Eu, care doream intrun alt si alt decor,

Eu care spuneam prea lesne si orcui mi-e dor,

Abea cand a plect plangand si mi-a luat inima,
M-am indragostit numai de ea. /bis

r:Simt ca, fara ea, nu pot respira

Casa e pustie fara ea.
Ce-asi putea eu sa mai cred acum?
As da orice s-o mai intorc din drum! /bis

Eu care veneam acasa c-un suras formal,

Monoton spunand acelasi monolog banal:
A plecat, mi-am zis, drum liber, dar n-a fost asa.
O iubeam mereu numai pe ea.

Am zarit-o pe o strada pentru o clipa doar;

Sa-i vorbesc si sa m-apropii era in zadar.
Ea care m-astepta plangand cand eu uitam sa vin,
Ma privea acum ca pe-un strain.

A trecut atata vreme de cand a plecat,

Dar abea acum mi-e draga cu adevarat.
Abea acum cand locueste doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.