METODE DE EXPLOATARE ŞI UTILAJE FOLOSITE PENTRU

EXTRAGEREA LIGNITULUI ÎN CARIERE

1.1. Consideraţii generale

Exploatarea la zi a substanţelor minerale utile este astăzi în continuă dezvoltare

în toată lumea, atât pentru obţinerea minereurilor metalifere şi nemetalifere, a rocilor
ornamentale şi a produselor necesare pentru construcţii, cât şi a cărbunilor utilizaţi
pentru producerea energiei electrice.
Exploatările la zi se definesc printr-o serie de caracteristici de bază, dintre care
se pot aminti:
- posibilitatea utilizării unor tehnologii moderne, cu eficienţă sporită în
exploatare;
- posibilitatea de mecanizare complexă a procesului de producţie prin
utilizarea unor utilaje de mare capacitate, care sunt oferite pe piaţă de foarte multe
firme de profil;
- posibilitatea planificării organizării judicioase a lucrărilor.
Dacă se compară cu exploatarea subterană, exploatarea la zi prezintă o serie de
avantaje şi anume:
- mecanizarea integrală a procesului de producţie;
- obţinerea unor producţii şi productivităţi mult mai mari, având în vedere
performanţele care se pot obţine utilizând utilajele de mare capacitate;
- costul utilului este mult mai scăzut decât la exploatarea în subteran;
- pierderile de exploatare sunt de aproximativ trei ori mai mici decât la
exploatarea subterană;
- exploatarea la zi oferă condiţii mai bune de lucru, respectiv de securitate a
muncii decât în exploatarea subterană;
- intrarea în producţie a carierelor se face într-un timp mult mai scurt decât a
minelor.
 1.2. Metode de exploatare utilizate pentru extragerea lignitului
Dintre metodele de exploatare ce sunt posibile a fi aplicate unui zăcământ
trebuie aleasă una cât mai raţională, care să asigure producţii şi productivităţi ridicate,
pierderi minime de substanţe minerale utile şi condiţii cât mai bune de securitate a
muncii.
De metoda de exploatare aplicată vor depinde utilajele tehnologice din flux,
dimensiunile carierei, numărul treptelor şi elementele geometrice ale carierelor, precum
şi indicatorii tehnico-economici obţinuţi.
Metodele de exploatare a lignitului prin exploatări la zi se clasifică, după modul
de transport al sterilului în halde, în următoarele patru clase, după cum urmează:
- metode de exploatare cu depunere directă a sterilului în halde;
- metode de exploatare cu transbordarea rocilor sterile în halde;
- metode de exploatare cu transportul rocilor sterile în halde;
- metode de exploatare combinate.
Din grupa metodelor de exploatare combinate în carierele de lignit din
Oltenia se folosesc următoarele metode de exploatare:
- metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la halda interioară şi
depozitarea parţială în halda interioară;
- metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la halde exterioare şi
depozitarea parţială în halde interioare;
- metoda de exploatare cu transportul unei părţi din steril la halde
exterioare, a celei de-a doua părţi la halde interioare şi depozitarea directă în halda
interioară a celei de-a treia părţi;
- metoda de exploatare cu transportul unei părţi din steril la halde
exterioare, a celei de-a doua părţi la halde interioare şi transbordarea parţială în halde
interioare a celei de-a treia părţi din descopertă;

Procesul tehnologic prin care se realizează exploatarea unui zăcământ se

compune din trei operaţii de bază: extragere, transport şi depozitare. Realizarea
procesului tehnologic depinde de geometria elementelor de bază din structura carierei.
În carierele de lignit din Oltenia, în funcţie de tipul utilajelor care intră în
componenţa lanţului tehnologic, procesul de exploatare se desfăşoară în flux
continuu şi flux discontinuu. Fluxul tehnologic discontinuu, care constă în folosirea
excavatoarelor cu acţiune intermitentă în combinaţie cu transportul auto, se foloseşte
în microcariere.
Stratele de lignit din perimetrul acestor bazine au grosimea cuprinsă între 1 şi 8
m, cu înclinare de la 3o-7o şi prezintă intercalaţii sterile cu grosimi variabile.
Din punct de vedere calitativ lignitul din zăcământul din Oltenia este compact,
având puterea calorică între 1 703...3 226 kcal/kg, iar cenuşa cuprinsă între 18...41 %.

1.3. Utilaje de excavare folosite pentru extragerea lignitului în

bazinul Olteniei

Performanţele utilajelor folosite în carierele de cărbuni au cunoscut o evoluţie

rapidă, determinată pe de o parte de concurenţă, iar pe de altă parte de progresele
tehnice în domeniile construcţiilor de maşini, acţionărilor electrice şi hidraulice, a
electronicii şi informaticii aplicate la utilajele tehnologice din exploatările miniere de
suprafaţă.
La noi în ţară carierele de lignit din bazinul Olteniei s-au dezvoltat începând
din anii 60 ai secolului trecut, având la bază tehnologii prevăzute cu excavatoare cu
rotor, transportoare cu bandă şi maşini şi instalaţii de haldat şi de depozitat de mare
capacitate. În prezent în bazinul Olteniei există peste 170 de linii tehnologice în
structura cărora se află peste 250 de utilaje de excavare, distribuţie şi depunere de
diverse tipuri şi capacităţi.
În carierele din bazinul Olteniei lucrează 99 de excavatoare cu rotor, 50 de
maşini de haldat, 584 de transportoare cu bandă având lungimea de peste 325 km şi
alte utilaje destinate depozitării şi mecanizării unor operaţii ajutătoare.
Tipurile de excavatoare cu rotor utilizate în întregul bazin al Olteniei şi
principalele caracteristici ale acestora sunt prezentate, în ordinea capacităţii de
excavare, în tabelul 1.2.
 Tabelul 1.2. Caracteristicile tehnice principale pentru excavatoarele
cu rotor utilizate în bazinul Olteniei
Tipuri de excavatoare
Nr. Unitatea de
Caracteristici tehnice EsRc EsRc
crt. măsură SRs 1300 SRs 2000
470 1400
1 Capacitatea cupei l 470 700 1400/675* 1100
Capacitatea teoretică de 2800- 3280- 4600-
2 m3/h 1690
excavare 3500 3860 6000
Rezistenţa specifică la
3 N/cm 700/500 750/600 850/650 950/600
tăiere, maximă
4 Puterea instalată kW 1275 2540 2950 5110
Puterea de acţionare a
5 kW 400 500 630 2×500
rotorului
6 Tensiunea de alimentare kV 6 6 6 20
7 Diametrul rotorului m 6,7 8,4 11,5 11
Numărul de cupe, din care: 16 14 18/20*
8 - tăietoare-încărcătoare buc 8 14 9/20* 18
- tăietoare 8 - 9/-
9 Viteza de tăiere m/s 2,47 2,11/2,64 2,6/3,08 2,76/2,93
Numărul de descărcări ale
10 min-1 60 67/84 39/46 70/91
cupelor
11 Masa totală t 1275 2010 2050 2933
12 Presiunea pe sol N/cm2 11,5 11 10,7 11,3
13 Lungimea utilajului m 58 125 121,2 147
Lăţimea blocului de
14 m 18 40 45 55
excavare
Înălţimea de excavare:
15 - deasupra şenilei m 15 26 30 30
- sub şenilă 3,5 3,5 7 7
Panta maximă admisă:
16 - în lucru - 1:30 1:33 1:25 1:33
- în deplasare - 1:20 1:20 1:20 1:20
* La varianta modernizată toate cele 20 de cupe sunt tăietoare-încărcătoare, având capacitatea de 675
l

Cel mai utilizat excavator în bazinul Olteniei este excavatorul EsRc-1400-

30/7×630.

Deplasarea în carieră a excavatorului se realizează cu ajutorul unui mecanism

pe şenile, care este alcătuit în principal din următoarele părţi: trei perechi de şenile
duble, trei axe tubulare care leagă între ele şenilele de la fiecare pereche şi pe care se
montează trei articulaţii sferice, un mecanism de direcţie şi o instalaţie de ungere
centrală.
Solidarizarea celor trei perechi de şenile se realizează prin intermediul
mecanismului de direcţie a şasiului de bază, care permite menţinerea şi schimbarea
direcţiei excavatorului.
 Deasupra şenilelor este amplasat şasiul de bază, care este o construcţie metalică
de formă triunghiulară pe care este amplasat un rulment cu coroană dinţată  8 650
mm. Deasupra rulmentului se montează partea superioară basculabilă. În interiorul
şasiului de bază se află montate inelele colectoare de 6 kV pentru alimentarea cu
energie electrică a excavatorului. De asemenea pe părţile laterale ale şasiului sunt
prevăzute locuri pentru fixarea traseului instalaţiei centrale de ungere pentru
mecanismul de deplasare, precum şi o cabină pentru echipa de lucru şi o cabină pentru
atelier.
Pe platforma şasiului de bază situată deasupra şenilei fixe sunt fixaţi: tamburul
de alimentare cu energie electrică (cablu de  83, 6 kV, 1 000 m lungime) şi tamburul
de comandă (cablu de  29, 380 V, 1 000 m lungime). Aceştia sunt fixaţi cu axele în
direcţia de mers a excavatorului.
Partea superioară pivotantă a excavatorului este alcătuită în principal din
platformă, turn, stâlp şi braţul de echilibrare. De la turn este articulat stâlpul care
susţine rolele de ghidare a cablului de la mecanismul de ridicare a braţului roţii cu
cupe.
În interiorul braţului de echilibrare (braţul contragreutăţii) este amplasată
cabina cu aparatură de comandă şi control şi transformatorul de energie electrică. În
capătul braţului de echilibrare se găseşte cabina basculabilă pentru balast. În partea
superioară a braţului de echilibrare sunt prevăzute şine pe care rulează macaraua
rotitoare de 10 t. Aceasta se foloseşte la execuţia operaţiilor de montaj şi reparaţii.
Pe cutia de balast este montat mecanismul de ridicare, compus din: motor
electric, cuplaj elastic cu şaibă de frână, reductor, frână, cuplaj dinţat, roată dinţată,
tambur cablu, ridicătoare electrohidraulice, pompă de ungere etc.
Partea superioară pivotantă se sprijină pe rulmentul de  8650 mm a cărui
coroană dinţată este solidarizată de şasiul de bază. Rotirea platformei superioare pe
corpul inferior al excavatorului se realizează cu ajutorul mecanismului de rotire.
Rotirea se realizează prin intermediul a două reductoare prevăzute cu cuplaje de
siguranţă şi frâne. Antrenarea reductoarelor se realizează cu ajutorul a două motoare.
Domeniul de pivotare al părţii superioare a excavatorului faţă de partea inferioară este
de 360° iar viteza de rotire este reglabilă. Mecanismul de rotire este protejat prin
cuplajul de siguranţă care opreşte acţionarea în caz de suprasarcină ce poate fi
provocată de contactul lateral al roţii port-cupe cu taluzul. Ungerea căii de rulare se
face cu ajutorul a două pompe de ulei acţionate electric, care conduc uleiul dintr-un
rezervor spre 24 de puncte de ungere ale rulmentului. În mijlocul platformei, este
amplasată lăgăruirea podului de legătură dintre cărucior şi excavatorul propriu-zis.
Braţul roţii port-cupe este o construcţie metalică spaţială rigidizată la torsiune
care lucrează în consolă. În capătul consolei este amplasată roata cu cupe şi
mecanismul de acţionare al acesteia, iar celălalt capăt este articulat de un turn prin
intermediul a două axe. Fiecare ax este lăgăruit la unul din capete printr-un rulment
oscilant, iar la celălalt capăt este solidarizat printr-un set de fixare cu pene inelare. În
braţul roţii cu cupe se aşează banda transportoare care conduce materialul până la
locul de predare (descărcare) din mijlocul mecanismului de rotire. Sub banda
principală se află o bandă de curăţire care funcţionează numai în cazul acţionării roţii
cu cupe.
Pe braţul roţii cu cupe, în apropierea rotorului, este montată o grindă pendulară
pe care se fixează cabina de comandă împreună cu mecanismul de acţionare al
acesteia. Mecanismul de acţionare are rolul de a ridica, coborî şi bloca cabina în orice
poziţie a braţului roţii cu cupe. De la acesta este pusă în mişcare o rolă pe care se
înfăşoară sau se desfăşoară cablul ce conduce la ridicarea sau coborârea cabinei de
comandă. Pentru securitatea muncitorului din cabină şi pentru menţinerea în poziţie
verticală a cabinei în orice poziţie a braţului roţii cu cupe, mecanismul este prevăzut
cu un dispozitiv de zăvorâre a cabinei, cu limitator de cursă, cu bară de torsiune. Din
motive de siguranţă mecanismul este prevăzut cu două frâne cu saboţi cu contra
greutate.
Roata port-cupe se compune dintr-un corp de roată, solidar cu arborele roţii,
nouă cupe tăietoare-încărcătoare şi nouă tăietoare. Diametrul roţii cu cupe este de
11500 mm. Cupele sunt legate de corpul roţii prin două bolţuri şi pot fi schimbate într-
un timp foarte scurt. Antrenarea roţii port-cupe se face prin mecanismul de acţionare a
roţii port-cupe, compus dintr-un motor electric de 630 kW, cuplaj de siguranţă
centrifugal cu bile (Metalluk), schimbător de viteze, ax cardanic şi reductor. Roata
poate lucra cu două viteze.
 Podul de legătură este o construcţie metalică spaţială, rigidizată la torsiune,
care face legătura între excavatorul propriu-zis şi căruciorul de încărcare. Unul din
capete este lăgăruit la platforma excavatorului având posibilitatea de basculare şi de
rotire, iar celălalt capăt se sprijină pe doi balansieri cu role, situaţi pe căruciorul de
încărcare. Partea superioară a căruciorului pe care sunt fixaţi cei doi balansieri se
poate roti prin intermediul unui rulment  3490 de la nivelul +9900 mm. Astfel, prin
deplasarea excavatorului sau căruciorului podul de legătură poate efectua următoarele
mişcări: basculare şi rotire în jurul axului de rotire al excavatorului; deplasare
longitudinală pe o distanţă de 18 m pe rolele de sprijin ale balansierilor căruciorului;
rotire în jurul axului rulmentului  3490 mm de la nivelul +9900 mm de pe căruciorul
de încărcare.
În interiorul podului de legătură se găseşte o bandă transportoare care preia
materialul şi-l transportă spre locul de predare la banda de pe cărucior. Sub această
bandă se găseşte o bandă de curăţire care transportă materialul căzut spre locul de
predare la banda de pe cărucior.
Deasupra podului de legătură este amplasat mecanismul de ridicare şi translaţie
a căruciorului de 3,2 t, compus în principal din două electropalane de ridicat de 3 t cu
cărucior şi două electropalane de deplasare de 1,6 t. Acest mecanism este destinat
ridicării pieselor şi subansamblurilor cu masa de până la 3 t, necesare montajului sau
reparaţiilor. Căruciorul de încărcare face legătura dintre excavator şi transportorul cu
bandă de front. Deplasarea căruciorului de încărcare se realizează cu ajutorul
mecanismului de deplasare pe şenile, care este alcătuit în principal din două şenile
(stânga-dreapta), două axe longeron, un longeron transversal şi din instalaţia de
ungere centrală. Pe grinda inelară a şasiului de bază este montat, rulmentul cu coroana
dinţată  5000 mm pe care se sprijină structura pivotantă (şasiul mijlociu). Pe o
consolă a grinzii inelare a şasiului de bază este amplasată cabina pentru întreţinere.
Deasupra rulmentului cu coroană dinţată  5000 mm este amplasat şasiul
mijlociu care este o construcţie sudată ce se poate roti.
La nivelul +9900 mm al şasiului mijlociu este montat un rulment  3940 mm
pe care se sprijină partea superioară pivotantă a şasiului mijlociu. Această construcţie
metalică are prevăzut la partea cea mai de sus doi balansieri cu role pe care rulează
podul de legătură. Partea superioară pivotantă se poate roti în jurul axului rulmentului
 3490 mm în funcţie de deplasarea căruciorului sau a excavatorului.
Mecanismul de rotire al căruciorului este montat la nivelul +3600 mm pe
grinda circulară a şasiului mijlociu şi realizează rotirea acestuia împreună cu banda de
deversare faţă de şasiul de bază. Şasiul mijlociu este prevăzut cu o grindă în consolă
amplasată deasupra braţului de depunere.
Pe această grindă este fixat la nivelul +9250 mm mecanismul de ridicare a
braţului de depunere şi cutia pentru lest. Prin înfăşurarea sau desfăşurarea cablului de
pe tambur se ridică sau se coboară braţul de depunere. Braţul de depunere este o
construcţie metalică spaţială compusă din două părţi:
- o parte mobilă, în consolă, lăgăruită în mijlocul mecanismului de pivotare, la
nivelul +5 430 mm, care poate fi ridicată sau coborâtă cu ajutorul mecanismului de
ridicare a braţului de depunere;
- o parte fixă, amplasată în continuarea celei mobile, pe care este fixat în partea
superioară concasorul de cărbune.
La capătul braţului de depunere, în apropierea locului de deversare este
amplasată cabina de comandă şi conducere a căruciorului de încărcare. La schimbarea
poziţiei de lucru a braţului de depunere, cabina trebuie adusă în poziţia verticală prin
acţionarea unei frâne de mână. În interiorul braţului de depunere se găseşte o bandă
transportoare, iar sub aceasta o bandă de curăţire.
La nivelul +7745 mm, în şasiul mijlociu este amplasată banda de preluare
reversibilă, pe care se poate transporta într-un sens sterilul; iar în celălalt sens
cărbunele spre concasor, care serveşte la mărunţirea bucăţilor voluminoase de
cărbune.
În timpul lucrului, concasorul se fixează rigid pe calea de rulare cu ajutorul
unui dispozitiv de blocare.
Căruciorul de încărcare mai este dotat la nivelul +3600 mm cu două cabine de
aparataj electric, aşezate de o parte şi de alta a şasiului mijlociu, perpendicular pe
direcţia braţului de depunere.
 I.1 -Dotarea Carierelor din C.E.O

Carierele de lignit din bazinul minier al Olteniei sunt dotate cu utilaje

tehnologice de mare capacitate care permit realizarea unor productivităţi ridicate.
Prima linie tehnologică de excavare, transport şi haldare care a fost alcătuită
din utilaje moderne a fost pusă în funcţiune la cariera Cicani din bazinul carbonifer
Rovinari, în martie 1967. Aceasta era alcătuită dintr-un excavator SRs 470 cu BRs
1200, benzi transportoare şi o maşină de haldat Ars 2500.50.
Firma TAKRAF din fosta R.D.G. a realizat proiectarea tehnologică şi a livrat
cea mai mare parte din utilaje. În perioada 1967-1988, a participat la şcolarizarea
personalului din România, a asigurat asistenţa tehnică şi service-ul primelor utilaje.
În perioada imediat următoare s-au deschis, sub asistenţa tehnică şi cu dotare
de la firma TAKRAF, carierele Roşia (1973) dotată cu 4 excavatoare tip SRs 2000 şi 2
abzeţere tip ARs 12500 cu benzile aferente şi Lupoaia (1976) dotată cu 5 excavatoare
tip
SRs 1300, 2 maşini de haldat tip ARs 6300.95 şi transportoarele aferente.
Pe parcursul a 30 de ani, începând cu anul 1967, au fost puse în funcțiune 29 de
excavatoare cu rotor tip SRs 1400, din care 27 au fost realizate la U.M. Timișoara.
 II. METODE ŞI TEHNOLOGII DE EXPLOATARE APLICATE ÎN
CARIERELE DE LIGNIT DIN OLTENIA

Metodele de exploatare şi tehnologiile de lucru aplicate în carierele din bazinele miniere

ale Olteniei au evoluat odată cu nivelul de cunoaştere a zăcămintelor de lignit din
regiune şi al perfecţionării dotării tehnice, asigurându-se realizarea problemelor de
ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric al procesului de extragere.

2.1 Metode de exploatare aplicate şi perspectiva utilizării acestora

Metodele de exploatare sunt definite în funcţie de modul de organizare în timp şi spaţiu

a lucrărilor de transport şi depozitare a sterilului excavat.

Aceste procese determină valorile dimensiunilor de bază ale metodei de exploatare,

respectiv configuraţia de ansamblu a carierei, marcată prin:
* grosimea copertei aferente fiecărei trepte şi numărul de trepte din copertă;
* lăţimea bermelor de lucru şi de transport;
* numărul treptelor de steril care se excavează simultan;
* ordinea şi avansarea fronturilor de lucru;
* volumul rezervelor deschise, pregătite şi gata de exploatare.
Pe baza acestor elemente, în literatura de specialitate, s-au stabilit o serie
de criterii în cadrul cărora variantele de metode de exploatare se stabilesc în
funcţie de felul dispunerii utilajelor în fluxurile tehnologice şi parametrii
funcţionali ai acestora.
 METODA DE EXPLOATARE
CU TRANSPORTUL CONTINUU AL ROCILOR STERILE
LA HALDE EXTERIOARE
SECTIUNEA AA'

Fig.l. Metoda de exploatare cu transportul continuu al sterilului la haldele exterioare

 Aplicarea acestei metode prezintă o serie de dezavantaje (greutăţi în
asigurarea suprafeţelor libere de sarcini, distanţe mari de transport, etc), care
generează costuri mari de exploatare (fig. 1).

Metode de exploatare cu transportul continuu al sterilului la haldele interioare

(prezentată în fig . 2 ) s-a aplicat în condiţiile tehnico-miniere şi de zăcământ, din
momentul atingerii cotei finale necesară ca fundament al haldei. Se aplică în cazul
zăcămintelor orizontale sau puţin înclinate, cu rocile din copertă de tărie mică sau
medie.
F i g . 3 . Metoda de exploatare combinată cu transportul parţial al descopertei la halde
interioare şi transbordarea parţială la halde interioare

Nivelul costurilor de exploatare este determinat de proporţia de steril care se

transportă la cele două tipuri de halde şi de lungimea circuitelor de transport din haldele
exterioare.
Metodele de exploatare combinate se caracterizează prin faptul că o parte
din steril este depozitat sau transbordat în halde interioare, iar o altă parte este
transportat la halde interioare/exterioare.
 Aceste metode se aplică în cazul zăcămintelor orizontale sau puţin înclinate, de
grosime limitată, cu rocile din copertă de grosime mare.
Eficienţa aplicării acestor metode este asigurată în condiţiile în care volumul
de steril transbordat reprezintă minimum 30 % din volumul total.
În proiectele elaborate până în prezent, tehnologiile de lucru utilizează
excavatoare de tip EsRc 1400-30/7 în tandem cu maşini de haldat, ale căror brațe de
depunere au lungimi de 60 m, 120 m şi 170 m. Maşinile de haldat utilizate pentru
transbordare pot vehicula pe acoperişul stratului de cărbune, pe vatra carierei sau pe o
treaptă înaintaşă de haldă (trebuie precizat că la cariera Berbești transbordarea
sterilului pe vatra carierei se execută cu un cărucior intermediar de tip BRS 1200).
În carierele din bazinele miniere ale Olteniei se aplică următoarele variante de
metode combinate de exploatare:
 cu transbordarea parţială a sterilului în halda interioară şi transportul
parţial al acestuia la haldele interioare Roşia de Jiu, Peşteana Sud,
Lupoaia, Tismana I, Tismana II;
 cu transbordare parţială a sterilului în halda interioară şi transportul
parţial al acestuia la halda exterioară (Berbeşti Vest);
 cu transbordarea unei părţi din descopertă în haldă interioară, transportul
unei părţi la halda interioară, şi a celei de-a treia părţi la haldele
exterioare (Husnicioara Vest, Jilţ Sud, Rovinari Est).
Deficienţele aplicării metodelor combinate se concretizează în
- dependenţa elementelor metodei de exploatare de parametrii funcţionali ai utilajului;
- limitarea cantităţilor de rezerve deschise, pregătite şi gata de exploatare.

III. Modul de lucru(utilizare) al excavatoarelor cu rotor

Concepţia tehnologică - excavare, transport şi haldare în flux continuu, are la

bază excavarea cu excavatoare cu roată cu mai multe cupe, transportul maselor
excavate se face cu transportoare cu benzi, depunerea sterilului cu ajutorul maşinilor
de haldat.
Aplicarea acestei concepţii, în cadrul carierelor din bazinele miniere ale Olteniei, a
fost impusă de o serie de factori dintre care cei mai importanți sunt condiţiile
geologice şi hidrogeologice, astfel:
 stratele de cărbuni cu grosimi variabile 1-10 m, în multe zone sunt asociate în
pachete de 2-3- strate, formând complexe cărbunoase separate de intercalaţii
sterile;
 dezvoltarea iniţială a perimetrelor carierelor în zonă de luncă (în prezent
avansul acestora în zonă colinară);
 rapoarte medii de descopertă în perimetrele conturate variază între 3 şi 10 m3/t;
 delimitarea perimetrelor ţinând cont de accidente tectonice;
 natura rocilor din coperta stratelor - argile, argile nisipoase cu anumite valori de
umiditate;
 condiţii hidrogeologice specifice descrise în capitolul anterior

III. 1-Procesul tehnologic de excavare

Procesul tehnologic de tăiere-încărcare cuprinde complexul de operații

executate pentru dislocarea rocii din frontul de lucru şi încărcarea acesteia pe sistemul
de transport al excavatorului.
Tăierea rocilor din frontul de lucru este operaţia de bază a activităţii de
extracţie care necesită o preocupare deosebită din partea factorilor de decizie de la
nivelul conducerii unităţii miniere şi personalului de execuţie.
Multitudinea parametrilor din cadrul acestui proces tehnologic şi necesitatea
optimizării lor la nivelul eficienţei scontate, obligă la cunoaşterea amănunțită a
modului în care aceştia se intercondiţionează, a căilor şi mijloacelor de optimizare,
precum şi a rezultatelor obţinute.
Procesul tehnologic de tăiere (excavare) se desfăşoară în strânsă corelare cu:
 caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor din frontul de lucru;
 elementele geometrice ale treptei de lucru;
 caracteristicile tehnico-funcţionale ale excavatorului
Extragerea rocilor sterile şi a lignitului din treptele de lucru se poate realiza în
două moduri:
 schema de lucru frontal, excavându-se de-a lungul frontului în linie
dreaptă câte un şpan la fiecare deplasare în cele două sensuri;
 schema de lucru în blocuri, dislocarea materialului executându-se pe o
anumită lungime şi lăţime din întregul front al treptei.
III. 1.1 -Caracteristicile constructiv-funcţionale ale excavatoarelor din dotarea
carierelor de lignit din Oltenia au impus adoptarea schemei de lucru în blocuri,
excavându-se fronturi scurte, transversale pe direcţia fâşiei sau intrândului respectiv.
În cazul acestei scheme de lucru tăierea se execută orizontal pentru fiecare şaiba, în
ordine descendentă, până la excavarea totală a treptei pe întreaga lăţime a blocului.

Caracteristicile tehnice ale excavatoarelor cu rotor folosite în bazinul minier al

Olteniei

Nr. TIPUL EXCAVATORULUI

SPECIFICAŢIA U.M.
Crt. SRs 1300 Erc 1400 SRs 2000
1 Diametrul roţii cu cupe IM 8,4 11,5 11
2 Numărul cupelor tăietoare Buc 9
3 Numărul cupelor încărcătoare Buc 14 9 18
4 Capacitatea cupei litri 700 1400 1100
5 Capacitatea de transport teoretică m.c. 2880-3500 3280-3860 4600-6000
6 Capacitatea teoretică în viu mc viu/h
afan./h 2000-2500 2340-2750 3280-4280
7 înălţimea maximă de tăiere M 26 30 30
8 Viteza de tăiere m/sec 2,11 2,6 3,92
9 Adâncimea maximă de tăiere IVI 3,5 7 7
10 Lungimea braţului roţii cu cupe M 36,5 36,2 46,6
11 Puterea instalată KW 2540 2950 5110
12 Lungimea utilajului M 125 121,2 147
13 Lăţimea optimă a blocului de excavare M 40 45 55
14 Forţa de tăiere maximă DaN/cm 75/60 85/65 95/60
15 Numărul de descărcări a cupelor/minut desc./min 67/84 39/46 70/91
16 Viteza benzilor de transport m/sec 4,25 3,6 4,1
17 Lăţimea benzilor de transport ni m 1600 1800 2000
18 Puterea de acţionare roată cu cupe KW 500 630 2x500
19 Puterea de acţionare marş excavator KW 6x56 3x90 6x76
20 Puterea
(ARS) de acţionare marş cărucior KW 2x75 2x55 2x110
21 Puterea
(BRS) de acţionare Banda 1 KW 315 2x180 2x315
 Banda 2 KW 160 2x160 2x132

Banda 3 KW 160 250 2x315

benzi de transport Banda 4 KW 160 160

Banda 5 KW 180 2x160

Banda 6 KW
160
22 Puterea de acţionare rotire excavator KW 2x54 2x35 3x54
23 Puterea de acţionare rotire cărucior KW 10 11
24 Puterea de acţionare rotire banda 11 KW
25 Puterea de acţionare troliu ridicare braţ KW 2x90 275 2.XK-0

În procesul de excavare, mijlocul predominant este excavatorul tip EsRc 1400

30/7 x 630 kW, prezentat în fig. nr. 4, asimilat integral după Licenţa KRUPP, cu care
se realizează peste 70% din volumul de masă minieră excavată; mai sunt în dotare
excavatoare cu cupa de 20001, 1300 1, 4701, tehnologia de excavare este următoarea:
 excavarea în trepte cu tăierea normală, înălţimea treptei ajungând până
la 25m (excavare deasupra nivelului de vehiculare), în funcţie de
caracteristicile fiecărui utilaj;
 excavarea în subtrepte cu denivelare până la 10 m, în funcţie de
caracteristicile fiecărui utilaj;
 trepte executate cu tăiere sub nivelul şenilelor până la 7 m;
 lăţimea blocurilor de excavare - 40 - 45 m;
Fig.4 Excavatorul tip EsRc 1400.30/7 x 630 kW

Procesul de excavare a rocilor sterile din descopertă şi a lignitului poate să aibă

loc avantajos, atât din punct de vedere tehnic şi energetic, căi şi din punct de vedere
economic, numai dacă se cunosc parametrii ce caracterizează acest proces,
interdependenţa acestora, precum şi căile de îmbunătăţire a indicilor tehnico-
economici ce definesc fenomenul de excavare.
Definirea parametrilor de excavare, stabilirea acestora, precum şi găsirea
relaţiilor de interdependenţă dintre aceştia, reprezintă o problemă importantă şi deloc
de neglijat dacă se doreşte cunoaşterea procesului de excavare in intimitatea sa.
Cunoaşterea acestor aspecte nu rezolvă problema menţionată fără efectuarea
unei analize tehnologice a procesului de excavare. Din acest motiv, în continuare se va
prezenta o astfel de analiză aplicată concret pentru tipurile de excavatoare cu rotor ce
lucrează în condiţiile carierelor de lignit din Oltenia.
Această analiză permite scoaterea în evidenţă a posibilităţilor de îmbunătăţire a
sistemului de tăiere-încărcare al excavatoarelor cu rotor prin reducerea consumului
specific de energie la tăiere, în paralel cu menţinerea puterii instalate pentru
acţionarea rotorului şi creşterea capacităţii de excavare, respectiv a gradului de
utilizare intensivă a excavatorului.
În cazul excavatoarelor cu rotor clasice ce se utilizează în cadrul carierelor din
bazinul Motru sistemul de tăiere-încărcare se caracterizează prin următorii parametri:
 parametrii de aşchiere;
 parametrii cinematici;
 parametrii geometrici.
Parametrii de aşchiere caracterizează procesul de aşchiere din punct de vedere
a geometriei aşchiilor (grosime, lăţime, înălţime) şi din punct de vedere energetic
(rezistenţă specifică la tăiere, forţe, consum specific de energie, consum de energie,
putere necesară pentru aşchiere) care se referă la dinți, muchia tăietoare a cupelor şi la
rotor în ansamblu. Parametrii cinematici se referă pe de o parte la cupe, iar pe de altă
parte la rotor.
Cei ce se referă la cupă sunt: viteza unghiulară ώ a rotorului, viteza de tăiere
(periferică la vârful cupelor) vt.
Cei care se referă la rotor sunt: viteza de pivotare vp a rotorului, viteza
unghiulară de pivotare ώp viteza de ridicare-coborâre vi a săgeţii (brațului) rotorului,
viteza de deplasare Vd a excavatorului.
Parametrii geometrici se referă la săgeata rotorului, la rotor, la cupe, muchiile
tăietoare ale cupelor şi la dinţi.
Cei mai importanţi parametri geometrici, care se referă la muchia tăietoare şi la
dinţi, sunt: forma, dimensiunile și poziţionarea muchiei tăietoare, dimensiunile dinţilor
(lăţimea tăişului dintelui, lungimea activă, lungimea de fixare, etc.) parametrii de
aşezare a dinţilor, unghiurile de poziţionare.
Cupele sunt caracterizate, în principal, de următorii parametri geometrici: volum,
dimensiuni (lungime, înălţime, lăţime), forma cupei, numărul şi aşezarea dinţilor pe
cupă, felul cupei (deschisă, închisă, cu fund rigid, cu fiind elastic, etc), modul de fixare
pe rotor.
Roata cu cupe (rotorul) fig. 5 are ca parametrii geometrici principali: diametrul D
de tăiere (raza R de tăiere), măsurat la nivelul centrului muchiei tăietoare a cupelor,
numărul de cupe nc pe rotor, distanţa unghiulară ҩ între cupe.

Fig.5 Excavatorul tip EsRc 1400.30/7 x 630 kW, unde se evidențiează

rotorul modernizat al utilajului.

La analiza sistemului de tăiere-încărcare, pe lângă parametrii enumerați, trebuie

să se cunoască: caracteristicile rocilor de excavare - caracteristicile la taiere (rezistenţă
specifică la tăiere, forţele de tăiere, de pătrundere şi laterale, unghiul de rupere,
consumul specific de energie, etc), caracteristicile structurale (tendinţa de lipire,
fisuraţie, abrazivitate, etc);
- caracteristicile tehnice ale excavatoarelor
- parametrii de exploatare (capacitatea de excavare, debitele utilajelor de pe
linia tehnologică, organizarea întreţinerii, etc), parametrii de extragere (dimensiunile
treptelor, dimensiunile feliei extrase, unghiurile de rotire a săgeţii rotorului, unghiurile
de taluz ale treptelor şi al sistemului de trepte, etc).
Avantajele importante ale excavatoarelor cu rotor constau în posibilităţile
acestora de excavare selectivă a cărbunelui şi sterilului, putându-se extrage strate cu
grosimi de l m şi intercalaţii sterile cu grosimi mai mari de 0,40 m.
Procesele tehnologice de excavare și haldare se execută pe baza ”MONOG
RAFIEI DE LUCRU", întocmite în funcţie de coadițiile concrete din treapta de lucru:
- parametrii constructiv-funcționali ai utilajului
- caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor ce compun treapta.
Monografia de lucru se întocmeşte de către şeful de sector și se aprobă de către
șeful de unitate si cuprinde următoarele:
- elementele geometrice cu privire la: inaltimea treptei;
- lățimea bermelor(de lucru, transport și siguranță);
- unghiul de taluz al treptei(lateral, frontal),unghiul general al treptei;
- numărul blocului, nr treptei
- poziţia excavatorului
- felul tăierii
- măsuri privind asigurarea calităţii cărbunelui
- măsuri privind dirijarea apelor pe treapta -norme specifice de SSM

Pentru determinarea elementelor geometrice ale carierei este necesar să se

cunoască tehnologia de lucru şi procedeul principal de extragere.

În general, tehnologia cea mai utilizată se bazează pe extragerea treptelor

deasupra nivelului de vehiculare a excavatorului în felii, cu aşchii verticale. În acest caz
tăierea se realizează în principal prin combinarea mişcării de rotaţie a rotorului şi a
mişcării de pivotare (tot de rotaţie) a platformei superioare a excavatorului.

Treapta carierei

Treapta carierei se creează prin excavarea succesivă a fâşiilor longitudinale dintr-un

bloc, până la crearea spaţiului de ripare al transportorului de front. În ceea ce priveşte
componentele geometrice ale unei trepte, distingem: platforma şi taluzul treptei.

BERMA treptei, este suprafaţa pe care îşi desfăşoară activitatea o linie

tehnologică. În vederea evitării pericolului de băltire a apelor din precipității,
platforma treptei trebuie să aibă o înclinare de minim 0,5% către taluzul treptei
inferioare vecină şi de minim 3% spre staţia de pompe. Preluarea apelor de pe
platformă se face de către canalele de scurgere, ce sunt practicate de către săpătorul de
canale, după o reţea aprobată prin Programul Anual de Exploatare.

Planeitatea platformei de lucru ca şi asigurarea pantei de vehiculare a

excavatorului, se execută de buldozer echipat cu lamă.
Taluzul treptei, este suprafaţa înclinată care mărgineşte platforma treptei,
formând cu aceasta un unghi de 60o pentru rocile din copertă şi de 70 - 80o pentru
taluzele în cărbune, iar partea superioară a acestuia mărgineşte platforma treptei
vecine.
Treapta carierei 'ABCD' este situată la o înălţime ho față de vatra treptei
inferioară A " B ".

Fig. 6 Secţiunea A -A

unde:
T - transportor de bandă
b1 - berma de siguranţă a transportorului T
b2 - lăţimea platformei măsurată de la muchia inferioară a taluzului treptei
f1 - fâşia da lucru 1
f2 - fâşia de lucru 2
ho- înălţimea treptei
a - unghiul de taluz
L tr - lăţimea de treaptă

Blocul de excavare al treptei

Prin bloc de excavare se înţelege volumul ce urmează a se excava pentru
întregirea lăţimii maxime a treptei cu porţiunea b şi de înălţime ho creând posibilitatea
de mutare a transportorului de front T, la un pas maxim de ripare. Excavarea unui bloc
se execută cu unul sau mai multe marşuri în lucru ale excavatorului de-a lungul
carierei. Înălţimea blocului este congruentă cu cea a treptei.
Fâşia de lucru
Este volumul ce se excavează de un singur marş în lucru de-a lungul carierei de
excavatorul cu rotor. Înălţimea şi lungimea ei se confundă cu cea a blocului şi treptei
carierei.
Lăţimea unei fâşii are mărimea determinată de lungimea braţului cu rotor port
cupe şi de tehnologia de lucru stabilită pe baza condiţiilor existente.
Volumul dintr-o fâşie ce se excavează pe întreaga sa lungime şi lăţime având o
înălţime optimă dată în funcţie de tipul utilajului (diametrul rotorului) şi natura rocii.
Numerotarea şi excavarea fâşiilor se face în ordine descendentă. Feliile sunt
separate prin plane imaginare care, în mod normal sunt paralele cu planul vetrei pe
care vehiculează excavatorul. Adâncimea maximă de excavare (a'b') a unei felii, faţă
de următoarea, este determinată grafic in figura 7 şi depinde de:
 înălţimea treptei;
 unghiul de ridicare a braţului cu rotor şi lungimea acestuia;
 unghiul de taluz natural al rocilor de excavat.

Fig. 7 Feliile unei fâşii (Felia 1 avansată față de celelalte)

Excavarea tuturor feliilor în ordinea descendentă pe o adâncime maximă poartă

denumirea de ciclu de excavare. Durata unui ciclu este cu atât mai mare cu cât
numărul de felii este mai mare.
După cum rezultă din fig. 7, cu cât înălţimea blocului este mai mare, scade
adâncimea de tăiere a feliei superioare, urmând ca şi celelalte felii să se excaveze la
aceeaşi adâncime.Adâncimea feliei dintr-o fâşie se realizează prin excavare respectând
douăcondiţii de securitate a excavatorului:
- să excaveze în marş până când capătul şenilelor din faţă să se oprească la
muchia inferioară a ultimei felii;
- braţul roții port cupe să nu atingă cu părţile metalice ale construcţiei de
rezistenţă de muchia superioară a feliei a doua.
Dacă se cunosc caracteristicile de lucru ale celorlalte excavatoare, în mod
similar, se pot determina grafic, dimensiunile optime ale feliei şi în acest mod se evită
executarea de manevre inutile cu utilajele.
În aceste condiţii respectând cele de mai sus, adâncimea feliilor excavate
succesiv până la vatra treptei, deci la un ciclu de excavare, în funcţie de înălţimea de
treaptă, şi la un unghi de taluz natural de 60 o, pentru un excavator de tipul Sch.Rs.
1400 - 30/7 şi Sch.Rs. 470 -15/3, sunt prezentate în tabelul 4.

Elementele geometrice ale treptei Numărul felii lor (buc.)

Tipul
excavatorului şi feliei 5
6 4 3 2 1
[m]
26.4 21.8 17.2 12.6 8.0
înălţimea treptei 4.6
4.6
Sch.Rs. 1400. 30/7
înălţimea feliei 4.6 4.6 4.6 4.6 4.6
21.2
Adâncimea feliilor 13.2 16.4 19.2
10
8.5
- 14.2 11.4 5.7 2.84
înălţimea treptei
Sch.Rs. 470. 15/3 2.84
înălţimea feliei - 2.84 2.84 2.84 2.84
- 6.5 9.0 10.8 12.6 -
Adâncimea feliilor
Tabel nr. 4
Astfel de tabele dacă ar fi afişate în cabinele de comandă a excavatoarelor cu
rotor, iar excavatoristul respectă dimensiunile înscrise în ele, atunci se îndeplineşte
cerinţa de a se lucra în deplină securitate, precum şi la creşterea indicelui de utilizare
generală.
Şaiba dintr-o fâşie
Forma geometrică în spaţiu, al cărui volum se excavează de o rotire a braţului
într-un singur sens, cu sistemul de marş în repaus, poartă denumirea de şaibă.La o
şaibă se disting trei mărimi dimensionale şi anume: lungimea, înălţimea şi adâncimea
medie.

Fig. 8 Lungimea optimă a şaibei Notaţii : п/3*L

2n/3*L Lf= 3/2* L
Lungimea şaibei - S-a dovedit că arcul de cerc BCD descris de extremitatea
rotorului în timpul unei rotiri, are o lungime optimă dacă acesta este de 2ӆL, unde L
este lungimea braţului roţii cu cupe măsurată din punctul de rotire al braţului până la
inelul rotorului.
Lungimea arcului de cerc BCD reprezintă de fapt, lungimea şaibei
Ls = (2ӆ / 3 )l, care proiectată pe dreapta AD, determină lățimea fâşiei dintr-un
bloc Lf. În urma calculelor rezultă că lăţimea fâşiei va fi 3L / 2 = 1,5L Cunoscând
lungimea braţului pe fiecare tip de excavator valorile lungimii şaibei sunt redate în
tabelul 5.

Tipul excavatoarelor

Specificaţie

2000 1400 1300 470

Lungime braţ 46.6 36.2 36.5 23.2

Lungime şaibă 69.9 54.3 54.7 34.8

Tabelul 5
Înălţimea şaibei - Privind o secţiune A-A a şaibei (fig. 9) aceasta arată ca în
schiţa din figura. 10. În vederea dimensionării pe verticală a înălţimii corespunzătoare
a şaibei, respectiv a unei felii (h0), este necesar a se ţine seama de:
- unghiul de taluz natural al rocii ce se excavează (60°);
- diametrul rotorului măsurat la vârful cupelor.
Ţinându-se seama de acestea se evită formarea de cazane la felie. Dacă se va
excava o înălţime a şaibei egală cu diametrul rotorului ar însemna că înălţimea şaibei
va fi maximă CH, dar volumul de rocă a cărei secţiune BCD este predispus să alunece
pe linie de taluz, natural CF, producând avarii.

Fig. 9 Dimensionarea înălţimii

optime de şaibă

Schiţa din fig. 8, fiind lucrată

prin măsurare şi comparată
cu diametrul rotorului,
rezultă că h0 = 0,41 D. Pentru
diferite tipuri de excavatoare
(având diametre diferite)
înălţimea optimă de şaibă
este redată în următorul tabel nr. 6

înălţimea optimă de şaibă utilizată în excavare, funcţie de tipul excavatorului

Excavatorul
Specificaţie
2000 1400 1300 470

Diametrul rotorului 11 11.5 8.4 6.3

4.5 4.7 3.4 2.8

înălţimea optimă de şaibă ho
Tabelul 6

Adâncimea medie a şaibei

Suprafaţa DEF (văzută în plan) a şaibei are o adâncime maximă b c şi o
adâncime minimă în punctul D cu valoarea nulă (fig. 9).
Adâncimea şaibei se realizează prin avansarea excavatorului din punctul 0 în 0'
de pe axa de vehiculare, distanţă care nu poate fi mai mare decât mărimea cupei
(măsurată de la inelul rotorului până la vârful cupei).
Dacă avansul respectiv adâncimea maximă a şaibei ar fi mai mare, excavatorul
ar fi mult solicitat, pentru că odată cu rotirea braţului inelul şi o parte din suprafaţa
laterală a rotorului, presează puternic pe secţiunea şaibei, conducând la grave avarii,
fie la rotor, fie la braţ. În vederea efectuării calculului volumului unei şaibe,
interesează adâncimea medie a acestuia. Pentru rezolvarea acestei probleme schiţa din
fig. 10 a fost mărită la scara 1:50, păstrându-se lungimea şaibei cuprinsă între laturile
unghiurilor de 120° de L1 = (2ӆ / 3)L şi avansul maxim b c = 865 mm, apoi măsurat
din 10 în 10 grade şi făcând media aritmetică a avansurilor pe întreaga lungime a
şaibei a rezultat că avansul mediu (Amed) al şaibei în funcție de mărimea cupei Bmax este
de:
Amed = 0,74 Bmax
Ţinând seama de aceste considerente, pentru diferite tipuri de excavatoare,
valorile medii ale adâncimii şaibei, în funcţie de cea maximă a acesteia, sunt
 prezentate în tabelul 7.

Adâncimea şaibei in funcţie de tipul excavatorului

Tipul excavatorului
Adâncimea
şaibei 1300
2000 1400 470
Maxima Bmax 1.0 1.1 0.8 0.83
0.61
Minima Bmed 0.74 0.81 0.59

Tabelul 7
Sintetizând cele trei elemente dimensionale ale şaibei dintr-o felie, se obţine
volumul şaibei pentru fiecare excavator în parte (tabelul 8).

Dimensionarea şaibei pe tipuri de excavatoare

Dimensiunea Relaţia de calcul U.M.
şaibei Tip excavator
2000 1400 1300 470
Lungime 1.5 L m 54.3 54.7 34.8
69.9
Înălţime 0.41 D m 4.5 4.7 3.4 2.8

Adâncime medie 0.74 Bmax. m 0.74 0.81 0.59 0.61

Volumul şaibei m.c 233 256 110 59

Tabelul 8
În concluzie, dacă cabinele excavatoarelor cu rotor ar fi dotate cu câte un aparat
de înregistrare a numărului de rotiri a braţului, respectându-se riguros datele
detenninate, în orice moment s-ar ştii volumul excavat, necesar pentru informații
prompte.
Aşchia (şpanul)
Înţelegem prin aşchie sau şpan volumul de rocă ce se excavează de o cupă a
excavatorului la o singură rotaţie a roţii portcupe (figura 10).
Fig. 10. Formarea aşchiei în timpul excavării

Fig. 11. Forţele care acţionează asupra aşchiei

Forma aşchiei este realizată prin excavarea unei cupe pe înălţimea feliei,
urmând un traseu impus de viteza de rotaţie a rotorului şi de cea a brațului, descriind
de la intrare în sapă până la ieşire, curbura gurii cupei şi a părții laterale.
Forţele care acţionează asupra excavării aşchiei, (figura 11) sunt perpendiculare
după direcţia vectorului rezultant:
V = V b + Vr
Adâncimea spanului 1 ÷ 6 sau 3 ÷ 5 este egală cu adâncimea medie a şaibei:
As = 0,74 Bmax
La forma în spaţiu a unei aşchii distingem două câte două feţe curbe şi una plană
(configuraţia suprafeţei superioare a feliei).

Figura 12. Configuraţia suprafeţei superioare a feliei

Cele două feţe curbe paralele 1-2-3 şi 4-5-6 au o formă de triunghi înclinat cu
vârful în jos (fig. 12. a) şi îndoit după arcul de cerc descris de cupa rotorului aşa cum
se vede în secţiunea A-A (fig. 12. b). Lăţimea aşchiei 2-3 se determină cu relaţia:
b = Rr(Vb / Vr)
Unde:
Vb - unghiul la centru descris de braţul roţii de la intrarea în sapă a unei cupe până la
ieșirea ei.
Limita maximă a lăţimii b (porţiunea 2-3) este egală cu jumătatea lăţimii cupei
bmaxil din figura. 12.c.
Lungimea aşchiei 1-g se determină cu relaţia La = 2ӆRr / 360 unde, Rr este
unghiul la centru determinat de lungimea arcului descris de o cupă a rotorului de la
intrare până la ieşirea din şpan care l-a excavat (1400 este de 80°).
Celelalte feţe curbe 1-3-5-6 şi 1-2-4-6 se întâlnesc pe muchia curbă 1-6 făcând
între ele unghiul ҩ. Condiţia esenţială care se pune în legătură cu volumul aşchiei este
aceea că el trebuie să încapă într-o cupă de acces:
Vaaşchie ∙ Ka = q
unde: Ka - coeficientul de afânare.
Cunoscându-se înălţimea de şaibă l-g şi adâncimea medie a şaibei 3 - 5 se poate
determina înălţimea aşchiei 2 - 3.
La = (Vaașchie ∙ Ka) / (0,41D ∙ 0,74Bmax)
sau, La = q / (0,3D ∙ Bmax)
La - lăţimea aşchiei (2 - 3) medie ce se realizează datorită rotirii braţului în timp
ce o cupă sapă întreaga înălţime de şaiba;
q - capacitatea litrică a unei cupe;
D - diametrul rotorului;
Bmax - adâncimea maximă a şaibei;