controlului, sentimente de inferioritate,
evitarea contactului cu situații generetoare de stres, carență motivațională în domeniul dezvoltării
educaționale.
Posibil, din cauza mecanismelor de apărare și a blocajelor pe care le manifestă adolescentul, la
această vârstă consideră că nu are nevoie de consiliere psihologică, aspect menționat de către doamna
Doagaru, iar refuzul său de a participa în continuare la ședințele de consiliere se pot traduce în plan
psihologic ca o rezistență.
Treptat, datorită dialogului confruntativ, provocativ și a cadrului conținut în ultimele 3 ședințe cu
mama minorului au fost abordate diferite contexte cu tematică familială, socială, morală, în vederea
descărcării furiei, reflectând asupra beneficiilor și a consecințelor manifestării emoțiilor încărcate cu furie.
Convorbiriile au ajutat-o să se gândească la alte puncte de vedere și să învețe să aibă răbdare cu sine
însăși și să își tempereze accesele de furie, manifestând dorința de a fi validată de propriul fiu, având nevoie
să i se recunoască rolul de mamă.

Concluzii:
Gabriel posibil să manifestă furie și un comportament insubordonat în momentele în care pe cei din
jurul său îi percepe intruzivi, încălcându-i intimitatea și acuzându-l de consumul de marijuana și de
nerespectarea orarului din mediul familial (aspect observat în cadrul ședințelor de consiliere psihologică și
specificat mamei);
Minorul fiind în perioada adolescenței, manifestă preocupări și interese cu scopul validării,
explorării, compensării problemelor resimțite în mediul familial, abordând o atitudine dezinvoltă, energică,
mascând incapacitatea exprimării emoțiilor printr-un blocaj, comunicând simbolic la intervenția
psihologului în cadrului testului proiectiv T.A.T, la planșa 1, următoarea poveste: ,,Eu zic că băiatul ăsta a
cântat prea mult la vioară și că nu îi iese o melodie și că acum se gândește cum să îi iasă melodia. Eu zic
că la asta se gândește, nu că are o față de supărat, doar că are o față de genul să îi iasă.”; P: ,,Își dorește
să îi iasă melodia și ce anume face ca să îi iasă melodia?”; G: ,,În momentul de față stă doar așa și se
gândește.”; P: ,,Se concentrează!”; G: ,,Da! Se concentrează.”; P: ,,Și crezi că va găsi o soluție să îi iasă,
adică la un moment dat îi va ieși?”; G: ,,Da, normal, mereu îi iese.”; P: ,,Ce anume îl motivează?”; G:
,,Vioara că stă în fața lui și că stă degeaba și că trebuie să facă ceva să meargă.” Mamei i s-a comunicat
faptul că fiul ei are resurse pentru a-și depăși anumite aspecte și pentru a le gestiona, însă apelează la el, în
momentul în care are interes, acest aspect tradus la nivel simbolic reliefând învinovățirea acesteia și nevoia
de solicitare a sprijinului, iar în momentele în care situația din mediul familial o percepe tensionată are
capacitatea de gestionare a resurselor și nevoia de evadare prin petrecerea timpului în mediul social și prin
consumul de marijuana.
Exprimarea verbală se corelează și cu cea nonverbală, prin manifestarea la nivel somatic a agitației,
ridicarea de pe fotoliu, mișcarea picioarelor, vizualizarea și explorarea cabinetului, nevoia de mișcare pe
fotoliu în situațiiile tensionate, iar la nivel psihologic, prezintă următoarele acuze: teamă, pierderea
controlului, sentimente de superioritate (declarând că nu este influențabil și că se poate descurca singur),
evitarea contactului cu situații generetoare de stres (petrecerea timpului mai mult în mediul social, nevoia
psihică de consum de marijuana, comunicând ,,Consum ca să mă simt mai bine.”; absențele din mediul
școlar), carență motivațională în domeniul dezvoltării educaționale, lipsa voinței în vederea echilibrării
nivelului emoțional, din cauza blocajului resimțit a percepției abandonului din partea paternă; a gestionării
situațiilor emoționale ale mamei.
Din comportamentul pe care îl manifestă adolescentul corelat cu metoda observării, aplicării
planșei proiective și a discursului său; probabil să resimtă disconfort, din cauza percepției pe care o are față
de propria identitate. Resimte trauma abandonului din partea tatălui biologic și a fostului soț al mamei,
reieșind din conținutul latent, sentimentul de învinovățire, comutându-și emoțiile refulate prin manifestarea
unui comportament insubordonat, cu scopul de a-și redirecționa gândurile percepute de teama abandonului.
De asemenea, în mediul familial, în relaționarea cu mama, acesta a manifestat rolul salvatorului, menținând
emoții reprimate și refulate prin modalitatea consumului de marijuana, neavând capacitatea de gestionare a
emoțiilor de-a lungul copilăriei, percepându-se posibil la nivel inconștient că el are soluția rezolvării,

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 29
pierzându-și astfel cunoașterea propriei identități, doamna Anișoara inducându-i prin acuzații că el ar fi
problma nefuncționării sistemului familial.
Plecând de la traiectoria planului vieții doamnei, psihologul a îndrumat-o să oglindească propriul
drum și ceea ce a perceput minorul prin modelul transgenerațional.

Recomandări:
Încurajarea adolescentului să utilizeze un limbaj al asumării prin intermediul formulării unor mesaje
la persoana I, cum ar fi: ,,Mă deranjează tonalitatea prin care mi se impun lucrurile."
Ascultarea reflexivă a minorului în momentele în care a reacționat agresiv în raport cu membrii
familiei, ci nu blocarea exprimării emoțiilor și a sentimentelor prin critică și morală, punerea accentului pe
ascultarea și ghidarea acestuia în vederea încurajării găsirii unei soluții.
Ghidarea în vedere realizării activităților adecvate, specifice vârstei, cu scopul adoptării unui
program organizat bazat pe dezvoltarea educativă și ameliorarea comportamentului insubordonat.
Încurajarea dezvoltării mecanismului de sublimare prin redirecționarea gândurilor, impulsurilor și
emoțiilor inacceptabile într-o formă acceptabilă. Redirecționarea acestora către ceva productiv ajută
adolescentul să își canalizeze energia și furia într-o notă pozitivă.
Încurajarea exprimării emoțiilor din ambele părți, în vederea descărcării tonalității afective negative
și petrecerea unor momente împreună cu scopul întăririi relației.
Restructurarea și integrarea patternurilor benefice, în vederea direcționării propriei energii,
validându-și starea de bine, în vederea transmiterii și celorlalți unei percepții transparente, pentru a nu se
produce confuzie în comunicare.
Doamnei i s-a recomandat să își canalizeze resursele, atât spre interior, cât și spre exterior, în
vederea obținerii unor rezultate, atât pentru strarea proprie emoțională și fizică, cât și pentru relaționarea cât
mai adecvată cu fiul și cu ceilalți din mediul social.

Psiholog,
Săraru Maria Mihaela

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 30
TERAPIE DE FAMILIE

Studiu de caz nr.3

Alexandra S, 34 ani, a fost căsătorită cu Rareș, 36 ani timp de 10 ani, cu care are o fetiță de 7 ani. Solicită
consilierea pentru că în urma despărțiiri, tatăl nu este de acord cu programul hotarțt de instanța de judecată,
acesta dorind ca fetița să petreacă în egală măsură timp și cu mama și cu tatăl. Solicita consiliere , pentru ca
este dezorientată , nu-și da seama unde greseste, nu știe cum să procedeze ca fetița să fie bine. Fpstul soț o
acuză că se gândește la ea și nu ține cont de nevoia copilului, e speriata ca simte ca e afectat copilul si
trebuie sa faca ceva spre binele lui . De fapt ea vrea consiliere mai mult pentru copil , pentru ca cel mai
mult o deranjeaza faptul ca fetita e agitată, are un comportament opoziționist , nu doarme singură , nu
manancă, slabeste pe zi ce trece , nu e atenta la scoală.
Este dezamagită de faptul că fostul soț o denigrează în fața fetiței.
Despre rela/ia cu Rareș are în primă fază cuvinte de laudă, după care spune că au rezistat atâțea ani pentru
că ea a făcut foarte multe compromisuri, el fiind lipsit de empatie. Susține că Ruxandra a fost un copil dorit
de ambii, fiind concepută în perioada în care ei se iubeau.
Relația s-a degradat în timp și în urmă cu doi ani ea a hotărât să plece de acasă, să divorțeze. O perioadă
a reușit să se înțeleagă cu fostul soț în privința programului de vizită, dar de 6 luni sunt în conflict, niciunul
din ei nu dorește să ajungă la o cale de mijloc.
Îi pare rau ca a ales solutia asta , pentru ca e convinsă ca fata e afectată de relația lor tensionată și-ar face
orice sa –i fie bine copilului ,dar nu stie cum si ce simte, ca numai are nici resursele psihice necesare .

Evaluarea problemei
Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de relationare si problema
copilului – agitatia , lipsa poftei de mancare ,neatentia la scoala - determinata de
disfunctiile familiei ) – am urmarit pe parcursul a șase sedinte de consiliere, urmatoarele :
1) structura familiei;
2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;
3) rezonanta familiei ;sistemului familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui membru ;
4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are sau nu un suport ;
5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei etape;
6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie.

Desfășurarea procesului terapeutic:


Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre membrii familiei (ședință
-mama-fiica ; sedinta mama-tata- copil, tată-copil, mamă-tată ) , concentrandu-ma pe proces si dezvoltand
permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat , testat si reformulat ) despre structura familiei , care sa
ne ajute la ghidarea interventiilor terapeutice ulterioare. Alaturi de scoala structuralista , am folosit si
tehnici din alte scoli (sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem face o evaluare
corecta, si apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate .

Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :


- puterea de decizie o avea și o are fostul sot –el era cel care hotara modul cum se cheltuiesc resursele
financiare (ea nu putea cumpara nimic daca el nu era de acord ) , el a hotarat scoala copilului, el hotărăște
ce activități să facă ,persoana care sa-l ingrijeasca , meditatii engleza , balet .etc .
-cei doi soti au format tot timpul subsisteme separate , intre ei fiind granita rigida , cu putine contacte ,
rigiditate care se manifesta si fata de cei de afara : nu aveau prieteni prieteni , nu se vizitau cu nimeni;
In subsistemul adultilor apar dificultati de relationare , pentru ca Rareș isi urmareste atingerea propriilor
scopuri , iar cei doi nu au abilitatile necesare (complementaritatea si acomodarea reciproca ) pentru a putea
modela angajamentul .

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 31
- subsistemul parental nu functioneaza la parametri normali , pentru ca tatal in afara faptului ca decide in
ceea ce priveste scolile copilului, nu se implica si emotional in educatia lui ( nu se prea joaca , nu sta de
vorba cu copilul ,etc )El impune intre el si copil o granita rigida.
- inte mama si fiica granita este difuza, relatia dintre ele fiind prea stransa, permitand o interactiune maxima
Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea , fata este influentata de conflictul mama-tata .
- mama îl acuză pe tată că încearcă să facă coaliție fetița, iar tatăl reprosează mamei că este prea rigida în
regulile pe care i le pune copilului , iar ea ii reproseaza ca-i prea permisiv cu fetita , ii cere prea puțin pentru
varsta ei ;
-ambii spun că acorda un interes deosebit nevoilor fetitei , dar din observație reiese că sunt mai mult
focusați pe cine să câștige decât pe nevoile Ruxandrei;
- Rareș formeaza coalitie cu parintii lui impotriva Alexandrei , ori de cate ori are o problema importanta se
sfatuieste cu parintii lui si nu conteaza daca ea e de acord sau nu
- triunghiuri : Rareș , părinții lui ; Rareș și Ruxandra și bunica paternă ;Alexandra, iubitul ei și sora
Alexandrei;
Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre foștii soti fiind un conflict deschis ; se streseaza
reciproc invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice : mesajele nu sunt clare , se relateaza
o problema si se divagheaza la alta , sunt preponderent acuzatoare.
Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau difuze,aliantele
sunt patologice , la fel si triadele, familia are coeziune si flexibilitate scazute pentru a se putea adapta la
stres

Stabilirea obiectivelor.
Mi-am propus urmatoarele obiective :
- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;
- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui
membru .
- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare
- consiliere psihologică cu accent pe rolurile parentale, în vederea imbunătăţirii relaţiei parentale,
conştientizării şi gestionării relaţiei părinte-copil, creşterea abilităţii de rezolvare a problemelor,
conştientizarea acţiunilor proprii, resemnificarea.
- consiliere psihologică, în vederea conştientizării şi gestionării emoţiilor, creşterea abilităţii de rezolvare a
problemelor, conştientizarea acţiunilor proprii, resemnificarea , să dea un alt sens experienţelor
traumatizante, sa-şi descopere resursele de a face faţă acestora pe viitor.

Planul de interventie
Mi-am planificat urmatoarele etape :
Alaturarea si acomodarea
Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte terapia si sa se simta
inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate premisele restructurarii , am in
vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o alianta de intelegere cu fiecare membru al
familiei .
In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul comunicational al familiei , cu perceptiile familiei ,acord atentie
fiecarui membru , il fac sa se simta important , ii felicit pentru faptul ca au constientizat ca au o problema ,
ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in rezolvarea ei . Acord o atentie deosebita si
copilului , interesandu-ma daca stie unde se .afla si de ce

Tehnici folosite :
Mentinerea- sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul cresterii
independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru
parinti care sunt lasati sa-si descrie problemele , dar si pentru copil care nu e fortat sa
vorbeasca , ci cand simte el nevoia.
Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste
increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale .E foarte important ca fiecare sa-si

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 32
clarifice pozitia fata de problema.
Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele afective ale
comunicarii acestora .
Diagnosticul structural- are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in
observarea tranzactiilor familiale, formularea , testarea si reformularea ipotezelor de lucru
- simptomele pacientului identificat –expresie a paternurilor disfunctionale care afecteaza
toata familia
-evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele
formularile sunt redefinite si revizuite .
-dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi
influentat terapeutul : eu primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura
ce urmaresc interactiunile familiei .
- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica structurala
expusa de familie .
-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei interactioneaza.
- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante,
coalitii
-construirea harților terapeutice

Restructurarea familiala
Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera ca etapa a
restructurarii .
-punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre
membrii familiei a interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre. La o punere
in scena se are in vedere :
1) observarea procesului ; 2) modul cum trebuie condus procesul ; 3) conducerea familiei sa-si modifice
interpretarea ; 4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue .
- punerea in scena a diferitelor momente din viata cuplului ( ,, ati putea sa-mi aratati si mie
cum decurge acest lucru ? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine ataca :
cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic ,etc .
- cum se comporta copilul in timp ce parintii vorbesc ;
-cine e implicat si cine nu in educatia copilului ;
Invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum interactioneaza , atentia
fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;
- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l nelinisteste
pe celalalt
- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul
- Scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor-este urmarita atent
- urmaresc tranzactiile problematice ; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor tranzactionale , are loc
simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri , pentru casa pot observa tranzactiile tipice se are
in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine urmareste si cine-i urmarit -
modificarea acestui patern (intensitatea )
-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii, repetitiei si
duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur cafamilia a receptat mesajul
despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .
Sublinierea granitelor –este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si
permeabilizarea granitelor rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre
subsisteme realinierea granitelor se face crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele
familiei :membrii familiei sunt invitati sa vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile , diadele
ajutate sa termine conversatiile fara amestecul altora
- asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de reguli, cand le renegociaza pe cele
vechi ,sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru, subsistem al familiei incurajarea
membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile dintre ei.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 33
- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementaritatii .
- cer membrilor familiei sa se ajute unul pe altul sa se schimbe .
Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica –dupa unii chiar etapa – ce consta in modificarea relatiilor de
putere din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvata .
Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata intr-un punct mort , pentru ca
membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul . De aceea se are in vedere :
-dezechilibrarea si realinierea sistemului
-realizarea echilibrului si corectitudinii
Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte restructurarea . Se
poate realiza pe mai multe cai:
- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor membri
ai familiei
- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului din
sistemul familie
Stabilirea unor sarcini
- am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta
Sarcinile date sunt de forma : sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le face placere si sa-
si acorde un timp in care sa discute intre ei pe marginea celor observate ;
pentru a realiza apropierea dintre părinți , se da ca tema o activitate comuna ;
-când simt că este foarte multă tensiune și unul jignește sau nu respectă regula hotartă, să-și ceară scuze și
să explice de ce a avut acel comportamament. Sa observe ce se intamplă
Formarea competentei –este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor pozitive , functionale , pe
care membrii familiei le au , dar nu sunt activate
-se subliniaza ceea ce se face corect
- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca sunt competenti
atunci cand le reuseste ceva .
-ex . “Va admir pentru rezultatele de la serviciu , iar daca acolo puteti face minuni , am
convingerea ca aveti competenta necesara sa gasiti solutii reale si posibile la problemele cu
care va confruntati “
Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului , cu
scopul de a elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia.
Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la interventiile directive ,
pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata .
Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii despre diferite
moduri de comportament . Metaforele terapeutice , contraexemplul ,etc. s-au dovedit eficiente .

Desfașurarea terapiei pe ședințe

Prima ședință de consiliere a fost realizată cu doamna şi domnul Stanca și a avut ca obiective:
stabilirea numărului de ședințe, proceduri, semnarea contractului, consimțământul informat, abordarea
evenimentelor semnificative și situația actuală.
S-a început şedinţa cu o discuţie liberă, dirijată. Au fost întrebați dacă ştiu ce este consilierea
parentală, cu ce ajută şi dacă cred că le este necesară. Li s-a povestit într-un sens mai restrâns că educaţia
parentală se referă la programele care ajută părinţii să îşi dezvolte şi să îşi îmbunătăţească abilităţile
parentale, să înţeleagă dezvoltarea copilului, să înveţe să reducă stresul care poate afecta funcţionalitatea
parentală, şi să înveţe să folosească modalităţi alternative de abordare a situaţiilor dificile întâlnite cu copiii.
Scopul acestor şedinţe de consiliere parentală este de a dezvolta relaţiile dintre părinţi şi copii prin
încurajarea comportamentelor de sprijin ale părinţilor şi modificarea comportamentelor nonproductive.
Şedinţele de educaţie parentală îşi propun, în general, să dezvolte la părinţi comportamente noi, pozitive, pe
de o parte şi să elimine o serie de comportamente care afectează nefavorabil dezvoltarea copilului, pe de
altă parte.
Doamna Stanca a spus ca „vreau ca cea mică să se dezvolte normal, să nu o afecteze desparţirea
noastră”, fostul soţ neavând nimic de comentat la cele spuse. Minora urmează să înceapă un program de

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 34
psihoterapie la un cabinet privat. Pe parcusul şedintei de informare ambii au avut un comportament
compliant, impreună au stabilit cand au disponiblitate pentru şedinţele comune.

Modul de a povesti al doamnei Stanca este melancolic, se simte o suferinţă sufletească ce o determină
să se retragă în favoarea contemplării sinelui. A povestit că după divorţ a luat această decizia de a face
terapie de lungă durată dorind să-şi trateze traumele, ca să-şi poată creşte copilul în armonie. Spune că
unul din motivele pentru care s-a despărţit de fostul soţ este lipsa lui de empatie.
„Am fost o mamă hiperprotectivă, dar mi-am dat seama că trebuie să-i las şi fetiţei libertatea de a
explora. Ne-am creat ritualuri ( de masă, de somn), am hotarat regulile casei impreuna, i-am explicat tot
ce m-a întrebat, este un copil curios. Tatăl este foarte permisiv, și nu ține cont de regulile pe care le-am
hotart impreună în ceea ce privește copilul, nu-i respectă ritualul de somn, cel pe care-l avem acasă, acela
de a nu îi da dulciuri, si mai ales seara, sunt multe de spus(oftează). Tatăl consideră ca regulile sunt făcute
ca să fie încălcate.” Din relatările sale reiese că manifestă hiperprotectivitate față de fiica sa și multă
neîncredere în fostul partener Asta demonstrază că subsistemul parental nu este bine definit, cei doi părinți
avand abordări diferite în ceea ce privește educarea copilului. Tatăl este relaxat și permisiv iar mama este
hiperprotectivă și fermă.Din acest motiv copilul face alianță cu tatăl.
Hiperprotecţia mamei poate fi cauzată de evenimentele traumatizante ce i-au marcat viaţa, divorţul
fiind unul dintre ele. Aceasta, foloseste intens hiperprotecţia ca să se asigure că nimic, definit de ea insăşi
ca "rau" nu o sa-i afecteze copilul. Acest tip de parinte nu intelege că de fapt construieşte un copil nefericit,
cu multiple handicapuri emoţionale si decizionale, un inadaptat depresiv si anxios, ce niciodată nu o sa fie
mulţumit de sine. Practic hiperprotectia distruge copilul! Este bine ca parinţii care au aceste tendinţe sa fie
conştienţi de efectele lor negative asupra copiilor lor.
I-am vorbit despre riscurile creşterii hiperprotective, despre faptul că va fi total lipsită de repere in
relaţiile cu oamenii care mint si care sunt egoişti.
Copiii trebuiesc supravegheaţi permanent pana la varsta la care interiorizează cele mai importante
reguli de protecţie si orientare in mediu. Ei trebuie sa cunoască obiectele si situatiile periculoase si sa
inţeleagă regulile sociale de bază: cum au voie şi cum nu au voie să se poarte cu ceilalţi copii
Psihologul i-a sugerat doamnei Stanca să-şi amintească cum a luat contact cu lumea externă şi cum a
gestionat situațiile noi.
Când a început să vorbescă despre fostul soț, tonalitatea vocii s-a schimbat, consideră că a trăit lângă un
om lipsit de empatie, că a facut multe compromisuri ca să reziste atâțea ani impreună. Afirmă că tatăl
copilului era oscilant, când o ajuta, când nu îi dădea importanță. Doamna nu-și face niciun reproș în relația
cu tatăl copilului deoarece ea ”gătea, călca și avea grijă de casă”, nu are ”nimic pe conștiință” în ceea ce-l
privește.
A vorbit cu multă emoție de toată perioada de cand a simțit maternitatea, de când fiica sa a venit pe
lume, a ”protejat-o foarte mult”, s-a ”dedicat cu totul”, nu a lăsat-o niciodată să plângă, fac multe jocuri
frumoase împreună (se remarcă supraprotecția).
Nu se consideră o mamă care dorește să-l îndepărteze pe tată, dovadă că-i vorbește foarte frumos
despre el, în pofida răutăților pe care tatăl i le-a spus micuței despre motivul despărțirii lor.
Psihologul urmărește în mod repetat să direcționeze convorbirea spre viitor și soluții, observănd faptul
că doamna este prinsă în trecutul relației, cu o mulţime de resentimente.
Doamnei Stanca i s-au adus la cunoștință consecințele unei relații tensionate între părinți asupra
copilului și necesitatea de a se reorienta către cooperare și comunicare cu fostul partener pentru binele
superior al copilului dar doamna nu pare foarte încrezătoare în acest sens.
Doamna Stancu este foarte încărcată emoțional, cu resentimente față de trecut și de tatăl copilului pe
care îl consideră lipsit de empatie.
Și discursul domnului Stanca este bazat pe multe reproșuri și resentimente. Tatăl este dornic să-și
descarce nemulțimurile, frustrările care s-au acumulat de-a lungul relației de cuplu dorind să treacă la
lucrurile de fond, considerând că ceea ce a prezentat doamna Stanca (la ședințele comune) reprezintă un
simptom și reacții pe niște tipare rezultate în urma traumelor din copilărie.
Din perspectiva dânsului, neînțelegerile apar de la valori și principii diferite precum și de la felul
foarte diferit în care cei doi se raportează la oameni și societate.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 35
Dorește să fie model și sprijin pentru fiica sa (”îmi doresc să mănânce sănătos, să facă sport, să socializeze
cu micuți de vârsta ei”)
Nu vorbește cu dispreț despre fosta soție chiar dacă ”atitudinea ei nu e corectă”. Îi sugerează psihologului
că doamna Stanca pune uneori pe primul plan nevoile ei, inaintea nevoilor fetiței („Ruxandra vrea să
petreacă timp in mod egal cu ambii”) afirmaţie infirmată de mamă. Tatăl este implicat în creşterea fetiţei,
îşi respectă programul impus de judecător ”este mama copilului meu și doresc să avem o comunicare cât
mai bună”)
Ambii părinţi au spus pe rând cum doresc să se dezvolte copilul lor, după care am vorbit despre nevoile
copilului şi despre stimularea acesteia.Părinţii spun cu dezamagire că nu reuşesc să ajungă la un punct
comun.Le-am vorbit despre puterea exemplului, despre comportamentul prin imitaţie, despre faptul că
micuţa copiază comportamentul părinţilor în special.Le-am sugerat să facă acasă cu fata joc de rol, aşa se
pot vedea prin ochii copilului, cum sunt percepuţi.
Am vorbit şi despre tot ce poate face un copil de 7 ani, aceasta fiind vârsta Ruxandrei, ce treburi
gospodăreşti poate face, dar şi cat de important este cum se adresează, cum îl angrenează în aceste
activităţi.
Mi-au spus că este un copil extravertit, vesel și creativ.Am discutat despre cum o pot ajuta, prin suport
emoţional, încurajările îi pot creşte încrederea de a spune ceea ce simte.Am vorbit despre inteligenţa
emoţională, cât de important este să-şi înţelgă emoţiile şi să şi le gestioneze.
Tatăl spune că fetița doreşte să rămână în domiciliul lui, respectiv locul unde copilul a crescut, mama
este contrariată de cele spuse, părerea dumneaei fiind diferită ”Când vine la mine, Ruxandra este fericită,
nu mi-a spus niciodată că nu-i place casa unde stăm.”
Părinţii încă sunt la faza în care se acuză şi nu se ascultă unul pe celălalt.
La ”Chestionarul privind stilurile parentale” ambilor părinți le-a ieșit același stil parental. Și anume
stilul democratic.
Acest stil parental se caracterizează prin faptul că părinții stabilesc reguli și trasează repere pe care
copilul trebuie să le urmeze, însă, sunt mai receptivi la necesitățile copiilor. Părinții democratici sunt
dispuși să asculte nemulțumirile copiilor și să schimbe regulile. În cazul în care așteptările nu le sunt
satisfăcute, aceștia sunt grijulii și iertători, și mai puțin interesați să aplice o pedeapsă. Modelele
disciplinare ale acestui stil parental sunt de susținere și nu punitive, având ca obiectiv copiii să devină
responsabili social, cooperativi și asertivi.

Stilul parental democratic este acela în care părintele pune accent pe individualitatea copilului, dar
subliniază constrângerile sociale, realizând o echivalenţă între libertăţi şi obiligaţii.   "Părintele care
prezintă un astfel de stil parental este iubitor, asertiv şi înţelegător, dar cere din partea copilului o purtare
bună şi menţinerea unor standarde sociale privind comportamentul acestuia. În situaţia in care copilul
încalcă standardele de comportament stabilite, pe un fond relaţional cald şi de susţinere, părintele impune
pedepse limitate şi adaptate nivelului de dezvoltare al copilului. Părintele utilizează pedepsele doar cu
scopul disciplinarii copilului şi nu pentru a produce suferinţă. Explică copilului raţionamentul din spatele
pedepsei, încurajează negocierile verbale şi găsirea unor soluţii viitoare pentru a evita repetarea pedepsei",
mai spune specialistul.    Stilul parental democratic pare a avea cele mai multe beneficii pentru copil.
Potrivit psihologului, preşcolarii cu părinţi care au acest stil parental tind să fie mai independenţi, capabili
de autocontrol şi asertivitate, dornici să exploreze medii noi. La vârstă şcolară, copilul este responsabil, are
rezultate bune la învăţătură, este disciplinat, deţine competenţe sociale bune şi este cooperant.  
Discursul celor doi este pătimaș, şi plin de resesntimente Amândoi sunt răniți și în aceslași timp
vulnerabili, reproșându-și o multitudine de lucruri, afirmând că doresc să găsească soluții constructive. Cei
doi sunt încă foarte încărcați din punct de vedere emoțional, aceștia manifestă capacitatea și dorința de a
ajunge la un acord pentru buna dezvoltare socio-emoţională copilului.
Recomandările psihologului sunt orientate spre găsirea unor punți de comunicare între părinți pentru
binele și interesul superior al copilului. Domnul afirmă că înțelege foarte bine principiile și necesitatea
unui dialog armonios dar că nu a găsit niciun fel de coerență din partea doamnei Voicu.
Pe parcursul ședințelor interacțiunea dintre cei doi părinți a fost inițial mai cenzurată (fiecare
stăpânindu-și resentimentele față de fostul partener), ulterior degenerând către un ton mai ridicat și multiple

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 36
contraziceri şi reproşuri care au fost stopate doar prin intervenția psihologului.Se remarcă neconcordanțe în
relatările celor doi beneficiari.
Doamnul şi doamna Stanca intervin de câteva ori unul peste celălalt. Cei doi se contrazic pe
subiectul „împarțirea programului și reguli” .

A doua ședință
Sedința tată-copil a fost imparțită in trei etape. Jocul liber cu familia de papuși si casuța, a doua etapa a
fost jocul cu marionetele, ședința incheindu-se cu o poveste terapeutică.
La jocul liber cu familia de papuși si casuța, tatăl si fiica si-au dat frâu liber imaginației, fetița fiind cea
care conducea jocul si ii dădea indicii tatălui. Papușile au prins viață, fiind intruchipate in diverși membrii
ai familiei.(mama, tata, unchi si matusa, verișori, copii si bunici, copilul și in jocul cu mama păstrand
aceiași membrii ai familiei).
In joc au fost destul de activi, au interacționat și au colaborat, tatăl incercand să-i facă pe plac fetiței in cea
mai mare parte a jocului.
Se observa deschiderea tatălui in joc, stângacia si dorința de ai face copilului pe plac.In jocul cu tatăl,
Ruxandra este un copil rebel, care nu respecta regulile, in cea mai mare parte a timpului ea impreuna cu
frații(ea în viața reală este copil unic) ei zburau, jocurile lor erau in aer. La intrebarea psihologului, ce simte
atunci cand zbora, fetita spune ca se simte liberă ”la tati mereu mă simt liberă”.
În joc se observa regresia, nevoia ei de a se intoarce la viața de bebeluș, atunci cand parinții erau impreună.
Ruxandra: Tati, s-au trezit bebelusii.
Tatal: Sa o chemăm pe mama.
Fetita.Nu, vreau sa vii tu.
Tatal:Cred ca trebuie sa-i schimbam de scutece.
Mama în jocul lor nu este prezentă, Ruxandra nu o aduce in discuție nefiind activă in jocul ei, ea
dorind sa se joace doar cu sora ei geamană si fratele ei.
Fetița ii cere tatălui să aranjeze casa exact ca a lor, să se simta ca acasă.
Spre sfarsitul jocului, copiii sunt duși la culcare unde li se spune o poveste. Ruxandra are o poveste
preferată, „Ratușca cea urâtă”. Cand tatăl îi spune povestea, fetița se întristează, traind intens emoțiile
personajului.
Ruxandra:Rațușca se simte urată dar prietenul ei o ajuta sa se vadă frumoasă.
Cand psihologul i-a intreaba cum s-au simșit, raspunsul a fost unul pozitiv, fetița dorind sa mai joace cu
tatal un joc” Mașina misterelor”
Metodele expresiv creative, ajuta copilul să-și spună opinia privitoare la problemele actuale.
Fiind o modalitate indirectă de comunicare, metodele expresiv cretive, sunt mai puțin amenințătoare pentru
copil, el manifestându-se liber pe toata perioada activității.
Ceea ce el a exprimat prin joc a aratat fanteziile sale proprii, anxietățile, fricile si nevoile ei. Adesea,
proiecția va fi singura cale prin care copilul vorbește despre el insuși. In loc sa vorbească despre problema
lor, tatăl si fiica se joca liber.
In a doua parte a sedintei de consiliere tatal si fiica s-au jucat cu mașina misterelor si cu marionetele,
fetita alegandu-și 2 marionete( papagalului si țestoasa) iar tatal alege tot doua marionete(iepurele si
elefantul)
In jocul mașinuței misterelor, cei doi vâneaza o pisica rea care vrea sa le fure” mancarea si wc-ul unde
fac căcuț”.
Acest comentariu legat de nevoia fetei de a defeca ne duce cu gandul la stadiul sexual si anume stadiul
anal, unde senzația plăcerii este procuratã în timpul actului defecãrii, de expulzare-retinere.Freud considerã
cã la aceastã vârstã apare sentimentul de agresivitate care însoțeste noțiunile de proprietate, putere, control,
stãpânire. Blocajul emoțional al fetiței reiese si din alte comentarii facute de aceasta.„Nu știu ce simți, nu
înțeleg emoția ta”. Gandirea magică inca este prezentă, acesta ghidand copilul intr-o lume necunoscută care
îl ajută în adaptarea lui de fiecare zi.Totodata ea constituie și terenul pe care se dezvoltă temerile și
anxietatile ei. Ea are o imaginție bogată, contopește realitatea cu imaginarul, personifica animalele și
jucăriile, le investește cu calități umane și stabilește relații afective cu ele, face confuzie între posibil și
imposibil.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 37
In timpul jocului, tatăl a povestit ca Ruxandra nu prea manancă, ”A devenit cam hipocondră cu
mânacarea. Intrebă dacă este bună, daca ii face rău.”
Intre comportamentul alimentar si starea afectiva a copilului exista o legatura foarte stânsă. Momentul
hranirii este strans legat de formarea atașamentului. Acceptarea hranei este conditionata de sentimentul de
siguranță, securitate emoțională, iubire si acceptare necondiționată a copilului de către mamă. Oferirea
hranei de catre mamă și primirea ei de caătre copil este inceputul relatiei mama-copil si constituie baza
pentru formarea atașamentului, fundamentul relaționării copilului cu lumea inconjuratoare.
Există o credință destul de raspandită că principalul vinovat pentru comportamentul alimentar anormal
al copilului este mama / persoana de ingrijire. Este bine știut că starea emoțională negativă a mamei
influențează semnificativ dezvoltarea copilului, insă este absolut normal ca o mamă al carei copil nu se
hranește și nu crește corespunzator să se autoînvinovățească și să devină anxioasă, în eforturile ei de a-și
ințelege și ajuta copilul, creându-se astfel un cerc vicios.
In acelasi timp, o mama care iși inhiba instictele materne supra-raționalizând relația cu copilul (ex: iși
crește copilul dupa reguli stricte si principii rigide sau “moderne” de parenting), în dezacord afectiv
permanent cu copilul ei, care nu “simte” si nu anticipează corect nevoile fundamentale ale copilului, este cu
sigurantă un factor determinant clar al tulburării de comportament alimentar.

În jocul cu marionetele fetița este cea care inițiază joaca, alegându-și marionetele(broscuța testoasă
si papagalul), invitându-i pe elefant si iepuraț(marionetele alese de tată) să se joace la un lac.Iepurașul ii
spune broscuței că lui nu-i place apa, dar broscuța insistă să vina la joacă. Tatal aruncă in joc elefantul, care
cu forța săriturii lui reușește să arunce apa din lac și practice să distrugă locul de joaca al animaluțelor.Chiar
dacă elefantul strică totul, papagalul si broscuța se distrează si nu sunt deranjați de ceea ce a facut
elefantul.Se vede alianța fetiței cu tatal si faptul ca indiferent de acțiunile lui, fetița il aprobă.

A treia ședința

Si în ședinta mamă-copil s-a folosit aceași structura și aceleași tehnici, ca în cea tată-copil,
obiectivul fiind același, imbunătăţirea relaţiei parentale, conştientizării şi gestionării relaţiei părinte-copil,
creşterea abilităţii de rezolvare a problemelor, conştientizarea acţiunilor proprii, resemnificarea.
Jocul liber cu familia de papus si casuta, a doua etapa a fost jocul cu marinete, iar sedinta s-a
incheiat cu o poveste terapeutica.
La jocul liber cu familia de păpuși și casută, fetița fiind cea care conducea jocul și ii dădea indicii
mamei. In joc au fost destul de active, au interacționat si au colaborat, mama incercând să-i facă pe plac
fetiței in cea mai mare parte a jocului.
Se observa o ușoara rigiditate a mamei, în mare parte este rațională, pe alocuri ii este greu să intre in joc,
dând răspunsuri mature si sobre, neputand să fantazeze.
Și în jocul cu mama, Ruxandra aduce bebelușii, nevoia ei de a trăi acele vremuri când familia trăia
împreună.
Ruxandra: Mami, s-au trezit bebelusii.Cred ca trebuie sa-i scoatem la aer, cred ca asta este cauza pentru
care plang.
Mama: Stiu eu ce vor, vor lapte, trebuiesc schimbati.
Pe tată, în joc, fetița la poziționat pe canapea la televizor, ulterior scoțându-l la insistențele mamei, în
gradină să facă grătar impreună cu bunicul. Tatal nu-l implică activ în jocul ei, ea dorind sa se joace doar cu
verișorii, fratele, mama si mătusa.
In joc, Ruxandra a tot schimbat locul bebelușilor, mama fiind vizibil deranjată de acest lucru, chiar
exclâmand ” Le tot schimbi locul prin casa, nu au si ei camera lor?”
Spre sfarsitul jocului, fetița dezvolta un comportament opozant față de mamă, devenind chiar
violentă, aruncand cu noroi pe fața mamei din joc, umilind-o, chemând toți membrii familiei să râdă de cum
arată aceasta.
Când psihologul o întreabă pe fetiță, cum crede că se simte mama în acele momente, aceasta iși
îmbrațișază mama și spune că „cu siguranță fetița nu s-a comportat frumos

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 38
In a doua parte a ședintei de consiliere mama si fiica s-au jucat cu marionetele, fetita alegandu-si
două marionete( iepuras si testoasa) iar mama una singura(ursuletul panda). ”. De remarcat este faptul că în
jocul marionetelor tatăl și-a ales tot iepurașul.
De data aceasta mama este cea care a inițiat activitatea, alegand jocul”V-ati ascunselea”, se ascund pe rand,
fetița lasand sa fie gasita destul de ușor.
Jocul pe care-l alege Ruxandra este „Leapsa”. Chiar daca alesese doar 2 marionete, fetița alege o a
treia marionetă, dar pentru o scurta perioadă de timp, întruchipand-o pe mama sa intr-un șoricel, cerand-i
voie să-l aducă în joc și pe fratele ei bebeluș.
Se redau mai jos secventele din dialogul celor doua in timpul jocului cu marionete.
Ursul panda :Cred ca este cam mic bebelusul să se joace leapsa”.
Iepurașul: ”Eu zic ca se poate juca, nu este așa mic pe cât îl crezi tu”
Broscuța îl intreabă pe ursuleț” De ce ești trist, te-a aruncat în gunoi, sau unde te-a aruncat?
Ursuletul: Nu, m-a pus pe gratar, iepurașul.
Sunt foarte tristă, m-a durut.
Broscuța: Ai vrea sa te impaci cu iepurasul?
O sa vorbesc eu cu el, nu trebuie să o faci tu.
Ce vrei să-i spun?
Ursuletul: Intreabă-l dacă știe ce-am simțit eu in acele momente.
Broscuța: A zis ca nu stie ce ai simțit, ca nu are cum să știe ce simți tu, dar a spus că-i pare rau. Il ierți?
Ursuletul:Dacă-și cere iertare, îl iert.
Iepurasul: Iarta-mă!
Broscuta:Daca vrei poți să vii in familia mea, că noi nu mai avem mamă, pardon tată”
Dupa terminarea desenului, fiecare creaza o povestire sau o dramatizare plecand de la desen.Astfel
fiecare membru al familiei se descentraeaza de pe problemă, o externalizează, și poate găsi o nouă
perspectivă asupra ei, un nou ințeles și noi soluții de rezolvare.
Și in acest joc cu marionetele, fetița isi exprima nevoia de odihnă, de relaxare, acesta fiind specificată
și în primul joc. Încă un punct comun ar a fi exercitarea agresivității față de mamă. Iepurașul îl ia pe
ursulețul panda și il pune pe gratar, nepasându-i de ceea ce simte.
La final Ruxandra a dat un titlu jocului cu marionete ”Impacare usoara”
Dupa terminarea jocului, fiecare crează o povestire sau o dramatizare plecand de la activitate.Astfel
fiecare membru al familiei se descentraeaza de pe problemă, o externalizează, si poate gasi o noua
perspectivă asupra ei, un nou inteles si noi soluții de rezolvare.
Psihologul ajută familia să dezvolte noi conștientizări despre funcționarea sa, punând intrebări și
folosind tehnici specifice. Observand modul in care membrii familiei interacționează prin intermediul
tehnicilor expresive, psihologul poate identifica rolul pe care il are fiecare in familie, tiparele de
comunicare, dificulatățile cu care se confruntă familia, dar și resursele ei. Acestea sunt uneori necunoscute
de catre membrii familiei. Parinții au prilejul să conștientizeze anumite lucruri despre ei, despre copil și
despre relațiile dintre ei, dar și să experimenteze un mod mai activ si mai intuitiv de comunicare Metafora
jocului , a ajutat copilul sa le transmita parintilor mai ușor lucruri despre ei. Psihologul nu a interpretat
jocul familie, aceștia fiind cei care fac propriile interpretari, si vor da viață activității. Dinamica
relationarii arata lucruri pe care nu le putem vedea.Este foarte important sa ne mutam atenția de la static la
dinamic.
Beneficiile utilizarii acestor tehnici a ajutat familia sa se manifeste in diverse moduri.Si-au expus
gandurile, si perceptiile ascunse, au colaborat asertiv.

A patra ședință
In cadrul ședinței de consiliere am folosit cu Ruxandra, desenul celor două case, povestea
terapeutică, desenul familiei și Testul proiectiv C.A.T.
Obiectivul principal al consilierii a fost acela de a determina nivelul de maturizare emoțională a
copilului, temerile și eventualele conflicte interioare care ar fi putut să conducă la frica ei de pierdere,
reprezentare pe care o are asupra relației cu tata. Pentru a-și exprima emoțiile blocate, fetița are nevoie de
susținere.
Este un copil creativ, cu multe resurse de a face față dificultăților.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 39
După ce a aflat instructajul activității” Desenul celor două case”, fetița a început să deseneze casele celor
doi părinți. Ruxandra a desenat prima dată casa tatălui, o casă mare, a spus despre ea că are trei etaje, că are
o terasă cu flori și gradină. Ulterior a desenat un bloc, spunând că mama locuiește acolo, afirmând că este o
casă mică, fără terasă. În rândurile umătoare va fi relatat dialogul dintre psihologul responsabil de caz și
Ruxandra.
Psihologul: Ce ai vrea să schimbi acasă la mami ca să-ți fie ție mai bine?
Ruxandra: Păi...casa să fie mai mare, să aibă teraă cu scaun și masă, și un televizor mai mare.
Mai vreau, să mă lase să stau mai mult cu tati și să nu se mai supere când nu o sun, să
înțelegă că atunci nu îmi este dor de ea, o sun doar când îmi este dor.
Psihologul:Cu cine dormi când ești la mami?
Ruxandra: Cu mama, nu-mi place să dorm singură.Am avut un coșmar cu pisicile rele care m-au
zgariat, și de atunci nu vreau să mai dorm singură.
Psihologul: Când te simți tu furiosă?
Ruxandra:Eu nu sunt furioasă, furia locuiește acasă la mami, ea se supără, nu-mi place că-mi pune
reguli.
Psihologul: Reguli?Ce sunt regulile?
Ruxandra: Păi...să fac singura 11 activități.La tati nu am reguli.
Psihologul:De ce crezi tu că ți-a zis mami să faci 11 lucruri singură?
Ruxandra:Habar nu am, chiar nu înțeleg, nu-mi plac regulile ei.
Psihologul:Tu crezi că, copiilor de vârsta ta le place să facă activități singuri? Crezi că lor le
place să fie independenți?
Ruxandra:Da, le place, vor să crească, într-o zi vor avea și ei copiii lor.
Psihologul:Deci, în concluzie este bine că mama te învață să fii independentă. Regula nu este rea.
Ruxandra:Da, este ok.
Psihologul: Ce ai vrea să schimbi acasă la tati ca să-ți fie ție mai bine?
Ruxandra: Vreau un jacuzi pe acoperiși și o casă pentru copii să mi-o facă în curte, acolo vreau
să-mi duc jucăriile.A, și cred că aș mai vrea ceva, să se joace mai mult cu mine, tati.
Psihologul:Păi mi-ai spus că tati se joacă cu tine.
Ruxandra:Da, dar vreau să se joace mai mult.
Psihologul:Când te simți bucuroasă?
Ruxandra:Când sunt la tati, când mă joc cu părinții mei, când văd artificii, explodez de fericire,
exact ca un curcubeu de culori.
Psihologul:Tristă când te-ai simțit?
Ruxandra: Când s-au desparțit părinții mei, și când nu-l văd pe tati.
Psihologul:Furioasă ai fost?
Ruxandra:Da, atunci când colega mea ma zgarie, când se ceartă cu mine fară motiv.
Psihologul:Colega ta seamămă cu pisicuțele din coțmarul tău, și le te zgariau.
Psihologul:Ai vrea să desenezi furia?Să aflam de ce este ea așa prezentă în viața ta?
Ruxandra: Da!
Psihologul:Cum crezi că se simte furia?
Ruxandra: Furioasă, cu gura mare plină de dinți și cu limba scoasă?
De ce ești rea?Ce vrei să fac ca tu sa fii bună?
Furia(Ruxandra): Aș vrea să-l văd mai mult pe tati, și m-aș simți mult mai bine.
Vreau să înțelegi că asta mă înfurie foarte tare.Tu și regulile tale mă fac să fiu
așa rea.
Psihologul:Dar cu cine vorbește acum furia, cui îi spune aceste vorbe?
Ruxandra:Cu mama furie, ea este cea care trebuie să înțeleagă, din cauza ei copilul este atât de
furios, ea vrea să respecte acel program.
Mama furie are un prieten, și acesta are copii. Vreau să stea cu acei copii și pe mine să mă lase
să stau cu tati și cu prietena lui.
Psihologul: O văd tristă pe mama furiei, oare ce simte ea acum când aude aceste vorbe spuse de
fetița ei?

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 40
Ruxandra: (tristă) Păi, nu știu, aș vrea să înțeleagă, o iubesc dar îl iubesc și pe tati. Vreau să
stau cu ei în mod egal.Sunt și copilul lui, nu-mi pasă de acel program.Eu îi iubesc pe amandoi și vreau să-i
văd pe amandoi egal.
Psihologul: Cum te simți acum, Ruxandra?
Ruxandra:Bine. Aștept să-mi spui povestea.(entuziasmată și curioasă)

În jocul ei, fetița exprimă în mod inconștient întâmplări, experiențe, preocupări și probleme ceea ce
poate fi observat cu ușurință în sesiunile de terapie prin joc. Ruxandra își exercită senzațiile ambivalente
dar în forma senzațiilor și atitudinilor pozitive și negative exprimate față de mamă.
Tot ceea ce a creat Ruxandra este ceva din interiorul său, cel puțin ceva ce o interesează. Astfel că în acestă
povestire, există un material care reflectă viața copilului sau identitatea sa și care exprimă o nevoie sau un
sentiment al ei. Ceva din interiorul său a fost exprimat. Ruxandra a fost prezentă cu totul și sa aflat în
contact deplin cu această sarcină.Din cele relatate de copil, nu se simte acceptată de mama sa, care dorește
să îi schimbe comportamentul, punand-i multe reguli. La această vârstă fragedă, când este destul de
congruentă, este posibil să exprime un sentiment de furie față de mamă, acest sentiment putând fi
întâmpinat de dezaprobare, respingere și este perceput ca o pierdere a iubirii. Ruxandra are uneori
sentimente negative și, deși la început acestea sunt destul de potolite, ea simte vinovăție, anxietate și frică
pentru simplu fapt că le are. Pe măsură ce crește, vinovăția ei adăpostește sentimente intense de revoltă. Ea
încearcă din răsputeri să-și ascundă sentimentele de furie, chiar să nu mai fie conștienă de faptul că este
furioasă.
Sunt numeroase cazurile când copilul este triangulat între cei doi soți, situație extrem de greu de
suportat de către copil, deoarece încercările lui de a fi loial ambilor părinți în același timp îi pot genera
sentimente contradictorii și trăiri ambivalente care-l pun în dificultate, îl dezorientează i se constituie
ulterior în cauza unor posibile tulburări psiho-emoționale sau de comportament.
Desenul familiei a adus informatii despre membrii familiei , atmosfera din familie Desenul
fetitei cuprindea : mama ,fetita si papusa . ,, Pe tati nu l-am desenat ca nu prea vrea să vrea sa se joace
cu mine ...este obosit...vine tarziu , morocănos ......spune că ne vom juca altădată “....... Apoi este de
dimensiune redusa în primă fază , din care am dedus tendinta de izolarea fetei ( din istoria personala a
mamei reiese acelasi lucru :copilul are o singură prietenă la scoala. , iar acasa era foarte apropiata numai de
mama până la momentul divorșului. Nu mai intru in alte detalii pentru ca am vrut sa urmaresc prin desen
mai mult relatia celor 3
La a doua sedinta , pe langa observarea interactiunilor am mai folosit si binomul circumplex
al familiei , pentru a ma putea edifica mai bine asupra coeziunii si flexibilitatii familiei ,
rezultand o coeziune si flexibilitate scazuta.

A cincea ședință

La a cincea sedinta , pe langa observarea interactiunilor am mai folosit si binomul circumplex


al familiei , pentru a ma putea edifica mai bine asupra coeziunii si flexibilitatii familiei , rezultand o
coeziune si flexibilitate scazuta.
În cadrul ședintei de consiliere de familie, s-au folosit pe langă interviul clinic, observația și tehnici
specifice terapiei sistemice.
Pentru a aduce familia împreună, în ședință s-a apelat la metoda expresiv- creativă.
Fiind o modalitate indirecta de comunicare, aceste metode, sunt mai putin amenintătoare pentru copil,
el nesimțindu-se chestionat.
Ceea ce el a exprimat prin desen a aratat fanteziile sale proprii, anxietățile, fricile si nevoile ei.
Adesea, proiecția va fi singura cale prin care copilul vorbește despre el insusi. In loc sa vorbeasca despre
problema lor, familia este rugata sa faca fiecare cate un desen, iar la semnalul psihologului sa dea desenul
altui menmbru al familiei pentru al continua.Dupa terminarea desenului, fiecare creaza o povestire sau o
dramatizare plecand de la desen.Astefel fiecare membru al familiei se descentraeaza de pe problema, o
externalizeaza, si poate gasi o noua perspectiva asupra ei, un nou inteles si noi solutii de rezolvare.
Psihologul ajuă familia sa dezvolte noi constientizări despre funcționarea sa, punând intrebări și folosind
tehnici specifice.Observand modul in care membrii familiei interacționează prin intermediul tehnicilor

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 41
expresive, psihologul poate identifica rolul pe care il are fiecare in familie, tiparele de comunicare,
dificulățile cu care se confruntă familia, dar si resursele ei. Acestea sunt uneori necunoscute de catre
membrii familiei Parintii au prilejul sa constientizeze anumite lucruri despre ei, despre copil si despre
relațiile dintre ei, dar și să experimenteze un mod mai activ și mai intuitiv de comunicare Metafora
desenului , a ajutat copilul sa le transmita parintilor mai usor lucruri despre ei. Psihologul nu a interpretat
desenele facute de familie, acestia fiind cei care fac propriile interpretări, și vor da viață desenului.
Dinamica relationarii arata lucruri pe care nu le putem vedea.Este foarte important sa ne mutăm atenția de
la static la dinamic.
Beneficiile utilizarii acestor tehnici a ajutat familia sa se manifeste in diverse moduri.Si-au expus gandurile,
si perceptiile ascunse, au colaborat asertiv.
La final fiecare a dat un titlu desenului propriu. Ruxandra(7 ani): ”Locul de joaca cu imbratisari”, tatăl
într-o maniera nostalgica si trista ”Un loc cu amintiri”, iar mama obosita de toata sitiatia conflictuala din
ultima perioada a culminat cu un titlu pe masura ” Relaxare. Timp petrecut impreuna.”

La ultima ședință psihologul s-a interesat despre ultima întâlnire a tatălui cu fetiţa, ambii părinţi
afirmă că totul a decurs foarte bine şi că au observat schimbări pozitive în comportamentul Ruxandrei.
La întrebarea despre cum vede fiecare dintre ei mersul lucrurilor, în viitor , domnul rememorează
doar lucrurile negative, contradicțiile, certurile, iar doamna Stanca concluzionează ” să respectăm ce
instanța a hotărât” . La întrebarea ce doresc pentru copil, doamna Stanca afirmă că nu dorește ca acesta să
vadă negativitate ci să crească ”armonios, sănătos”, motiv pentru care, merge cu el la diferite activități
specifice vârstei și ”dacă tatăl vrea să facă mai multe activităţi, poate să meargă el cu ea.”
Psihologul reponsabil de caz le-a explicat cum îl pot ajuta pe copil să-şi formeze personalitatea, să-şi
valorifice la maximum aptitudinile şi capacităţile, să desfăşoare o muncă pe măsura posibilităţilor proprii.
Au colaborat foarte bine, am vazut o ehipă, ambii dorind sa-şi îndeplinească misiunea de părinte. . Prin
intermediul şedinţelor de consiliere cu părinţii, doresc să facilitez schimbările comportamentale,
ameliorarea relaţiilor personale, deprinderea tehnicilor de rezolvare a conflictelor şi de comunicare cu
copiii. Am dorit ca întâlnirile cu părinţii să nu fie formale, ci să dea posibilitatea dialogului sincer: de aceea
un accent deosebit s-a pus pe activităţile de cunoaştere interpersonală, pentru a crea un cadru de siguranţă şi
pe strategiile de desfăşurare a acestora care am dorit să fie variate, accesibile, plăcute. Ambii au vorbit
despre fetiţă, şi au spus că au observat schimbări în comportamentul ei.
Ambii părinţi au spus pe rând cum doresc să se dezvolte copilul lor, după care au vorbit despre nevoile
micuţei şi despre stimularea acesteia. S-a vorbit despre puterea exemplului, despre comportamentul prin
imitaţie, despre faptul că micuţa copiază comportamentul părinţilor în special.Le-a fost sugerat să facă
acasă cu minora joc de rol, aşa se pot vedea prin ochii copilului, cum sunt percepuţi.
S-a mai vorbit şi despre tot ce poate face un copil de 7 ani, aceasta fiind vârsta Ruxandrei, ce treburi
gospodăreşti poate face, dar şi cat de important este cum se adresează acesteia, cum o angrenează în aceste
activităţi.
Părinții au înțeles că o pot ajuta prin suport emoţional, încurajând-o îi pot creşte încrederea de a spune
ceea ce simte.Au înțeles rolul inteligenţei emoţionale, cât de important este să-şi înţelgă emoţiile, să le
accepte şi să şi le gestioneze.
Mama a venit cu o listă în care și-a notat nemulțumirile și dorește din partea tatălui o mai bună colaborare
și deschidere spre negociere.
În ultima ședință au reușit să negocieze regulilile și rutina, copilului. Discuția a început într-o notă
acuzatoare din ambele părți, spre sfarșit cei doi părinți încep să coopereze și astfel dau dovadă că
întradevăr se ascultă asertiv.
Ambii realizează că neînțelegerile lor vor acutiza problemele emoționale ale copilului.

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 42
Concluzii
Discursul celor doi este pătimaș, cu note de agresivitate. Amândoi sunt răniți și în aceslași timp
vulnerabili, reproșându-și o multitudine de lucruri, afirmând că doresc soluții.
Sunt numeroase cazurile când copilul este triangulat între cei doi soți, situație extrem de greu de
suportat de către copil, deoarece încercările lui de a fi loial ambilor părinți în același timp îi pot genera
sentimente contradictorii și trăiri ambivalente care-l pun în dificultate, îl dezorientează i se constituie
ulterior în cauza unor posibile tulburări psiho-emoționale sau de comportament.
Deși a trecut ceva timp de când s-au separat, cei doi sunt încă foarte încărcați din punct de vedere
emoțional. Ambii manifestă capacitatea și dorința de a ajunge la un acord pentru buna dezvoltare socio-
emoţională copilului.

Recomandări
Psihologul argumentează importanța impactului acțiunilor făcute de adulți asupra psihismului fragil
al copilului, necesitatea de a oferi copilului ceea ce are cu adevărat nevoie. E necesar ca părinții să aibă
disponibilitatea de a colabora deoarece în cazul unui conflict parental prelungit aceștia trebuie să devină
conștienți de riscurile la care își supun fiica, implicațiile sunt profund nocive și pe termen lung.

Pentru a se evita aceste efecte, părinţii trebuie să colaboreze, să se informeze reciproc cu privire la
nevoile copilului, la solicitările lui, pentru a putea avea o poziţie unitară cu privire la atitudinea faţă de copil
și nevoile sale, precum și canalizarea eficientă a resurselor emoționale și materiale către nevoile reale ale
copilului.
Se recomandă ca ambii părinţi să imbunătăţească comunicarea, să hotărască reguli şi graniţe
copilului, să fie o singură voce în deciziile care-l privesc pe copil, să adopte o atitudine mai relaxată unul
față de celălat, toleranţă și empatie și să urmeze un program de psihoterapie pentru vindecarea trecutului,
ameliorarea relației cu fostul partener, a dorinței de control și hiperprotecție față de copil.

Psiholog,
Săraru Maria Mihaela

Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 43
Confidenţial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului U.E. nr.679 /2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date. 44

S-ar putea să vă placă și