1.

EVOLUȚIA SECTORULUI AGROALIMENTAR ROMÂNESC

1.1 Introducere
Într-o economie globală marcată de o serie de probleme, sectorul agroalimentar este unul
dinamic, cu o continuă dezvoltare datorită creșterii populației, a unui grad din ce în ce mai mare
de urbanizare sau a accentului crescut pe dezvoltarea clasei de mijloc (Stirling, 2014) 1. Creșterea
importanței producției și a comerțului cu alimente este susținută de considerente economice din
partea producătorilor și a comercianților, de nevoia de hrană în creștere a populației și de
considerente politice la nivel regional sau național privind asigurarea securității alimentare.
Sectorul agroalimentar se confruntă cu noi provocări, determinate de schimbările climatice
globale, evoluția rapidă a tehnologiei, accesul la informații cât mai complete despre produsele
alimentare sau de solicitări din partea pieței privind disponibilitatea biocombustibililor. Efectele
acestor factori sunt perceptibile la nivel economic printr-o volatilitate crescută a piețelor, creșterea
complexității lanțului valoric sau în necesitatea creșterii gradului de control pe filiera
agroalimentară.
Securitatea alimentară este o noțiune relativ nouă, apărută în perioada 1970, în contextul
manifestării globale a unor crize alimentare (Clay, 2002)2. Definirea conceptului este complexă,
existând peste 200 de definiții și circa 450 de indicatori utilizați pe plan mondial în acest domeniu
(Bajagai, 2015)3. Statisticile FAO (2015)4 utilizează frecvent 15 indicatori pentru a caracteriza
nivelul securității alimentare globale pe baza sondajelor efectuate la nivel de gospodărie.
Preocupările internaționale în probleme de economie alimentară mondială, tratând aspecte
critice pe plan global, ca foametea și crizele alimentare, au fost materializate în declarațiile World
Food Conference, Roma (1974). Discuțiile oficialităților internaționale la întâlnirea de la Roma în
domeniul alimentației populației globului au vizat în principal problema aprovizionării cu
alimente, în cantități suficiente și la un preț accesibil. O analiză a evoluției a conceptului de
securitate alimentară în perioada 1970-2002 este realizată de Clay (2002)5, care prezintă
principalele orientări apărute în documentele organizațiilor internaționale (tabel 1.1).

1 Sterling, C. (2014), The agricultural and food value chain: Entering a new era of cooperation, KPMG International Study, pag. 3
2
Clay, E. (2002), Food security: concepts and measurement, Paper for FAO Expert Consultation on Trade and Food Security:
Conceptualising the Linkages Rome, 11-12 July 2002, pag.1
3
Bajagai, Y, S.(2015), Basic Concepts of Food Security: Definition, Dimensions and Integrated Phase Classification, disponibil pe
http://www.foodandenvironment.com/2013/01/basic-concept-of-food-security.html,
4
FAO.(2015), Global Food Security Indicators.
5
Clay, E. (2002), Food security: concepts and measurement, Paper for FAO Expert Consultation on Trade and Food Security:
Conceptualising the Linkages Rome, 11-12 July 2002, pag.3

1
 Declarația FAO de la World Food Summit, Roma (1996)6, definește securitatea alimentară
ca existentă “atunci când toți oamenii au în orice moment acces fizic și economic la alimente
suficiente, sigure și nutritive pentru a satisface nevoile nutriționale și preferințele alimentare pentru
o viață activă și sănătoasă”. Conform abordării FAO, sunt precizate patru aspecte esențiale ale
securității alimentare:
 Disponibilitatea alimentară - cantități suficiente de produse, furnizate de producția
internă sau importuri (inclusiv ajutoare alimentare), corespunzătoare din punct de
vedere al siguranței alimentare;
 Accesul la hrană – accesul indivizilor la resurse adecvate pentru achiziționarea de
alimente adecvate pentru un regim alimentar;
 Utilizarea corespunzătoare a hranei – existența unei diete adecvate, accesul la apă
potabilă, salubritatea și de îngrijirea sănătății pentru asigurarea nevoilor fizilogice
în condiții nutriționale corespunzătoare;
 Stabilitatea resurselor, concept ce cuprinde atât asigurarea continuității
aprovizionării cu alimente, indiferent de manifestarea unor șocuri bruște (crize
economice sau climatice) sau ciclice cât și accesul la hrană.
Tabel 1.1 Evoluția conceptului de securitate alimentară pe plan internațional
Aspecte ale securității alimentare Organizație, document, an
“Disponibilitatea permanentă a unei oferte mondiale de United Nations, Proceedings of
produse alimentare de bază acdecvate. . pentru a susține the 1974 World Food Summit,
creșterea constantă a consumului de alimente. . . și pentru Roma,1974
a compensa fluctuațiile de producție și ale prețurilor”
"Asigurarea accesibilității populației globului, din punct FAO, Director General’s
de vedere fizic și economic, la alimentele de bază de care Report, Roma, 1983.
au nevoie. "
“Accesul populației globului în orice moment la o hrană World Bank Report. Poverty
suficientă pentru o viață activă și sănătoasă” and Hunger, Washington, 1986.
“acces fizic, social și economic la alimente suficiente, FAO, The State of Food
sigure și nutritive care să răspundă nevoilor și Insecurity in the world, Roma,
preferințelor alimentare pentru o viață activă și sănătoasă 2002
"
(Sursa: Clay, 2002)
WTO și WHO (2002)7, precizează că securitatea alimentară națională este un concept
complex, ce cuprinde mai multe componente. Conform declaratiei comune celor două instituții,

6
FAO, (1996), Rome Declaration on World Food Security, pag. 2
7
WTO și WHO (2002), WTO Agreements and Public Health. A joint study by the WTO and WHO secretariat, pg 124

2
aceasta reprezintă capacitatea unei țări de a asigura în totalitate o aprovizionare adecvată cu
alimente pentru a satisface în orice moment nevoile nutritive ale populației sale prin producție
internă, importuri de produse alimentare și/sau utilizarea temporară a stocurilor naționale de
alimente8. În cazul țărilor dependente alimentar de importuri, securitatea alimentară națională
implică un acces convenabil din punct de vedere economic la surse de hrană, fiind dependent de
producția-distribuția internă, respectiv de accesul la piețele internaționale, inclusiv de
disponibilitatea de schimb valutar pentru achiziția acesteia de pe piețele externe. În aceste țări
liberalizarea comerțului poate reduce auto-suficiența în producția de alimente de bază și poate
crește dependența de importuri.
Evoluția principalilor indicatori utilizați de FAO pentru aprecierea securității alimentare
este prezentată în graficele 1.1,1.2 și 1.3

Prevalența subnutriției pe glob (%) - Valori medii (3 ani)

20
%

15
10
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
Figura 1.1. Prevalența subnutriției pe glob (valori medii pe trei ani %)
(Sursa FAO, 2015)

Datele prezentate în statisticile FAO (2015)9 privind securitatea alimentară globală, ilustrate
grafic în figura 1.1, demonstrează o scădere constantă a răspândirii subnutriției pe glob, de la o
valoare medie înregistrată de 18,6 % în 1991 la o valoare prognozată de 10,9 % în 2015.
130
Proporția aportului alimentar în dieta recomandată
valorii medii (%)
120
%

110
1990 1995 2000 2005 2010 2015

Figura 1. 2 Media potrivirii aportului alimentar la dieta necesară (Sursa FAO, 2015)

Acestă scădere este datorată creșterii gradului de acoperire a rației alimentare medii prin aportul
alimentar, respectiv cu circa 10 % în perioada analizată (figura 1.2).

8 WTO și WHO, (2002), pg 52;

9
FAO, (2015), FAO Stat, Suite of Food Security Indicators

3
Indicele prețurilor de consum (IPC) la alimente, calculat folosind valorile înregistrate în anul 2000
ca bază fixă, arată o creștere constantă în perioada 2000-2013, ajungând la o valoare maximă de
2,93 în 2013. Anul 2014 înregistrează o ușoară scădere a IPC, evaluat la valoarea 2,85 (FAO,
2015)

3
Indexul prețurilor medii la alimente
2.8
index

2.6

2.4
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Figura 1.3 Evoluția indicelui prețului mediu la alimente

Siguranța alimentară și securitatea alimentară sunt concepte interdependente, cu un impact

important asupra asupra calitatii vieții consumatorului. Conform Hanning et al. (2012) termenul
de siguranță alimentară este generic, acoperind aspecte specifice privind manipularea, prepararea
și depozitarea hranei în condiții corespunzătoare, prevenind îmbolnăvirea consumatorilor și
apariția neconformităților pe lanțul alimentar (figura 1.1). Condițiile de conformitate referitoare la
absența contaminanților fizici, chimici și microbiologici reprezintă elemente specifice siguranței
alimentare.

Figura 1.1 Relații între siguranța și securitatea alimentară

(preluat după Hanning et al., 2012)10

Evitarea unor componente cu potențial alergic este deasemeni importantă în asigurarea unui grad
ridicat de siguranță alimentară. Condițiile impuse privind notificarea alergenilor în alimente pot

10
Hanning, I. B., O'Bryan, C. A., Crandall, P. G. & Ricke, S. C. (2012) Food Safety and Food Security. Nature Education Knowledge
3(10):9;

4
evita afectarea unor persoane sensibile la aceste substanțe. Literatura de specialitate semnalează
moartea a peste 200 de persoane anual doar în Statele Unite ale Americii datorită alergenilor, deși
legal sunt înregistrate doar 20 de cazuri (Neugut et al, 2001)11.
Corpurile străine din produsele alimentare, încadrate în categoria pericolelor fizice, includ
fragmente osoase, fragmente metalice, siringi, părți ale ambalajului, pietre, fragmente de sticlă sau
lemn, insecte sau alte murdărie, obiecte personale, sau orice alt material străin ce nu se găsește în
mod normal în produsele alimentare (Hyman et al. 2001)12. Literatura medicală americană prezintă
circa 437 de cazuri de îmbolnăviri alimentare datorate corpurilor străine pe o perioada de 21 ani,
în care sticla a fost principala cauza a prejudiciului (Gorham și Zurek, 2006 citat de Hnning et al,
201213).
Reglementările comunitare emise la nivelul Uniunii Europene, aplicabile din 2014, specifică în
mod clar obligativitatea producătorilor de a menționa pe etichetă ingredientele cu potențial
alergenic pentru anumite categorii de consumatori (Regulamentul EU 1169/2011)14.
Alte componente, din categoria vitaminelor sau substanțelor minerale, deși pot afecta calitatea, nu
au un impact direct asupra siguranței mărfurilor alimentare15.
Creșterea frecvenței îmbolnăvirilor alimentare în rândul populației a condus la o abordare
complexă a conceptului de siguranță alimentară pe plan internațional. Astfel, conform raportului
WHO (2015)16, la nivel mondial alimentele nesigure sunt cauza morții a peste 2 milioane de
persoane pe an, copiii fiind cei mai afectați. Prezența unor bacterii, viruși, paraziți sau
contaminanți chimici în alimente poate provoca peste 200 de boli, variind de la diaree la cancer,
reprezentând o preocupare majoră pentru sănătatea populației de pe planetă. Doar afecțiunile
provocate de boli diareice sunt cauza morții a circa 1,9 milioane copii pe an. 17. Literatura
americană prezintă o statistică destul de completă a îmbolnăvirilor cauzate de alimente
necorespunzătoare. Conform Mead et al (1999), Statele Unite ale Americii, deși dispun de un
sistem legislativ alimentar complex și de una dintre cele mai sigure filiere agroalimentare, au fost
afectate în 1998 de peste 75 milioane cazuri de îmbolnăviri alimentare, dintre care 325000 au

11
Neugut A. I., Ghatak, A. T. & Miller, R. L.(2001) Anaphylaxis in the United States: an investigation into its epidemiology. Archives
of Internal Medicine 161, 15-21.
12
Hyman, F. N., Klontz, K. C. & Tollefson, L. (1993) Food and Drug Administration surveillance of the role of foreign objects in
foodborne injuries. Public Health Reports 108, 54-59
13
Hanning et al, op. cit.
14
Regulamentul (UE) Nr. 1169/2011 AL Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare, Art. 4, b, (i),
15
Hanning et al, op. cit.
16
Who.(2008), WHO Initiative to Estimate the Global Burden of Foodborne Diseases A summary document, pag.2
17
Idem, pag 5

5
necesitat spitalizare, fiind înregistrate circa 5000 decese. Dintre acestea, 14 milioane îmbolnăviri,
60000 spitalizări și 1800 decese au fost datorate agenților patogeni cunoscuți. 18 Perioada 2010-
2011 a condus la creșterea cazurilor de îmbolnăviri în SUA la circa 9.4 milioane persoane,
respectiv 1350 decese (Scallan et al. 2011, citat de Hanning et al, 2012). Deși datele prezentate
de Seltzer (2015)19, pe baza cazurilor de boală raportate la Centrele Federale pentru Controlul si
Prevenirea Bolilor, indică o reducerea a situațiilor de îmbolnăviri alimentare în 2014, au fost
afectate aproximativ 48 de milioane de persoane, cu 128.000 de spitalizari si 3.000 de decese. Cele
mai susceptibile de îmbolnăvire, spitalizare sau deces datorat alimentelor nesigure sunt persoanele
cu sisteme imune slăbite sau slab dezvoltate (persoane în vârsta, copii foarte mici, femei
insărcinate) sau persoane cu boli sau tratamente medicale ce le afectează sistemul imunitar.
Un incident în domeniul siguranței alimentare este definit de către Food Standards Agency,
UK (FSA, 2015) drept o situație în care preocupările legate de amenințările reale sau suspectate
de a afecta siguranța sau calitatea produselor alimentare necesită intervenție pentru a proteja
consumatorii20. Conform FSA, incidentele sunt încadrate în general în două categorii:
 contaminarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale, în mod accidental
sau deliberat, pe parcursul operațiunilor de procesare, distribuție, comerț cu
amănuntul și catering. Înastfel de cazuri constarea incidentului este urmată de o
acțiune de retragere a produselor de la vânzare sau de rechemarea acestora de de la
consumator, din dispoziția autorităților sau ca acțiune voluntară a
precesatorilor/comercianților;
 incidentele de poluare a mediului (incendii, accidente chimice/deversări de petrol
și scurgeri de radiații), ce pot implica o acțiune voluntară sau statutară.
Prevenirea incidentelor este importantă pentru protejarea intereselor și sănătății consumatorilor,
asigurând standardele de calitate și siguranța alimentelor, respectiv menținerea încrederii în lanțul
alimentar.
Incidentele alimentare nu sunt specifice doar perioadei moderne, în evoluția civilizației umane
fiind precizate o serie de situații critice ce au afectat sănătatea consumatorilor de alimente.
Saturnismul, datorat folosirii vaselor de plumb pentru pregătirea alimentelor, transportului apei

18
Mead PS, Slutsker L, Dietz V, McCaig LF, Bresee JS, Shapiro C, Griffin PM, Tauxe RV.(1999), Food- related illness and death in
the United States. Emerg Infec Dis.1999 Sep-Oct;5(5):607-25.
19
Seltzer, H.(2015), Focus on Food Safety on World Health Day,
20
Food Standards Agency, 2015, Food incidents: advice for businesses,

6
prin conducte de plumb sau unor practici necorespunzătoare de aromatizare la fabricarea vinului
era frecvent în Roma antică (Keith, 2012).21
Incidentele în domeniul siguranței alimentare, mai vechi sau mai noi, au condus la pierderi
economice importante, afectarea sănătății consumatorilor sau chiar moartea persoanelor afectate.
Scandalul uleiului de gătit din Spania din 1981, ce a afectat peste 20000 de oameni, dintre care au
murit 1200 este primul incident cu impact mediatic din domeniul fraudelor alimentare (Posada de
la Paz si altii, 2001)22. Prezența melaninei în laptele praf din China a condus la îmbolnăvirea a
peste 300000 copii și moartea a 6 dintre aceștia (Braningam, 2008)23.
sau recent scandalul cărnii de cal (Stanciu și alții, 2013)24, identificarea unor urme de carne
de porc în mâncarea etichetată drept halal în Norvegia și Marea Britanie (Marin, 2013)25 conduc
la nevoia creșterii transparenței pe lanțul alimentar, un nivel sporit de siguranță alimentară și la
sisteme de asigurare a continuității afacerilor în situațiile critice. Pentru a depăși aceste provocări
și a preveni tragedii în viitor, o mai mare colaborării și cooperării atât sus și în aval va fi necesar
între diverse jucători din lanțul valoric. Amploarea și structura care va colaborare fie o decizie
strategică foarte importantă.
Opțiunile pot include integrarea pe verticală la un capăt al spectrului prin dreptul la relații
relativ libere la celălalt capăt. În plus față de a vedea o mai mare cooperare între jucători privați
din diferite industrii, asistăm mai colaborare între sectoarele privat și public. Oportunități abundă
pentru jucătorii de la toate etapele lanțului valoric, dar îmbunătățiri la business intelligence,
agilitate, și de gestionare a riscurilor de strategii trebuie să fie mai întâi

Prin intermediul filierelor agroalimentare sunt asigurate alimentele necesare traiului populației,
recomandabile la o calitate potrivită, livrate la locul potrivit și in momentul potrivit, intr-o
cantitatea potrivita nevoilor de consum și la un pret adecvat puterii de cumpărare. O reprezentare
schematică a lanțului de aprovizionare cu alimente a populației este realizată de Matopoulos et al
(2007)26

21
Keith, V.(2012), The first artificial sweetener poisoned lots of Romans
22
Posada de la Paz M., Philen, RM, Borda AI.(2001), Toxic oil syndrome: the perspective after 20 years, Epidemiol Rev. 2001;23(2):231-47.
23
Branigan, Tania (02.12.2008). "Chinese figures show fivefold rise in babies sick from contaminated milk". The Guardian (London). (02
December 2008), accesat 10 April 2015.
24
Stanciu, S., Dumitrascu, L., Ion, R.M., Nistor, C., Stanciuc, N., 2013, The effects of horse meat scandal on Romanian meat market, SEA–Practical
Application of Science, 1:174-181.
25
Marin, Mihai. (19.03.2013) “Un scandal alimentar care poate aprinde o nouă ciocnire a civilizaţiilor şi pierderi de miliarde”, Agrointeligenta
(19.03.2013), accesat Februarie 2015.
26
Matopoulos, A., et al. "A conceptual framework for supply chain collaboration: empirical evidence from the agri-food industry." Supply Chain
Management: an international journal 12.3 (2007): 177-186.

7
Figura 1.1. O reprezentare schematică a filierei agroalimentare (Matopoulos et al., 2007)

Deși majoritatea specialiștilor apreciază rolul filierei agroalimentare, în multe situații, aceasta este
un impediment în păstrarea prospețimii produselor, care pot parcurge distanțe mari de la locul de
producție la consumator.
Conform lui Malassis si Ghersi (1992), citați de Turek și colaboratorii (2009), filiera
agroalimentară reprezintă itinerariul parcurs de un produs/grup de produse în sistemul
agroalimentar şi care cuprinde un ansamblu de agenţi economici (întreprinderi şi administraţii) şi
de operaţii specifice (producţie, repartiţie şi finanţare) implicat în formarea şi în transferul
produselor agroalimentare de la producator la stadiul final de utilizare, inclusiv mecanismele de
ajustare a fluxurilor, a factorilor şi a produselor. Capacitatea filierei agroalimentare de a face față
unor situații critice, respectiv asigurarea ritmicității și a continuității asigurării resurselor de hrană
este esențială pentru cetăţeni, facând parte din politica naţională de securitate alimentară. Conform
definiției generale date de DEX (2014), reziliența, noțiune specifică științei materialelor, este
utilizată pentru a caracteriza comportarea materialelor la solicitările prin şoc mecanic. Oxford
Dictionaries (2014) defineste resiliența drept “the ability of a substance or object to spring back
into shape; elasticity” or „the capacity to recover quickly from difficulties”. Din aria științei
materialelor termenul a fost generalizat si pentru alte domenii (medicină, psohologie, economie),
fiind in prezent un termen utilizat pe scara larga in literatura de specialitate.

1.2 Dezvoltarea sectorului agroalimentar din România

Sectorul agroalimentar ocupă un rol important în cadrul economiei naţionale. Ca pondere, la
nivelul anului 2013, agricultura românească a contribuit cu circa 5,8 % la PIB, iar industria

8
alimentară cu alte 5,4%, atingând o valoare cumulată de 11-12 %. Creșterea economică a
României, evaluata în anul 2013 la circa 3,5%, este majoritar datorată industriei, care a contribuit
cu 2,3 puncte la aceasta creştere, ponderea agriculturii fiind de doar 1,1 puncte. În valori absolute,
la nivelul anului 2013 industria alimentară a avut un aport de 30 mld lei valoare adăugată,
reprezentând peste 25% din totalul de 121 mld lei contribuție a industriei prelucătoare, și aproape
20 % din cei 160 mld lei valoare brută adăugați de întreaga industrie la PIB (Pâslaru, 2014).
Cu 4,9 milioane hectare de pajişti ocupate cu vegetaţie ierboasă, destinate păşunilor sau fâneţelor,
reprezintând aproape 20 % suprafaţa totală a ţării (INS, 2014 b) România poate dispune de efective
de circa 8 milioane de bovine şi peste 20 milioane de ovine (Ghiveciu, 2011). Politica Agricolă
Comună reconsideră rolul pajistilor în dezvoltarea rurală si în protecţia mediului înconjurător şi a
biodiversităţii. Prin intermediul pășunilor și al fânețelor au loc fixarea carbonului în sol și
reducerea concentrației de CO2 din atmosferă, valorificarea superioară a azotului, îmbunătățirea
calității peisajului, conservarea biodiversităţii, creșterea fertilităţii solurilor, prevenirea
inundaţiilor şi a alunecărilor de teren, gestionarea rezervelor de apă. (ADER 132, 2013).
Asigurarea securității alimentare pe plan național și internațional impune utilizarea optimă a
potențialului natural în interesul României, în condițiile unei dezvoltări durabile și de perspectivă
a sectorului agricol. Deși sectorul zootehnic autohton a inregistrat progrese în ultima perioadă
(fig.1), asigurarea competitivități la nivel internaţional implică modernizări ale unităților și
sistemelor de producție, reevaluarea importanței siguranței alimentare și a calității produselor, o
mai bună gestiune a riscurilor, îmbunătățirea relațiilor între comercianți, procesatori și fermieri
(Peligrad, 2013).
Volumul si valoarea producţiei agroalimentare au cunoscut o evoluţie fluctuantă în România după
schimbarea regimului comunist din anii 1990. Trecerea de la un sistem de producție centralizat,
cu cumularea suprafetelor agricole, program de irigații bine pus la punct, forță de muncă suficientă
și pregătită, utilizarea intensivă a inputurilor (substanţe chimice şi îngrăşăminte), la un sistem
descentralizat, cu suprafețe agricole fragmentate și ferme de mici dimensiuni a condus la scăderea
producției în toate ramurile agricole. Contribuţia agriculturii în VAB a scăzut continuu după anii
1990, ajungând la 12 % în 2000, coborând sub 10% în 2005 şi atingând consecutiv praguri minime
în 2007 (6,5%), 2010 (6,7%) respectiv 5,8% în 2013 (Figura 1). Conform World Bank (2003),
scăderea producției agricole brute din perioada 1990-2000 nu este datorată doar schimbărilor aduse
de revoluția din 1989, declinul fiind pornit încă din anul 1985. Conform raportului AMPNADR

9
(2013) la nivelul anului 2011 producția agricolă era dominată de sectorul vegetal (67,5 %), cu o
pondere dublă față de sectorul animalier (31,6%) (Figura 2). Industria alimentară, corelată în
vechiul regim cu producția agricolă, a scăzut la cote alarmante, făcând piața românească
dependentă de importuri.
Balanța comercială pentru produse agroalimentare a fost în permanent dezechilibrată, înregistrând
constant deficit în perioada 1990-2010. Astfel, la nivelul anului 2004 deficitul a fost de 1,06
miliarde de euro, ajungând la un maxim de 2,2 mld euro în 2007. Creșterea puternică a exporturilor
de produse agricole procesate primar în perioada post-aderare a condus la micșorarea deficitului
până la o valoare de 0,43 mld euro în 20122. În perioada 2007-2011 balanța comercială pentru
produsele agroalimentare procesate și-a redus deficitul cu peste 20 % (Dumitrescu, 2012). In 2012
exporturile românești au depăşit importurile pentru o serie de produse agroalimentare, fiind
înregistrat un excedent de circa 554 mil. euro la produse vegetale și 963 mil. euro la cereale.
Conform Botănoiu (2014), anul 2013 este primul cu o balanță pozitivă de 331 milioane euro,
datorată exporturilor de produselor vegetale, mai mari decât importurile cu circa 1533 mil. euro.
La produsele alimentare procesate, băuturi şi tutun există în continuare un deficit ce se menţine în
jurul unei valori medii anuale de circa 880 milioane de euro.
Aderarea la UE și integrarea NATO au condus la creșterea apetitului capitalului străin pentru
sectorul agroalimentar românesc. Astfel, agricultura autohtonă a atras atenţia investitorilor externi,
nivelul investiţiilor străine fiind de peste 1,4 miliarde euro la nivelul anului 2012 (Nitu, 2014).
Cele mai importante investiții s-au făcut în terenuri, favorizate de liberalizarea pieței începând cu
ianuarie 2014 (desi se pare ca unele achiziții au probabil scop speculativ, având în vedere prețul
relativ redus la terenul arabil comparativ cu restul Europei) sau în zootehnie (Stanciu, 2014).

Figura nr 1.1 Ponderea valorii brute adăugate Figura nr 1.2. Structura producției agricole
în agricultură, vânătoare și pescuit la VAB a României - 2010 (Sursa AMPNDR, 2013)
(Sursa AMPNDR, 2013)

10
Infrastructura industrială din domeniul alimentar a primit o serie de investiţii străine, ce a permis
dezvoltarea unor noi unităţi de producţie si implementarea unor tehnologii moderne.
Potenţialul natural generos, disponibilitatea fortei de muncă, calitatea de membru comunitar si de
parte al NATO au reprezentat factori ce au contribuit la afluxul extern de capital (Stanciu, 2014).

1.1 Evoluția numărului de agenți economici din domeniul procesării alimentelor

Datele furnizate de Institutul Național de Statistică (2014) privind numărul de unități locale active
pe activitati ale economiei nationale la nivel de grupe CAEN Rev.2 prezintă o evoluție fluctuantă,
cu un minim de agenţi economici în 2011, datorat reducerii numărului de unități de procesare în
principal ca efect al crizei economice, urmată de o ușoară redresare în perioada 2012-2013, dar
fără a se ajunge la numărul de unităţi existent în momentul aderării (figura 1.3)

Evoluția numărului total de unități de procesare industrială

a alimentelor
9500

9000

8500

8000

7500

7000
2008 2009 2010 2011 2012 2013

Figura 1.3 Evoluția numărului total de unități de procesare industrială

(Sursa: prelucrare date INS, 2014)

Distribuția unităților pe principalele domenii de activitate conform CAEN Rev 2 este prezentă în
figura 1.4. Cu un număr de peste 4000 de unități productive, fabricarea produselor de brutarie si a
produselor fainoase este cel mai bine reprezentat sector, în care s-au resimțit cel mai puțin efectele

11
crizei economice, reușind ca la sfârșitul anului 2013 să depășească nivelul înregistrat în 2008.
Creșterea moderată a numărului de unități înregistrate în 2013, comparativ cu anul de referință
2008 poate fi observat și pe segmentele 103 “Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor”,
respectiv 109 “Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor“

Unități locale active pe activități ale

economiei naționale la nivel CAEN
5000
Rev 2
4000

3000

2000

1000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013
102 103 104 105 106
107 108 109 110 120

Figura 1.4.Evoluţia numărului de unităţi procesare

(clasificare conf CAEN Rev 4)

Legenda specificaţiilor din grafic

101 Productia, prelucrarea si conservarea carnii si a produselor din carne
102 Prelucrarea si conservarea pestelui, crustaceelor si molustelor
103 Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor
104 Fabricarea uleiurilor si a grăsimilor vegetale si animale
105 Fabricarea produselor lactate
106 Fabricarea produselor de morarit, a amidonului si produsele din amidon
107 Fabricarea produselor de brutarie si a produselor fainoase
108 Fabricarea altor produse alimentare
109 Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor
110 Fabricarea bauturilor
120 Fabricarea produselor din tutun

12
O analiză a societăţilor cu profil agroalimentar în funcţie de numărul de salariaţi din domeniul
Agricultură, Pescuit şi Silvicultură, respectiv industria prelucrătoare, realizată pe baza statisticilor
INS (2014) este prezentată în figura 1.4.

250 persoane si peste Clase de mărime în funcție de numărul

50-249 persoane de salariați

10-49 persoane

0-9 persoane 2013

Total 2012
250 persoane si peste 2011

50-249 persoane 2010

10-49 persoane 2009

0-9 persoane 2008

0 20000 40000 60000

Figura 1.5 Numărul mediu de salariaţi companii pe sector şi ani

(Sursa: prelucrare date INS)

Conform datelor prezentate, în ambele sectoare predomină companiile cu număr mic de angajaţi
(0-9 persoane), în sectorul primar fiind angajate aproape de 6 ori mai multe persoane decât în
domeniul procesării. Perioada 2009-2010 înregistrează numărul maxim de angajaţi în domeniul
agricol, ultimii ani înregistrând o scădere moderată a acestora. Domeniul procesării agroalimentare
înregistrează o creştere moderată a numărului total de salariaţi în 2010-2012, depăşind valorile
înregistrate înainte de manifestarea crizei economice.

1.2 Investiţiile străine pe filiera agroalimentară autohtonă

1.2.1 Generalităţi privind investiţiile străine în sectorul agroalimentar autohton

Investiţiile străine reprezintă realizate într-un sector economic reprezintă o oportunitatea pentru
dezvoltarea domeniului şi transferul tehnologic, creearea unor noi locuri de muncă, venituri
suplimentare aduse bugetului prin taxele şi impozitele plătile. În acelaţi timp, pentru sectorul

13
autohton investitorii străni reprezintă o concurenţă puternică, având în vedere în special diferenţele
tehnologice şi de management, specifice unei tradiţii îndelungate şi unei pieţe libere cu tradiţie.
Pentru companiile străine, o investiţie realizată într-un teritoriu îndepărtat de teritoriul firmei
mamă exploatează oportunităţi existente sau insuficient valorificate în zona geografică vizată,
disponibile la un preţ convenabil (disponibilitatea unor resurse naturale sau umane), un număr
ridicat de consumatori (ce permite scăderea costurilor de vânzare prin optimizare logistică), lipsa
sau slaba dezvoltare a concurenţei datorată investitorilor autohtoni şi nu în ultimul rând avanataje
din partea statului gazdă. Agricultura autohtonă, procesarea alimentelor sau comerţul alimentar
din România sunt caracterizate de o pondere diferită a investiţiilor străine. Astfel, domeniul agricol
este caracterizat de creşterea permanentă a capitalului străin investit, favorizat recent de
liberalizarea pieţei terenurilor agricole (condiţie impusă de aderarea la spatiul comunitar) şi de
valoarea relativ scăzută a terenurilor agricole din România, în comparaţie cu preţurile la terenuri
agricole ân partea vestică a Europei.
Comerţul cu alimente din România,deosebit de profitabil, este dominat în totalitate de marile reţele
de magazine, capitalul autohton fiind redus la doar câteva companii mai importante sau la mici
magazine care rezistă în zonele rurale mai puţin populate. Industria alimentară românească, mai
puţin profitabilă în comparţie cu comerţul sau chiar agricultura, este singura care păstrează o
predominanţă a investitorilor autohtoni. Deşi unele sectoare agroalimentare au înregistrat progrese,
fragilitatea sectorului a fost dovedită de slaba resilienţă la incidentele critice din ultimii ani.
Secţiunea propune o prezentare a investiţiilor străine în domeniul agroalimetar românesc şi a
principalelor puncte de interes pentru capitalul străin.
Materialele utilizate pentru realizarea secţiunii sunt reprezentate de informaţii culese din bazele de
date statistice oficiale (naţionale, europene sau internaţionale), comunicate ale instituţiilor
guvernamentale (BNR, MFP, MJ), articole ştiinţifice, informaţii din presa economică, analize și
rapoarte ale grupurilor de producători sau investitor. Datele au fost prelucrate statistic și transpuse
în tabele sau grafice reprezentative, au fost analizate şi interpretate corespunzător.
Conform FMI (Balance of Payments Manual, Fifth Edition BPM5,1993) sunt considerate investiții
straine directe (FDI ) “relaţiile investiţionale de durată între o entitate rezidentă şi o entitate
nerezidentă, ce implică de regulă exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale
semnificative în întreprinderea în care a investit”, definiție care este agreată și de Banca Natională
a României (BNR, 2013). Conform studiilor de specialitate, investitiile straine directe pot facilita

14
accesul direct la pietele straine, creșterea calității produselor, transferul de tehnologie (Alfaroa,
Chandab, Kalemli-Ozcanc and Sayekd, 2004). In categoria investiţiilor străine directe sunt incluse:
 capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident, care deţine cel puţin
10 la sută din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente în România;
 creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta şi întreprinderea în
care a investit; profitul reinvestit de către investitorul strain;
 capitalurile din companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o
influenţă semnificativă pe cale indirectă (capitaluri proprii ale asociatelor şi filialelor
rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine cel puţin 10 la
sută din capitalul social subscris).
Calitatea de stat membru NATO si apartenenta la EU au oferit Romaniei credibilitate în fața
investitorilor, un nivel acceptabil de siguranță din punct de vedere politic și o potenţială stabilitate
economică, aceasta devenind o locatie atractiva pentru investitorii straini. Realizarea unei analize
a ponderii capitalului românesc şi străin în economia românească pe baza datelor oferite de BNR
relevă numărul relativ mic de companii străine în comparatie cu cele autohtone, la un nivel net
superior pentru capitalul străin investit și cifrele medii de afaceri. Astfel, conform studiului realizat
de Mereută (2013) raportul dintre cifra medie de afaceri a unei companii cu capital majoritar străin
şi una cu capital românesc depăşeşte valoarea 6, deși rata declarată a profitabilității este favorabilă
în majoritatea cazurilor companiilor autohtone. Principalele direcţii în care au fost orientate
investiţiile străine directe (FDI) în România pe perioada 2007-2010 au fost serviciile de
intermediere financiară, asigurările, comerţul, serviciile prestate intreprinderilor (Zaman, Vasile,
Matei, Croitoru and Enescu, 2011).
Deşi agricultura şi al industria alimentară din România nu au reprezentat domenii prioritare pentru
capitalul extern, investiţiile străine fiind focusate preponderent spre ramuri economice mai
profitabile, s-a constatat în ultima perioadă un apetit din ce în ce mai mare al companiilor străine
spre investiții în unități din filiera agroalimentară autohtonă (Ministerul Justiției, 2014).
Orientarea investitorilor străini către domeniile agroalimentare nu este specifică doar României,
fiind o tendinţă de actualitate, constatată şi în alte zone geografice cu disponibilitatea resurselor
naturale sau afinitatea pentru capitalul străin (Hallam, 2009).

15
Comerțul autohton cu alimente este considerat de către marile companii internaționale cel mai
profitabil domeniu din filieră. Food retailul autohton este practice dominat de marile rețele
europene de retail, prezenţa investtorilor autohtoni find redusă (Javorcik and Li, 2013).
Deşi agricultura autohtonă înregistrează în ultimii ani un aport al capitalului străin din ce în ce mai
ridicat, fiind atrase peste 1,3 mld euro la nivelul datelor oficiale dispobile, citate de Sinca (2013),
există încă, la fel ca și în procesarea alimentelor, o relativă predominanța a capitalului autohton
(Mereută, 2013). Comparativ cu ţările vecine, din punct de vedere al investiţiilor străine pe cap de
locuitor, România se află pe ultimul loc, fiind depăşită de vecini (Bulgaria, Ungaria) sau de ţările
baltice (Estonia, Letonia, Lituania) (figura 1).

1.3 Investițiile străine directe în România

Conform rapoartelor publicate de Banca Nationala a Romaniei si Institutul National de Statistică,
nivelul investitiilor straine directe (FDI) în economia românească a cunoscut în ultimii 3 ani un
trend ascendant, după o perioadă de scădere accentuate, datorată crizei economice (Tabel 1).

Tabel nr.1.1 Evoluţia investiţiilor străine directe în România (Milioane €)

2008 2009 2010 2011 2012 2013
FDI net 9104 3488 2220 1815 2138 2712
Aport net la capitaluri proprii 4481 1729 1824 1512 795 2427
ale investitorilor străini
Credit net de la investitori 4623 1759 396 303 1343 285
Participatii la capital 4873 3118 4067 4009 2676 2764
Pierderea netă 392 1389 2243 2497 1881 337
Profit realizat 6412 4496 4222 4710 4691 5504
Dividente repartizate 2696 1608 1970 2075 2212 2287
(Sursa BNR/INS, 2009-2014)

Datele prezentate de statistica oficială, ilustrate grafic în figura 1.7, demonstreză că o valoare
maximă a fluxului net de investiţii străine în România, respectiv 9104 milioane euro, a fost
înregistrată în anul 2008.

16
 Figura nr. 1.6. Investitii străine per locuitor Figura nr 1.7 Investiţii străine în România - (stoc,
EUR) (preluat după Sinca, 2013) indicatori (Sursa: BNR-INS, 2009-2014)

minimul fiind înregistrat în 2011 (1815 milioane euro). Ultimul an din statisticile oficiale a fost
caracterizat de un flux net al investitiilor straine directe în cuantum de 2,712 miliarde de euro, din
care 2,427 miliarde de euro aport la capitaluri proprii (89,5%), şi respective 285 milioane de euro
credit net primit de la investitorii straini (10,5%). Comparativ cu anul 2012, în care fluxul net de
investitii straine directe a fost de 2138 milioane euro, investitiile straine directe au crescut cu 27
% în 2013 (Economica, 2014).
Indicatorii utilizaţi în raportările oficiale aferente perioadei analizate au fost calculaţi conform
metodologiei BPM5 (1993), applicate de BNR şi INS. Astfel, aportul la capitalurile proprii rezultă
din diminuarea participaţiilor la capital cu pierderea netă. Pierderea netă este determinată prin
scăderea din profitul realizat în anul de referinţă de către întreprinderile ISD profitabile a
dividendelor repartizate în anul de referinţă de către întreprinderile ISD, după care această valoare
a fost diminuată cu pierderile înregistrate în întreprinderile ISD care au încheiat anul cu pierderi.
Modul de calcul este în conformitate cu metodologia internaţională de determinare a profitului
reinvestit de către întreprinderile ISD, respectiv a pierderii nete înregistrate de către acestea.

1.3 Investiţii străine în agricultura românească

Investiţiile străine directe în agricultura românească au cunoscut o evoluție fluctuantă în perioada
2008-2013. Conform statisticilor oficiale BNR/ INS (2009-2014), soldul investițiilor străine la
sfârșitul anului prezintă o valoare minimă de 552 milioane euro în 2012 și un maxim de 1402 euro
în 2011 (figura 1.8).

17
 Figura 1.8. Soldul investițiilor în agricultură la 31 decembrie în perioada analizată
(mil euro) (Sursa BNR, 2014)

Anul 2013 este caracterizat de o creștere a investițiilor străine în domeniul agricol, la 31 decembrie
2013 fiind înregistrat un sold de 1278 milioane euro. Principalul punct de interes al investitorilor
strain l-a constituit achiziția terenurilor agricole. România deține de 13,5 milioane hectare, din care
8,5 milioane de hectare de teren arabil, dintr-un total de 176 milioane hectare disponibile la nivel
EU 28 (European Commission, 2014).
Cu o pondere 7,6 % din suprafața agricolă comunitară, România ocupă a cincea poziție ca suprafață
agricolă între țările comunitare. Suprafețele autohtone prezintă o bună fertilitate și productivitate
agricolă, fiind constituite majoritar din cernoziom, ce faciliteaza dublarea randamentului agricol
(Razi, 2014).
Interesul investitorilor străini pentru terenurile românești este justificat prin poziție geografică,
disponibilitate și prețuri accesibile, forța de muncă ieftină, facilitatea valorificării producție
agricole obținute. Fragmentarea terenurilor, lipsa actelor de proprietate şi a cadastrului,
insuficiența capitalului autohton mențin preţul terenurilor românești redus comparativ cu cel din
economiile mature ale Europei. Concurenţa cu fermierii locali, evaziunea fiscală sau infrastructură
rutieră insuficient dezvoltată sunt elemente ce temperează investițiile straine.

18
 Figure no 1.9. Variația prețului la terenuri agricole agricol în România
(Sursa: cibusfamlandclub.com, 2014)

Perioada 2000-2010 a adus o rată de creștere a prețurilor la terenurile agricole de1800 %, una
dintre cele mai mari rapide evoluții pe plan mondial (figura nr 1.9). Criza nu a afectat semnificativ
prețul tranzacționării terenurilor agricole. Valorile actuale, cuprinse între 1500 și 4000 de euro/ha
(figura 1.10), sunt continuare în creștere, prețurile fiind comparabile cele din Bulgaria, Cehia și
Slovacia, dar fiind cotate la jumătate față de Polonia (Cibusfarm Club, 2014; Razi, 2014).
Modificarea legislației naționale, care de la 1 ianuarie 2014 permite persoanele fizice și juridice
din UE/ASEE să dețină în proprietate terenuri agricole și forestiere în România, indiferent dacă
sunt sau nu rezidente și fără interpunerea unei companii, favorizează evoluția ascendentă a prețului
terenurilor agricole.

Figura nr.1.10 Valoarea de tranzactionare a terenului

2000-2010 (cibusfamlandclub.com, 2014)

19
Un clasament mondial al țărilor în funcție de procentele de teren agricol controlat de companiile
cu capital strain situează România pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume. Conform
datelor Registrului Comerțului, citate de Știri Agricole (2014), în 2013 erau înregistratate în
România 4933 de companii cu capital strain. Ca origine, cele mai multe firme provin din Italia,
Germania si Austria și Spania (figura 8).
La nivelul anului 2013 circa 11% din terenul arabil românesc este controlat de investitori străini,
proveniți majoritar din Italia, Germania, Spania sau țările arabe (figura 8). Într-un top 10 al
latifundiarilor din România, realizat de revista Economica (2014), companiile străine ce dețin
terenuri agricole se situează pe pozițiile 4 (Ingleby, Danemarca prin Crosswind SRL, cu 11130
ha), 6 (Emiliana West Rom SRL, firmă cu capital italian ce deține10.529 ha în Județul Timiș), 8
(SC Maria Trading SRL, cu o exploatație de 10.300 ha deținută de cetățeni arabi), respectiv locul
10 (Deltarom Agriculture, cu 9989 ha teren agricol în județul Tulcea, cu capital italian).
Clasificarea a fost realizată pe baza subvențiilor solicitate de la Agentia de Plați și Intervenție în
Agricultură pentru Campania agricolă din 2014 (Stanciu, 2014).
Fondurile de investiții externe dețin circa 86000 ha teren arabil, reprezentând 1% din terenul
agricol al României și 10% din totalul terenurilor controlate de capitalul strain (figura 1.11).

Figura nr.1.11 Harta preţurilor (mii euro/ha) teren agricol şi a achiziţiilor de teren agricol
realizate de fondurile de investiții străine din agricultura românească 2013
(Surse BNR Report, Razi, 2013)

Mare parte din achizitiile de terenuri au scopuri speculative (figura 1.11), având în vedere
prognozele privind creșterea în continuare a prețurilor şi existenţa investiţiilor importante din
partea unor fonduri de investiţii (Coita, 2014). Lipsa unor măsuri de protectie a fermierilor români

20
sau împotriva achizițiilor speculative vor încuraja în continuare tranzacțiile cu terenuri arabile
către capitalul străin.

Companii cu capital privat în

agricultură,
silvicultură și pescuit
40% 31%
Italia
Germania
5%
5% 6% 13% Austria

Figura nr. 1.12. Investitii străine în agricultura Figura nr 1.13. Proveniența companiilor cu
capital străin românească (cibusfamlandclub.com, 2014) în agricultură 2012 (prelucrare
date StiriAgricole, 2013)

Exemplul altor țări vecine, care au impus restricții la cumpărare putea fi un exemplu pentru
autorităţile române în derularea negocierilor de aderare EU. Astfel, Ungaria nu are liberalizate nici
în present tranzacțiile cu terenuri către străini, Polonia limitează cumpărările agricole până în 2016,
(respectiv pe o perioadă de 12 ani de la aderarea EU), în Bulgaria terenurile agricole sunt vândute
doar fermierilor cu experiență iar Cehia și Slovacia au impus restricții privind tranzacțiile cu
terenuri agricole 7 ani de la aderare. Aceste variante de negociere convenite de vecinii României
ar fi fost utile autorităților române, pentru a proteja investitorii autohtoni împotriva speculațiilor
cu terenuri din partea capitalului extern (Ochiană, 2013).

1.4 Investiţii străine în industria alimentară autohtonă

Sectorul producției alimentare a fost printre primele sectoare abordate de catre investitorii străini,
în special datorită dimensiunii pietei româneşti, cu peste 22 milioane de consumatori. Printre
investitorii importanţi in Romania se numară: Coca-Cola, Pepsi Co., Danone, Unilever,
McDonalds', si Kraft Jacobs Suchard.
O analiză a investițiilor străine în sectorul producției de alimente, băuturi și tutun, pe baza datelor
furnizate de BNR/INS (2009-2014) arată o variație limitată a acestora în intervalul 2,05 - 2,37
miliarde euro.

21
Maximul soldului FDI în industria alimentară, cu o valoare de 2373 milioane euro, reprezentând
circa 4% din totalul capitalului, a fost înregistrat la sfârșitul anului 2013 (figura 1.12).

Figura nr 1.12 Soldul investițiilor în industria

alimentară la 31.12 (2009-2014) (mil €)
(Sursa BNR, 2014)

Conform Mereuță (2014), industria alimentară reprezintă încă una dintre puținele sectoare în care
ponderea capitalului autohton depășește 60 % și care are importanţă strategică pentru sconomia
autohtonă, contribuind cu aproape un sfert la valoarea adăugată totală a industriei prelucrătoare.
Criza economică a avantajat producătorii români, care s-au adaptat mai bine situației, motiv pentru
care a înregistrat o creșterea a exporturilor, de la o valoare de 482 mil. euro în 2008 la circa 1.240
mil. euro în 2012. Vânzările producătorilor de alimente cu fabrici în România au crescut în
perioada 2008-2013 cu 35%. Cea mai mare parte a creșterii vânzărilor a revenit companiile
multinaţionale (42 %), comparativ cu companiile româneşti din industria alimentară, la care
creșterea cifrei de afaceri a fost de doar 26%, aproape jumătate faţă de ritmul de creştere al
grupurilor multinaţionale. La nivelul anului 2013 domeniul producției alimentare totaliza afaceri
de peste 11 mld euro, realizate circa 8400 de companii. Cele mai mari 50 de companii din domeniu
derulează afaceri de 4 miliarde de euro. Prutul SA Galați, Unicarm SRL Satu Mare și Transavia
Alba Iulia firme cu rulaje de minim 100 milioane de euro/an, sunt singurele companii cu
antreprenori romani din topul celor mai mari zece producatori de alimente din Romania (Razi,
2014b. Primele trei poziții în topul producătorilor din industria alimentară românească sunt
ocupate de Bunge (ulei), Agrana (zahăr) şi Expur (ulei), următoarele locuri fiind ocupate de
Smithfield (carne) şi Prutul (ulei), (Ziarul Financiar, 2014). Bunge România, companie cu capital

22
american, a avut op cifra de afaceri de 295 mil. euro şi pierderi de 30 mil. euro în 2013, cele mai
mari din întreaga industrie alimentară. Bunge Danube Trading, o altă companie locală a
americanilor, a avut încasări de 195 mil. euro şi pierderi de 2,3 mil. euro. Bunge concurează pe
piaţa uleiurilor vegetale cu francezii de la Expur, iar în comerţul cu materii prime agricole cu
Cargill, ADM, Ameropa sau Nidera. Pe lângă fabricile de ulei, traderul are silozuri pentru materiile
prime (65.000 de tone în Traian, Brăila şi 6.000 de tone în Buzău). Danone România, companie
cu capital francez, ce derulează afaceri în domeniul produselot lactate s-a clasat pe poziția 9 în top.
Accesibilitatea României pentru investitorii străini este evaluată în Doing Business, World Bank
Reports (2014). Conform raportului, pentru perioada 2006-2015 România a urcat 34 poziții (loc
78/2006, respectiv 72/2013), ocupând pozitia 48/2015 într-un clasament al accesibilității pentru
investitori (tabel 1.2).
Tabel nr 1.2 Doing Business, World Bank Report
Ease of doing busines Ease of doing busines 2013 Ease of doing busines
2006 2015
1. New Zealand 1.Singapore 1.Singapore
2.Singapore 2.Hong Kong 2. New Zealand
3. USA 3. New Zealand 3.Hong Kong
.... .......... ............
77 Argentina 71. Turkey 47.Puerto Rico
78 România 72. Romania 48.Romania
79 Russia 73. Italy 49. Saudi Arabia
.... .......... ............
155 Congo 185 Central African Republic 189 Eritrea
(Sursa: Sinca, 2013;World Bank Froup, 2014)

Conform World Bank Reports (2014), drept criterii de clasificare specifice mediului mondial de
afaceri, sunt utilizate uşurinţa de a începe o afacere, plata taxelor rezolvarea problemei plăţilor în
cazuri de insolvenţă, ierarhizate pe o scară de importanţă: Starting a Business, Dealing with
construction permits, Getting electricity, Registering property, Getting credit, Protecting minority
investors, Paying taxes, Trading accross borders, Enforcing contracts, Resolving insolvency.
Analiza efectuată scoate în evidență îmbunătățirea unor indicatori (Starting a business or
Registering property, resolving insolvency) sau declinul altora (Getting Electricity, Paying taxes)
(figura 1.13)

23
 .
Figura nr 1.13 Doing Bussines in Romania
(World Bank Group Data, 2014)

Reglementările în domeniul creditării, respectiv politica guvernamentală privind protectia

investitorilor sunt puncte de atractie pentru investitori, punctele slabe ale României fiind taxele și
modul de achitare anuală (Sinca, 2013).
Deși ponderea capitalul românesc este majoritară în industria alimentară autohtonă, există
fragmentarea producției și un număr mare de companii de mărime mică sau medie. Pe sectoarele
de producție alimentară, primele locuri ca cifra de afaceri și capital investit sunt ocupate în general
de firme cu capital străin. Orientarea investițiilor străine în domeniul alimentar au vizat în principal
producția pentru piața internă și mai puțin exporturile. Astfel, domeniul procesării cerealelor și
produselor de panificație este dominat de investițiile străine. Numărulcompaniilor ceactiveayă în
domeniul morăritului şi al panificaţiei acrescut după anul 1989. Circa 3,300 unităţi sunt active în
prelucrarea cerealelor (morărit) şi 5,500 in panificaţie (Netherlands Embassy, 2010). Primele două
locuri într-un clasament al producătorilor sunt ocupate de Vel Pitar (companie controlată de US
investment Fund Broadhurst), cel mai mare jucător de pe piaţa românească a produselor de
panificaţie şi Titan (fost Loulis, cumpărat in 2007 ce compania austriacă Leipnik Lundenburger
Invest – controlată de Raiffeisen group). Sc Dobrogea S.A. Constanţa, companie cu capital
românesc, ocupă a treia poziție in clasament.
Producția cărnii de pasăre este dominată de capitalul autohton, primele poziții în top fiind ocupate
de Transavia Alba Iulia, Agricola Bacau, respectiv Agrisol International, controlată de grupul
Lebanese Laoun Group, respectiv Agroli, parte a grupului Lebanese Agricola Holding, cuprinzând
companiile: Avicola Crevedia, Avicola Tartasesti, Jackmorris (Avicola Gorneni) şi Golden
Fingers. Fabricarea produselor din carne este dominată de producătorii români Unicarm Satu
Mare, Cris Tim Bucuresti, Marex Braila, Elit Cugir și Aldis Calarași.

24
Concluzii parţiale
Secţiunea a a prezentat evoluția investițiilor străine în economia româneasca și în unele sectoare
agroalimentare. Agricultura și industria alimentară românească nu areprezentat puncte de interes
major pentru investițiile străine, acestea fiind orientate către domenii mai profitabile. Prețul scăzut,
disponibilitatea și calitatea solului, alături de liberalizarea achiziției de terenuri agricole constituie
puncte de atracție pentru investitorii străini în agricultura românească. Activitatea unor fonduri
străine de investiții pe piata terenurilor agricole are cel mai probabil rol speculativ.

Bibliografie
Alfaroa, L.,Chandab, A., Kalemli-Ozcanc, S., and Sayekd, S., (2004), FDI and economic growth:
the role of local financial markets, Journal of International Economics, 64(1):89-112;
asupra exporturilor şi dezvoltării durabile, in ”Cercetarea ştiinţifică economică, suport al
bunăstării şi dezvoltării umane în context european”, POSDRU/89/1.5/ S/62988, Retrieved from
http://www.revecon.ro/articles/2011-2/2011-2-2-r.pdf;
Banca Natională a României and Institutul Naţional de Statistică, (2014), Investiţiile străine directe
în România
Banca Natională a României and Institutul Naţional de Statistică, (2013), Investiţiile străine directe
în România
Banca Natională a României and Institutul Naţional de Statistică, (2012), Investiţiile străine directe
în România
Banca Natională a României and Institutul Naţional de Statistică, (2011), Investiţiile străine directe
în România
CibusFarmland Club (2014), Farmland in Romania, Retrieved from
http://www.cibusfarmlandclub.com/farmland-in-romania;
Coita, F.,(2014, Ianuary18), Concluzie alarmantă:”90% din suprafețele agricole cumpărate de
străini au scop speculativ”, Arq.ro, Retrieved from http://www.arq.ro/concluzie-alarmanta-90-din-
suprafe-ele-agricole-cumparate-de-straini-au-scop-speculativ;
Department for Agriculture, Nature and Food Quality, Embassy of the Kingdom of the
NetherlandS (2010), the romanian food sector and the Use of EU funds for investments, Retrieved
from http://www.hollandtrade.ro /download.aspx? file=file/Food_sector_report_-_June_2010_v4-
draft.pdf;

25
Economica, (2014, October 1), Investiţiile străine directe au crescut cu 27% în 2013,
Economica.net, Retrieved from http://www.economica.net/investitiile-straine-directe-au-crescut-
cu-27prc-in-2013_88829.html;
European Comission, Eurostat (2014), Farm structure statistics. Retrieved from
http://epp.eurostat.ec.europa.eu /statistics_explained/index.php/Farm_structure_statistics;
for Romania. Discussion paper series, Department of economics. University of Oxford, 637
(2013):1-34;
Hallam,D.,(2009), Foreign investment in developing country agriculture – issues, policy
implications and international response, OECD Global Forum on International Investment (7-8
December 2009), Retrieved from www.oecd.org/dataoecd/30/39/44231828.pdf;
în anul 2010, ISSN 2247-5095 (versiune online), Retrieved from http://www.bnr.ro/Investitiile-
straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx;
în anul 2011, ISSN 2247-5095 (versiune online), Retrieved from http://www.bnr.ro/Investitiile-
straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx;
în anul 2012, ISSN 2247-5095 (versiune online), Retrieved from http://www.bnr.ro/Investitiile-
straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx;
în anul 2013, ISSN 2247-5095 (versiune online), Retrieved from http://www.bnr.ro/Investitiile-
straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx;
Javorcik,B and Li, Y.,(2013), Do the biggest aisles serve a brighter future? Global retail chains
and their implications
Mereută, C.,(2014, August 2), România trebuie să creeze IMM-urile necesare procesării materiilor
prime din agricultură, Piața Financiară. Retrieved on http://www.piatafinanciara.ro/?p=2243;
Ministerul Justiției, Oficiul Național al Registrului Comertului, (2014), Societăţi cu participare
străină la capital. Sinteză statistică 197, Retrieved from
http://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici?id=254;
Ochiană, M.,(2013, December 04), În trei săptămâni, străinii vor fi liberi să cumpere România
agricolă, Imopedia.Media imobiliară din România, Retrieved from http://media.imopedia.ro/stiri-
imobiliare/terenuri-agricole-2014-21675.html;
Razi, G., (2013, November 21), Zece fonduri de investiţii străine au împreună terenuri agricole de
200 de milioane de euro în România, Ziarul Finaciar;

26
Razi, G., (2014, July 29), Topul celor mai mari companii din industria alimentară: doar trei români
în topul celor mai mari producători de mâncare de pe piaţa locală, Ziarul Financiar, Retrieved from
http://www.zf.ro/zf-24/topul-celor-mai-mari-companii-din-industria-alimentara-doar-trei-
romani-in-topul-celor-mai-mari-producatori-de-mancare-de-pe-piata-locala-12994164;
Sinca, E, (2013), Atractivitatea Romaniei pentru investitii straine directe si investitii de portofoliu,
Retrieved from http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Ee70-
uyz9XsJ:hymerion.ro /wp-content/uploads/2013/02/2013-02-19-Eugen-Sinca-Finmedia-event-
Sinaia.ppt+&cd=1&hl=ro & ct =clnk&gl=ro;
Stanciu, A,. (2014, June 17), Patru dintre cei mai mari 10 latifundiari ai României sunt străini.
Danezii, ultimii intraţi în top 5, Economica.net, Retrieved from http://www.economica.net/se-
schimba-latifundiarii-romaniei-danezii-ajung-pe-locul-patru-in-clasamentul-celor-mai-mari-in-
facere_81853.html;
Știri Agricole, (2014, June 24), Investitorii strain care controlează agricultura României,
ȘtiriAgricole.ro, Retrieved from http://www.stiriagricole.ro/investitorii-straini-care-controleaza-
agricultura-romaniei-11609.html;
UNCATD, (2013), Foreign Direct Investment (FDI), Retrieved from http://unctad.org/en/Pages/
DIAE/Foreign-Direct-Investment-%28FDI%29.aspx;
World Bank Group (2014), Doing Business.Economy Ranking, Retrieved from
http://www.doingbusiness.org/rankings;
Coman,G., Vasile, V., Matei, M., Croitoru, C., and Enescu,G.,(2011), Aspecte ale impactului ISD
din România, retrieved from www.researchgate.net ;

27
 2. INCIDENTE CRITICE ŞI SISTEME DE MONITORIZARE A ACESTORA PE
FILIERA AGROALIMENTARĂ
infosan

Integrarea in comunitatea europeana a deschis noi piete pentru producatorii romani de alimente,
dar si concurenta cu competitorii europeni pentru piata autohtona. Desi majoritatea agentilor
economici autohtoni au resimtit nivelul ridicat de competitivitate al pieței comunitare, au existat
si companii care au reușit să exporte mărfuri alimentare pe piata comunitară. Din pacate, produsele
alimentare romanesti au fost implicat intr-o serie de incidente neplacute, cel mai mediatizat fiind
horse meat scandal. Un instrument util în asigurarea calității și siguranței alimentelor
comercializate pe piața comunitară este Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje
(RASFF).Sectiunea propune o analiză a notificărilor la adresa României realizate prin interediul
Sistemului Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje și stabilirea unor corelații între sortimentele
de produse alimentare exportate, valoarea exporturilor și nivelul notificărilor. Cercetarea efectuată
a utilizat rapoarte oficiale ale organizațiilor naționale (NSVFSA, USDA), comunitare- European
Comission (Eurostat, RASFF Portal), sau internaționale (OIE, FAO) cu atribuții în domeniul
siguranței alimentare și al sănătății animalelor, rapoarte ale unor instituții financiare recunoscute
(World Bank), care au fost colectate, analizate și interpretate conform literaturii de specialitate.
Informațiile media utilizate au fost atent verificate, fiind selecţionate doar cele bazate pe surse
ştiinţifice. Analiza cost beneficiu, realizată de World Bank a reprezentat un instrument util în
aprecierea impactului Avian Flu asupra sectorului autohton.
Un aspect deosebit de important analizat a fost reacţia autorităţilor şi a agenţilor economici în
urma notificărilor. Lansarea unei alerte alimentare, deci a unui potenţal pericol la adresa
consumatorului trebuie urmată de măsuri stricte, care să evite-să indepărteze factorul de ris de pe
piaţă. Doar în anul 2014 au fost 231 produse retrase de pe piața comunitară, distribuția acestora
fiind restricționată de către țarile care au transmis notificări.
Situația produselor recall and withdrawal de pe piața comunitară pentru perioada 2014-2015 este
prezentată în tabelul 2.1. Produsele eliminate frecvent de pe piață sunt:

28
  fructele și legumele, afectate de prezența unor contaminanți chimici (pesticide,
insecticide), microbiologici (micotoxine) sau de infectarea cu microorganisme
periculoase;
 dietetic foods, food supplements, fortified foods, refuzate pentru utilizarea unauthorised
substances sau tratamente neadecvate;
 food contact materials (la care apare frecvent contaminarea alimentelor prin migrarea unor
componente de aliere/ de bază din materialul de ambalare);
 produsele de origine animală (carne, carne de pasăre, pește) – prezența unor
microorganisme patogene sau a unor poluanți de natură chimică sau microbiologică.
Într-un top al piețelor de pe care sunt refuzate cele mai multe produse pe anul 2014, România se
clasează pe ultimele poziții. Astfel. În 2014 a fost withdrawal de pe piață un singur lot de produs
- semințe de floarea soarelui cu nivel de aflatoxină peste limitele legale, fără a fi avut loc nici o
rechemare. Controlul vamal a fost eficient sau măsurile de evaluare în piață au fost prea permisive.

2.1 Incidentele de siguranţa alimentară pe piața românească

Perioada ultimilor ani a înregistrat o serie de probleme de siguranță alimentară la nivel european,
care au afectat și piața agroalimentară a României. Cele mai mediatizate crize alimentare au fost
zoo-epidemiile, influenţând negativ sectorul producției de carne sau lapte şi fraudele alimentare
(în principal în sectorul cărnii de vită subsituirea cu carnea de cal). Prezenţa unor contaminanţi în
alimente a fost un alt motiv de îngrijorare pentru consumator.
Potențiala transmitere unor viruşi patogeni prin intermediul alimentelor de origine animală la
consumatorul uman a mărit reticența privind consumul acestora. Intens mediatizate, uneori fără o
bază științifică temeinică, multe situații au avut în principal interese comerciale și creșterea rating-
ului companiilor media, poate mai mult decât elementele științifice (Stanciu, 2014). Consumatorul
neavizat a fost influențat de aceste informații media, transmise prin cele mai diverse mijloace, care
au dus la scăderea consumului, la situaţii critice în domeniul consumului și la încercări (disperate)
ale unor manageri de companii să-și salveze afacere, inclusiv prin promovarea media în direct a
consumului alimentelor incriminate.
Monitorizarea calităţii alimentelor prin sistemul RASFF, din care face parte şi România prin
ANSVSA, funcţional la nivel european, a condus la rechemarea sau retragerea unor produse

29
alimentare de pe piaţă, prezentate în tabelul 2.1. Per global, produsele de origine animală (carne,
lapte, ouă) au fost celemai incriminate, îmbolnăvirile provocate de acestea fiind si cele mai grave.

Tabel 2.1 Rechemări şi retrageri produse alimentare 2014-2015 (Sursa EC-RASFF Portal, 2015)
Products 2014 2015
Recall Withdrawal Recall Withdrawal
alcoholic beverages 3 1 1 0
bivalve molluscs and products thereof 9 34 2 12
cephalopods and products thereof 1 2 0 0
cereals and bakery products 19 36 8 9
cocoa and cocoa preparations, coffee and 5 11 4 4
tea
compound feeds and feed 1 29 3 6
confectionery 6 12 3 5
crustaceans and products thereof 1 9 0 1
dietetic foods, food supplements, fortified 25 79 5 17
foods
eggs and egg products 2 1 0 0
fats and oil 1 2 0 1
fish and fish products 18 66 7 21
food additives and flavouring 0 14 0 3
food contact materials 16 47 2 9
fruits and vegetables 34 93 13 17
gastropods 0 3 0 0
herbs and spices 6 35 6 4
honey and royal jelly 0 1 0 0
Ices and desserts 2 1 0 0
meat and meat products (other than 13 39 8 10
poultry)
milk and milk products 24 22 9 9

30
non-alcoholic beverages 4 7 0 1
nuts, nut products and seeds 8 27 7 9
other food products 7 11 1 3
pet food 0 7 0 2
poultry meat and poultry meat products 10 47 2 10
prepared dishes and snacks 10 9 3 2
soups, broths, sauces and condiments 6 9 1 2
wine 0 1 0 0
Total 231 655 85 157

Siguranta alimentelor reprezinta o problema prioritară pentru Uniunea Europeana (EU).

Preocuparea pentru sănătatea consumatorului și posibilitatea unor situații critice pe filiera
agroalimentară (pathogenic microorganisms, contaminants in food, frauds/adulteration), au
condus oficialitățile europene la elaborarea unui dintre sistem legislativ strict, unul dintre cele mai
restrictive la nivel mondial și la aplicarea unor mecanisme de actiune care să să prevină
pătrunderea unor alimente/furaje necorespunzătoare pe piața comunitară..

2.2 Sistemul RASFF

The Rapid Alert System for Food and Feed (RASFF) reprezintă un instrument comunitar, utilizat
pentru transmiterea eficientă și rapidă a informațiilor legate de siguranța alimentelor și a furajelor
în cazul apariției unor ameninţări la adresa siguranţei consumatorilor. Diseminarea informațiilor
se face între Comisia Europeană, autorităţile naționale de control a alimentelor şi furajelor din
statele membre şi diverse organizaţii comunitare și internaționale. Sistemul este folosit pe baza
unui agrement între memebrii CE din anul 1979 (RAPEX), bazele legale fiind constituite prin
reglementările comunitare 92/59/EEC, 2001/95/EC-RAPEX și 178/2002/EC. Din anul 2002
sistemul RAPEX a fost înlocuit cu RASFF (CE, 2015)
Rețeaua RASFF cuprinde State Member National Food Safety Authorities, European Commission,
EFSA, ESA, Norway, Liechtenstein, Iceland and Switzerland. Integrarea EU a României a conferit
statutul de membru al RASFF pentru National Sanitary Veterinary and Food Safety Authority
(NSVFSA).

31
European Commission and RASFF colaborează cu the World Health Organization (WHO) fiind
pus la punct sistemul internațional de alertă ‘International Food Safety Authorities Network’
(INFOSAN). (WHO and FAO, 2013)
Procedurile aplicate sunt standardizate (RASFF SOPs). Criteriile aplicate pentru notificări RASFF
sunt precizate în article 50 of Regulation (EC) N° 178/2002. La apariția unui pericol potențial,
autorităţile competente ale Statului Membru RASFF transmit o notificare către European
Comission, prin intermediul unui formular standardizat, ce cuprinde elemente de identificare a
produsului, riscuri potențiale, măsuri luate și informații privind trasabilitatea produsului.
Notificarea va fi însoţită de explicaţia motivelor ce au condus la acţiunea întreprinsă, fiind urmată
în timp util de informaţii suplimentare (EC, 2013).

Figura 2.1.Reprezentarea schematică a fluxului informational la sistemul RASFF (Sursa EC,

2015a)

Sunt notificate pericole biologice (microbiologic şi parazitologic), chimice, fizice, modificări

organoleptice, deficiențe de etichetare, falsificarea produselor, ambalaje (necorespunzătoare sau
ce pot produce contaminarea produselor), radiatii radioactive peste niveluri admise sau alte
pericole decât cele menționate anterior.

Rețeaua foloseste patru tipuri de notificări codificate grafic, prezentate în figura 2.

32
 a) b) c) d)

Figura 2.2 Tipuri de notificări RASFF (Sursa CE, 2015 b)

Notificarea de alertă (a) impune o acțiune rapidă, fiind transmisă la depistarea pe piață a unor
produse ce prezintă riscuri grave pentru sănătatea publică:
 produse necorespunzătoare, ce pot avea consecinţe negative importante asupra sănătăţii
sau pot provoca moartea consumatorului;
 produse cu potențiale consecinţe negative temporare asupra sănătăţii;
 posibilitatea ca alimentul să fie periculos dacă este consumat de grupuri vulnerabile de
consumatori (copii, femei gravide, bătrâni);
 posibilitatea unui risc de contaminari incrucișate cu alte produse alimentare în timpul
depozitarii sau comercializării.
Membrul rețelei care declanșează alerta trebuie să aplice măsurile necesare pentru micsorarea
riscului (retragerea/rechemarea produsului de pe piață). Produsele ce fac obiectul unei alerte au
fost retrase sau sunt în proces de a fi retrase de pe piață (withdrawn from the market). Scopul
notificării este de a oferi membrilor RASFF informațiile pentru identificarea produsului incriminat
și aplicarea măsurilor necesare. În unelee cazuri se apelează și la mass media pentru informarea
consumatorilor și facilitarea eliminării produselor din piață.
Notificarea informativă (b) nu impune o acțiune rapidă. Uzual sunt transmise informaţii referitoare
la riscuri potențiale, produsul nu a ajuns/nu mai este pe piață sau măsurile luate au fost eficiente.
Respingerea la graniță (c) notifică respingerea unor loturi de alimente și furaje testate și respinse
la frontiere, datorită detectării unui risc pentru sănătatea utilizatorului. Notificările sunt trimise la
toate posturile de frontieră în vederea consolidării controalelor și ca produsul respins să nu reintre
în EU prin alt post de frontieră.
News (d) reprezintă notificari privind informații de interes comun referitoare la siguranța
produselor alimentare/furajelor, ce nu au fost comunicate ca alertă sau notificare informativă, dar

33
care sunt importante pentru membrii rețelei. Pot fi realizate pe baza informațiilor culese în mass-
media sau transmise de autoritățile de profil din țări terțe.
Notificarile pot fi ‘original notification’, dacă se referă la loturi de alimente/furaje ce nu au fost
notificate anterior sau ‘follow-up notification’, transmisă ca urmare a unei notificări originare. În
cazul nerespectării criteriilor legale privind notificările sau a unor informații insuficiente o
notificare poate fi respinsă de RASFF, the notifying country fiind invitată să ofere informații
suplimentare. La solicitarea notificatorului informația poate fi retrasă dacă informațiile sunt
nefondate sau transmiterea eronată (EC, 2015a)

2.3 Notificări RASFF ce vizează România în context comunitar

Funcționarea sistemului RASFF în România este reglementată legal de Legea 150/2004 Privind
Siguranta Alimentelor, Art. 22, Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, Ordin
MADR 68/2005 pentru aprobarea Normei privind Sistemul Rapid de Alerta pentru Alimente şi
Furaje (NSVFSA, 2009)
De la înființarea rețelei produsele provenite din România au fost notificate de 119 de ori, cu un
maxim înregistrat în 2013 anual de 29 sesizări (figure 3). Dintre produselor provenite din România
alimentele au fost cele mai des vizate (81), fiind urmate de furaje (30) și ambalaje în contact cu
produsele alimentare FCM (8). (EC, 2015 c)
Din punct de vedere al țărilor ce au transmis notificări privind produsele românești cele mai
numeroase provin din Italia (27), urmată de Germania (25) și Grecia (8). Moldova, Slovenia,
Cypru si Bulgaria au transmis doar o singură notificare în perioada analizată. În 6 situații România
s-a auto-notificat prin intermediul RASFF pentru produse necorespunzătoare comercializate pe
piață.

34
 35
Notifications for products made in
30 Romania
25
20
15
10
5
0

Figura 2.3. Notificări ale produselor româneşti (Sursa CE, 2015a)

Analiza notificărilor referitoare la România pe criteriul gravității evidențiază în special informările

(63), urmate de alerte (55). Singurul produs autohton respins la granița, notificat de Moldova
(04.11.2008), a fost a un lot de cpsuri sărate de cartofi, având expirată data de valabilitate (figura
2. 4)

Types of notifications Alert

Information for
follow-up

Information

Information for
attention

Border rejection

Figura 2.4 Notifications by type (Sursa CE, 2015c)

O analiza a notificărilor RASFF în perioada 20012-2014 pentru produsele românești, realizată pe

criteriile grupe de mărfuri și categorii de pericole este prezentată în tabelul 2.1.

Tabel 2.1. Notifications for Romanian products by products and subject (Source CE, 2015a)

35
 exceded data

adulerations
muushrooms

biologicall

milk ingr.

chemicall
metal frg.

sulphyte
GMO”s
peanuts

foreign
bodies
barley

nuts
cereals and bakery products 7 1 1 1 1 2 1
cocoa, coffee and tea 4 1 2 1
confectionery 3 1 2
dietetic foods, food supplements 4 1 3
fruits and vegetables 15 2 4 3 6
herbs and spices 1 1
meat and meat products (poultry) 13 9 1 3
meat and meat products (other) 21 7 6 8
milk and milk products 2 1 1
egg and egg products 1 1
nuts, nut products and seeds 6 1 2 2 1
fats and oil 1 1
prepared dishes and snacks 4 1 2 1
soups, broths and sauces 1 1
mineral water 1 1
honey and royal jelly 10 10
FCM 9 9
feed 15 12 3
pet food 1 1
Total 119 2 1 2 1 39 8 1 2 3 2 4 7 47

Datele prezentate în tabelul 2.1 permit identificarea celor mai frecvente deficiențe semnalate la
mărfurilor alimentare/furajele românești destinate pietei comunitare. Se observă preponderența
pericolelor de natură chimică, inclusiv sulphyte (51) și a celor de natură biologică (contaminări cu
microorganisme periculoase). Cauzele principale ale apariţiei neconformităţilor pot fi considerate
nerespectarea rețetelor de fabricației, specificații necorespunzătoare privind calitatea materiei
prime și existența unor condițiilor precare de igienă în spațiile de producție. Scandalul substituirii
cărnii de vită cu carne de cal a afectat nu doar produsele din carne ci și categoria prepared dishes
and snacks, notificările din partea Belgiei vizând și aceste produse în perioada crizei. Prezența

36
unor produse contaminate cu GMO la grupa nuts, nut products and seeds sunt un element de
noutate pentru pericolele asociate alimentelor autohtone. Furajele prezintă în principal pericole
chimice și microbiologice, datorate contaminării cu microorganisme și identificării unor poluanți
din categoria micotoxinelor. Materiale de ambalare (FCM) au condus la notificarea unor pericole
chimice, datorate migrării unor componente în structura produselor.
În calitate de membru EU România participă la activitatea RASFF prin prin intermediul NASFVA.
În perioada 2007-2014 autorităţile sanitar veterinare au transmis RASFF 130 de notificări pentru
produse distribuite sau fabricate pe teritoriul național, structura și evoluția acestora fiind prezentate
în figura 2.5. Nivelul acestora variază între 7 si 25 notificări anuale, cu un maxim înregistrat în
2010.

Notifications by Romania

2013

2011

2009

2007
0 5 10 15 20 25 30

Figure 2.5. Notifications made by Romania (Source CE, 2015c)

Conform raportului preliminar CE (2014), în anul 2014 au fost transmise prin sistemul RASFF
3157 notificări originale, având distribuția pe categorii prezentată în figura 2.6. Datele prezentate
în figura 2.6 demonstrează la nivel comunitar predominanța notificărilor tip border rejection
(pentru produsele respinse la granița EU) și a alertelor pentru produse neconforme, care însumează
peste 75% din total. Informațiile originale au condus la 5910 notificări follow-up transmise
membrilor. Cu titlu informativ au fost diseminate în rețea 41 notificări tip news, completate de 235
notificări tip follow up.

37
 Original notifications RASFF 2014
13%
20% 43%

24%

Border rejection notification

Alert

Figure 2.6. Notificări RASFF 2014 (Source CE, 2015a)

În figura 2.7 sunt prezentate notificările RASFF pe țări de origine a produselor pentru principalii
parteneri economici în comertul extra si intracomunitar cu alimente si furaje. Cele mai multe
notificari pentru partenerii extracomunitari, insumând aproape 3000 de sesizări in ultimii trei ani
au fost realizate la adresa produselor provenite din China, India si Turcia, zone din care UE
importă cantităţi importante de produse alimentare și furaje pentru animale.

Notifications by country
Bulgaria
Romania
Hungary
United Kingdom
Belgium
Italy
France
Germany
Poland
Spain
Turkey
India
China
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600
2012 2013 2014

Figure 2.7. Notificari pe ţări (Sursa CE, 2015c)

38
La nivel comunitar, țările cu o pondere mare in comertul comunitar cu produse alimentare sau cu
furaje (Spania, Polonia, Germania) sunt și cele mai notificate pentru riscurile privind siguranța
alimentară.
România, cu un total de 62 de notificari in perioada 2012-2014 are o pozitie apropiată de a Ungariei
(64 notificari), depășind Bulgaria, notificată de doar 46 de ori într-un top al celor mai notificate
state membre.
Pentru realizarea unei analize pertinente a notificărilor RASFF pe țări se impune corelarea acestora
cu volumele de marfă tranzacționate. O distribuție a exporturilor de alimente și băuturi la nivel
comunitar (SITC06) este prezentată în figura 2.8.
Cu o cotă de 1,8% din valoarea totală a exporturilor comunitare la clasa SITC 06, România
depășește statele vecine Ungaria (0,9 %), respectiv Bulgaria (1,1%). In clasamentul european țara
noastră ocupă o poziție modestă, topul fiin dominat de Franța (18%), Germania (12,9 %) sau Marea
Britanie (8,4%) (figure 2.8) (FAO, 2015)

Share of Export by Member State

(%)
Bulgaria
Romania
Hungary
Poland
Belgium
Spain
United Kingdom
Italy
Germany
France
0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0

2013 2012 2011

Figure 2.8. Pondere exporturi state memebre pe piaţa EU

(Conform SITC 06) (Source EC, 2015d)

O corelație între numărul de notificări și pondere statelor membre în totalul exporturilor

comunitare cu alimente este prezentată în figura 2.9. Cu 164 notificări referitoare și o cotă de 3,9
% în totalul exporturilor de alimente intra – comunitare, Polonia ocupă prima poziție în analiza

39
efectuată, fiind urmată de Ungaria și Spania. Deși dețin o cotă însemnată în tranzacțile cu alimente,
Franța și Marea Britanie înregistrează o valoare relativ mică a raportului notificări/cotă export.
România ocupă o poziție intermediară în ierarhia realizată. România înregistrează un scor de 0,4 -
1.4 notificări la fiecare 100 milioane euro încasate pentru produse alimentare exportate (figura 10),
cu un maxim înregistrat în anul 2006 (medie de 1,38 notifcări) și un minim în 2010 (0,40
notificări).

40
35
RASFF notifications/share of Notifications RASFF of Romanian
export SITC06 - 2013 1.60 exports SITC06/100 million euro
30
1.40
25
1.20
20
1.00
15
0.80
10
0.60
5
0.40
0
0.20
0.00
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Figure 2.9. Raport notificări/cotă Figure 2.10. Notificări RASFF pentru exporturi
exporturi EU conf. SITC06, 2013 alimente din România (Sursa EC, 2015d)
(Sursa EC, 2015d)

Deși în perioada 2011-2013 se înregistrează o tendință de creștere a exporturilor românești de

aliment, respectiv a ponderii în cadrul exporturilor EU, Româniea nu și-a îmbunătățit semnificativ
scorul notifcări/exporturi. Numărul notificărilor a înregistrat un trend ascendent, favorizat în
principal de contaminarile laptelui cu micotoxine, infectarea cărnii de pui cu Salmonella,
identificarea de antibiotice în carnea de curcan sau scandalul cărnii de cal (Ilie, 2013). Anul 2013
poate fi considerat anul scandalurilor alimentare în România, fiind marcat de o creștere cu peste
50% a notificărilor RASFF înregistrate.

2.4 Impactul incidentelor critice asupra consumului alimentelor

40
Subsecţiunea propune o analiză a incidentelor critice pe lanţul alimentar asupra consumului de
carne în România. De exemplu, situaţia gripei aviare si agripei porcine au afectat relative recent
piaţaromânească. Mediatizarea intensă, fondurile importante alocate pentru vacinarea populației
și eradicarea flagelului, durata perioadei de manifestare fac comparabile ca derulare și amploare
cazurile celor două epidemii de gripă. Cercetările efectuate au evidențiat un efect major al gripei
aviare asupra consumului de carne de pasăre, cu modificarea comportamentului de achiziție și
consum pentru cetățenii din România. Deși puternic resimțit de piața românească, șocul a fost
temporar, consumul revenind la valori apropiate după o perioadă relative scurtă de timp.Gripa
porcină nu a produs efecte semnificative asupra efectivelor de animale sau consumului cărnii de
porc. Ambele epidemii au condus la pierderi financiare importante. Sumele alocate pentru
radicarea flagelului au provenit din contribuția guvernului sau din ajutoarele acordate de Banca
Mondială, respective Uniune Europeană.

În ultima perioadă producția alimentară autohtonă a fost afectată de o serie de evenimente,

încadrate în categoria incidentelor de siguranță alimentară. Siguranța alimentelor este un concept
conform căruia un produs alimentar preparat şi/sau consumat potrivit utilizării prevăzute de către
producător nu va dăuna consumatorului. Termeni asociați siguranței alimentului sunt pericol și
risc. Siguranța alimentului este legată de apariția pericolele și nu include alte aspecte legate de
sănătatea umană. Un pericol pentru siguranţa alimentului poate fi un agent biologic, chimic sau
fizic prezent în produsul alimentar sau o stare a produsului alimentar, cu potenţial de a determina
un efect negativ asupra sănătăţii consumatorului. Riscul este o combinaţie a probabilităţii de
apariţie a unui eveniment periculos sau a expunerii la acesta şi a severităţii rănirii /îmbolnăvirii, ce
poate fi cauzată de un eveniment sau de expunerea la acesta. Notificarea este o comunicare scrisă
adresată unei autorităţi competente, în scopul de a o informa ca anumite acţiuni au fost îndeplinite
sau urmează să fie îndeplinite sau o comunicare scrisă a furnizorului, prin care informează pe cei
din reţeaua în care s-au distribuit produsele neconforme/potenţial nesigure, că acestea trebuie să
fie retrase de la comercializare. Retragerea produselor de pe piață (withdrawal) reprezintă orice
măsura cu scopul de a impiedica punerea la dispozitie pe piata a unui produs potenţial nesigur in
lantul de distributie. In domeniul alimentar pot face obiectul retragerii toate tipurile de produse
livrate de către furnizori sau obţinute în producţia proprie. Rechemarea produselor (recall) orice
masura care are ca scop returnarea unui produs care a fost pus deja la dispozitia utilizatorului final.

41
Ambele masuri se aplica in cazul in care produsul ce urmeaza sa fie comercializat sau care este
deja pe raftul magazinelor prezinta neconformitati si/sau are un potential vatamator pentru
consumator. Rechemarea implică comunicarea cu consumatorul final. Timpul de
retragere/rechemare este durata de timp dintre momentul adoptării retragerii/rechemării şi cel al
încheierii acţiunii.
Legislația în domeniul siguranței alimentului din România, este aliniată cu cea a Uniunii Europene
(EU), asigurând o protecţie ridicată sănătăţii şi siguranţei consumatorilor. Oficialitățile comunitare
vin în sprijinul consumatorilor europeni prin intermediul sistemului legislativ și a unor organisme
de supraveghere a pieței, corelate cu sistemele naționale ale statelor membre. Cercetarea a utilizat
date statistice oficiale oferite de Uniunea Europeană (Eurostat database, RASFF Portal), România
(National Institute of Statistics), FAO (FAOStat database), WHO sau OIE, care au fost colectate,
prelucrate și interpretate corespunzător. Rezultatele obținute au fost comparate cu datele din
literatura de specialitate, fiind folosite articole stiințifice, tratate de medicină veterinară sau umană.
Comunicatele oficiale ale EU, Guvernului României sau instituțiilor guvernamentale de profil au
fost utile pentru înțelegerea și analiza datelor statistice recoltate. Informațiile media au fost folosite
cu precauție si doar din surse verificabile.
EU Food consumer priorities
Brands

Origin

Price

Food
quality

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Figura 4.1. Criterii de achizitie a alimentelor de către

consumatorul comunitar
(Sursa EC - Eurobarometer, 2012)

Studiul “The Survey Europeans’ attitudes towards food security, food quality and the
countryside”, realizat de către TNS Opinion & Social (2012) la solicitarea European Commission
(EC) asupra unui esantion de 26.593 respondents conduce la informații interesante privind
percepția și importanța calității alimentelor pentru consumatorul european. Astfel, calitatea și

42
prețul sunt criterii importante, comparabile ca pondere în deciziile de achiziție a alimentelor, find
astfel apreciate de către 96 %, respectiv 91% dintre respondenți. Originea sau marca produsului,
deși luate în considerare în mometul cumpărării produselor, sunt mai puțin importante comparativ
cu criteriile anterioare (figure 1). Pentru majoritatea cetățenilor europeni calitatea produselor
alimentare este cel mai important factor în procesul de achiziție, marea majoritate (96%)
considerând-o importantă (31%) sau foarte importantă (65%) (Figura). Pentru 10% dintre
consumatorii români, percepția calității este un criteriu foarte important la cumpărarea alimentelor,
depășind media europeană (EC - Eurobarometer, 2012)

1% Importance of Food Quality for EU

1% citizens
2% Very
importan
t
Fairly
importan
31% t
Not very
importan
t"
65% Not at all
importan
t
Depends
on
products

Figure 4.2. Percepţia calităţii alimentelor de către

consumatorul european
(Sursa EC - Eurobarometer, 2012)

Concluzii parţiale secţiune 2

Integrarea comunitară a adus României avantajele unei piețe cu un potențial de peste 500 de
milioane de consumatori, dar și condiții de siguranță alimentară corelate cu cerințele EU. Nu se
poate stabili o corelație strictă între notificările transmise la adresa producătorilor români și
evoluția exporturilor de produse alimentare. Numărul notificărilor are o evoluție fluctuantă în
ultimii 10 ani, deși se înregistrează o ușoară tendință crescătoare pentru ultimii ani.
Notificările la adresa produselor alimentare românești înregistrează valori absolute scăzute,
comparativ cu Polonia sau Ungaria, dar și cota de piață a exporturilor autohtone este relativ scăzută
în ansamblul tranzacțiilor comunitare.

43
Pericolele chimice (prezența unor poluanți alimentari) și microbiologice (infestarea cu Salmonella
sau Lysteria) sunt notificări frecvente la adresa produselor din România, dar trebuie semnalate și
apariția unor probleme legate de falsificări, în special legate de scandalul cărnii de cal sau prezența
unor alimente modificate genetic.
România trebuie să adopte măsuri suplimentare pentru creșterea siguranței alimentare până la un
nivel comparabil cu al țărilor vestice, pentru a asigura competitivitatea produselor autohtone la pe
piețele externe.

Bibliografie
European Comission, 2013, RASFF SOPs version 1.3, available on: ec.europa.eu
/dgs/health_foodsafety/dgs _consultations/docs/ag/sum_20140404_8_en.pdf, accesed March,
2015;
European Comission, 2015, RASFF - Food and Feed Safety Alerts, Annual Reports, 2002-2014,
available on http://ec.europa.eu/food/safety/rasff/reports_publications/index_en.htm, accesed
March, 2015;
European Comission, 2015, RASFF Leaflet, available on http://ec.europa.eu/food/safety
/rasff/reports_publications/index_en.htm, accesed March, 2015;
European Comission, 2015, RASFF Portal, available on: https://webgate.ec.europa.eu/rasff-
window/portal, accesed April, 2015;
European Comission, 2015, Eurostat, Intra and Extra-EU trade by Member State and by product
group, available on http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesed
April 2015;
Ilie, I, 2013, Ce scandaluri alimentare ne-au afectat imaginea în 2013, Capital, (31.12.2013)
disponibil pe http://www.capital.ro/ce-scandaluri-alimentare-ne-au-afectat-imaginea-in-2013-
industria-contribuie-cu-8-la-pib-ul-roma.html, accesed March, 2015;
National Sanitary Veterinary and Food Safety Authority, 2005, Ordin 68/2005, Sistemul Rapid de
Alerta pentru Alimente si Furaje, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/?pag=902, accesed March,
2015;
National Sanitary Veterinary and Food Safety Authority, 2008, Plan strategic 2009, available on
http://www.ansvsa.ro/?pag=902, accesed March, 2015;

44
WHO and FAO, 2013, INFOSAN Activity Report, available on http://www.fao.org/fileadmin
/user_upload/agns/pdf/Infosan/INFOSAN_Activity_Report_2011-2012_-_Final.pdf, accesed
March, 2015;
FAO, 2015, FAOSTAT, available on http://faostat3.fao.org/browse/T/*/E, accesed April, 2015;

45