Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterul
normelor
Obiectul Metoda de (cu
Ramura de reglementarii (cu reglementar Calitatea precadere
drept precadere) e subiectelor )
Raporturi patrimoniale
Drept civil şi nepatrimoniale Egalitate Nespecială Dispozitiv
Drept Raporturi Subordonare Specială Imperativ
constituţiona nepatrimoniale
l
Drept Raporturi patrimoniale
administrativ şi nepatrimoniale Subordonare Specială Imperativ
Nespecială
Dreptul Raporturi patrimoniale , dar mai
muncii şi nepatrimoniale Subordonare restrânsă Imperativ
Raporturi
Drept penal nepatrimoniale Subordonare Specială Imperativ
Dreptul civil se deosebeşte de alte ramuri de drept prin obiectul de reglementare,
metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor.
Dreptul procesual civil este alcătuit din norme care reglementează modalităţile prin
care titularul unui drept utilizează forţa de coerciţie a statului împotriva celui care
nesocoteşte dreptul său.
• Conform art. 25 alin. (1)- (3) Cod civil, subiectele (sau partile) raportului juridic civil,
ca de altfel ale oricărui alt raport juridic, sunt persoanele fizice și cele juridice.
• Persoana juridica este orice formă de organizare care, la fel ca persoana fizică, este
titulară de drepturi și obligații civile.
• Prin obiect al raportului juridic civil înţelegem conduita părţilor, adică acţiunea sau
inacţiunea la care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.
• Obiectul raportului juridic civil nu trebuie confundat cu conţinutul acestui raport, acesta
din urmă constand în drepturile şi obligaţiile părţilor, adică în posibilităţile juridice ale
unor acţiuni şi în îndatoririle juridice corespunzătoare
• Cu alte cuvinte, posibilitatea şi îndatorirea unei conduite nu trebuie confundată cu însăşi
conduita
Regula: Conform art.35 Cod civil, capacitatea juridică apare la naşterea persoanei fizice şi
încetează odată cu moartea acesteia.
Excepția: Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepție, dar numai dacă acesta se
naşte viu. ( art.36 Cod civil). Se impun două precizări: să fie vorba despre drepturile
copilului, iar nu de obligațiile acestuia şi copilul să se nască viu ( fără a fi în mod necesar
viabil)
Art. 412 Cod civil stabileşte faptul că intervalul de timp cuprins între 300 şi 180 de zile
dinaintea naşterii copilului este timpul legal al conceptiei.
Incetarea capacitatii juridice
Constatarea fizica a morții
Reprezintă singura cauză de încetare a capacității juridice.
a)este cunoscut doar subiectul activ ca titular al dreptului, subiectul pasiv este necunoscut fiind
format din toate celelalte persoane în afară de titularul dreptului.
b)dreptului absolut îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu face nimic prin care să i
se aducă atingeri.
c)dreptul absolut este opozabil tuturor
a)este cunoscut atît subiectul activ cît şi cel pasiv( creditor şi debitor)
b)îi corespunde fie obligaţia pozitivă a da ,a face. , fie obligaţia negativă (a nu face ceva).
• Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind o posibilitate recunoscută de legea civilă
subiectului activ (persoana fizică sau juridică), în virtutea căreia aceasta poate avea în
limitele dreptului şi a moralei o anumită conduită şi să pretindă o conduită
corespunzătoare (să dea, să facă sau să nu facă ceva) de la subiectul pasiv ,iar în caz de
nevoie să o poată aduce la îndeplinire prin intermediul forţei de constrîngere a statului.
•
• 1)Drepturi subiective civile principale –sunt acele drepturi subiective civile care au o
existenţă independentă şi soarta cărora nu depinde de soarta altor drepturi subiective
civile
• 2)Drepturi subiective civile accesorii- sunt acele drepturi subiective civile a căror soartă
depinde de existenţa unui drept principal. Soarta dreptului principal va determina şi
soarta dreptului accesoriu.
a)absolute- este absolut dreptul subiectiv civil în virtutea căruia acel titular de drept subiectiv
poate avea o anumită conduită fără a face apel pentru a şi îl exercita. Sunt absolute drepturile
personale şi drepturile reale. (dreptul la nume, dreptul la proprietate)
b)relative- sunt acele drepturi subiective civile în virtutea cărora subiectul activ ,poate pretinde
de la subiectul pasiv o conduită determinată fără de care dreptul nu se poate realiza. Sunt relative
drepturile de creanţă (dreptul de a cere plata preţului)
De creanţă sunt acele drepturi subiective în temeiul cărora subiectul activ numit creditor, poate pretinde
de la subiectul pasiv numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Bunuri frugifere sunt acele bunuri care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, sunt
susceptibile de a produce alte bunuri, denumite fructe
- Fructele sunt produsele periodice ale unui bun frugifer, fără ai altera sau diminua considerabil
substanţa, fie prin singura putere a naturii, fie cu ajutorul activităţii omului.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate trei categorii de fructe: naturale,
industriale şi civile
Fructele naturale sunt fructele care sunt produse fără vreo intervenţie a omului în virtutea
calităţilor naturale ale bunului. De exemplu: fructele de pădure, iarba, sporul animalelor, etc.
Fructele industriale sunt acelea care se produc ca urmare a activităţii omului. De exemplu;
recoltele, diferite plantaţii, în general acele ce se dobândesc prin cultură.
Fructele civile sunt produsele exprimate în bani, rezultate din folosirea unui bun de către o altă
persoană - exemplu chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor, dividendele şi partea de venitul
net distribuit, în condiţiile legii, în urma lichidării unui patrimoniu. Aceste fructe sunt nişte
avantaje materiale care se pot obţine de la un bun în mod periodic, în principiu, prin încheierea
de acte juridice.
Eroarea
Dolul
Violenta
Leziunea
• § art. 1179 alin. 2 - în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului
aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.
• § art.1242 – este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în
chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.
• § art.1244 – în afara cazurilor anume prevăzute de lege, trebuie să fie încheiat prin înscris
autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie
drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară.
Act validitatem
2. Are caracter obligatoriu. Intervenind în domeniile esenţiale ale societăţii, norma juridică nu poate fi
lăsată la liberul arbitru al subiecţilor de drept, fiind impusă, la nevoie, de către stat, prin constrângere. -
3. Are caracter tipic, adică formulează modelul, tipul de conduită de urmat de către cei cărora li se
adresează. –
4. Norma juridica este publica. Pentru ca un comportament prescris să poată fi urmat, el trebuie adus la
cunoştinţa indivizilor, făcut public. Voinţa legiuitorului este, astfel, transpusă într-un text care este
publicat în Monitorul Oficial.
norme onerative, care prevăd în mod expres obligaţia constând în săvârşirea unei
acţiuni, impunând, aşadar, o anumită conduită. Cu titlu de exemplu, menţionăm
articolul 813 din Codul civil, care prevede că „Toate donaţiile se fac prin act
autentic.” –
norme prohibitive, care interzic o anumită conduită, adică săvârşirea unui anumit
act sau fapt. Exemplificăm prin articolul 40, alineatul (4) din Constituţie, care
prevede: „Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.” –
- norme supletive, care prevăd posibilitatea unei conduite subsidiare, scopul lor
fiind ca, atunci când subiecţii tac şi nu-şi exprimă cu claritate opţiunea, de obicei
în privinţa unui contract, să suplinească voinţa acestora. Cu titlu de exemplu,
menţionăm articolul 1319 din Codul civil, care prevede, în materia contractului de
vânzare-cumpărare, că „Predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul
vândut în timpul vânzării, dacă părţile nu s-au învoit altfel”
Prin obligatie civila intelegem indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a
avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, care poate
consta in a da, a face sau a nu face ceva si care, in caz de nevoie, poate fi impusa prin
forta coercitiva a statului.
Obligatia civila perfecta este acea obligatie care se bucura integral de sanctiunea
juridica, in sensul ca, in caz de nevoie, creditorul poate obtine concursul fortei coercitive
a statului pentru executarea ei. Cele mai multe obligatii intra in aceasta categorie.
Obligatia propter rem (numita si obligatie reala) este indatorirea ce incumba, in temeiul
legii sau chiar al conventiei partilor, detinatorului unui lucru, pentru ratiuni precum:
protectia unor lucruri de importanta nationala, exploatarea judicioasa ori conservarea
unor calitati ale unor bunuri/ lucruri importante, existenta unor raporturi de buna
vecinatate etc.
Obligatia civila obisnuita este cea care incumba debitorului fata de care s-a nascut; in
alte cuvinte urmeaza a fi executata (sau, dupa cum se mai spune, este opozabila) "intre
parti", ca si dreptul de creanta. Majoritatea obligatiilor civile este formata din asemenea
obligatii.
Potrivit art. 1481 alin. (3), pentru a se stabili daca o obligatie este de mijloace sau de
rezultat, se va tine seama indeosebi de: modul in care obligatia este stipulata in
contract; existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului; influenta pe care cealalta
parte o are asupra executarii obligatiei.
Ce sunt obligatiile pozitive?
Obligatiile pozitive sunt acelea care implica o actiune, deci vom include in aceasta
categorie obligatia de a da si obligatia de a face.
Obligatiile negative sunt acelea care presupun o abstentiune, deci includem in aceasta
categorie obligatia de a nu face.
Obligatiile de rezultat (numite si obligatii determinate) sunt acele obligatii care constau
in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat [art. 1481(1)]. Deci,
obligatiile de rezultat se caracterizeaza prin faptul ca obligatia este strict precizata sub
aspectul obiectului si scopului urmarit, debitorul asumandu-si indatorirea ca,
desfasurand o anumita activitate, sa atinga un rezultat bine stabilit.